La umor intr-o forma extinsa se refera si autorul textului de mai sus. Lansand ideea mai multor categorii de umor, el incearca sa incadreze situatii care in mod traditional nu sunt considerate ca umor intr-o clasificare extinsa.

calfa, nu cred, m-aş fi bucurat să fie aşa
acţionmedia spune "Eu trag concluzia ca nu doar umorul este cauza rasului dar putem spune ca umorul se manifesta intotdeauna prin ras"
el nu consideră că situaţiile exemplificate se încadrează la umor, în timp ce eu socot că orice are o acţiune "ilariantă" asupra noastră este o formă de umor

aş prefera să-l "aud" pe el ce zice

de ce râdem? eu m-am riscat cu o oarecare explicaţie (pag2), văd că n-a luat-o nimeni prea în serios.
ziceam că râsul este nici mai mult nici mai puţin decât expresia binelui la om. adică, în mod precis, când omul vrea să exprime că se simte bine, râde.

încă aştept replici, e o "soluţie" destul de tranşantă, totalitaristă chiar

Scriu dupa ce am citit ceva de Mark Twain si experienta lui cu gluma si multimea
O gluma veche :
- De cati politisti e nevoie ca sa schimbe un bec ?
- 5 , unul tine de bec si patru invart masa !
Asta cred ca o stie toata lumea. Cum ar fi ca la un spectacol , cel care spune glume pe scena sa o spuna ?
Spunand gluma aceasta in fata audientei, se intampla urmatoarele, si se dezvaluie situatia psihologica existenta :
Comicul spune gluma prima data.Cateva rasete, e n regula oamenii sunt amuzati de glumele precedente, sau sunt gata sa treaca peste ea si sa le auda pe urmatoarele. Comicul spune gluma inca odata. Daca cel care o spune e un comic debutant, oamenii il vor privi cu mila. Daca e vechi si cunoscut va fi privit ciudat. De aici se vede care au venit la spectacol se asteapta sa fie amuzati-entertained, sa ia o portie din alta realitate si sa o ascunda pe cea in care traiesc de obicei. Si ei nu se mai arata amuzati. Comicul o mai spune o data, publicul se simte si mai jenat fata de debutant sau intrigat fata de comicul vechi. Comicul mai spune gluma odata. Publicul aude, si crede ca repetitia e cauzata de lipsa aplauzelor, crede ca acel comic merita compatimit - ori a inebunit, asa ca aplauda mai mult de mila. Comicul mai spune gluma odata. Acum publicul se infurie, doar nu a venit sa dea banii sa-l auda pe ala cu gluma lui care nici gluma nu mai e, adica cum ii crede prosti ? , si incep sa se uite urat la el. Comicul mai spune gluma odata. Situatia se inrautateste, pozitia comicului pe scena e fizic amenintata. Comicul mai spune aceasi gluma rasuflata inca odata ! Si deodata toata lumea izbucneste intr-un ras care nu se mai opreste ! Deci asta era - gluma era de fapt situatia creata.
Mark Twain scrie ca a facut acest lucru in fata unei sali pline, unde a repetat de mai multe ori o gluma cunoscuta de toti, in periadele dintre repetari vorbindu-le oamenilor despre altceva, gluma nu este spusa una dupa alta, si exact asa s-a intamplat cum am scris mai sus.