Subiect deschis de altii aici si care poate le a stirnit mult interes asupra continutului,celor ce l au citit si ma mir caci nimeni mai ales acum cu sarbatorirea mortii Lui Isus nimeni nu e mai interesant in asa ceva!Si nimeni nu ma i doreste sa redezvolte acest important subiect pentru fiecare!Fiinca de fapt ;
1-CE REPREZINTA MOARTEA LUI ISUS PENTRU NOI?
2-DACA REPREZINTA CEVA IMPORTANT CE TREBUIE SA FACEM SI DE CITE ORI?
3-CUM TREBUIE SA FIE O PERSOANA INAINTE DE A SE IMPARTASI?
4-CE CALITATI TREBUIE SA DETINA?
5-SI DE FAPT PRIN IMPARTASIRE CE SE OBTINE SI CE SE FACE?
6-ESTE VREO DEOSEBIRE INTRE CEL CE SE IMPARTASESTE SI CEL CE NU SE?
7-CE SPUN SFINTELE SCRIPTURI DESPRE TOATE ACESTE INTREBARI?
Prin raspunderea intrebarilor cu ajutorul sfintelor scripturi o sa reusim sa intelegem dragostea Lui Dumnezeu si Jertfa lui Isus Hristos pentru rascumpararea din pacat!Dar ma intreb cum onoram si glorificam si noi acest lucru,fiinca biblia ce spune despre cei ce cunosc aceste lucruri?

Subiectul este intr-adevar dintre cele mai importante (daca nu cel mai important!).
1. Poate la Martorii lui Iehova se sarbatoreste moartea lui Iisus, insa la crestinii ortodocsi, catolici, protestanti, etc, se sarbatoreste INVIEREA lui. De ce invierea? Nu sunt teolog, dar din cultura generala, pentru ca ea reprezinta triumful vietii asupra mortii. Ea este dovada crestinilor ca Iisus a dus misiunea sa pina la capat si este mintuitorul. Daca nu ar fi inviat nu ar fi avut sens toata invatatura crestina, spune Sf. Pavel.
7. Din Biblie se pot argumenta foarte usor opinii contradictorii. De aceea trebuie stabilita o importanta a afirmatiilor. Cele mai importante sunt dupa mine cele ale lui Iisus si cele 10 porunci pe care el le recunaste, la o adauga pe a 11 -a (iubitiva unii pe altii asa cum eu v-am iubit). A veni cu citate din epistole pentru a argumenta un lucru precizat clar in evanghelii mi se pare cam mult.
3. Deosebit de importante sunt si faptele lui Iisus. Unde merge, pe cine ajuta? Pe cei invatati, atoatestiutori, sau pe cei pe care oamenii ii judecau si ii socoteau la marginea societatii? Deci vrednicia noastra reala nu o cunoastem noi sau semenii nostri.
4. Calitati - sigur calitatea de baza nu va fi cunoasterea scripturilor. Cine a fost primul care a mers cu Iisus in rai? Tilharul rastignit pe cruce. Ce calitati a avut? Sinceritatea si dreapta judecata, el spre deosebire de multimea care il vroia rastignit se "intreba" ce cauta Iisus cu ei, nefiind vinovat cu nimic.
5. Se obtine o relatie tainica cu Iisus Hristos, "Cel ce nu maninca trupul meu si nu bea singele meu nu are parte de mine", (ev.Ioan) iar "nimeni nu ajunge la Tatăl decit prin Mine".
6. Mare deosebire. Impartasania te aduce intr-o stare, o relatie pe care altfel nu ai cum sa o atingi. Daca nu gusti dintr-o mincare nu iti poti da cu parerea despre ea. Daca nu te impartasesti nu poti ajunge in starea de comuniune, nu poti vorbi de o relatie speciala cu I. H. Ori daca impartasania este simbolica, simbolica e si relatia. Pe un alt fir de discutie se spunea ce importanta este pastrarea comuniunii cu Hristos dupa impartasanie. Ca de vrednici sa ne impartasim ..., nimeni nu e fara pacat.

Acest topic a fost editat de IoanV: 9 Apr 2005, 06:38 AM

Ma bucur de sinceritatea ta si de faptul caci meditezi la aceste lucruri si intradevar prin impartasire se are parte de vestirea mortii lui Isus Hristos,prin moartea caruia avem iertarea pacatelor daca:Pazim poruncile lui si raminem in dragostea lui dupa cum si Isus a pazit poruncile Tatalui Sau!(Ioan 15cu10)Deci iata conditia pe care o avem ca prin impartasire sa putem sa avem parte de binecuvintare!Ap.Pavel prin cuvintele scrise in 1 corinteni 11 cu 23 la29 ce ne explica despre cina?Sint cuvinte foarte importante sa le stim daca credem caci trebuie sa ne impartasim,fiinca el ce spune?
<<..ORIDECITE ORI MINCATI DIN PIINEA ACEASTA SI BETI DIN PAHARUL ACESTA,VESTITI MOARTEA DOMNULUI,PINA VA VENI EL>>Deci ce facem?Si pe urma in versetul 27 ce spune?;<<DE ACEEA ORICINE MANINCA PIINEA ACEASTA SAU BEA PAHARUL DOMNULUI IN CHIP NEVREDNIC,VA FI VINOVAT DE TRUPUL SI SINGELE DOMNULUI!>>Deci inainte de a ajunge sa ne impartasim ce sintem invatati sa facem si de ce?Versetele 28 si 29 ce ne explica?<<FIECARE SA SE CERCETEZE DAR PE SINE INSUSI SI ASA SA MANINCE DIN PIINEA ACEASTA SI SA BEA DIN PAHARUL ACESTA.
29-CACI CINE MANINCA SI BEA ,ISI MANINCA SI BEA OSINDA LUI INSUSI DACA NU DEOSEBESTE TRUPUL DOMNULUI!>>Nu se spune sa nu ne impartasim ,dar daca ajungem sa ne impartasim ;ce sa facem ?Si ce sa cunoastem si sa avem in vedere?Ar fi bine ca toti sa cunoasca aceste lucruri si sa se impartaseasca fiinca atunci am vedea caci toti cunosc pe Domnul si au gasit care este porunca si Dragostea lui ,dupa cum si El (Isus)a cunoscut porunca Tatalui Sau si a infaptuito !Si chiar inainte de moarte prin rugaciunea sa(Isus) ce a spus?:<<Matei 26 cu 39--...Tata daca este cu putinta ,departeaza dela Mine paharul acesta!TOTUSI NU CUM VOIESC EU CI CUM VOIESTI TU>>Ce intelegem prin cuvintele acestea?spunem si noi la fel?Am ajuns sa spunem si noi ca nu mai trim pentru noi ,ci pentru Isus si Tatal Sau CREATORUL?Si daca da cum?Sint multe lucruri pe care numai prin cuvintul scris in sfintele scripturi putem sa le invatam si sa le aplicam in vietile noastre ,dar in primul rind trebuie sa ne gasim timp liber,sa avem placere de a studia biblia si a o aplica si astfel o sa intelegem cum putem sa ne impartasim ,cum sa traim si ce sa facem si acest lucru ne este descris si de ap.Petru in 2 petru 1 cu 2 la 11!Citind aceste versete iti vei da seama cum se ajunge la mintuire si ce schimbari trebuie sa facem si cum trebuie sa iubim pe cei din jurul nostru!Dupa cum si isus a iubit prin vorbele ce le a spus tilharului de pe cruce ,Nu?Cu stima si respect te salut si sper ca ceea ce tiam scris o sa te ajute sa intelegi ceea ce cuvintul lui Dumnezeu ne ajuta sa intelegem sa putem deveni crestini adevarati,atit prin vorbire cit si prin fapte!te salut cu cuvintele psalmistului din psalmul 46 cu 1 la 11!!!

O sa fiu un pic pe langa topic, dar intreb :"cat de des trebuie sa ne impartasim?"

Ioana1

Sf. Abrosius de Mediolanum (sau Milano) spunea referindu-se la cei ce aveau spaima de Impartasanie "cine nu e vrednic sa se impartaseasca in fiecare zi a anului, atunci nu e vrednic de Impartasanie ini nici o zi din an, nu poti fi sloi de gheata tot timpul si jaratec aprins asa din cand in cand". Isus a spus sa facem "aceasta inspre pomenirea Mea" si oridecate ori celebram/participal ma Liturghie trebuie sa ne impartasim. Asta pentru ca e o porunca divina, a lui Isus si asa ne-au invatat Sfintii Parinti.
Daca poti si vrei, poti sa te impartasesti zilnic dimineata cand se celebreaza Sf. Liturghie, sau saptamanal in fiecare Duminica. Conditia e sa nu fi in stare de pacat mortal (deci starea ta sa fie de har sfintitor); starea de har sfintitor o primeste fiecare om dupa Spovada si dureaza pana cand face un pacat cu vointa si ratiune deplina.

Sa raspund pe scurt si la intrebarile topicului:

Moartea lui Isus reprezinta mantuirea noastra, fara ea noi nu am fi putut sa inviem la Viata Vesnica. E dovada de iubire supream a lui Dumnezeu, dispus sa se sacrifice El insusi pentru noi, ca noi sa avem viata in El.

E cel mai important Sacrament (Taina a) al Bisericii, prin Liturghie ni se iarta pacatele noastre si celor adormiti, prin Impartasanie pregustam din Pomul Vietii vesnice, ne unim cu Dumnezeu, Isus Cristos, in cel mai tainic si intim mod, practic traind viata crestina si impartasindu-ne des putem spune ca Paul "ca nu noi mai traim, ci Cristos traieste in noi"

O persoana inainte de a se impartasi trebuie sa fie in starea de har sfintitor, adica sa se caiasca sincer de toate pacatele ca prin ele l-a suparat pe Dumnezeu si astfel sa se spovedeasca pentru a primi dezlegarea sacramentala si harul, apoi se poate impartasi.

Calitatea de a fi crestin botezat. De a cauta si de a voi sa traiasca dupa cum spune Evanghelia.

Sf. Impartasanie e Trupul si Sangele reale ale lui Isus Cristos varsate pe Cruce, sub aparenta si doar sub aparenta Painii Euharistice si a Vinului Euharistic. Se obtine harul cel mai mare pe care il poate obtine un om: unirea sa cu Dumnezeu. Impartasania e chezasia vietii vesnice, cine se impartaseste des (cu vrednicie dealtfel, adica in stare de har) atunci e sigur ca va merge la Dumnezeu.

Da este enorma. Cel ce se impartaseste primeste pe Isus Cristos in el, in toata fiinta sa, si Cristos traieste in el. Cel ce nu se impartaseste e ca o piatra seaca, doreste mantuirea, dar departe de Cristos fiind s-ar putea sa nu o primeasca.

Le sustin.

Ce se poate intampla? Ce putem face pentru cei care nu vor sa se impartaseasca, in afara de faptul ca ne putem ruga pentru ei? Vorbesc in interes personal.

Merg intr-o duminica dimineata inspre biserica, impreuna cu fiul meu ce mare, ne ajunge o vecina, si mergem imreuna. Din vorba in vorba, ii spun ca baiatul meu deja are 7 ani, si nu se mai impartaseste nespovedit. Imi spune ca ea nu s-a spovedit si impartasit niciodata,"nu-s cu deastea".

In afara de rugaciune si eventual discutii pentru a-i aduce la credinta nu se poate face nimic, credinta e un har pe care fiecare il primeste pana la urma de la Dumnezeu, depinde daca doreste sa-l pastreze sau nu. Daca e vorba de sot, atunci el se sfinteste prin sotie.

Rugaciunea e arma ideala. O novena la Sf. Anton, o litanie la Inima Preasfanta a lui Isus, Rozariul BMV sau Via Crucis sunt cele mai indicate rugaciuni.

Multumesc,

Am vrut sa ma impartasesc...dar desi am tinut tot postul mare am citit acatiste si in general m-am abtinut sa fac pacate, nu-mi este permis, din cauza ca sotul este evreu, ce sa fac?

Raspunsul asta doar un preot ti-l poate da.

La Liturghie, inainte de Impartasanie, preotul face o chemare colective: "Cu frica de Dumnezeu, cu credinta si cu dragoste sa va apropiati!". Iar crestinii primelor veacuri se apropiau zilnic. Toata Biserica lua Sfanta Impartasanie. Astazi de ce nu toti? Pt. ca ne-am indepartat de Dumnezeu. Teoretic, toti ar trebui sa ne impartasim. Daca n-ai pacate mari, ai credinta, o viata placuta lui Dumnezeu, tii cele patru posturi + miercuri si vineri, pe spovedesti, te poti impartasi si saptamanal. Cunosc persoane care se impartasesc la fiecare Liturghie. Bineinteles, se si spovedesc foarte des. Si un prieten care acum este plecat din tara mi-a spus ca, pt. a ne mantui, trebuie sa ne aflam in fiecare clipa vrednici de a ne impartasi. Problema este, suntem noi prezenti la Liturghie, ne apropiem de Sf. Potir "cu frica de Dumnezeu, cu credinta si cu dragoste"?

Acest topic a fost editat de andra_v: 27 May 2007, 07:53 PM

Bineinteles, prin mesajul anterior n-am avut intentia de a ignora/nega regulile tipicale ortodoxe pe care le-a reamintit Fantasee in cadrul unui alt topic. Fara ascultare de Biserica, marturisirea pacatelor (spovedania), viata curata, rugaciune, post nu ne putem face "vas ales" care sa-l cuprinda pe Dumnezeu. Caci "vinul nou" nu rezista in "burduful vechi".
Ideea mea era ca nu are relevanta cat de des ne impartasim, ci cum ne apropiem de Sfintele Taine.
A doua idee era in concordanta cu ceea ce a spus si TriRegnum: in fiecare clipa trebuie sa fim vrednici de a primi Sfanta Impartasanie, caci "In ceea ce te va gasi (moartea) in aceea te va judeca" (Dumnezeu, desigur).