Cred ca pot sa zic si eu ceva pe aici, k vad ca ... se tot vorbeste. Daca imi permiteti, Bolt, axyutza, am sa incep:
In opinia mea, lumea este o adunatura de materie binecuvantata de cineva sau ceva. Si lumea asta se invarte in jurul cozii ei, fara sa stie prea bine ce cauta si care este propriul ei rost. Unele bucati de materie se valorifica pe ele insele, altele le valorifica pe altele, iar altele nu valorifica nimic, ci doar consuma, pentru moment. Si lumea asta functioneaza dupa niste reguli fara logica ( sau cu foarte multa logica).
E o lume a contrariilor, a contrastelor... e lume frumoasa, pentru ca e complexa, iar cel mai mic element al ei poarta secretul vietii insesi.
E o lume deosebita, pentru ca eu,tu,el,ea,voi,noi,ei,ele facem parte din Lumea asta.
Si e o lume deosebita pentru ca asa o vad eu.

Eu vad lumea ca pe un imens labirint ; un labirint in care sinele intra pentru a cauta adevarurile ultime ... intuind ca Acolo , Undeva si Dintotdeauna a existata si exista o Realitate Unica care nu se lasa asa usor cunoscuta.
Farmecul lumii il constituie tocmai aceasta cautare neintrerupta , faptul ca si miine este o zi in care poti exclama "aha !" descoperind niste nimicuri esentiale ...

Vechii indieni vedeau lumea exterioara ca pe un val care acopera realitatea lucrurilor, ca pe maya. Idealul lor era sa treaca dincolo de acesta, sa gaseasca adevarul lumii in spatele sau. Grecii, dimpotriva, puneau cel mai mare pret pe viata pamanteasca: mai bine umil servitor pe pamant, decat imparat in imparatia umbrelor. Ei ajunsesera la forme exterioare atat de desavarsite in constructiile, in sculpturile lor, in timp ce artele erau inspirate de muze. Idealul lor era asadar frumosul. Crestinul de rand al Evului Mediu isi ducea viata in concordanta cu invatatura Bisericii, cu acel "crede si nu cerceta". Idealul sau era binele. Pentru omul modern obisnuit, notiuni ca binele, frumosul, adevarul, au devenit relative. El nu mai poate sa aprecieze lumea in functie de ele, ceea ce il atrage cel mai mult este ideea de utilitate. Acea utilitate raportata la necesitatile umane elementare, vazute adesea ca singurele "concrete". Dar aceasta forma de utilitate se razbuna: ceea ce a creat ca si cultura exterioara, il predispune pe om la a deveni un inchistat, un insingurat, incapabil sa-si depaseasca propriul interes egoist. Din acest motiv sunt foarte putini oamenii care sesizeaza ceea ce lumea cere de la ei, ceea ce timpul in care traim cere sa fie infaptuit. Lumea a ramas undeva deoparte, omul a ajuns un strain care nu mai vrea sa stie de ea. Ceea ce se intampla cu o frunza care cade de pe ramul pe care a crescut, se va intampla si cu omul, daca nu va restabili legatura cu lumea din care provine.

subscriu antevorbitorilor mei, e un topic foarte bun! multumesc pentru acest prilej, maracine

lumea e multicolora, galagioasa, linistita, tumultuoasa, plina de contradictii, in continua miscare...
lumea oamenilor e doar o componenta a universului format din materie
miscarea este o caracteristica fundamentala a materiei
materia se misca fara ragaz iar daca unele parti ale ei raman nemiscate in raport cu un sistem de referinta se misca in raport cu un altul
spatiul si timpul sunt masuri si directii de miscare si sunt relative la sistemul de referinta al observatorului
cum "stie" materia sa se miste intr-un sens sau altul? exista niste legi care in esenta sunt doar informatii
materia se manifesta ca substanta, energi, cat si ca informatie pura
substanta si energia sunt tot una cu informatia la nivelul elementar, sunt masuri si directii distincte de miscare ale informatiei in spatiu-timp, substanta este informatie agregata (condensata) in structuri, consecinta a unor legi de constructie iar energia este informatie libera, care circula, se misca, consecinta a unor legi de actiune
la nivel elementar exista doar biti de informatie, un haos de informatie nestructurata, nimic altceva, orice exista poate fi redus la informatiile structurale si energia (potentiala) proprie
informatia libera, nestructurata, nesubordonata nici unei legi de actiune e haos pentru noi si poate exista doar intr-o singularitate din univers pentru ca in orice alt colt al lui materia se misca ordonat dupa niste legi in spatiu-timp iar dincolo de orizontul evenimentelor nu putem vedea
materia poate fi cercetata si inteleasa partial, niciodata in intregime tocmai din cauza miscarii perpetue si a unicitatii celor mai multe evenimente, sunt multe lucruri pe care le vedem doar o data si nu le putem determina exact toate caracteristicile
cunoasterea este relativa, un observator nu poate cunaste cu certitudine decat o mica parte din zona lui de univers, lucruri accesibile nivelului sau de dezvoltare
dezvoltarea este procesul prin care materia nestructurata se ordoneaza in sisteme din ce in ce mai complexe iar interactiunile si miscarea acestor sisteme sunt la randul lor din ce in ce mai complexe
sistemele sunt lucruri cu ajutorul carora putem modela realitatea, un sistem primar este compus din elemente fundamentale intre care se produc interactiuni pe baza unei legi de agregare (informatie structurala), un sistem obisnuit este compus din subsisteme plus o noua lege de agregare, subsistemele la randul lor din alte subsisteme si asa mai departe pana la cele numite mai sus primare; existenta unui sistem este temporara, durata lui de viata este in general prescrisa de legea de agregare si "taria" ei, in functie de nivelul de dezvoltare exista o corelatie intre taria legii de agregare si energia necesara ruperii sistemului in parti componente, moment in care informatia structurata este transformata in informatie libera

...to be continued...

Erwin

...pe undeva pe acolo o fi stand si cel putin un informator?

adica eu, nu?
piezis, sa nu se desintimideze

@Merlina:

se prea poate merlina, dar nu am argumente, poate le gasesti pe alt topic, aici voi continua "cum vad eu lumea"

@all
exista parti din univers in care materia "se misca" in sensul dezvoltarii, locuri ca Terra unde a aparut viata inteligenta, o forma superioara de organizare a materiei, care comporta o multime de sisteme ierarhizate si o multime de legi specifice, deasupra celor ale fizicii cosmologice sau cuantice care se intind peste tot.

legile unui sistem coexista cu legile subsistemelor componente si nu le pot contrazice, sunt mai "slabe", astfel pot coexista sisteme aflate pe nivele diferite de dezvoltare, durata de viata a sistemelor complexe depinde de multi factori externi si de la un anumit nivel in sus este discontinua, depinde de replicare

legile fizicii, ale chimiei, biochimiei sunt legile subsistemelor care sustin viata, ele sunt legi "tari", durata de viata a caramizilor vietii este mai mare decat a organismului care le contine, proportionala cu "taria" legilor respective, la fel cum in lumea cuantica protonii au durata de viata mai mare decat atomii iar fortele nucleare sunt mai tari decat cele electromagnetice care tin electronii in jurul nucleului;

cu cat sistemele sunt mai complexe cu atat legile de la nivelele superioare sunt mai slabe si din punct de vedere al fortelor fizice, dar includ mai multa informatie, trebuie sa includa regulile de la baza, ponderea informatiei creste proportional,

inteligenta e unul dintre cele mai inalte nivele de organizare a materiei, presupune un alt mod de abordare, fizica si chimia nu ne mai pot ajuta;

nu cred in valabilitatea unei "theory of everything" exprimabila matematic, nu putem ajunge la adevarurile absolute, ultime

ce face ca miscarea sa fie in sensul auto-organizarii? exista o lege fundamentala, principiul dezvoltarii

conform cu acest principiu, oriunde in univers unde exista conditii propice, mai devreme sau mai tarziu apar forme complexe de organizare ale materiei, aceste conditii nu sunt intamplatoare (Principiul Antropic), altfel noi n-am putea exista aici ca sa observam lumea si mai mult, dezvoltarea nu se limiteaza la noi si biostructura Pamantului, sistemul solar nu este unicul sistem planetar, nu avem nici un motiv sa presupunem ca in alte parti n-ar putea avea loc evolutia, chiar daca in forme diferite de tot ceea ce cunoastem

formele in care materia se organizeaza se supun adesea geometriei fractale

...to be continued...

matematicile si stiintele in general ne ofera modele acceptabile, ne descriu lumea asa cum am ajuns sa o cunoastem, chiar daca realitatea e usor diferita, chiar daca realitatea e alta decat o vedem noi, pana la orizontul cunoasterii avem niste certitudini

nu putem stii totul si nici adevarurile ultime in intreg universul, macar pentru ca o singura minte nu e de ajuns sa cuprinda toata stiinta, dar un observator al lumii nu este neaparat un singur individ, poate fi un grup, o multime, o civilizatie... asa ca impreuna putem impinge acest orizont din ce in ce mai departe...

...

....eu o vad dintr-un unghi....nu o vad peransamblu....sunt acid in declaratii......si de aceea ajung la polemici cu toti....creduli si cretini care vorbesc in pilde .....
P.S VIATA E UN JOC AL HAZARDULUI...INTRAM IN EA CAND NU VREM.

Lumea ma iubeste, ma uraste, ma dezamageste, ma face sa visez, ma indeamna sa caut, ma fascineaza, imi ofera totul pentru ca in clipa urmatoare sa-mi ia tot. Lumea e a mea si eu ii apartin.

Un vis.

Unele scene ne zguduie prin cruzimea si uratul lor, iar altele ne fac sa ne simtim nevrednici prin frumusetea lor simpla. Suntem cu totii copii si ne jucam. Construim si distrugem. Suntem constienti ca visam si putem alege sa ne trezim.

Dar alegem sa visam mai departe pentru ca Viata e fascinatie pura, daca te-ai opri o clipa sa observi.

candva mi-am imaginat lumea (oamenilor) ca pe un joc in care intri naiv si increzator si poti iesi fie castigator fie invins, dar pe parcurs te transformi invatand mereu regulile jocului in continua schimbare. daca stii sa te adaptezi, daca nu te lasi doborat atunci cand pierzi si te ridici si o iei de la capat ai sanse sa si castigi pana la urma, si nu e vorba doar de bunuri materiale ci de tot ceea ce defineste cuvantul progres. poti fi o mica rotita intr-un imens angrenaj, o particula in mijlocul miscarii browniene, poti ajunge un lider si faptele tale devin importante, poti sa te opresti si oprirea ta sa te scoata din joc, poti sa te lasi purtat de val sau sa innoti impotriva curentului... totul e relativ si posibilitatile sunt nelimitate pentru ca jocul lumii e mai complex decat n table de SAH plus m table de GO...

Mda...stricata, dar mereu fara termen de garantie.

... cam pesimista imagine!

oare are legatura cu fisticul?

@ contur:

ei, asta da! si cand visezi atat de real incat atunci cand te trezesti nu reusesti sa-ti dai seama care a fost visul si care realitatea... te simti un pic confuz... dar realitatea iti da cu ceva in cap si te face sa deschizi ochii (cat cepele) si sa cobori cu picioarele pe pamant... cu toate astea, cine e fascinat de Viata crede in fericire si o si traieste, taman in clipa aceea in care se opreste sa observe!

------
Cum Vad Eu Lumea?
------
Titlul acestui thread este un missnomer.. de ce? simplu.. de unde ştie autorul threadului că există numai o lume?
Să dau un exemplu: dpdv al plantelor lumea aşa cum o concepem noi nu există.. etc.. fiecare regn trăieşte în propria sa lume.. fiecare specie simte mediul extern într-un anumit fel.. dar asta nu-i totul.. din cauza minţii care nu poate funcţiona decât în dualitate fiecare dintre noi şi creează propria imagine despre lume.. deşi nu este întru-totul adevărat acest lucru.. dar nu vreau să intru în amănunte aici..

Replica mea la întrebarea: ,,Cum văd Eu Lumea?" e asta: la care lume te referi? lumea apare pur şi simplu când suntem neatenţi, distraţi.. şi ea fură de fiecare dată, cu orice experienţă în conştiinţă o fărâmă din faptul de A FI TOTAL PREZENT ÎN PROPRIA PREZENŢĂ.. când eşti total prezent în propria prezenţă ,,eu sunt" se dizolvă.. şi ceea ce rămâne este Realitatea adică Ceea-Ce-Este, neumbrită de Conştiinţă.. nici un ,,eu sunt" nici o lume.. separată de ,,tine".. pt. a înţelege mai bine ce am vrut să spun contemplaţi un apus de soare şi înţelegerea va veni de la sine, tăcută..

Acest topic a fost editat de shapeshifter: 28 Mar 2006, 05:10 AM

Eu vad lumea ca pe o provocare, ca pe un diamant cu o multitudine de fatete, ca pe un furnicar galagios si lista ar putea cpntinua....

Lumea este un spatiu, este ceea ce vedem...am putea foarte bine sa spunem ca lumea e in ochi.
Ar trebui sa te provoace sa creezi lumina, dar de multe ori e un lucru incomod. Dispare si apare dupa bunul plac si niciodata nu e asa cum trebuie sa fie.

In mod mai practic? Lumea e materia ce ne inconjoara. Atat de reala si totusi iluzorie. Daca iti pui mana la ochi, nu iti vezi palma, vezi intuneric...atunci oare lumea e o imagine creata de noi?

Pana una alta...e verde, albastra, alba sau neagra; miroase a flori sau a fum; vara e plina de flori si de stele cazatoare...iarna trosnesc crengile de frig. E ca un tablou, un film.