As vrea sa va aflu parerea, eventual sa reflectati un pic asupra prieteniilor care le aveti.

Pentru mine prietenia e ceva care se intampla natural, nu am prea multe pretentii/complexe - dar am citit ceva de curand si m-a pus pe ganduri. Si care sincer, m-a facut sa-mi doresc (pentru un moment, stati fara grija ) sa ma retrag undeva in munti, unde sa nu mai am contact cu oameni (probabil ca ati avut si voi momente de-astea?).

Ce conteaza intr-o prietenie/amicitie? Statutul social? Prezenta (felul cum persoana arata/se imbraca)? Ati accepta o prietenie cu cineva care vi se pare mai putin/mai inteligent? Care este mai putin/mai scolit? Care are alte prioritati in viata (bani versus bere sa zicem, in gluma)?
Va place sa discutati in contradictoriu cu prietenii? Sau cautati in ei confirmarea opiniilor voastre?

Misti...se poate sa fii mai explicita ?????????

De ce esti suparata??

De la unul " cu musca-n cap "

Sorin.

O sa incerc sa fiu mai explicita, fara sa influentez raspunsurile. Care le vreau sincere, nu politicoase de dragul politetei.

De curand am dat cu ochii de afirmatiile unor persoane care declara pe oricine care este sub standardul lor de viata ca nevrednic de prietenia lor. (si crede-ma, cu alte cuvinte declara asta...) Si asta m-a pus pe ganduri. Nu m-am gandit niciodata sa-mi aleg prietenii dupa criterii, dar se pare ca multa lume o face. Am discutat cu cea mai buna prietena a mea, care a admis ca de mica a facut acelasi lucru, si ca acum, la maturitate, tinde sa-si aleaga prietenii dupa cata scoala au si cati bani fac. (Hm, trebuie sa ma simt flatata ca suntem prietene... are 2 facultati si eu nu, si face de 2 ori mai multi bani ca mine - desi in momentul asta suntem amandoua "pe bara" )

Sa incep prin a da exemplu primii 2 ani de liceu ai mei, cand am intrat intr-un liceu unde poate mult peste 90% din elevi erau din familii bune (sau cum se mai spune pe romaneasca neaosa, "copii de bani gata"). Sper sa nu ofensez pe nimeni aici. Micul procentaj de copii de muncitori erau tot timpul nebagati in seama si prieteniile se legau in mare parte intre cei cu statut economic asemanator.

La momentul asta am prieteni din toate paturile sociale. Unii au facultate, altii nu au. Nu m-a interesat niciodata cati bani au, daca ii pun la ciorap sau ii fituiesc (ca mine). Pe unii ii duce mintea mai mult, pe altii mai putin. Unul e gras, altul e mincinos. Etc. etc. Nu vreau sa va plictisesc.

Vreau doar sa aflu parerea voastra despre cum legati prietenii? Aveti criterii? Ca eu se pare ca n-am, si poate-s anormala?

Acest topic a fost editat de Mistinguett: 11 May 2003, 12:38 AM

Prietenia este ceva foarte rar pe care nu trebuie sa o cauti si vine ea singura daca e sa vina.Poti sa o grabesti sa vina daca vreti...
Intr-o prietenie conteaza foarte mult sinceritatea si respectul.Restul sint cam egal cu zero zic eu...felul cum arati, banii,inteligenta si altele sint pe un plan secundar care nu trebuie sa afecteze relatia de prietenie.
Eu zic ca fiecare om are in el calitatile astea doua, dar starea lumii din momentul de fata te fac sa fi mai rau mai nepasator fata de necunoscuti si cunoscuti, intr-un cuvint neincrezator.
Daca cineva nu este sincer sau respectuos cu mine, eu continuu sa ma comport la fel cu el, nu incerc sa raspund cu aceeasi moneda.Si cu timpul persoana respectiva se schimba, nu atit cit vreau dar se vede o schimbare...Daca am fii mai increzatori unii fata de altii, am fi mai multi prieteni si o lume mai buna.
...dar poate ca visez prea departe.

Salut tuturor !!!

Eu unu am o multime de amici, cunostinte si relatii, toate bazate pe simpatie, interes si simbioza !!

Prieteni am doar doi si asta din tipul armatei...acolo e singurul loc unde poti cunoaste sau forma o adevarata prietenie !!

Atunci cand e greu, periculos si acolo unde viata valoreaza ceva, doar cand nu esti singur.

Pt. un prieten, as da si dreapta daca ar fi nevoie si sant sigur ca si invers. Un prieten adevarat e ala cu....care nu ai legatura zi de zii dar stii ca e in umbra, cu bratele deschise si cu pieptul inainte sa te sprijine la orice impas.

Un prieten e acela de e acolo langa tine cand ai nevoie de el.... si stiu cu siguranta ca o sa faca pt. mine cea ce nici tatal meu nu a facut cand am avut nevoie.

Si am avut norocul ca soarta sa-mi aleaga prietenii...unul care m-a carat in spate in timpul focului, iar al doilea e cel ce
l-am tinut in poale cu pumnul bagat in artera femorala mai mult de o jumatate de ora.

Astia cu adevarat prieteni si i-am castigat o data in zece minute si a doua oara intr-o juma de ora.

Si nu am nevoie de mai multi....doi dar adevarati!!
Sa dea Domnul sa aveti si voi parte de o asa prietenie!!!!

Sorin.

Exista un singur lucru pe care eu il apreciez lao persoana: capacitatea de a-si valorifica adevaratul potential. In functie de asta s-a format si grupul meu de prieteni...

Eu pot zice ca ii prefer pe cei care sunt constienti de statutul lor, dar daca sunt pe undeva pe sus, nu fac mare tam-tam pe faza asta. Adica nu ii suport pe cei care vor sa lase lumea sa vada ca au bani si haine de firma si chestii de genul asta.
Sincer sa fiu, intre un astfel de om (care mi se pare de nimic) si un amarat, urat, sarac si prost il prefer pe cel din urma.
Insa nu pot zice exact cum imi aleg prietenii. Ei fac parte din diferite categorii, si asta conteaza cel mai putin, zic eu. Cel mai bine este sa te intelegi bine cu omul, sa aveti ce vorbi, sa aveti puncte in comun. Restul... sunt prietenii "pe interes" si e clar ca nu pot fi de durata.
Cum zicea Sorin - mai bine unu/doi da' adevarati decat o gramada care te lasa cand ai cea mai mare nevoie... (nu exclud astfel insa "amicii" - cu cat mai multi, cu atat mai bine )

Cineva m-a intrebat zilele trecute care este cel mai de pretz lucru din viatza mea. I-am raspuns fara ezitare: prietenii; iar asta spune multe.

Pana acum, am doar un singur prieten adevarat....pe care se pare ca in curand il voi pierde...

QUOTE (black ice @ May 12 2003, 03:15 PM)

Pana acum, am doar un singur prieten adevarat....pe care se pare ca in curand il voi pierde...

Cum il pierzi? de ce?

Din cauza unei posibile distante ce se va pune intre noi...

QUOTE (black ice @ May 13 2003, 09:13 PM)

Din cauza unei posibile distante ce se va pune intre noi...

Daca distanta e un obstacol in relatia de prietenie, atunci cred ca nu mai e prietenie....asta-i pararea mea.

Citeste ce am scris mai sus ( asta e prietenie si astia-s prietenii mei...... de unul ma desparte mii de km si trei ani de zile )

Cu respect

Sorin.

QUOTE (SORIN @ May 14 2003, 01:50 PM)

Daca distanta e un obstacol in relatia de prietenie, atunci cred ca nu mai e prietenie....asta-i pararea mea.

Da, Sorin, sunt de acord cu tine, intr-un fel - prietenia nu tine cont de distanta, timp, bani, culoare... Ea pur si simplu, daca exista - exista!

Insa nu mai este acelasi lucru cand exista totusi o astfel de distanta... anumite lucruri incep sa se uite, nu puteti fi alaturi "la bine si la rau"... e altfel. Insa, nu zic nu - si o astfel de prietenie poate rezista (cum e in cazul tau) si ramane la fel...

La urma urmei, referitor la ce ai zis tu... ceva de genul - "...atunci nu mai e prietenie..." ce inseamna "prieten adevarat"? Cam asta e intrebarea... Pentru ca, la un moment dat poti sa consideri pe cineva prieten adevarat... dar sa se dovedeasca tocmai contrariul.. Totusi, daca respectiva persoana a fost ca un frate pentru tine, si tu la fel pentru el, nu inseamna ca ATI FOST adevarati prieteni?

Un prieten e cel ce dovedeste Prietenia fata de tine fara sa stii si fara se te faca sa te simti obligat. Sau prieten devine cel ce te ajuta fara obligatie fata de tine.

Eu prefer un prieten apropiat decat un frate indepartat. Poate gresesc dar asta-i punctul meu de vedere.

Sorin.

Eu nu ma refeream la relatia de prietenie ci doar la faptul ca nu va mai putea fi langa mine "la bine si la rau", cum zicea genicon. Relatia de pretenie e foarte probabil sa ramana intre noi indiferent de distanta.

Un prieten poate fi alaturi de tine "la bine si la rau" si de la distanta. Un sfat si o vorba buna valoreaza mult. Sau macar o ureche care sa te asculte cand te "versi" fara teama... Mobilele poti sa le muti si cu amicii

Nu spune ca pierzi un prieten pentru ca va fi distanta intre voi, asta inseamna ca subconstient renunti la prietenia lui; cand ai spus ca-l pierzi m-am gandit ca e, Doamne fereste, bolnav incurabil. Mai ales in ziua de azi cand mijloacele de comunicare (si transport, hehe) sunt atat de facile, poti sa pastrezi o prietenie fara efort.

Am o prietena "la distanta" cu care am o relatie mai ciudatica: vorbim doar de cateva ori pe an, dar de fiecare data cand vorbim este ca si cum nu am vorbit de "ieri". Totul e firesc si cursiv, si nu simtim ca am pierdut ceva. Poate pentru ca in gand suntem alaturi...

Hmm..Prietenii? Nu stiu exact cum i-am ales pana acum, insa, o data cu trecerea timpului si maturizarea, observ ca prefer ca prietena pe o tipa care a trecut prin situatii similare mie sau cel putin ma intelege.Am observat ca-mi fac prieteni oamenii pe care ii pot ajuta in vre-un fel.Nu stiu de ce, parca sunt un fel de "mama ranitilor", insa ma simt bine ajutand.Si-mi mai fac prieteni oamenii cu care pot discuta oricand orice.Eu niciodata nu am tinut cont de rang social, bani, faima, sau mai stiu eu ce.Insa am tinut cont de inteligenta: daca un anumit om era sub un anumit grad de inteligenta, pur si simplu nu aveam ce discuta cu el si atunci, firesc, nu mi-l faceam prieten.Insa ramaneam amici.
Ce sa zic?Am avut multe prietene adevarate de-a lungul timpului, care dupa 2-3 ani de stat zi de zi , timp in care m-au cunoscut cat au putut de bine, mi-au dat cu piciorul pt ca iubitului lor nu le placea de mine.Unul din cele mai tampite motive de cearta a fost ca sunt prea sexy.Am ramas socata cand am auzit!!
Am avut recent o prietena , de vreo 2 ani, in orasul in care am stat eu, cu care m-am impacat extraordinar. nu ne-am certat decat de vreo 2 ori si atunci a fost din cauza stressului, nu a baietilor sau a banilor.Ne-am ajutat cat am putut de mult una pe cealalta si sufleteste si material.
Am sunat-o week-end-u' asta nu mi-a raspuns la telefon...Distanta si mediile diferite in care traim si-au pus pana la urma amprenta...Asta e...Imi pare nespus de rau, insa nu pot schimba nimic.Acum am alta prietena, nu pot sa zic ca e foarte buna , insa in sfarsit am o prietena in orasul asta.M-am apropiat de ea din simplul motiv ca era disponibila(ma refer ca a avut timp si pt mine).Si, incet-incet am vazut ca ne asemanam foarte mult , cel putin la modul de viata si de a gandi care le avem acum...

Cum NU imi aleg prietenii: prosti, nepasatori.
Cum i-as prefera: culti, neprofitori, veseli, betivi.
Cum sint: profitori, saraci lipiti pamantului, veseli, rupti in tur, nepasatori. Si astia sint buni la casa omului...

nu aleg prietenii, dintre oamenii cu care interactionez zilnic ii triez pe cei cu care imi face placere sa-mi petrec timpul si apoi timpul dovedeste eventualele relatii mai apropiate.

Da, dar tot timpul desparte relatiile.. pacat.

Cain, nici timpul si nici distanta nu poate destrama o relatie adevarata. Pacatul e ca nu-s multe adevarate.

Oops, off topic

Da, nu m-am exprimat corect... timpul este cel din urma obstacol, pt ca de-a lungul lui se dovedeste prietenia adevarata; si dezinteresata. Si.. este obstacol pentru cei care se dovedesc a fi efemeri, palizi, desi la prima vedere erau "solizi". Ata ete...

Eu... mi-am pierdut cel mai bun prieten chiar azi Ma rog, nu ca ne-am certat, sau ca nu mai simtim ce simteam unul pentru celalalt... Ci din simplul motiv ca el se muta definitiv in Craiova... a fost super nasol... ce mai... cred ca va dati si voi seama cam cum m-am simtit stiind ca nu ne vom mai putea vedea cand vrem.. Zic asta, oricat mi-ati aduce voi argumente ca distanta si timpul nu strica prieteniile - poate asa este, insa cu siguranta nu mai pot fi la fel

Stiu ce inseamna asta genicon...Si eu mi-am pierdut singura prietena ce-o aveam cand m-am mutat aici...Chestia e ca atunci cand eram impreuna nu ne dadeam seama de diferentele dintre noi...Insa viata te schimba zilnic ...Si am observat ca nici macar nu ma suna , dar ma certa ca nu o sun eu...De parca banii numai pe telefoane trebuia sa-i dau....Si ultima data cand am fost la mama am sunat-o si nici macar nu a raspuns la telefon...Adevarul e ca distanta de multe ori rupe prieteniile, rar le intareste...

Bine zici, afrodita. Timpul multe strica...schimba...omoara....

Ma intreb, daca prietenul vostru cel mai bun v-ar cere sa mergeti cu el ati face-o?

Eu cred ca de cele mai multe ori ale vietii valuri functioneaza in asa fel incat prieteniile devin cazuri rare. Nu timpul schimba lucrurile, ci noi ne schimbam peste ani, incepem sa avem preocupari diferite, principii de viata diferite, alte prioritati - si asta e ceea ce distruge o prietenie de cele mai multe ori. Daca voi vreti sa ziceti ca timpul, asa sa fie, dar timpul nu este decat o masura a evolutiei, a schimbarilor.

Poate ca ar trebui sa stabilim o definitie a "prieteniei". Ce este un prieten, ce asteptam de la el? Ce punem noi in relatia asta? (caci am vazut prietenii unilaterale, unde doar unul este devotat - celalalt doar primeste).

De ex., eu am o "prietena" care s-a maritat si s-a mutat in alt cartier (departat) si s-a cam stricat relatia. Dar este genul de persoana pentru care nu conteaza decat ce i se intampla ei, bun sau rau - sa o numesc prietena?
Dar am si prietene care sunt la mari distante, care au copii si/sau alte preocupari si totusi inca tinem legatura si vorbim cu placere despre ce probleme sau bucurii avem. Daca as avea nevoie de ajutor practic/material, m-ar ajuta vreuna? ma indoiesc. Nici material, nici sa mut mobila. Dar am sprijin moral, gasesc un sfat cand nu-l astept... Si pentru asta eu le numesc prietene. Si va rog sa nu-mi stricati fantezia, caci o sa ma faceti sa cred ca sunt singura pe lume

Black ice, la intrebarea ta eu zic ca depinde ce sacrificii faci, ce lasi in urma - si unde il urmezi, ce beneficii ar avea pentru tine schimbarea. Nu este egoism - dar fiecare trebuie sa ne traim viata personala si nu prin dependenta de altcineva (si dependenta aici nu inseamna dependenta materiala, stiu ca intelegi ce vreau sa spun).
Ca sa dau un exemplu total tampit, daca iti spune sa sari intr-o prapastie cu el, sari?

Daca prietenul tau iti cere sa mergi cu el, este asta o ocazie sa-ti imbunatatesti viata ta? Daca se dovedeste a fi un drum gresit, te poti intoarce la punctul de plecare si sa iei alta cale? Nu faci un pas de genul asta doar sa fii cu prietenul tau, nu?

QUOTE (black ice @ Jun 4 2003, 10:36 PM)

Ma intreb, daca prietenul vostru cel mai bun v-ar cere sa mergeti cu el ati face-o?

Dar daca noi i-am cere sa ramana... ce ar face?

De ce e rau sa se destrame o prietenie? nu este totul legat intr-o mai mare sau mai mica masura de efemeritate?si de ce sa incerci sa pastrezi o relatie cand ea va lua sfarsit si altele vor incepe?oricum nici una nu va inlocui o anume prietenie insa oamenii se schimba si uneori prietenii evolueaza divergent.....
daca a fost frumoasa de ce sa nu-i pastrezi amintirea? in loc sa incerci s-o repari si sa produci amintiri urate.......

Prietenia este ceva foarte rar pe care nu trebuie sa o cauti si vine ea singura daca e sa vina.Poti sa o grabesti sa vina daca vreti...
Intr-o prietenie conteaza foarte mult sinceritatea , respectul dar si ce conteaza cel mai mult intr-o relatie de prietenie este...COMUNICAREA.Daca nu exista comunicare...nu exista nimic!

Sa nu mai aud de prieteni.Amici,cunostinte bune,cea mai lunga conversatie sa nu depaseasca o ceasca de cafea si o tigara.De ce? pentru ca m-am saturat de platitudini,de banalitati,de aere si fitze,de mofturi,de cat de importanti sint ei si problemele lor.Am avut doua prietene,ambele plecate din tara.Venira anul acesta cu aere de Suedia si Italia de am ramas masca de prostia lor.Nu ca as fi eu deasupra tuturor dar sint putini cei cu (,)care poti purta o discutie in care sa nu fie incluse moda,dietele....Asa ca prefer sa citesc,sa-mi plimb cainele.Cainele se pune ca prieten?Daca da,atunci el e prietenul meu.

Iubita, asa e intr-adevar, sunt multe persoane cu fitze si ce-ai mai zis tu, dar, dupa parerea mea , astea nu ar trebui sa existe intr-o prietenie...Cat despre dineuri &co. , bleah, sa nu aud!! Nu suport barfele mondene si daca vreo cunostinta de-a mea incerca sa-mi vorbeasca despre asta , schimbam subiectul imediat...Parerea mea e ca nu ai gasit inca o persoana care sa-ti semene un pic in gandire ca sa puteti fi prietene...Eu pe net am prietene, in viata reala nu...Nu stiu de ce dar nici una nu se ridica la pretentiile mele...Ori sunt eu prea pretentioasa, ori intr-adevar lumea e prea meschina...

Draga mea si eu doar pe net am prietene.Nu ma pot imagina stind aiurea la povesti povestitoare numai ca sa nu zic ca nu am prietene.De barfit nu barfesc,spun in fata la fiecare ce am de spus si da sint pretentioasa pentru ca oricum am prea putin timp liber si urasc sa-l risipesc.Nici la tv.nu ma prea uit.Citesc ce am scris si mi se pare ca e ceva in neregula cu mine

Haha si mie mi se pare ca e ceva in neregula cu mine la faza asta...Chiar aseara l-am intrebat pe al meu daca sunt cu prea multe doage lipsa A zis ca sunt normala, ca e normal sa ne selectam prietenii dupa afinitati si preferinte...Nu poti fi prieten cu cineva cu care nu te intelegi sau pur si simplu nu-ti place,nu? Asa ca, putem sta linistite, suntem ok

Asta-i baiul.Ca numa"eu ma consider normala.Superficialii nu vor ajunge la esenta niciodata.Pentru ei lumea e "ad literam".nu exista nuante,doar ceea ce se vede si au invatat ei ca e bine.Eu mereu disec,analizez,trag concluzii....si tot asa.Decat inturma mai bine lup.Era sa zic magar.Te pup. ,

Haha si eu disec..Mai inainte disecam intrebarea "de ce" ..Daca as fi scris tot ce-mi trecea prin cap zicea lumea ca-s nebuna sigur E bine ca ne-am gasit Dificilo, io-mi ziceam pidosnica, suna mai frumos decat dificila

Cum iti alegi prietenii?
Modul in care e formulata intrebarea sugereaza un anumit voluntarism triumfator, care in viata reala... Ai alege, dar n-ai pe cine; ai alege, dar nu se lasa alesi; ai alege, dar nu stii cum; ai alege, dar nu se iveste oportunitatea de a te baga in vorba...
In mod normal, te-ai astepta sa iti alegi prietenii din oala mai mare a celor cu care vii in contact (amici & cunostinte). Dar in cazul meu, de ce as putea baga mana in foc ca necunoscutul sau necunoscuta aceea vazut/a in dimineata x in autobuzul z ar fi prietenul perfect? De unde acest sentiment ferm, genul "You're the one!!!"? Fara sa-i vorbesti macar? Si de ce asta se intampla mereu in contexte in care nu ai o scuza de a te baga in vorba? As scrie o carte cu titlul "Intalnirile ratate"...sa vezi acolo amar.