Cred ca poate fi utila prezentarea unei carti introductive in psihologie si in primul mare curent psihologic - psihanaliza, un bun prilej de a lamuri anumite concepte de baza, si eventual de introducere in problematica inconstientului si a constientului.
_________________

Cartea "ABC-ul psihologiei si al psihanalizei", de Corinne Morel, a aparut in 2003, in Editura Corint, colectia Varia.

Din prezentarea editurii:

"Printr-o inspirată sinteză între conceptele freudiene ale psihanalizei şi noile teorii din domeniul psihologiei, argumentată şi ilustrată prin numeroase exemple sugestive, lucrarea constituie un foarte util ghid pentru toţi cei care doresc o perspectivă obiectivă asupra începuturilor şi devenirii ştiinţei psihologiei. O retrospectivă dirijată asupra propriei istorii (copilărie, adolescenţă, maturitate), trecând prin analiza lucidă a proceselor psihice cotidiene (vis, lapsus, reacţii, stări lăuntrice) şi ţinând cont de noua caracterologie, ne ajută să cunoaştem şi să înţelegem importanţa relaţiilor interumane."

De pe coperta:

"Cum se construieşte personalitatea? De ce visam? Care este originea tulburărilor psihice? Ce este inconştientul? Cine sunt eu? Cine eşti tu? Cine e el? lată doar câteva dintre numeroasele întrebâri la care răspunde aceasta carte. ABC-ul psihologiei şi al psihanalizei se adresează deopotrivă femeilor si barbeţilor care vor să se cunoască mai bine, părinţilor care vor să-şi înţeleagă copiii, celor implicaţi în relaţii umane — educatori, învăţători, profesori, P.R., profesionisti mass media - ca si celor care lucreaza in domeniul afacerilor sau in publicitate."

Cartea este interesanta, printre altele pentru:
- distinctia facuta la inceput intre psihologie, psihanaliza, psihiatrie si psihoterapie, disciplinele "fondatoare" ale "stiintei sufletului", ca si intre psiholog, psihanalist, psihiatru si psihoterapeut
- tratarea semnificatiei inconstientului, constructiei personalitatii, cauzelor viselor si ale conflictelor psihice, etc.
- perspectiva istorica a modului in care au aparut si s-au modificat conceptele si teoriile psihologiei si al psihanalizei
- prezentarea clara si concisa a marii majoritati a conceptelor vehiculate (intre ele ponderea cea mai mare avand-o conceptele primului mare curent, cel psihanalitic)
- sublinierea foarte potrivita a ideilor si conceptelor cheie

Exista unele probleme in ceea ce priveste termenii utilizati in limba romana, in special datorita diferentelor teoretice intre Freud, intemeietorul psihanalizei, si Jung, intemeietorul terapiei analitice. Poate voi reveni asupra lor, folosind alte referinte.
___________________________

E interesant si poate fi util sa ne punem anumite intrebari. Ce stim despre inconstient, despre eventualele lui subdiviziuni ? Care este relatia obisnuita dintre constient si inconstient si care sunt alternativele ? In ce masura traim constient si in ce masura traim doar in aparenta constient ? Si, cand suntem constienti, cine sau ce e de fapt constient ?



Acest topic a fost editat de calfa: 6 May 2005, 11:57 AM

Interesante intrebari...dar si al dreaqu de grele.

Sa fie oare inconstienta, multitudinea de automatisme, innascute sau dobandite, dupa care se ghideaza actiunile noastre? Sa mai fie si cosul de gunoi al creierului?

Daca insumam actiunile ce le facem inconstient, cred ca le depasesc pe acelea constiente. Nici nu ar fi posibil sa constientizam totul. Ar consuma mult prea multa energie. Sa fie oare constientul, controlorul suprem al actiunilor noastre? Adica cel care spune: acum incep sa fac actiunea X dar mai departe se ocupa inconstientul de ea.

Asa este ... toata rezerva de acte automate, priceperi si deprinderi care nu sunt necesare pentru moment (stiu sa dansez dar nu e cazul, mai stiu sa schiez, sa conduc un automobil, etc.) si intervin cand o cere situatia prezenta, reprezinta inconstientul.

Adica un fel de Recycle Bin ce permite optiunea restore ?
Poti sa-i spui si asa ... bagajul de cunostinte, imagini, idei achizitionate care nu ne sunt utile in prezent, si ele fac parte tot din inconstient. Unele vor fi reactualizate frecvent, altele niciodata.

Oare afectivitatea nu este in mare masura inconstienta? Teluri, dorinte, sentimente care n-au nici o legatura cu momentul prezent...
Ma intreb asta pentru ca, in ceea ce priveste sentimentele, chiar daca sunt actualizate, nu sunt constiente in intregimea lor. Un exemplu ar fi: imi dau seama ca tin la iubitul meu, dar nu stiu ce sacrificii as fi in stare sa fac pentru a-l sti multumit.

In primul rand, legat de inconstient, mi se pare importanta observatia ca termenul are cel putin doua sensuri. Sensul descriptiv (calitatea inconstienta a anumitor stari psihice) si sensul dinamic (functionarea inconstienta in cadrul "aparatului psihic").
__________________________

Spuneam ca la inceputul cartii se face si o distinctie intre: psihologie, psihanaliza, psihiatrie si psihoterapie. Ceea ce le uneste este obiectul lor de studiu. Dar le separa, in principal, conceptualizarea, formatia si metodele lor.

Psihologul are o formatie universitara, reglementata (este obligatoriu posesor al unei diplome de studii superioare de specialitate, intr-un institut universitar de psihologie, pentru a purta acest titlu).

Psihanalistul in schimb, nu are in mod necesar o formatie universitara, profesiunea nu este protejata (oricine se poate erija in psihanalist, dar amatorii nu sunt multi). Conditiile necesare pentru majoritatea practicienilor sunt formarea teoretica intr-un institut de studii psihanalitice si analiza didactica (ca aspect terapeutic). Analiza didactica presupune ca psihanalistul, inainte de a psihanaliza, a fost el insusi psihanalizat (iar procesul dureaza cativa ani).

Psihiatrul este format prin studii superioare de medicina, cu specializare in domeniul psihic, este un medic specialist. El poate prescrie medicamente (spre deosebire de ceilalti). Poate propune sau aplica o psihoterapie sau o analiza, dupa cum s-a specializat.

Psihoterapeutul se formeaza pentru aplicarea uneia sau mai multor terapii, profesia nefiind insa protejata, iar numarul terapiilor fiind in continua crestere. Formarile, daca exista, sunt mai mult private, mai rar studii universitare. Cele mai vechi si mai celebre (analiza jungiana, terapia comportamentala, psihodrama) sunt bine structurate, cerand o formatie serioasa si aprofundata.

Un practician poate fi si psiholog si psihanalist, un psihiatru poate fi psihoterapeut, un psihanalist poate adauga la cura analitica si alte terapii mai moderne.

Autoarea avertizeaza ca cresterea numarului terapiilor impune vigilenta in alegerea terapiilor si a terapeutilor.

Acest topic a fost editat de calfa: 6 May 2005, 12:32 PM