Carte, dulce carte... cinste cui te-a scris, lauda celui ce te citeste!

Va invit sa ne delectam impreuna cu recenzii si comentarii ale lui abracadabra pe marginea cartilor pe care le-a citit!

dada, 1 2 3....incep!

Simone de Beauvoir - Mandarinii

Vreau sa scriu despre S de B pentru ca m-a impresionat, dupa ce am citit un volum din Memoriile sale, mai bine zis al doilea volum, care se intituleaza Floarea virstei.

Voi incepe cu o scurta biografie:
S-a nascut in 1908 la Paris, intr-o familie burgheza, traditionalista
A facut studii de filozofie la Sorbona, unde l-a cunoscut pe J P Sartre, cu care va incepe o relatie care va dura pina la moartea acestuia in 1980.
Dupa terminarea studiilor, va preda filosofie in diferite licee din Marsilia, Rouen si Paris, apoi in Sorbona pina in 1943 cind va fi data afara de nemti (al doilea razboi mondial, ocupatie nazista)
Dupa razboi infiinteaza impreuna cu Sartre saptaminalul Timpuri Moderne, care va fi unul dintre cele mai puternice ziare din punct de vedere politic si social in Franta, vreme de 20 de ani
In 1945 publica romanul Singele celorlalti in care isi afirma suportul pentru Rezistena Franceza
In 1954 publica romanul Mandarinii, care ii aduce premiul Concourt
Intre 1958 - 1972 publica memoriile, in 4 volume
In 1981 apare ultimo volum din memorii, dedicat ulterior ani petrecuti alaturi de Sartre
Studiile sale filozofice sunt mai putin cunoscute dar teoriile sustin ca a avut o puternica influenta asupra Existentialsimului profesat de Sartre in Fiinta si Nefiinta.
Moare la Paris in 1986


Mandarinii prezinta atmosfera Parisiana de dupa razboi, cu personaje inspirate din realitate, cu atmosfera tumultoasa a celor zile. Anne Dubreuilh si sotul ei Robert sunt de Beauvoir si Sartre, iar Lewis Brogan este nuvelistul american Nelson Algren, cu care de Beauvoir a avut o aventura, intentionind chiar sa se casatoreasca.
Titlul Mandarinii se refera la atmosfera elitista care predomina in cercurile literare si incercarea lor de a renunta la asa -zisele moravuri burgheze, sub influenta socialismului, mai bine zis a ideii de stinga, a caror adepti au fost Sartre si Beauvoir.

Eu am perceput cartea sub urmatoarele aspecte:
Unul este cel social, cu tulburarile din vremea celui de-al doilea razboi mondial, cu fuga de banal, uneori caderea in frivolitate, cautarea permanenta de trairi, subliniate foarte bine in relatiile dintre personaje: prietenii care se destrama pe motive politice, relatii superficiale intre barbati si femei din nevoia de altceva, relatii intre oamenii politici ai vremii.

Alt aspect al cartii este cel al relatiilor interumane, plecind de la figura centrala: relatia Anei cu Robert - bazata pe intelegere si respect, al Anei cu scriitorul american - bazata pe trairea clipei si disperarea Anei ca imbatrineste, al Anei cu fiica sa - pe care nu o intelege si nici nu face efortul de a o intelege, al Anei cu pacientii sai, care nu depaseste nivelul profesional.

Al treilea aspect este atmosfera acelor vremuri, partidul comunist aflat in plin avint in Europa, negarea burgheziei, incercarea oamenilor de a-si reface viata dupa foamete si dezastru, incercarea de a-i uita pe cei care murisera in razboi.

Cartea are cu siguranta si alte nivele, eu am subliniat doar citeva, care mi s-au parut mai importante (plus ca devin plictisitoare), cine are timp si rabdare sa o citeasca (are aprox 500 pagini), o recomand.

A doua carte pe care lista mea este scrisa tot de o femeie, foarte la moda in Europa in ultimii ani, Amelie Nothomb.
De origine belgiana, s-a nascut la 13 august 1967 in Kobe, Japonia, tatal sau fiind ambasador acolo. Copilaria si adolescenta si le petrece in diferite locatii unde tatal sau era trimis in misiuni diplomatice: China, Sua, Bangladesh, Laos.
Intre 13 si 16 ani sufera de anorexie, din incercarea de a opri pubertatea, care I se parea monstroasa.
Traieste in Franta.

In cartea Metafizica Tuburilor – isi descrie primii ani ai vietii, in Japonia, plecind de la ideea japonezilor potrivit careia pina la virsta de 3 ani copilul este un zeu.
La inceput, copilul (adica ea insasi) este Zeul, centrul propriului univers, pe care il descopera dupa o perioada de 2 ani in care a fost simplu tub, prin care trecea mincarea si lumea fara a lasa urme. Mi-a placut inertia copilului Amelie, care nu stia ca poate face si altceva decit sa vegeteze si nici nu incerca, isi era sufficient. Pina la venirea bunicii, care ii ofera o bucata de ciocolata alba, ocazie cu care Fiinta-Zeu realizeaza ca mai sunt si alte lucruri de explorat. Mi-a placut ideea asta a Japonezilor care considera ca pina la 3 ani copiii sunt zei, pentru ca traiesc intr-o lume a lor, pentru ca stiu ei socoteala lor si nu o comunica, pentru ca sunt perfecti pur si simplu. Intii sunt zei apoi devin oameni.
Stilul cartii este foarte poetic, cu tente filozofice, cu nuante mistice, placut de citit.

abracadabra (cu ceva intarziere).
Intr-adevar, si mie imi place ideea cu zeul- prunc chiar au o lume a lor, parca au coborat de undeva de sus sa cerceteze lumea noastra. M-ai convins, voi cauta cartea.

a, multzam denise ca ai citit ce-am scris si ai si scris! (e flatant )

_____________
Am vazut un topic mai vechi cu Jose Saramago, dar vad ca nu pot sa dau reply acolo, probabil e inchis.
Asa ca o sa vorbesc despre Evanghelia dupa Iisus, care cum sa va spun, se potriveste foarte bine cu subiectul lui Dan Brown in Codul lui Da Vinci.
Desi cartile sunt complet diferite, ele vorbesc la un moment dat despre Maria Magdalena, ca iubita a lui Iisus. Cind am citit Evanghelia dupa Iisus, recunosc, mi s-a parut foarte socant si foarte curajos din partea lui Saramago sa scrie asa ceva. Dupa asta am inceput sa incerc s-o propag prin familie, o idée neinspirata de altfel, pentru ca am intilnit o oarecare indirjire. Trecind peste… cartea este superba ca idee si ca transpunere. Este vorba despre o Evanghelie scrisa de Iisus, exact ca si celelalte Evanghelii, completind “naratiunea” cu anumite perioade din viata lui Iisus pe care evanghelistii nu le cunosteau sau nu le-au transcris. Cartea ofera unele surprize (pentru mine foarte placute) de-a lungul povestirii, si unele subitilitati remarcabile (vezi potirul – a.k.a. Holly Grail, vezi Pastorul).
Ce cred eu ca a reusit Saramago, cel putin in cazul meu, ca cititor, a fost crearea unei imagini omenesti a lui Iisus, a Mariei, a apostolilor, a lui Dumnezeu si a Diavolului, desi cartea are momentele ei de mistica.
Stilul este foarte simplu, deci usor de citit. Ideile sunt insa in unele locuri greu de inghitit, poate si pentru faptul ca fiind un stil destul de abrupt, nu ne prezinta nici un fel de “glazura” cu care sa servim informatiile.
O recomand cu caldura oricui are chef de un “challenge”, dar sa nu va asteptati sa gasiti un alt Dan Brown.

Virginia Woolf – Valurile
Cartea descrie vietile celor 6 personaje: Bernard, Rhoda, Neville, Susan, Louis si Jinny, din copilarie pina la batrinete, fiind structurata pe capitole denumite in functie de momentele zilei – simbolice pentru evolutia lor:
I.Rasaritul
Copilaria : Bernard, Rhoda, Neville, Susan, Louis and Jinny se trezesc si isi rastalmacesc lumea
II. Jumatatea diminetii
Adolescenta timpurie. Inceputul scolii, despartirea inerenta intre cei 6.
III. dimneata tirziu.
Tineretea. Perioada de colegiu, inceputul vietii.
IV. Aproape amiaza.
Regasirea
V. Amiaza. Soarele straluceste pe cer nelasind nici o umbra
Prima pierdere suferita, prima intilnire cu moartea
VI. Razele soarelui incep sa cada piezis.
Viata incepe sa devina monotona si inceputurile incep sa-si piarda din farmec
VII. Dupa-amiaza.
Maturitatea blazata.
VIII. Seara.
Grupul se reuneste pentru a doua si ultima oara pentru o privire in urma.
IX. Noaptea.
Bernard incheie cartea, povestindu-si viata lui si a celorlalti si moare in timp ce valurile se sparg de faleza.

Romanul este format din descrieri (fiecare capitol are la inceput o descriere a atmosferei in acel moment al zilei, pe plaja) si monologuri ale personajelor, de unde avem fie introspectie, fie descrierea celorlalti. Altfel fiecare personaj ne este dezvaluit din 6 unghiuri diferite , ceea ce a fost pentru mine o surpriza foarte placuta ca tehnica narativa. La inceput poate fi destul de greu sa urmaresti cine vorbeste, dar in timp, devii familiar cu personajele si cu felul fiecaruia de a gindi.
Cartea este o bijuterie ca structura narativa si ca stil. Este destul de densa, mai ales la inceput pina te acomodezi cu gindurile fiecaruia, dar odata ce ai depasit stadiul de acomodare, poezia cartii te prinde si te poti bucura pe deplin de sensibilitatea si profunzimea “Valurilor”.

“Sa ne inchipuim ca viata este o substanta solida, in forma unui glob pe care il invirtim intre degete. Sa ne inchipuim ca am putea alcatui o poveste clara si logica, astfel incit, atunci cind materialul este livrat – dragostea de exemplu – noi sa mergem inainte, batrineste, la urmatoarea chestiune”.

Carlos Ruiz Zafon – Umbra vintului

O carte proaspat aparuta la Polirom, care merita citita, daca esti interesat de carti despre carti si colectionarii de carti.
Am citit cartea in 3 zile si pot spune ca m-a prins foarte tare actiunea ei, adica ofera cam toate ingredientele de care are nevoie un roman ca sa aiba success
- are o intriga foarte bine construita
- are personaje bine conturate
- are elemente de thriller
- are elemente de fantastic
- are o poveste de dragoste
si este scrisa foarte bine.

Desi m-am asteptat la un alt roman in genul lui Codul lui Da Vinci, am avut surpriza sa vad ca e mai mult decit o carte de citit in tren.
Ca idee despre naratiune:
Cind implinea 10 Daniel a fost dus de tatal sau, care era anticar, in “cimitirul cartilor” sa-si aleaga o carte a lui. Cimitirul cartilor era un labirint din rafturi pline cu carti uitate si din care el isi allege “Umbra Vintului” de Julian Carax. In urmatorii ani el afla ca mai sunt si altii pe urmele cartii lui… si de aici toata povestea.

Este o carte de atmosfera, cu personaje foarte pitoresti ( paznicul “cimitirului” de carti, un cersetor pe care Daniel o sa-l ajute, apoi un alt personaj misterios care umbla sa puna mina pe carte), seamana ca atmosfera cu “Numele trandafirului” pentru ca, asa cum a remarcat cineva care a citit cartea, ai impresia ca in Barcelona nu e niciodata zi, actiunea se petrece in mare parte noaptea, personajele sunt pasionate de carti si pasiunea este uneori vecina cu nebunia.
Intriga este fascinanta, uneori pe sistemul “papusa ruseasca” adica incercind sa rezolvi o enigma dai peste o poveste care contine un alt mister care contine un alt mister si tot asa. La un moment dat cartea devine previzibila, insa personajele sunt foarte bine construite si desi evolueaza previzibil, asta nu le stirbeste din farmec.

Linkul care duce la ea de pe situl Polirom... http://www.polirom.ro/titluri.cgi?class=details&id=1951

Este o carte despre iubitorii de carti, pentru oamenii care iubesc cartile, o recomand cu toata inima