Un avatar pe masura "filozofiei" abordate...

Entropy dixit...

Eu iti propun in felul urmator: ori aduci justificari pentru toate "este foarte improbabil sa ..." ori reformulezi in "dupa umila mea parere pentru care nu sunt in stare sa produc niciun argument este foarte improbabil sa ...".

De ce crezi ca nu e important pt. noi sa stim ce experiente ai avut si cum ai ajuns la ele? Mai ales de ce ai renuntat la ele daca au fost asa extraordinare sau de ce nu ai aprofundat. Poate abandonam si noi credintele iluzorii... Dimpotriva, cu cit ar fi fost mai extraordinare, cu atit mai mult cred ca ar fi trebuit sa intelegi ca ele nu sunt ale ratiunii sau exprimabile rational.

Ai adus aminte de transmiterea informatiei si as vrea sa te intreb aici cum explici tu corelatiile cuantice? Nu la exemplul asta ma gindeam, dar daca tot ai adus vorba.... Cred ca sti ca acesta este doar un postulat al unei teorii fizice care nu se prea impaca cu mecanica cuantica...
Si daca iti dau un exemplu in care ceva concret se deplaseaza cu viteza mai mare decit c, treci la nivelul urmator de traire? .

Inteleapta treaba. Cred ca si incercarile de a lega fenomenele religioase de bolile psihice este o ambitie idioata. Asta in cazul in care nu vrei sa iti pui doar tu stampila cu "sanatos", iar de pe pozitia asta... cine ar fi mai grozav si mai atoatestiutor?


Acest topic a fost editat de IoanV: 13 Oct 2006, 06:00 PM

Uite ce iti propun eu: [să] explici teoria ta a "fiintei atotputernice" [EDITAT].

Acest topic a fost editat de Amenhotep: 13 Oct 2006, 03:51 PM

Credinta religioasa este o boala psihica mai mult sau mai putin grava. Psihopatologia imi explica mai mult despre credincios decat orice altceva. [EDITAT]

Acest topic a fost editat de Amenhotep: 13 Oct 2006, 03:52 PM

Teoria este explicata prin diverse locuri, nu are rost sa reiau. Daca tii neaparat, iti pot oferi niste linkuri. La schimb, poti sa imi oferi si tu pentru justificarea pozitiei tale.

Acest topic a fost editat de Amenhotep: 13 Oct 2006, 03:53 PM

entropy,

las-o mai moale cu jigniri de genul asta.

Simptomele schizofreniei jignesc ,nu eu.Credinta religioasa se inscrie prea bine in definitia nevrozei. Normalitatea are niste limite flexibile dar totusi are niste limite.

Ce-i aia "normalitate"?

Entropy, cata vreme nimeni nu a demonstrat "cu probe" si "indubitabil" ca Dumnezeu/Allah ... /fiinta superioara etc NU exista, a fi ateu este pana la urma tot o alegere, o alternativa....un act de credinta - credinta ca "nu exista". Asadar, dupa propria-ti logica...tu la ce salon esti cazat?

Serios, daca tot iti place ratiunea, ar trebui sa vorbesti mai rational.

Acest topic a fost editat de denise: 13 Oct 2006, 03:03 PM

abureala,
Am spus mai devreme " Credinta religioasa este o boala psihica mai mult sau mai putin grava. " Poate fi irelevanta atunci cand nu este ferma,stricta.
Nu consider credinciosul nevrotic decat atunci cand credinta lui dogmatica este foarte ferma si actioneaza in consecinta irational (de la recluziune pana la sinucidere in numele credintei lui)...

Cu asta nu ai dreptate. S-a mai discutat pe aici - ateismul nu este o credinta. Cu apelul la ratiune, da...

Nu poti sa demonstrezi neexistenta unei entitati careia nu i-a fost dovedita existenta.
Cu definitia ateismului esti confuza...mai gandeste-te

Subiectul topicului este:

Deşi IoanV a spus limpede ce temă doreşte să fie abordată aici (şi cum), văd că discuţia se încinge nefiresc de mult pe marginea unui tip particular de credinţă -- cea religioasă.

N-ar fi mai interesant să revenim la o perspectivă mai largă, aşa cum propunea iniţial IoanV?

a

Exista literatura de specialitate in care subiectul "credinta" abordat sub toate aspectele.

Philosophical Foundations of Neuroscience - (Bennett, Hacker) e o carte foarte interesanta care trateaza si acest subiect.Pe cat e de pompos titlul cartii pe atat e de clar si elocvent continutul. Credinta ferma in improbabilitati este prezentata ca un viciu.
Nu fac apel la autoritate (cum s-ar grabi cineva sa concluzioneze) ci doar propun sa parcurgem un drum batatorit de oameni care chiar incearca sa descifreze misterul "Om".

Nu-i nicio problema, subiectul e acum "la moda" pe han, asa ca, sa il "frigem" pe toate partile.
Evident, credinta de care ne agatam fiecare depinde mult de propria structura a personalitatii, inclinatiile si aspiratiile ei. Ar fi chiar neplacut sa fim toti la fel, ca o copie xerox a unui document. De aceea cred ca nu prea isi au locul nici judecatile definitive sau categorice. Mult mai instructiv este daca explicam fiecare de ce alegem o anumita perspectiva, credinta, punind in valoare optiunile noastre in loc sa ne grabim a condamna optiunile altora...

Drumuri batatorite sunt in mai multe directii. Fara a face apel la autoritate despre cartile de inteligenta emotionala sale lui D. Goleman sau teoriile lui Damasio, Antonio, ce zici? Cit despre asimilarea credintei bolilor psihice, fara alte argumente decit tot cele oferite de persoane cu tipologii "rationale", am mai spus, cred ca e o aberatie. Si eu cunosc literatura apreciata a unor medici psihiatri care considera credinta cit se poate de sanatoasa. O sa ne intrecem acum in autoritati?
Ai formulat judecati la adresa credinciosilor. Nu uita ca in acest caz tu esti cel care judeca si are nevoie de aceasta judecata...

Acest topic a fost editat de IoanV: 13 Oct 2006, 06:40 PM

Si Hristos a murit pentru credinta sa. Si a fost foarte ferm. Si toti cei care ii vezi in calendarul bisericesc. In fiecare zi sunt mucenici. Si culmea sunt sarbatoriti. Si Sfantul Nicolae a fost tot un "dogmatic" de genul acesta, dar uite ca e foarte apreciat. Si nu de tine, care esti nesemnificat din orice punct de vedere, ci de o lume intreaga. "Nebunii" astia raman. "Sanatosi" ca tine pier in anonimat.

Halal blasfemii ce ai putut rosti, ca un om fara Dumnezeu ce esti.
Si e valabil nu numai pentru el, ci pentru "toti ce ati fost de un gand" cu el.

Acest topic a fost editat de abureala: 17 Oct 2006, 06:40 PM