Va invit sa ne delectam impreuna cu scurte (sau complexe) comentarii ale lui Aramis referitoare la filmele pe care le-a vazut.

Pianistul , 2002

regizor : Roman Polanski

Ca multe alte filme despre Cel de-al doilea Razboi Mondial, si acesta este cutremurator... Poate ca ceea ce'l diferentiaza de altele e unghiul din prisma caruia e privit personajul principal, Wladek Szpilman. Pe parcursul filmului am facut cateva supozitii despre final, supozitii ce s-au dovedit a fi false, iar asta m-a bucurat, mi'a placut faptul ca Pianistul nu a fost in totalitate previzibil. La final trebuie sa recunosc faptul ca am sperat ca germanul care l-a ajutat pe Wladek sa traiasca, dar nu s-a intamplat asa. Presupun ca se putea aplica morala "cu o floare nu se face primavara".
Cineva m-a intrebat daca e un film frumos (sper sa nu se supere...), dar nu e un film frumos, e un film interesant ce merita vazut. Simbolizeaza triumful spiritului asupra urii. Mi-a placut si sigur il voi mai vedea inca o data.

Finding Nemo , 2003

regizor: Andrew Stanton

Un film de animatie pe care de abia acum am reusit si eu sa-l vad si nu-mi pare rau absolut deloc. Au fost aproape 2 ore perfect folosite. Filmul este foarte, foarte dragut, are secvente amuzante, nelipsita morala, un accent irezistibil (ma refer la broastele testoase care sunt mortale) si o anumita candoare care nu te poate face decat sa zambesti. Mi-a placut la nebunie



Original Sin , 2001

regizor: Michael Cristofer

Cand am vazut prima data distributia, Angelina Jolie si Banderas m-am gandit ca va fi un film prost, deoarece nu-mi imaginam ca intre cei doi poate exista vreo urma de chimie. Dar m-am inselat, ceva, ceva, tot exista... Pentru mine filmul acesta se inscrie in categoria filmelor pe 4/5 previzibile. Nu prea m-a surprins cu nimic, dar nici nu stiu daca pot spune ca a fost un film prost. Pur si simplu mediocru...

A cinderella story , 2004




regizor: Mark Rosman

Film dragut, slabut, usor de digerat, de privit atunci cand vrei sa-ti trimiti la somn neuronii in proportie de 98% (restul de 2% ii pastrezi ca sa poti citi/asculta replicile). Povestea are loc intr-un liceu american tipic, plin de omuleti populari, dar si de tocilari, fete frumoase, printi fermecatori Nu prea inteleg de ce m-am uitat, doar stiam de dinainte ce se va intampla, dar, in fine



Brother Bear , 2003



regizori: Aaron Blaise & Robert Walker

Film de animatie foarte, foarte simpatic, bine realizat ce merita a fi vazut. M-a incantat atat povestea cat si deznodamantul.




Acest topic a fost editat de Aramis: 13 Sep 2005, 10:00 AM

Batman Begins , 2005



regizor: Christopher Nolan

Filmul se ocupa de Batman, inca de cand acesta era copil, redandu-se parcursul lui Bruce Wayne prin viata pana la momentul in care acesta alege sa fie salvatorul orasului Gotham. Mi-au placut atat locurile in care unele scene au fost fimate (cu predilectie peisajele montane), distributia este una de exceptie (Michael Caine in rolul majordomului Alfred, iar rolul i se potriveste de minune), singurul punct slab fiind Katie Holmes (de fapt, cred ca mereu o voi asocia cu Dawsen's Creek... in plus arata ca o pustoaica, spre deosebire de alte actrite de varsta ei care au ceva, ceva prestanta in roluri de adulte). Urmarirea pe sosea m-a lasat rece si numai pentru ca nu puteam sa dau FF m-am uitat la intreaga scena, mi-a placut partea in care conacul arde (na... se mai intampla si din astea), dar nici glumele inserate in scenariu nu au fost total dezagreabile. Per total, nu-mi pare rau ca m-am uitat la Batman Begins.

The sisterhood of the traveling pants , 2005



regizor: Ken Kwapis

Un film dragulet despre aventurile de o vara a 4 prietene. Liamentul celor 4 fete, care fiecare pleaca in alta parte in acea vara, sunt o pereche de blugi care, in mod miraculos, sunt pe masura fiecarei fete, desi acestea poarta masuri diferite. Un film usurel, cu partea lui de morala, nelipsita in genul acesta de filme despre tineretul american In general, mi-a facut placere sa ma uit si nu cred ca a fost vreun moment in care sa ma plictisesc.

Dat fiind ca titlul este "cronica de teatru si de film", astazi mi-am propus sa ma ocup si de ... teatru .
Inutil de spus ca primele mele contacte cu lumea teatrului au fost in frageda copilarie, cand ai mei, tata, cu predilectie, ma duceau la Teatrul de Copii si de Papusi din oras. Am vazut tot felul de povesti: Capra cu trei iezi, Harap-Alb, Povestea porcului, iar de vreo 2 ori am fost si la treatrul de papusi, dar nu mai tin minte la ce piesa (parca era ceva de origine ruseasca).
Ultima oara cand am fost am vazut "Apus de soare", de Delavrancea. Sincer, imi regret decizia, luata numai pentru ca un prieten juca un rol obscur in piesa respectiva. Punerea in scena a fost jalnica, desi, teoretic, au jucat nume cunoscute... Stefan cel Mare nu m-a convins absolut deloc, ba chiar mi s-a parut patetic... Dar, sa lasam
De fapt, vroiam sa vorbesc despre altceva, despre prima piesa de Opera vazuta. Eram prin clasa a 4-a, cred, cand o colega de scoala mi-a dat invitatii la teatru pentru toata saptamana (era un festival de Opera, parca, si veneau trupe din intreaga tara si o trupa din Chisinau). Invitatia fiind de 2 persoane, am fost cu tatal meu in ultima zi, tocmai la reprezentatia moldovenilor. Tin minte si acum cat de emotionata am fost cand m-am asezat in sala, privind la doamnele imbracate frumos si aranjate pentru ocazie. Cand s-a ridicat cortina am auzit cea mai frumoasa muzica din viata mea. Povestea transpusa pe scena avea in centrul ei 2 tineri, o fata si un baiat, ce se zbateau sa scape de influenta nefasta a celor ce-i inconjurau. Pentru a putea scapa trebuiau sa se agate de o plasa ce avea sa-i ridice, dar ceva din conditia lor umana nu le permitea sa se agate de plasa respectiva. Pana la urma, muzica, dragostea si puritatea inving, iar cei doi se slaveaza. Ani de zile m-am intrebat ce piesa am vazut (memoria m-a tradat din acest punct de vedere), deseori am auzit franturi de melodie la TV, la diverse reclame, dar pana acum cativa ani nu am aflat despre ce era vorba: Carmina Burana, de Carl Orf. Anul trecut, in toamna, din intamplare, citind un afis de la Filarmonica am vazut ca in acea zi, peste vreo 2 ore avea sa fie cantata Carmina Burana, asa ca am fugit acasa (trebuia sa apar intr-o tinuta mai... deosebita) si am reusit sa reaud cel mai frumos lucru din lume

Am cautat imagini despre Carmina Burana pe internet, in speranta ca voi gasi ceva care sa se potriveasca cu ceea ce imi amintesc eu si chiar am descoperit :

Ultimul samurai , 2003



regizor: Edward Zwick

M-am uitat la acest film in urma unei recenzii taioase facute de un coleg de-al meu - "Singurul lucru bun din film e prezenta lui Ken Watanabe" si chiar sunt deacord (oricum, nu sunt o mare fana a lui Tom Cruise) In orice caz, nu pot sa spun ca nu mi-a placut, sau ca mi-am irosit timpul vizionandu-l

S.W.A.T. , 2003



regizor: Clark Johnson

Un film slabut, singura parte care mi-a placut a fost cea in care e recrutata echipa si pregatita, in rest nimic special, urmariri pe sosea, explozii etc. etc. etc.

Insula dragostei , 2003

regizor : Daniele Luchetti

O comedie italiana frumoasa, cu peisaje minunate si o povestioara care te face sa zambesti. De'a lungul filmului este analizata dragostea din punctul de vedere al femeii si mi'a placut sa observ ca nu era deloc departe de adevar

The italian job , 2003

regizor : F. Gary Gray



Din pacate nu am reusit sa vad (inca) originalul, dar mi'a placut re-ecranizarea. Are cateva momente amuzante, iar masinile sunt mortale (Mini Cooper)

replica preferata: If there's one thing I know, it's never to mess with mother nature, mother in-laws and, mother freaking Ukrainians.



Under the Tuscan Sun , 2003

regizor : Audrey Wells



Un film care m'a facut sa zambesc. Diane Lane face un rol fantastic, iar peisajul in sine este absolut minunat. Cred ca cel mai mult mi'a placut metafora cu robinetul de apa, la inceput nu functiona deloc, dupa ce vine Patti incepe sa curga putin, iar la sfarsit e perfect functionabil.

replici preferate:
Katherine: It's a nice little villa. Are you going to buy it?
Frances: The way my life is currently going, that would be a terrible idea.
Katherine: Terrible idea... Don't you just love those?

Ladybugs, Katherine. Lots and lots of ladybugs.

Do you know the most surprising thing about divorce? It doesn't actually kill you. Like a bullet to the heart or a head-on car wreck. It should. When someone you've promised to cherish till death do you part says "I never loved you," it should kill you instantly. You shouldn't have to wake up day after day after that, trying to understand how in the world you didn't know. The light just never went on, you know. I must have known, of course, but I was too scared to see the truth. Then fear just makes you so stupid.

Patti: I don't like these trees. They know things.
Frances: And they know that we know that they know.
Patti: Yeah. Creepy Italian trees

Amelie , 2001

regizor : Jean-Pierre Jeunet



Acesta este unul dintre filmele mele preferate. Cred ca e unul dintre filmele ce nu trebuie ratate. Prima oara l'am vazut la cinema, intr'o zi friguroasa de toamna tarzie, iar cand am iesit nu mai simteam vantul rece si nici fulgii care incepusera sa cada incet, simteam numai o caldura imensa... Apoi l'am mai vazut de cateva ori la tv, iar de fiecare daca efectul a fost acelasi.
Audrey Tautou e fermecatoare... intr'o recenzie a filmului am citit ca actrita arata de parca ar sti un secret pe care tb sa'l spuna, pe care nu'l poate tine
E o poveste de dragoste, o poveste dulce, parfumata, "calduta".

replici preferate:
Narrator: Amélie still seeks solitude. She amuses herself with silly questions about the world below, such as "How many people are having an orgasm right now?"
Amélie: Fifteen

Man in photo: She is in love.
Nino Quincampoix: I don't even know her!
Man in photo: Oh, you know her.
Nino Quincampoix: Since when?
Man in photo: Since always.
Man in photo: In your dreams

Fantastic Four , 2005




Zilele trecute citeam intr'o revista ca acest film a fost una dintre revelatiile anului 2005 si m-am intrebat "de ce?". Nu mi s-a parut absolut deloc special, cateva efecte, personaje ok, sa zicem, o poveste subtirica, final asteptat (mana care se misca, ergo la anul vine si partea a 2-a). Cu ce se deosebeste acest film de toate celelalte facute dupa benzi desenate?

X-Men

Ca tot vorbeam de filme facute dupa benzi desenate, acesta este filmul meu preferat din aceasta categorie. Actori buni (cu toate ca pe Patrick Stewart cu greu mi'l puteam inchipui in alt rol decat cel al capitanului Picard). O surpriza cu adevarat placuta a fost ca partea a doua a fost chiar mai buna decat prima, reusind sa imi starneasca dorinta de a vedea si partea a treia (se pare ca e o moda a trilogiilor in ultimii ani)

Acum chiar am multe filme despre care vreau sa vorbesc, dar in lipsa de timp las lucrul asta pe episodul urmator...

What dreams may come , 1998

regizor: Vincent Ward



Un film absolut minunat. O feerie de culori, coloana sonora perfecta, interpretari de exceptie. Ieri l-am revazut pentru a nu stiu cata oara, dar am simtit aceesi placere ca si prima oara cand l-am vizionat.
Cadrele sunt fantastice, iar viziunea regizorala cel putin originala.
Este unul dintre filmele pe care le-as putea viziona de sute de ori fara sa ma plictisesc de el...

Annie Nielsen: Can I sit here?
Chris Nielsen: Actually, no. Two years ago, I reserved this specific area.
Annie Nielsen: What if I say please ?
Chris Nielsen: That's the one exception.

[Chris, having just arrived in the afterlife, meets his dog]
Chris Nielsen: Boy, I screwed up. I'm in dog Heaven.

Chris Nielsen: Thank you for every kindness. Thank you for our children. For the first time I saw them. Thank you for being someone I was always proud to be with. For your guts, for your sweetness. For how you always looked, for how I always wanted to touch you. God, you were my life. I apologize for everytime I ever failed you. Especially this one..

Bewitched , 2005

regizor: Nora Ephron



Ma asteptam ca acest film sa aiba macar o parte din umorul serialului pe care il urmaream acum cativa ani... Dar m-am inselat... Nu recomand nimanui acest film, nici macar fanilor infocati ai lui Kidman. E preferabil sa faceti orice altceva

The Legent of Zorro , 2005

regizor : Marin Campbell




O continuare acceptabila, dar cu un singur element putin suprinzator. Oricum nu vreau sa dezvalui plot-ul, dar nu sunt convinsa ca merita vizionat...
Cred ca am devenit putin cam blazata fata de filmele de la Hollywood...

Zorro: What are you doing in a bar?
Joaquin: What are you doing in jail?
Zorro: I asked you first!

Zorro: [to Joachin] I don't want to see you breaking anyone else out of jail. Without my permission, of course.

The Butterfly Effect , 2004

regizor : Eric Bress , J. Mackye Gruber



Un film surprinzator. La inceput ma asteptam la cu totul altceva. De fapt cu greu m-am lasat convinsa sa il vad, avand in vedere ca Ashton Kutcher nu este printre actorii mei preferati, ba chiar din contra.
Povestea este interesanta. Un baiat descopera ca poate calatori in diverse momente din copilaria lui si are puterea de a schimba lucrurile. El incearca sa schimbe trecutul pentru a o salva pe prietena lui care se sinucide (fata fiind traumatizata psihic), numai ca de fiecare data cand schimba ceva in trecut, prezentul in care se re-intoarce este parca mai rau decat ultima oara.
In ultima calatorie, gratie informatiilor adunate de-a lungul incercarilor de a se juca de'a Dumnezeu, descopera ce trebuie sa faca pentru a-si salva prietena, pe fratele acesteia si pe un amic de'al lor.
Finalul este perfect.
Un film ce merita vazut

Intr-adevar, un film foarte interesant tocmai datorita faptului ca inceputul te baga rau de tot in ceata (eu cel putin, pe la jumatate inca mai urlam ca nu inteleg nimic) dupa care totul incepe sa se lumineze treptat spre final. Genul de film pe, in momentul in care se termina, vrei sa-l mai vezi odata

Something's Gotta Give , 2003

regizor : Nancy Meyers



Un film frumos, despre dragostea care apare la orice varsta
Jack Nicholson (unul dintre actorii mei preferati, de altfel), face un rol perfect credibil in postura barbatului ce iubeste femeile frumoase (dar sub 30 de ani), Diane Keaton este o scenarista de succes, putin blazata in ceea ce priveste barbatii ce ar mai putea intra in viata ei. Keanu Reeves - doctorul perfect de care orice pacienta s-ar indragosti, dar care incearca sa o cucereasca pe fermecatoarea Keaton. Amanda Peet apare in rolul fiicei lui Keaton, fiind pe punctul de a avea o aventura cu Nicholson (plan ce se prabuseste asemenea lui Harry in momentul in care are infarctul)
In final apare si Parisul, oras obligatoriu in desfasurarea oricarei povesti de dragoste

Harry: I've never seen a woman that age naked before.

Harry: Where's Julian?
Erica: He's back at the hotel. He said when he saw me with you, he knew I was still in love with you... what do you have to say about that?
Harry: If... if it's true, my life just got made.

Erica Barry: What are you doing here, Harry?
Harry: Turns out the heartattack was easy to get over. You... were something else. I finally get it. I'm 63 years old... and I'm in love for the first time in my life



As Good as It Gets , 1997

regizor : James L. Brooks



Inca un film cu Jack Nicholson, avand-o Helen Hunt ca partenera si un catelus tare, tare dragalas
Marvin este un barbat cu foarte multe obsesii, incapabil sa faca un compliment adevarat, ingrozit de microbi si de faptul ca cineva s-ar putea apropia prea mult de el. Carol este singura persoana capabila sa ii tina piept, ea fiind chelnerita la un restaurant unde Melvin venea in fiecare zi. Ea este o femeie cu multe probleme, macinata de boala fiului sau si stresata (dar si amuzata, cumva) de modul lui Marvin de a fi.
Cel mai dulce personaj al filmului, catelul Verdell, apartine vecinului homosexual al lui Marvin. Acesta din urma nu este in relatiile cele mai bune cu sarmanul animal sau cu proprietarul acestuia.
Pe parcurs Marvin si Verdell ajung sa se indrageasca unul pe altul, iar Marvin se umanizeaza atat pe cat posibil

[to Verdell the dog]
Melvin Udall: Don't be like me. Don't you be like me!

Carol: When you first entered the restaurant, I thought you were handsome... and then, of course, you spoke

Melvin Udall: I've got a really great compliment for you, and it's true.
Carol Connelly: I'm so afraid you're about to say something awful.
Melvin Udall: Don't be pessimistic, it's not your style. Okay, here I go: Clearly, a mistake. I've got this, what - ailment? My doctor, a shrink that I used to go to all the time, he says that in fifty or sixty percent of the cases, a pill really helps. I *hate* pills, very dangerous thing, pills. Hate. I'm using the word "hate" here, about pills. Hate. My compliment is, that night when you came over and told me that you would never... well, you were there, you know what you said. Well, my compliment to you is, the next morning, I started taking the pills.
Carol Connelly: I don't quite get how that's a compliment for me.
Melvin Udall: You make me want to be a better man.
Carol Connelly: ...That's maybe the best compliment of my life.
Melvin Udall: Well, maybe I overshot a little, because I was aiming at just enough to keep you from walking out.

Harry Potter and the Goblet of Fire , 2005

regizor : Mike Newell

Ce pot sa spun? Le-am vazut pe toate pana acum asa ca nu era sa-l ratez tocmai pe acesta, mai ales ca dintre carti, aceasta si nr. 6 sunt cele mai palpitante.
Din punctul de vedere al efectelor vizuale, filmul se ridica la inaltimea a ceea ce "vedeam" eu cand citeam. Personajele insa au alte "nuante"... a mai disparut din inocenta, au aparut insinuarile fine, aluziile. Evident ca multe scene din roman au dosparut fiind inlocuite cu rezumate sau pur si simplu fiind suprimate (ca doar na, daca erau sa ecranizeze intreaga carte iesea un film urias). Parerea mea este ca rezultatul final este chiar ok, dar se putea si mai bine, puteau sa mentina putin mai mult din tonul cartii si poate ca ar fi fost si mai bine inca

Buuuun, in ultimul timp am reusit sa vad chiar multe filme despre care as vrea sa vorbesc

1. Closer , 2004

regizor: Mike Nichols



Eu parca ma asteptam la altceva de la acest film... Adevarul este ca nici macar nu am citit vreo cronica sau ceva de genul asta, dar impresia finala a fost destul de puternica. Povestea curge absolut imprevizibil, personajele sunt murdare... cel putin asa mi-au llasat mie impresia. Toata lumea se incurca cu toata lumea, exista si un strop de iubire, dar parca exista mai multa dorinta fizica si razbunare.
Mi-a placut cadoare lui Natalie Portman (sunt constienta de faptul ca mai sus am scris ca personajele sunt murdare ) mai ales in scena de la club unde Owen o intreaba in mod repetat care e numele ei, ea ia banii si spune in cel mai dulce mod posibil "Thank you".

Larry: Tell me your name.
[throws down a note]
Alice: Thank you. My name is Jane.
Larry: No, not that, your real name.
[throws down another note]
Alice: Thank you. My name is Jane.
Larry: Your real name! Tell me your real name! I know your name is Alice!
[throws down the rest of his money]
Alice: Thank you. My real name is regular, old, plain Jane



Run, Lola, run , 1998

regizor : Tom Tykwer



Singurul meu regret in legatura cu acest film este ca am vazut "The Butterfly Effect" mai intai, astfel Lola Rennt si-a pierdut putin din farmec. Am spus putin, pentru ca, desi are loc un "salt" in timp, acesta este facut in mod inconstient de catre fata, ea nu stie ca a mai trait acea zi. Oricum, de fiecare data face alegeri diferite. Primele incercari se sfarsesc tragic, iar pe la mijlocul ultimei tinzi sa crezi ca nici varianta asta nu va functiona, dar, evident, ultima este si cea mai buna
E un film bun, cu personaje simpatice si interpretari excelente.




Love Actually , 2003

regizor : Richard Curtis



Un puzzle de povesti de dragoste.
O comedioara romantica frumusica.
Un cast de exceptie.
Dialoguri spumoase.
Cam asa ar putea fi descris pe scurt Love Actually. De'a lungul filmului fetele vor dori ca fiecare dintre personaje sa gaseasca iubirea, iar, la sfarsit, cand 2 povesti nu au un happy-end, poate isi vor da seama ca cele doua cupluri nu era posibil sa termine fericite...
Avand in vedere ca se apropie Craciunul, cei care nu l-au vazut ar putea sa inchirieze varianta pe DVD si sa-l urmareasca fara nici o retinere, pentru ca prinde
De remarcat, de asemenea, circularitatea: incepe cu aeroportul Heathrow si se termina tot cu acesta, fapt ce sporeste sentimentul de "love is all around".
Sa nu uit, pustiul, Sam, este absolut adorabil

Prime Minister: Whenever I get gloomy with the state of the world, I think about the arrivals gate at Heathrow Airport. General opinion's starting to make out that we live in a world of hatred and greed, but I don't see that. It seems to me that love is everywhere. Often it's not particularly dignified or newsworthy, but it's always there - fathers and sons, mothers and daughters, husbands and wives, boyfriends, girlfriends, old friends. When the planes hit the Twin Towers, as far as I know none of the phone calls from the people on board were messages of hate or revenge - they were all messages of love. If you look for it, I've got a sneaky feeling you'll find that love actually is all around.

Harry: Tell me, exactly, how long it is that you've been working here?
Sarah: Two years, seven months, three days and, I suppose, what, two hours?
Harry: And how long have you been in love with Karl, our enigmatic chief designer?
Sarah: Ahm, two years, seven months, three days and, I suppose, an hour and thirty minutes.
Harry: I thought as much.
Sarah: Do you think everybody knows?
Harry: Yes.
Sarah: Do you think Karl knows?
Harry: Yes.
Sarah: Oh that is bad news.
Harry: Well I just thought maybe the time had come to do something about it.
Sarah: Like what?
Harry: Invite him out for a drink and then after about twenty minutes casually drop into the conversation the fact that you'd like to marry him and have lots of sex and babies.
Sarah: You know that?
Harry: Yes. And so does Karl. Think about it. For all our sakes. It's Christmas.
Sarah: Certainly. Excellent. Will do. Thanks, boss.


Gata, mai sunt cateva, dar timpul ma preseaza, asa ca, data viitoare:
-Chicken Little
-Troia
-Someone Like You...
-Swordfish

Am vazut si eu "Closer" aseara. Mike Nichols clasic, adica ciudat. Lung prilej de vorbe si de ipoteze cu sotul meu, care nu suporta povestile sex-gelozie-adulter-drama si intrigile incalcite intre cupluri.
E ciudat sa o vezi pe Julia Roberts vorbind "dirty"... Totusi ramane atat de fireasca in tot ce face, are darul asta de la Dumnezeu.
Interesant per total, si mie mi-a placut in mod special Natalie Portman.

Tinkerbell, din curiozitate tocmai am deschis pagina dedicata lui Mike Nichols de pe imdb.com pentru a vedea ce a mai realizat. Singurul titlu care mi-a sari tin ochi, cu exceptia lui Closer, a fost Angels in America. Seria a fost si la noi pe HBO numai ca nu am reusit niciodata sa vad toate episoadele. Dintr-un motiv sau altul povestea mi s-a parut greoaie... o fi fost si oboseala mea de vina Closer este un film straniu, cu interpretari excelente (ai dreptate, a fost interesant sa o vad pe J.R. vorbind dirty, dar a facut-o cu o asemenea naturalete...)

Acum, sa revenim la cronicuta Vacanta aceasta este pe sfarsite si cu bucurie in suflet pot spune ca nu am vazut absolut nici un film cap-coada asa ca ma voi rezuma la cele vazute inainte.

Chicken Little , 2005



regizor : Mark Dindal

E un filmulet animat foarte dragut, cu ceva morala (se putea altfel) dar si cu cateva surprize care salveaza finalul (asta daca rezistati pana la final, eu recunosc faptul ca am apasat FF de cateva ori). In mare, este vorba despre un puisor care striga "lupul" dar nimeni nu-l crede, nici macar tatal lui... Bineinteles ca micutul avea dreptate, bineinteles ca el este eroul zilei si bineinteles ca va castiga respectul tatalui (evident!), dar finalul este cu adevarat dragut si merita vazut



Troy , 2004

regizor : Wolfgang Petersen



Ce ar fi de spus despre aceasta mega-productie americana? Sor-mea, care a rezistat sa si citeasca Iliada, mi-a spus ca filmuletul nu se indeparteaza prea mult de cuvintele cartii. Foarte frumos din partea lor! Dar asta tot nu m-a convins ca e un film bun... Nici nu sunt o fana a lui Brad Fat-Frumos Pitt, asa ca 90% din film e "o apa si un pamant pentru mine" (plus ca saracul mi-a lasat impresia ca lua steroizi... asa era de maaaare), o bila alba in schimb pentru Eric Bana, despre Orlando Bloom... hm... arata ok si cam atat (iar in secventele cu arcul, in afara unor miiici detalii era Legolas), Diane Kruger (Elena) are marele avantaj de a pronunta numele elene cu o eleganta si o frumusete care ii tradeaza originea non-americana. In rest, decoruri grandioase, parte generate pe calculator, parte construite si... cam atat... Parerea mea este ca orele pierdute cu acest film puteau fi folosite intr-un mod mult mai constructiv.

Si revenim la teatru.

Sambata aceasta vreau sa merg la Padurea de A.N. Ostrovski. Partea proasta este ca habar nu am despre ce e vorba, sau daca regizorul surprinde bine firul scenariului initial.
Pe internet am gasit o singura recenzie, iat-o:
Teatrul Naţional "Vasile Alecsandri" le propune iubitorilor artei scenice o nouă premieră, spectacolul "Pădurea" de A.N. Ostrovski, programată mîine, la ora 19, în sala mare.

În distribuţie apar actorii Doina Deleanu, Irina Răduţu-Codreanu, Liviu Manoliu, Daniel Busuioc, Constantin Avădanei, Dumitru Năstruşnicu, Cosmin Maxim, Călin Chirilă, Doru Aftanasiu, Florin Mircea, Puşa Darie, Silvia Popa. Ambiţiosul proiect îl are la pupitrul regizoral pe regizorul Andrei Andreev. Andrei Dimitrievici Andreev a absolvit Academia Rusă de Artă Teatrală GITIS, secţia regieBteatru, în anul 1973. După absolvire, a montat în diverse teatre din URSS (Moscova, Riga, Taşkent, Omsk, Novosibirsk, Petrozavodsk, Sankt Petersburg) şi în Finlanda. Preferinţeele sale s-au îndreptat către autori precum Shakespeare, Moliere, Gozzi, Goldoni, Arbuzov, Tirso de Molina, Ostrovski, G.B. Shaw, Schiller. Între 1986 şi 1996, Andreev a fost director şi regizor-prim la Teatrul Tineretului din Sankt Petersburg, iar din 1981 este profesor la Academia de Teatru şi Film din Sankt Petersburg, la catedra Arta Actorului."Spectacolul nostru e o comedie deloc veselă, dacă e permis paradoxul, e un joc de-a rîsuBplansu, despre o lume crescută în spiritul patriarhal al ţarismului, care se trezeşte din senin în epoca banului, în capitalism, cu o libertate pe care nu ştie si nu poate să o folosească, refuzînd-o în consecinţă. Ca simbol, pădurea reprezintă tocmai această ezitare într-un labirint de forme şi idei noi. Pădurea e o minciună teribilă care se oferă sub forma unei noi existenţe golite de convingeri morale, sociale, o viaţă care artiştii, intelectualii nu-şi mai găsesc locul", zice Andrei Andreev despre percepţia sa artistică asupra textului lui Ostrovski. Autor prolific, Ostrovski a scris "Pădurea" în 1870, tipărirea şi montarea ei în premieră absolută survenind un an mai tîrziu. Piesa a făcut rapid carieră, atît în spaţiul rusesc, cît şi în străinătate, fiind considerată o lucrare clasică.Din echipa de realizatori a prezentului spectacol mai fac parte scenografa Axenti Marfa şi coregrafa Victoria Bucun, care a imaginat mişcarea scenică

A fost absolut superb. Piesa este foarte reusita, actorii joaca exceptional, la finalul zilei nu ma puteam opri din zambit, pentru ca a fost una dintre cele mai frumoase seri de pana acum.

Impartasesc aceasi parere...A fost superb ...Ma asteptam la un spectacol de 2 ore...Dar a tinut 3, din fericire (cu tot cu pauza)...Ce mi-a placut mai mult: firul actiunii imprevizibil...Astfel sfarsitul a fost o enigma pe tot parcursul piesei...Asta pentru mine...

PS: Pacat ca n-a fost prea multa lume in sala...Mai putin de jumatate...Dar am auzit ca la premiera a n-au fost indeajuns de multe bilete...

Data'q, de abia astazi am vazut ca ai scris aici... Imi cer mii de scuze pentru neatentie
Daca nu ma insel, am fost chiar in ultima zi in care se juca piesa si sala a fost cam pe jumatate plina. Oricum, a fost o atmosfera minunata.
Stii care este piesa la care nu m'as duce? Iona, mai ales dupa ce am auzit de la diverse persoane: publicul, total neavizat, se plictiseste si incepe sa se comporte foarte urat si in repetate randuri intrerup monologul. Este ingrozitor de trist.

Duminica aceasta am fost la Ateneu, unde s-a jucat o piesa in engleza, Pelicanul, de August Strindberg (imi pare rau, dar pur si simplu nu mai imi amintesc titlul in engleza). Piesa a fost jucata de o trupa formata din elevi de la mai multe licee din oras. Pustii vor pleca maine spre un festival din tara unde, cu aceasta piesa, se vor "bate" cu alte trupe de liceeni pentru diverse premii.
Piesa a fost reusita, dialogurile sustinute, coregrafia interesanta, muzica fenomenala Sper sa fie un succes la festival!
Saptamana trecuta au fost zilele francofoniei si in cadrul acestora un pusti de 20-21 de ani din Ploiesti, cu diverse studii in ale baletului si teatrului facute prin strainatate dar nerecunoscute in tara, a pus in scena o mica piesa, pe baza Lectiei de Ionesco.
Din pacate nu am reusit sa ajung la reprezentatie si am vazut numai inregistrarea, dar am ramas impresionata de modul de joc al actorilor - studenti la diverse facultati si elevi de liceu. Regizorul a reusit sa construiasca o piesa in numai 4 zile de lucru efectiv cu actorii.
Am ramas dezamagita cand am vazut ca la piesa au fost maxim 20 de persoane, desi au fost anuntate multe personalitati... Oare lumea si-a pierdut interesul pentru teatru, sau numai pentru teatrul nou? Si parca nu as crede... Poate ca a lipsit o mediatizare mai intensa a evenimentului.

Au luat doua premii pentru coregafie si inca ceva ce tine de miscarea scenica si 5 nominalizari (cea mai buna piesa, cel mai bun actor in rol principal, cel mai bun regizor + 2 de care nu imi amintesc acum).

Revenind la filme, ieri am vazut:

Ice Princess , 2005



Nu a fost cine stie ce, dar nici nu ma asteptam sa fie. M'am uitat pentru ca, din cand in cand, imi plac povestile cu Cenusareasa. Casey este o fetita teribil de inteligenta care se pregateste pentru Harvard, sectia de fizica. In timp ce realizeaza proiectul pentru interviul de admitere isi da seama ca ii place foarte mult sa patineze si ca are si ceva talent la asa ceva.
Joan Cusak joaca rolul mamei feministe care este impotriva oricarui semn cum ca femeia ar fi inferioara barbatului (nu-i plac rochitele patinatoarelor, nu agreeaza machiajul etc etc etc). Kim Catrall este antrenoarea lipsita de scrupule, care se inmoaie pana la urma.
Morala? Urmati visul vostru, nu pe cel al parintilor



La marche de l'empereur , 2005



In topul documentarelor pe care le-am vazut acesta se situaeaza pe locul 2 (pe locul 1 este un documentar in 2 parti de pe Discovery despre dezvoltarea fetilor in burta mamei).
Pinguinii sunt adorabili, iar povestea captivanta. Nu pot sa spun ce mi-a placut cel mai mult pentru simplul motiv ca totul a fost grozav. Nu ratati filmul acesta

Fahrenheit 9/11 , 2004



regizor - Michael Moore

Nu prea stiu ce recenzie as putea face acestui documentar...
Iata ce spune un user de pe imdb.com

The TV guide described this film as "an examination of President Bush's policies in Iraq," but it's not really an examination. It's more like a vivisection.

Anyway, it lives up to its reputation as an inflammatory piece of propaganda. It's probably Michael Moore's least witty, least egocentric, most preachy, and most angry film so far.


Memoirs of a Geisha , 2005



regizor - Rob Marshall

Un film superb

Sayuri Nitta: [turns around to face him again.] Can't you see? Every step I have taken, since I was that child on the bridge, has been to bring myself closer to you.

Narrator (Old Sayuri): You cannot say to the sun, "More sun." Or to the rain, "Less rain." To a man, geisha can only be half a wife. We are the wives of nightfall. And yet, to learn kindness after so much unkindness, to understand that a little girl with more courage than she knew, would find her prayers were answered, can that not be called happiness? After all these are not the memoirs of an empress, nor of a queen. These are memoirs of another kind.

Narrator (Old Sayuri): [as Chiyo watches the Chairman leave with geisha.] In that moment, I changed from a girl facing nothing but emptiness, to someone with purpose. I saw that to be a geisha could be a stepping stone to something else...a place in his world.

Sayuri Nitta: She paints her face to hide her face. Her eyes are deep water. It is not for Geisha to want. It is not for geisha to feel. Geisha is an artist of the floating world. She dances, she sings. She entertains you, whatever you want. The rest is shadows, the rest is secret.

Sandra Bullock

1. Miss Congeniality

, 2000

O comedie reusita Gracie este o agenta FBI lipsita de gratie ce trebuie sa ia parte la o misiune sub acoperire. Numele "de scena" este Gracie Lou Freebush (de altfel, rezonanta numelui este teribila ). Pe parcurs ratusca cea urata se transforma in lebada, dar chiar niciodata nu poti spune cu mana pe inima ca Gracie este o adevatara lady De urmarit daca va place actrita si daca suportati comediile simpaticute.

2. Two Weeks Notice

, 2002

Inca o comedie draguta, de data aceasta colegul de film fiind (fermecatorul) Hugh Grant (mai sus era Benjamin Bratt). Ce pot sa spun? Mie imi plac filmele astea... adica urmaresc cu placere comediile romantice

3. Murder by Numbers

, 2002

Inca o comedie? Chiar nu. Am gasit si un film serios, o drama politista care te tine in suspans pana la sfarsit.
Bullock este o politista dura, cu un trecut un pic misterios si o adevarata alergie la parteneri si la pustii cu aere. Criminalii sunt 2 baieti carismatici, pe care mai ca ai vrea sa-i vezi cum scapa cu basma curata.
Finalul este asa cum si trebuie sa fie - cei rai la inchisoare, detectiva isi infrunta trecutul

Pride & Prejudice


Filmul mi s-a parut superb. Este in perfecta concordanta cu ceea ce imi imaginam cand citeam romanul over& over. De fapt, am cateva obiectii (se putea fara? neeee) Bingley nu prea ma incanta, parca il vedeam mai fermecator, dialogurile sunt lipsite de o parte din umorul cartii, evident au fost taiate pasaje si parca e prea mult romantism adaugat. Ma refer la ultima scena dintre Elisabeth si Darcy... adica sa fim seriosi?! In fine, daca da bine la public Poate ca nu m'as fi autosesizat la scena respectiva daca nu as fi citit in prealabil cartea si daca aceasta nu mi-ar fi placut atat de mult pe cat imi place. Oricum, filmul este adorabil, per total

Elizabeth Bennet: And that put paid to it. I wonder who first discoverd the power of poetry in driving away love?
Mr. Darcy: I thought that poetry was the food of love.
Elizabeth Bennet: Of a fine stout love, it may. But if it is only a vague inclination I'm convinced one poor sonnet will kill it stone dead
Mr. Darcy: So what do you recommend to encourage affection?
Elizabeth Bennet: Dancing. Even if one's partner is barely tolerable

Mrs. Bennet: Have you no consideration for my nerves?
Mr. Bennet: You mistake me, my dear. I have the utmost respect for your nerves. They've been my constant companion these twenty years

Uitandu-ma peste quote-urile de pe imdb.com am descoperit ca exista versiunea pentru USA a filmului, versiune care mai contine cateva secvente in plus :cry" o vreau si eu Sunt complet distrusa