Thelma, eu tind sa-i dau dreptate lui Clopotel aici:

nu cred ca poate exista exista iubire fara suferinta, cum nu exista trandafiri fara spini..... si nu ma refer aici doar la iubirea romantica, ci la toate felurile de iubiri care exista, iubirea parinteasca, prietenia, afectiunea. Ca parinte suferi pentru copilul tau, apoi suferi pentru si cu prietenii tai, tocmai pentru ca ii iubesti, orice legatura de dragoste pe lumea asta aduce intr-un fel sau altul suferinta, fara ca sa fie ceva neaparat gresit in acea relatie....

Si eu ii dau dreptate.
Cand m-am referit la cele doua drumuri-al iubirii si al suferintei- am avut in vedere nu iubirea ca afect (indiferent catre cine este indreptat acest sentiment), ci iubirea ca o cale de sine statatoare, un sens spiritual al vietii, care implica: credinta, iertare, daruire, abnegatie, slujire a Domnului si a Creatiei Sale, cunoastere, experienta, constienta si, desigur, iubirea ca sentiment. Cu alte cuvinte, calea aratata de Iisus Hristos. La fel, cand am spus suferinta, m-am referit nu la suferinta fizica, morala sau sufleteasca, ci la calea "orbului" care traieste si se dezvolta in aceasta lume, orbecaind in lipsa Luminii, desi si el are in vedere evolutia/elevarea (caci imi inchipui ca noi, creatia Domnului, avem un caracter dinamic, si nu static in ceea ce priveste evolutia)...doar ca aceasta elevare se poate face in doua sensuri opuse. Probabil ca e ceea ce orientalii numesc "kharma" si "dharma", adica doua cai, doua modalitati diferite de evolutie.
Despre Mantuitorul nostru, o Fiinta atat de elevata, desavarsita, imi este imposibil sa cred ca Si-a trait viata si Si-a realizat Opera prin alta cale decat cea a iubirii. Iar aceasta cale a iubirii, desigur ca implica si suferinta...si El a suferit si inca cum...

Apropo de iubirea şi suferinţele lui Cristos, cîndva am fost martorul unui dialog între un credincios şi un om al bisericii. Credinciosul întreba la un moment dat de ce a trebuit să sufere Domnul, nu putea ca prin puterea absolută pe care o avea să pună "din prima" lucrurile la punct, să le arate tuturor, fără ca El să mai sufere nimic, cine-i Stăpînul? (întrebarea, sub forme oarecum asemănătoare, apare şi la han pe ici pe colo...). Răspunsul a venit cam în felul următor: "Da. Ar fi arătat cine e Stăpînul, fără îndoială. Dar, în acest caz, ar mai fi putut arăta oare şi ce e Iubirea?"...

Si atunci de ce omul azi nu poate sa apeleze la factorii ce contribuie la fericire?ce ne impiedica azi sa detinem?
1-Iubirea
2-BUCURIA
3-PACEA
4-INDELUNGA RABDARE
5-AMABILITATEA
6-BUNATATEA
7-CREDINTA
8-BLINDETEA
9STAPINIREA DE SINE!
Si detinind aceste calitati la ce se poate ajunge si cum se poate trai?inafara de SFINTELE SCRIPTURI credem caci gasim o alta carte mai buna ce sa ne dezvolte aceste calitati si sa ne dea exemple de persoane mai bune ca si cele amintite in ele?Si totusi atunci din ce cauza Biblia prezinta prea putin interes in viata oamenilor si a societatii de azi?poate cineva sa explice aceste lucruri incepind cu fiecare calitate amintita?

De ce azi sint atitea religii?
Prin religie omul poate sa ajunga la mintuire?Sau prin ce?

Pentru ca diavolul s-a folosit de slabiciunea omului, iar Dumnezeu i-a permis aceasta ca si in cazul lui Iob, doar ca iob a fost statornic, pe cand sotia lui a zis sa-L blesteme pe Dumnezeu.
Omul poate ajunge la mantuire numai si numai prin Biserica, Mireasa lui Cristos care e Insasi Calea, Adevarul si Viata, daca nu face parte din Biserica, el totusi se poate mantui urmand legea naturala pe care Dumnezeu i-a sadit-o in suflet - vocea constiintei care il indeamna sa faca lucruri bune si il mustra cand face rau.

@TriRegnum

Un aspect interesant si totodata incurajator
Asta, in masura in care, multe Biserici pretind ca detin adevarul si numai ele sint calea catre mintuire.
Dar ai dreptate, nu asa stau lucrurile, nu numai Biserica iti aduce mintuirea. Oricum si faptul ca faci parte din vreo Biserica, salvarea o obtii tot individual, pe baza credintei si faptelor tale.