Daca tot se pune problema "Filosofie Sau Teoria Chibritului? Intelepciune sau amagire?", de ce nu am discuta si atitudinea filozofica.

Ce este filozoful ? "Iubitor de intelepciune ?"

De fapt, ce este intelepciunea ?

Exista intelepti ? Ce ii diferentiaza ? Pot fi mai multe intelepciuni ? Sunt ele pietrele filozofale ?

Poate fi o forma de intelepciune ... o forma de adecvare la ... ceva ? Si atunci, ar fi formele intelepciunii dependente de ... ceva-ul respectiv ?

Dar daca intelepciunea deriva, cum spun unii, din iubire, atunci iubirea de intelepciune ce ar fi ?

Dupa mine, intelepciunea inseamna intelegerea suprema, daca pot sa spun asa, iar un intelept este acela care se intelege pe sine si lumea in care traieste.

Parerea mea e, ca iubirea adevarata deriva din intelepciune si nu invers.

PS: Nu stiu de unde deriva cuvantul intelepciune, dar am un feeling ca vine de la intelegere.

Am dat mai demult o "definitie" a inteleptului pe care o mentin: "Cel care vede infinitul in tot ce ii apare"
Pot sa adaug, ca inteleptul este cel care traieste nedivizat, constient ca ESTE in fiecare clipa....

Apropo de intelegere...
Imi amintesc ca intr'una din cartile lui Gurdjieff se vorbea de intelegere ca un fel de aliniere intre centrii energetici ai omului. Folosind limbajul muzical, de ex., un gen de intelegere apare cand un "do" de jos suna simultan cu un "do" de sus....Astfel in functie de cati "centri"/ "note" avem si de cate "octave", intelegerea noastra poate fi mai mare sau mai mica......Armonia acestor "centri" sau "note" este posibila daca fiecare este lasat sa "sune" in plaja care ii este caracteristica. Daca de exemplu o sa incerc sa fac un la de jos sa sune ca un sol superior al aceleasi octave se cheama ca imi creez "probleme de intelegere" .
So, intelegerea e mai presus de toate pentru ca inseamna o armonie intre sus si jos, intre stanga si dreapta, intre masculin si feminin.....Si cred ca "iubirea de intelepciune" se refera la aceasta nevoie de armonie inerenta fiecarei fiinte umane.....

Despre filosofie:

La sugestia fiatlux.

ceea ce spun e o opinie proprie : filosoful şi înţeleptul nu sunt una

înţeleptul în sensul vechi era cel ce putea să aplice învăţătura în realitate (de cele mai multe ori învăţătura străbunilor , fără ca el să participe la îmbunătăţirea ei )
.. sfatul înţelepţilor asta se dorea a fi , un grup de oameni capabili să scoată din teorie un maxim de eficienţă pentru o acţiune umană ..
filosoful însemna un cugetător ce nu căuta neaparat utilitatea practică
.. la platon când au venit înţelepţii unei cetăţi de 5000 de oameni aproximativ , să le facă nişte legi de convieţuire , el I-a trimis înapoi spunându-le că nu poate ..
filosofia lui e greu aplicabilă practic ..
.. nu acelaşi lucru s-a întâmplat cu aristotel a cărui filosofie a fost folosită atât de constant în perioada medievală ..

filosoful era creatorul de idee, înţeleptul e cel ce o transpunea în practică ..
că existau filosofi înţelepţi .. e adevărat ..

… vremurile moderne pulsează cu o filosofie a ştiinţei pe lângă cea socială .. filosofie ce are o publicitate mai bună ..

păi nu pot fi pietre filosofale pentru că înţelepciunea îţi spune cum să aplici o idee filosofică ( daca e timpul potrivit aplicarii ei ..
de cate ori o idee buna aplicata cand nu trebuie ..
da.. există mai multe înţelepciuni dar nu toate au aceiaşi finalitate

în primul rând e greu de spus că iubirea există ! ..
în al doilea rând înţelepciunea tinde spre scop … sufletul (dragostea ) nu cunoaşte soluţia şi scopul . ..

“iubirea de înţelepciune”
aşa cum văd eu : ideea e diferită de înţelepciune .. afirmaţia de mai sus e bizară ..

probabil că afirmaţia asta a scris-o un neînţelept sau un înţelept narcisist ..
.. oricum mi se pare jalnică ..

Asta este o greseala care se face frecvent. Knd se prezinta cuvantul filozofie este rupt in 2 bucati si prezentat ca atare, ceea ce nu e de ajuns."Filosofie" vine de la filo + sofia care da, inseamna iubire si cunostere. Dar asta este traducerea motamo a cuvintelor din greaca. Ceea ce nu se mantioneaza este conotatia acestora in acea vreme.
"Iubirea" despre care se vorbeste descria o "atractie" fata de anumite idei pure, absolute, si atractia se referea la o forta a universului, ce ii apropie pe anumiti oameni de anumite idei, in special "frumusetea" care avea o importanta majora in cultura greaca avand cu totul alt sens fata de cel cunoscut de oamenii de acum.
Si "iubirea de intelepciune" nu echivala cu o cunostere absoluta sau de proportii insemnate, intotdeauna filosofii au facut diferenta, si si-au pus problema diferentei dintre filosofie si intelepciune, concluzia la care ajunsesera fiind k "intelept" este doar zeul (care nu poate fi filosof deoarece ar insemna sa simpa o atractie(iubire) fata de intelepciune, iubirea fiind definita k o lipsa, cineva putand iubi doar ceea ce nu are, adik sa fie imperfect, care nu este cazul zeului) si iubirea de intelepciune, o intelepciune umana. Offf hai k m-a luat valul si m-am lungit cu vorba, pt informatii suplimentare cititi 'Apararea lui Socrate" de Platon k puteti sa va faceti o imagine mai buna la ce m,a refeream, si plus k discutia despre filozofie/intelepciune poate atinge zeci de pagini pt a fi explicata in totalitate.

De acord cu tine!