Cred ca poate fi interesant sa vedem ce anume a fost mai semnificativ in vietile unor mari personalitati ale domeniului psihologiei (si psihiatriei). De aceea am initiat acest subiect. Primele surse de inspiratie vor fi O istorie a psihologiei de C.G. Boeree, Psychology Web Site, si Clasici in istoria psihologiei.
______________________________________________________________________

Voi incepe cu:

VIKTOR FRANKL (1905 - 1997)

"In Septembrie 1942, un tanar doctor, sotia sa, mama sa, tatal si fratele, au fost arestati in Viena si dusi in lagarele de concentrare din Bohemia. Evenimentele petrecute acolo l-au facut pe tanarul doctor sa realizeze importanta sensului vietii. Unul dintre primele evenimente a fost pierderea unui manuscris - munca sa de o viata - in timpul transferului sau la Auschwitz." Pe care a trebuit apoi sa o reconstruiasca. Un alt moment semnificativ a fost cand a inceput sa se gandeasca la sotia sa si a realizat ca "salvarea omului este prin dragoste si in dragoste".

(In 1925, dupa absolvirea medicinei, el il intalnise pe Freud in persoana. Teoria lui Alfred Adler i s-a parut mai potrivita pentru el, si a publicat un articol in Adler’s International Journal of Individual Psychology. Frankl a folosit in 1926 pentru prima data termenul logoterapie, intr-o lectie publica.)

In lagar, tatal sau a murit de foame. Mama si sora sa au fost ucise la Auschwitz in 1944. Sotia sa a murit la Bergen-Belsen in 1945. Doar sora sa Stella a supravietuit, emigrand in Australia.

Dorinta sa de a-si termina munca, si sperantele ca isi va regasi sotia si familia, i-au dat puterea de a rezista in situatii foarte grele. In Aprilie 1945, cand a fost eliberat, s-a intors la Viena, unde a descoperit moartea celor pe care ii iubea. Desi aproape distrus si foarte singur, a acceptat postul de director al Vienna Neurological Policlinic (pe care l-a detinut 25 de ani).

Practic, teoria sa, conform careia existenta unui sens al vietii este ceea ce determina felul in care abordam viata, este rodul experientei lui din lagarele naziste.

In "Man's Search for Meaning" (1963, p. 104), el spune: "... totul ii poate fi luat omului, cu exceptia ultimei sale libertati - aceea de a-si alege atitudinea in orice circumstante, de a-si alege calea proprie."

Teoria lui este cvasi-religioasa, ca si a lui Carl Jung si Abraham Maslow, vorbind despre supra-sens sau transcendenta, "o referinta la intelesul spiritual".
_____________________________________

Este unul dintre cele mai bune exemple de teorie creata in urma unor experiente personale dramatice (de un dramatism pe care nimeni nu si l-ar dori).