De unde provine ea, Fantezia?
Care oameni sunt mai degraba predispusi sa aiba fantezie, si ce trasaturi au, in general, cei ce au mai putina?
(Nu ma intereseaza raspunsuri fiziologice, ci, eventual, epistemologice.)

Hai ma, n-aveti putina fantezie?

Ce legatura exista intre fantezie si cunoastere? Intr-o cercetare, datele sunt extrase numai din observatii, lasand la o parte orice "nascoceala", sau fantezia joaca un rol in orice act de cunoastere?

Se poate cunoaste numai prin intermediul fanteziei?

Poate sta fantezia la baza filosofiei?

Reflecta constitutia trupeasca inclinatia catre fantezie a unui om?

In ce masura este prezenta fantezia pe acest forum?

Acest topic a fost editat de mărăcine: 27 Jun 2005, 10:19 AM

Eu constat cu amărăciune că într-o măsură mai mică decât mă aşteptam (cel puţin aici, la Filosofie). În general, sursa fanteziei poate fi internă (propriile mele "născociri") sau externă (văd, aud în preajmă lucruri, fapte, chestii -- unele emise de alţi oameni, dar nu numai: şi un anume desen întâmplător al picurilor de apă pe geam poate fi sursă de "fantezie externă"). Ei bine, aici pe forum mă aşteptam să găsesc o mai mare deschidere către sursele de fantezie care sunt gândirile celorlalţi. Adică mă aşteptam să sesizez mai des atitudinea "Hmm... Interesant... N-aş zice că ai dreptate, dar ia să vedem, dacă admit totuşi ipotezele tale, ce rezultă?..."

Acesta mi se pare mie mecanismul important: fantezia este o sursă de idei năstruşnice care iau naştere... în diverse moduri; apoi vine gândirea critică şi analizează acest noian de idei, filtrând şi cernând printre ele. "Gâtuirea" sursei de idei năstruşnice prin refuzul de a admite ipotezele emise de alţi oameni (măcar de dragul discuţiei) conduce automat la scăderea randamentului întregii afaceri. Gândesc eu...

a

"Ce legatura exista intre fantezie si cunoastere? Intr-o cercetare, datele sunt extrase numai din observatii, lasand la o parte orice "nascoceala", sau fantezia joaca un rol in orice act de cunoastere?"
Interdependenta: Elementele cunoasterii servesc ca elemente utilizate in fantezie (prin mijloacele imaginatiei) iar elementele fanteziei pot fi adaugate cunoasterii.

"Se poate cunoaste numai prin intermediul fanteziei?"
Nu prea vad cum ar fi posibil. Dar depinde ce vrei sa cunosti

Poate sta fantezia la baza filosofiei?
Nu stiu daca sta la baza filosofiei dar contribuie semnificativ. Orice teorie este un produs al imaginatiei care incearca sa explice anumite elemente obiective.

Reflecta constitutia trupeasca inclinatia catre fantezie a unui om?
Chinezii spun ca o frunte bombata in zona superioara (chiar sub zona de unde creste parul) e semn clar ca persoana sta bine cu imaginatia. Exista si asocieri de semne care sugereaza acelasi fapt. Erau acum cativa ani prin librarii ceva carti despre "ce ne spune fata umana" sau cam asa ceva, daca te intereseaza aspectul merita sa o cauti.

In ce masura este prezenta fantezia pe acest forum?
Cam slabut.

Fantezia este puterea proprie fiecarui individ de a-si reprezenta anumite fapte, trairi, imagini.
Proiectate in viitor, crezand in propriile-ti fantezii le poti transforma in realitate. Fantezia este deseori asociata cu visarea.
Imi doresc pentru noi, toti membrii hanului cat mai multe fantezii benefice noua.
Ca insusi acest topic...

am sa incerc sa fiu un pic mai putin ortodox..sunt putin poet din fire, deci voi zice ca fantezia e replica omului vizavi de lumea inconjuratoare, este reflectarea imensitatii naturii in infinitatea constientului si inconstientului omenesc...iar simturile, sunt o pune..si nu e vorba doar de cele cateva simturi fiziologice...intuitie, sensibilitate, etc...fantezia e lumea mea plina de relatii, cauzale si mai putin cauzale, ordonate si mai putin ordonate, e eu/l vorbind cu cosmosul...
daca nu a iesit o opinia fundamentata de aici, sper sa fi iesit macar o poezie buna

Pentru mine, fantezia este unul din elementele care genereaza intregul complex al creatiei. Cum spune si contraste, fantezia si visarea sunt, de multe ori, sinonime; nu cred insa ca toti - poate chiar mai putini decat ne-am imagina- dispun de aceasta capacitate de visare.

Omul echilibrat, armonios, isi foloseste fantezia pentru a creea; cel labil, cu grave carente spirituale si sufletesti, are toate sansele sa ajunga in cealalta extrema a fanteziei - iluzia - care este o "maica grijulie" a distrugerii. Fantezia si efectele ei sunt in corelatie stransa cu gradul de beneficitate al fiecarui individ. Nu ma refer aici la crearea unor opere de arta, de exemplu, deoarece se stie ca multe capodopere sunt realizate de catre indivizi talentati, dar labili; ma refer la fantezia care integreaza totalitatea evenimentelor, a proiectarilor, a propriilor fapte si creatii viitoare etc. in sensul vietii fiecaruia, astfel incat sa atinga ceea ce cu totii urmarim mai mult sau mai putin constient: fericirea.

Acest topic a fost editat de Thelma: 29 Jun 2005, 12:05 PM

Pe mine nu ma multumesc aceste afirmatii. Exista oameni care au un numar foarte mare de idei, dar care nu sunt catusi de putin in stare sa depaseasca gandirea analitica, abstracta. Exista altii care nu sunt in stare sa faca o deductie logica, dar care pot crea lumi intregi atunci cand le ceri, de pilda, sa povesteasca ceva. Pe aceasta din urma cred eu ca trebuie s-o numim fantezie. Pentru cine doreste un termen pentru prima, mi se pare potrivit cel de intuitie (nu folosesc sensul comun al cuvantului).

Fantezia este sinonim cu imaginatia dar se foloseste din ce in ce mai putin (cuvantul). Imaginatia este un produs al gandirii bazat pe cunoasteri anterioare. Un om cu un creier vid (ne este asa ceva) nu poate avea imaginatie. Prin imaginatie proiectam in mintea noastra, de obicei, un viitor ce poate fi realiazabil sau nu

Sunt unii care se pot desfasura pe ambele paliere... @ maracine

Fireste, dar nu asta era ideea, ci ce anume trebuie sa intelegem prin fantezie.

maracine ai facut o ceata de nu se mai intelege nimic.

Termenul de intuitie si asa are parte de o definire ambigua, daca il mai punem si in legatura cu "gandirea analitica, abstracta" deja va fi un concept atat de larg ca nu vom mai sti la ce ne referim.

Care e diferenta sau asemanarea intre "oameni care au un numar foarte mare de idei, dar care nu sunt catusi de putin in stare sa depaseasca gandirea analitica, abstracta" si "altii care nu sunt in stare sa faca o deductie logica, dar care pot crea lumi intregi atunci cand le ceri, de pilda, sa povesteasca ceva"?

Acest topic a fost editat de agora: 6 Jul 2005, 05:49 PM

As dori sa nu se mai interpreteze faptul ca, daca am lansat acest subiect, doresc sa conduc dezbaterea. Eu am incercat sa vad cum privesc altii fantezia, si e drept ca nu consider ca mi-am clarificat inca suficient de bine acest termen.

Intuitia nu am pus-o deloc in legatura nici cu gandirea analitica, nici cu cea abstracta. Eu o inteleg ca pe acea facultate a oamenilor ce le permite sa-si formeze noi idei prin intermediul gandirii, pe baza caracterului si inclinatiilor pe care le poseda, care influenteaza modul in care se vor contura notiunile rezultante. Dadeam exemplul cu acel gen de oameni numai pentru a face diferenta intre cele doua facultati, intre care mi s-a parut ca se face confuzie.

Ca sa revin la subiectul propriu-zis, fantezia o inteleg ca pe o insusire ce provine dintr-un cu totul alt domeniu, si este mai degraba legata de perceptie decat de gandire. In ce sens spun acest lucru? Ea nu are in nici un moment de a face cu un continut de idei pe care ni l-am insusit deja, desi evident se dezvolta pe baza unor reprezentari. Dar forta in sine careia ii putem da denumirea de fantezie, este ceva ce omul proiecteaza in afara sa, ea se indreapta inspre exterior, asemeni facultatilor de perceptie, si nu se ridica din interior, asa cum e cazul cu reprezentarile. Sau poate ma insel...

Ma bucur ca ai interes sa afli mai multe despre conceptul si procesul fanteziei. Daca esti curios de o abordare mai documentata, manualul de psiho a lui P.P Neveanu (editile de prin 1990-1995, de preferinta) ar putea sa ti se para interesant (partile referitoare la gandire, perceptie si imaginatie)


"Dar forta in sine careia ii putem da denumirea de fantezie, este ceva ce omul proiecteaza in afara sa, ea se indreapta inspre exterior, asemeni facultatilor de perceptie, si nu se ridica din interior, asa cum e cazul cu reprezentarile. Sau poate ma insel... "

E un pic de contradictie in ceea ce ai afirmat anterior: a proiecta in exterior necesita ca acel continut sa se ridice din interior. Nu putem proiecta nimic in exterior daca prima oara nu este in noi. Acest continut ce se afla "in noi" se poate intelege ca un continut personal original sau ca un continut exterior care a fost incorporat.

Mai citeste o data ce-am scris. Eu am identificat fantezia cu forta care face un anumit continut sa fie transpus in exterior, si nu cu continutul in sine, dupa cum si gandirea este un proces care nu depinde de continutul gandurilor, iar intuitia forta prin care omul isi "castiga" continuturile cu care lucreaza gandirea.

Acest topic a fost editat de mărăcine: 7 Jul 2005, 10:04 AM

Aha, mersi de clarificarea facuta. Termenul de forta in aceasta explicatie e cumva similar cu cel de proces ?