Eu cred ca aceste doua planuri se intrepatrund....material vorbind pt ca altfel nu ai cum sa existi pe aceasta planeta (exceptand cazul misticilor si a parintilor pustiei de exemplu care nu aveau nevoie de nimic in afara de lumina lui Dumnezeu) iar spiritual pentru ca de asemnea simti ca te sufoci doar materialiceste, suntem trup, suflet si spirit ,cred ca toate trebuie hranite si trebuie sa le acordam atentia cuvenita fiecaruia, stiu foarte bine insa ca spiritul este esenta! pe mine ma nedumireste insa altceva, si anume faptul ca nu neaparat cei saraci sunt mai credinciosi, ba dimpotriva in unele cazuri...!!!!!! si nu intotdeauna necazurile materiale ne indeamna spre credinta, ba dimpotriva unii simt nevoia sa blesteme....si as putea sa ofer multe exemple....de asemenea cei care sunt inglodati materialiceste nu mai au "timp" de "prostii" care nu sunt palpabile...din ambele categorii sunt oameni care stiu si cunosc esenta vietii si care nu o cunosc....si nici nu i intereseaza....ceea ce cred eu insa ca te mai "dezmorteste" din cotidianul vietii si a banalului sunt suferintele de ordin sufletesc (moartea cuiva drag, pierderea unei iubiri etc ..) pentru ca zguduie sufletul unei persoane si pentru ca in general pentru suflet numai Dumnezeu poate fi leac!

Acest topic a fost editat de roua: 14 Jan 2006, 03:58 PM

...si berea buna si femeile bune....

Si cat dureaza ?

De ce te nedumereşte?

Nu te-ai inselat.

Poti sa privesti saracia in doua moduri :in ordine sociala (materiala) sau spirituala(divina). Socialmente( adica, din punctul nostru de vedere), e o plaga, un rau ce trebuie combatut. Dar, din punct de vedere spiritual, e fie o avertizare ca nu esti pe drumul cel bun, fie o etapa necesara devenirii - o "lectie". Bine, exista nenumarate nuante, si nu putem spune (cel putin, eu nu pot sti sigur) ca saracia cea mai crunta, fara urma de speranta, intra intr-una din categorii. Poate fi o lucrare a diavolului, dar...din ce motive? De ce ingaduie Dumnezeu? Si aici, se pot deschide multe discutii sterile . Sterile, intrucat Adevarul nu-i este dat oricui, si "nu trebuie sa iscodim cele mai presus de noi".Mai bine-zis, nu inainte de vreme - cazul lui Adam si al Evei. Cand vom atinge "statura deplina", poate ca ne va descoperi El-insusi adevarul .

Eu cred ca exista destule posibilitati de a eradica saracia din Romania, dar nu este interes sa se faca asta pentru ca saracia nu inseamna numai lipsa mijloacelor materiale ci si a posibilitatii de a primi o educatie adecvata. Deci daca s-ar eradica saracia si oamenii ar deveni mai destepti multi dintre cei care detin acum puterea, nu si-ar mai putea permite sa faca ce vor si ar cadea.
De altfel asta e si scopul celor avizi de putere sa mentina haita infometata si sa mai arunce din cind in cind cite un os pentru a primi ovatii. Va mai amintiti de ultimul discurs a lui ceasca, in care promitea o marire a pensiilor? Asta este educatie prin infometare.

Cred ca ar trebui sa punem altfel problema? Ce fac eu pt. a eradica/micsora saracia in Romania/lume? Un om religios ar trebui sa fie preocupat de ce ofera el societatii: ajutor celor nevoiasi, rugaciune pt. persoanele aflate in suferinta.
Personal cred ca saracia este o consecinta a lipsei divinitatii din viata noastra. Pt. ca un om cu frica de Dumnezeu are o moralitate, face faptele credintei (se intelege, discret, nu se da in spectacol in piata publica).
Daca ar fi credinta nu ar exista saracie: conducatorii ar lua decizii tinand cont de interesul general, patronii nu si-ar dezavantaja angajatii, etc.
Flori, ai rasturnat raportul de cauzalitate: nu saracia genereaza prostie, ci invers, mintea limitata este cauza saraciei. Dupa cum ai spus: dorinta de putere cauzeaza saracia, deci viciul celor fara Dumnezeu, care nu mai pot gandi normal.

Da cred ca ai dreptate! Sint citeva reguli pe care romanii ar trebui sa le invete pentru a putea scapa de saracie. In primul rind trebue invatat respectul fata de ceilalti si fata de munca, curatenia, punctualitatea, chibzuinta, cinstea, modestia, lucruri pe care foarte multi romani au impresia ca le stapinesc dar daca s-ar analiza mai bine ar vedea ca stau cam prost la materiile astea desi multi se cred crestini.

flori si florina, v-am citit cu atentie si nu vreau decat sa va intreb: Daca saracia este un avertisment ca nu esti pe calea buna sau o lipsa a divinitatii in viata noastra atunci de ce Isus i-a spus tanarului bogat sa vanda tot ce are si sa dea saracilor-adica sa ajunga mai sarac decat ei- si apoi abia sa isi ia crucea si sa Il urmeze? Este bogatia o binecuvantare, va intreb eu, sau nu cumva pe Dumnezeu nu il intereseaza in nici un fel cat de bogati suntem sau nu ci numai felul in care mergem pe drumul catre cer? Bogatia , averea este ceva ce apartine de pamant, nu are nici o legatura cu cele ceresti, singura bogatie este cea venita de sus , este sa Il ai pe Isus in inima ta.Casa, masina, facilitati si mai ce?-cine iti zice tie ca daca nu le ai vei fi impiedicat sa iti dai copiii la scoala si sa ii imbraci corespunzator? Eu am invatat ca nici un copil al Lui nu va fi dat de rusine. Acum daca tu vrei mai mult decat ce iti este strict necesar, atunci poti striga in gura mare ca esti sarac si sa dai vina pe sistem in loc sa dai vina pe putina ta credinta, pè salariile mici, pe pensiile la fel. Desigur ca majoritatea nu o duc bine din punct de vedere financiar-privind prin prisma cerintelor lumesti-taxe, impozite, remuneratie dupa buget mica-dar eu nu am vazut copii ai Domnului cersindu-si painea.As zice ca bogatia este un mesaj si, mai mult, un avertisment cat se poate de serios ca s-ar putea sa nu fii tocmai pe drumul care trebuie. Su nu uitati nici o clipa ca bogatul aduna ca sa dea celui ce nu are, celui sarac.Dumnezeu este Cel ce poarta de grija. Saracia poate inrai doar cand sufletul tau este doritor de alte cele rele,sufletul daruit lui Dumnezeu traieste in neprihanire si este bogat prin chiar aceasta neprihanire data de Dumnezeu.Si mai este un fel se saracie pe care o gasim in fericiri-" Fericiti cei saraci in duh- de asta ce ziceti? Ca a lor este imparatia cerurilor( Matei 5-3). Cum" saraci in duh "?-asta ca vorbeati si de o saracie spirituala.
cu dragoste
sanja-adriana

Saraci cu duhul? Smeriti.(Poate gresesc).

Draga Sanja, iti raspund tarziu, pentru ca abia acum am vazut comentariul tau. Ai dreptate, intr-un fel, in ceea ce priveste un anumit tip de saracie. Si in pilda lui Iov e vorba de acelasi lucru. Dumnezeu "l-a incercat", ca sa ii dea apoi mai mult. Eu numeam acest lucru "o lectie necesara" sau "o etapa a devenirii". Probabil ca multi oameni au nevoie de aceasta lectie pentru a ajunge la "statura deplina". E posibil chiar sa fie o regula generala a evolutiei spirituale. De aceea Iisus spune:"Lasa tot ce ai si urmeaza-Mi mie". Desigur, acest lucru poate insemna si : lasa-ti conceptiile tale egoiste, cunoasterile nefolositoare, mandria, etc. Dar, unii urmatori ai lui au facut-o si fizic : apostolii, sfintii.
E adevarat si ca bogatia nu insemna neaparat ca esti pe drumul bun. Dar, nici aici nu putem judeca intotdeauna. Numai Dumnezeu stie rostul fiecarui om. Sunt si bogati care ajuta, sau care au ajuns acolo dupa ce au trecut "proba" saraciei si incercarilor. Fiecare caz e particular, si poate trece prin transformari diverse in cursul vietii, si materiale, si spirituale, intocmai ca Iov.
Dar, desigur, trebuie facut tot ce tine de noi ca sa ajutam, fara sa judecam motivele pentru care s-a ajuns la saracie. Tocmai pentru ca putem gresi.