Tao... nu cred ca este buna formularea "se invata".
Procesul de invatare, in Tao si in alte cai samanice - mai mult decat oriunde - este un proces de dezvatare.

Fiecare dintre noi avem o anumita "interfata" prin care suntem "racordati" la viata de zi cu zi, la realitatea cotidiana.

Intr-un sens foarte general, noi nu percepem direct lumea. Este o problema care a dat de gandit multor filosofi, de-a lungul veacurilor.

Pentru ca mintea poate crea orice realitate ii convine, oamenii s-au intrebat mereu, care ar fi oare realitatea adevarata.

Sau, ce este real si ce nu, in situatia mea ? Care sunt limitele mele adevarate, si care sunt limitele mele inchipuite ?

Caile samanice (=care lucreaza direct cu constiinta faptului ca suntem fiinte energetice intr-un univers al energiei, cai care creeaza legatura dintre om si univers fara intermediari)

Imi place ca este o adevarata avalansa de informatii legate de spiritualitate, in toata mass-media... totusi, cred in continuare, pe baza unor experiente directe si indirecte, ca doar prin implicare poti invata ceva.

Am deplans multa vreme tendinta de a face din spiritualitate un alt domeniu in care confuzia si tribulatiile, fantezia si principiile de care suntem atrasi, sa faca legea. Pentru ca pentru mine, spiritualitatea inseamna ceva legat de spirit. Si anume, claritatea. Capacitatea de a re-descoperi lumea asa cum este, si de a actiona pe baza acestei cunoasteri.

Recunosc ca acum mi se pare o lupta inutila. Fiecare intelege din spiritualitate ceea ce doreste, ceea ce vrea sa fie... asta e, ma aplec in fata faptelor.

Am sa va spun totusi parerea unui om: Nimeni nu adera din proprie initiativa la o cale spirituala. Nu omul alege calea, ci calea isi alege oamenii. Pentru ca aderam la o cale spirituala in functie de amalgamul de pareri pe care ni l-am format in viata. Si pe care-l dorim clarificat si confirmat de calea spirituala. Daca acea cale nu ne confirma principiile noastre pretioase, renuntam la ea si cautam altceva. Cautam ceva, nu pentru a invata, ci pentru a ni se spune ca ceea ce stim este, de fapt, realitatea, si ca oricum suntem pe calea cea buna.

Cuvintele "Multi chemati, putini alesi!" se repeta de 30 de ori in Biblie.

In alta ordine de idei, dezvatarea nu e un proces chiar asa de placut, prima oara. Te regasesti vorbind prostii, facand prostii, impreuna cu ceilalti, si prefacandu-va toti ca totul e ok.

Exista in fiecare fiinta o constiinta "reziduala" a faptului ca este prinsa intr-un curent circular, care ii da doar impresia ca inainteaza, ca de fapt, sta pe loc. Frustrarea care insoteste aceasta constiinta taie ca sticla. Ustura, si cautam mereu sa alinam aceasta suferinta subliminala prin orice. Chiar si prin spiritualitate.

Our time is almost up. It always is. Timpul nostru a expirat. Intotdeauna este prea putin. Nu cred ca marii bodhisattvas trezesc cu bucurie fiintele umane din somnul inconstientei. Dimpotriva. Cel mai frumos a redat asta filmul matrix, atunci cand, dupa ce este recuperat de catre echipaj, in primul episod, lui Neo ii spune Morpheus, cu tristete: welcome, to the real world... bine ai venit in lumea reala. Trezirea, chiar si atunci cand revii in somn, este ca o nastere. Aduce lumina, senzatii noi, aer adevarat in plamani, si durere.

Emanuel

Adica putini se aleg pe ei insisi...

Este o parere personala..



Acest topic a fost editat de saldora: 12 Jul 2005, 11:20 PM

@little1

Este nevoie sa exprimi mai clar despre ce doresti sa discutam aici.
Reamintesc ca mai exista si topicurile Tao (la FILOSOFIE), Artele martiale interne si externe (la DINCOLO DE RATIUNE), si Cum stati cu controlul Qi-ului (la DINCOLO DE RATIUNE).

Multumesc!

buna

imi cer scuze pentru intarzierea cu care am raspuns... de fapt, subiectul se poate incadra si la capitolul psihologie, daca modul de operare in practica taoista nu ar fi fost considerat de catre cei mai ingaduitori drept "de avangarda" - cam paradoxal spus, zic eu

este vorba despre modul in care invatam

ceea ce preda profesorul numit Viata

cunoasteti simbolul celor doi pesti care alearga unul dupa altul, simbolul Tai Chi/Tai Ji. se pare ca in gandirea tao, cu cat inaintezi in varsta, tot mai mult trebuie sa inveti. spatiul din minte este jumatate plin, si jumatate gol, pentru a permite noutatilor sa intre.

in momentul in care incepi sa afli cate ceva despre adevar, iti dai seama ca nu stii nimic, si asta e inceputul intelepciunii.

articolul de mai sus a mai fost publicat si pe alte situri, cu titlul "Superinvatarea = superdezvatarea"

cred ca aplicatiile in viata de zi cu zi sunt suficient de interesante, pentru ca subiectul sa merite atentia noastra. printre aplicatii ar fi mnemotehnica, si arta de a te adapta la orice situatie, si de a o intoarce in favoarea ta.

tin sa mentionez, pentru a mia oara, ca tao este o filosofie practica.
proverbele si zicatorile romanesti sunt foarte aproape de tao... putem discuta despre invat si dezvat si prin prisma lor.


Emanuel

@little1
Cam general, zic eu, domeniul de discutie....Sa vedem totusi ce se va intampla cu acest topic pe mai departe.....

Apropo de....

...asta imi aminteste de o povestioara cu Buddha....
Se spune ca la Buddha a venit odata un om care auzise despre el ca este o fiinta realizata, si l'a rugat sa ii arate si lui ce a descoperit. Buddha a inchis atunci ochii si a stat in tacere. Omul acela vazand aceasta, a inchis la randul lui ochii si a stat in tacere alaturi de Buddha. Dupa cateva ore cei doi "au revenit", iar omul nostru i'a multumit din toata inima lui Buddha. L'a intrebat apoi cum de si'a dat seama de ceea ce avea nevoie. Buddha i'a raspuns atunci: "Stiu ca esti imblanzitor de cai. Oamenii sunt foarte asemanatori cu acestia. Ii putem imparti in 3 categorii: cei care oricat i'ai bate nu inteleg ce vrei de la ei, cei care inteleg dar prin suferinta, si cei care doar vad umbra biciului si au inteles. Mi'am dat seama ca tu esti din ultima categorie. De aceea, singurul lucru de care aveai nevoie era tacerea".

A fost în San Dao careva de pe aici?