You want the truth? YOU CAN'T HANDLE THE TRUTH!
Un film bun? Un spectacol de teatru interesant?

Va invit sa ne delectam impreuna cu scurte (sau complexe) comentarii ale lui skysurfer referitoare la filmele pe care le-a vazut.

Multumesc Mihai pentru Cronica mea de Film.
Incep cu o precizare: in acest Jurnal de Film nu imi propun sa ma apuc sa copiez tot felul de cronici de pe Internet. Nici macar sa le traduc pentru ca imi dau seama ca asta poate sa faca oricine. Va fi pur si simplu opinia mea, vor fi filme bune sau proaste pe care le voi aprecia cu subiectivism si binenteles vor purta amprenta amatorismului.

Asa... M-am gandit ca ar fi frumos sa incep cu filmul care mi-a oferit replica memorabila cu care am inceput acest jurnal:
"A Few Good Men", un film in regia lui Rob Reiner. Filmul l-am vazut acum ceva ani, sper sa imi amintesc cat mai multe despre el. Atunci cand am vazut afisul filmului, ma gandeam ca va fi un alt film tipic hollywood-ian care sa aduca elogii Marinei Americane si ca sa fie o reteta completa a succesului a folosit o distributie de rasunet... Filmul este o drama care in mare parte se desfasoara in sala de judecata. In tabara militara din Cuba, golful Guantanamo, un tanar soldat american, Santiago, este ucis de doi colegi ai sai in numele unui asa zis "Cod Rosu". Misiunea de a-i apara in fata Curtii Martiale revine lui Tom Cruise si colegei sale Demi Moore, avocati tineri din Marina, dornici de afirmare dar fara prea multa experienta. Desi convins la inceput de vinovatia celor doi, dovezile find clare si de necombatut, Tom Cruise descopera ca se afla in fata unei situatii mult mai complicate si cu implicatii la nivel superior. Cei doi afirma ca nu au facut decat sa respecte un ordin dat de superiorul lor, interpretat in film de Kieffer Sutherland. In fapt totul se intampla cu stiinta comandantului Jessup (Jack Nicholson). Acuzarea isi joaca bine rolul, Kevin Bacon fiind un procuror cu experienta si bine pregatit. Departe de a fi o capodopera cinematografica, fara efecte speciale, fara desfasurari de figuranti, fara un scenariu deosebit, filmul este dupa parerea mea memorabil prin conturarea personajelor si interpretarile magistrale ale lui Nicholson si Cruise. Zidul tacerii lui Jessup pe care parea ca nimic nu il poate darama, a fost clintit de firava catapulta Kaffee (Tom Cruise) abia la final. Un rol care i s-a potrivit ca o manusa lui Jack Nicholson, un rol pe care poate doar de Niro l-ar fi putut juca la fel de bine, un rol care, in opinia mea ramane unul din cele mai bune si care il pune cel mai bine in evidenta pe Jack. De partea cealalta, un Cruise care a reusit sa se ridice la inaltimea stachetei ridicate involuntar de Nicholson, un Cruise care a scos tot ce se poate din acest rol si care, dupa cel din Eyes Wide Shut, e poate cel mai bine interpretat.
Caracterele puternice, legea nescrisa din armata si talentul actorilor de a scoate la lumina esenta personajelor, fac ca acest film sa treaca peste stereotipul creat de Grisham in romanele sale si sa ne tina pana la sfarsit in fata ecranului fara a ne plictisi. Monologul lui Nicholson din final e o bijuterie. Interpreteaza cu toata fiinta, pare ca fiecare grimasa vrea sa ne contureze cate o trasatura a personajului.
Si chiar te face sa te intrebi uneori daca replica sa nu se refera la altceva: You Want the Truth? YOU CAN'T HANDLE THE TRUTH!

Punct. And......CUT.

Acest topic a fost editat de skysurfer: 17 Mar 2005, 12:50 PM

Mi-am adus aminte ca nu am mai trecut de ceva timp pe aici. Asta si pentru ca n-am mai vazut un film de ceva timp. Am reusit sa vad in ultimele doua saptamani 3 filme tipic hollywood-iene. Sa o iau cu inceputul:
Racing Stripes
E un film deopotriva pentru cei mici si cei mari. E un film dragut daca stii cum sa il privesti si fara indoiala iti aduce zambetul pe buze daca reusesti sa intri in mintea copiilor. Un pui de zebra este gasit de un fost antrenor de cai de curse si dus la ferma acestuia aflata in vecinatatea unui hipodrom si a unei ferme de cai special pregatiti pentru curse. Mica zebra traieste ani de zile cu impresia ca este si ea un cal de curse si ajutat de o dorinta imensa ce porneste dintr-un suflet mare, se antreneaza sa participe la curse. Mica zebra este colega de hambar cu un ponei haios si trecut prin multe, cu o capra inteleapta, cu un cocos zapacit, un pelican fost gangster si doua muste super haioase, si toti formeaza o echipa de soc unita si plina de umor. Sfarsitul nu il dezvalui, insa, parerea mea e ca merita urmarit acest film macar intr-o duminica dupa-amiaza cand simtiti ca inca mai aveti ceva copilarie in suflet.
Cinderela II- Dreams Come True un film de desene animate nu atat de reusit ca prima parte merge urmarit probabil doar alaturi de un copil plictisit. Ma asteptam la mai multe de la el.
Si, un film care a fost o surpriza placuta pentru mine, chiar daca nu e de ultima ora:Troia. Abia acum l-am vazut pentru ca mai mereu am fost ocupat. E un film care, dincolo de tiparul filmelor hollywood-iene, place si prinde si chiar are ceva invataminte. Aminteste de ceva ce a disparut de mult timp: Onoarea. Desi e un film de actiune, si chiar unul destul de bine realizat, cel mai mult mi-au placut sentimentele pe care le-a starnit in mine: Onoarea si Curajul. Chiar am fost intrebat de ce s-a dus totusi Hector, fiul lui Priam si mostenitor al tronului Troiei, sa se lupte cu Achile, desi stia ca nu are cum sa il invinga si ca ar putea sa stea linistit in spatele zidurilor Troiei si sa respinga atacurile grecilor? Mie unul mi s-a parut ceva normal pentru acele vremuri, pentru ca Barbatii erau cu adevarat Barbati si inainte de toate luptatori. Pentru unii o viata sub umbra lasitatii era de neconceput asa ca a accepta provoacarea celui mai bun luptator grec era singura optiune valabila pentru un print si un barbat adevarat. Filmul nu a facut economii nici in ceea ce priveste actorii: un Peter o' Toole care a interpretat in opinia mea excelent rolul regelui- tata ajutat de o experienta deosebita in filmele istorice, Brad Pitt si Orlando Bloom in forma, plus mii de figuranti, asa cum ii sade bine unui film istoric. Costumele au fost destul de reusite, din cat ma pricep eu, peisajele de vis... Nu am cerut prea multe de la acest film si tocmai de aceea am fost si atat de incantat. Mai bine sa te astepti la putin si sa iasa mai bine. Scenele de lupta au fost un deliciu dupa gustul meu si dupa filma mai mai ca iti vine sa te inrolezi si tu in armata.
Ce vremuri...

Ieri mi-am dedicat putin timp si am urmarit un film... deosebit si surprinzator. The Butterfly Effect este un film realizat in 2004 insa eu abia acum am apucat sa il vad. Filmul are cam o ora si 45 de minute insa te tine cu sufletul la gura si la sfarsit iti pare rau ca s-a terminat. Filmul beneficiaza de o interpretare excelenta din partea lui Ashton Kutcher... acesta fiind de fapt si motivul pentru care am urmarit filmul de la bun inceput. Ashton Kutcher, pe care nu il puteam desprinde de imaginea adolescentului zapacit din "Dude where is my car?" sau a celui pus pe farse din emisiunea de pe MTV, reuseste in acest film sa faca un rol mare, destul de solicitant, in opinia mea, integrandu-se perfect in scenariul cat se poate de original.
Ce ar fi daca fiecare ar putea cu ajutorul creierului (din care oamenii oricum nu folosesc decat maxim 13%) sa se intoarca in timp si sa modifice trecutul? Desi ideea intoarcerii in trecut nu e deloc una originala, modalitatea de a se intoarce este cu adevarat altfel. Filmul prinde inca din primul sfert de ora. Are clipe in care fara sa vrei ti se face pielea de gaina, clipe in care te chinui sa intelegi cu adevarat ce se intampla, clipe in care iti doresti sa te intorci in timp sa rezolvi problemele care apar si care iti marcheaza cu adevarat viata.
Si totusi apare intrebarea: cine stie cu adevarat ce trebuie facut pentru ca viitorul sa nu fie influentat in rau?

daca`mi permiteti intruziunea, io zic despre butterfly effect ca e un film misogin adeca varianta optima e cand indeparteaza femeia. now that`s what i call a frustrated director
am inteles de la un pretin ca exista si o extended version, in care el se mai intoarce o data in timp, de data acesta direct in faza intrauterina unde se stranguleaza cu cordonul ombilical. era al treilea fiu al familiei care murea la nastere.
per ansamblu un film slabut. ideea a fost mult prea speculata, iar ashton asta tre`a sa ramana fotomodel. zic eu cum zicea un critic de film "If I could go back in time and change things, like they do in "Butterfly Effect," I sure wouldn't sit through the movie the first time."

Nici o problema Cinnamon_Girl poti scrie aici oricand esti sau nu esti de acord. Acum nu esti dar asta nu e o problema :
Probabil ca exista si o varianta extended. Insa pare cam absurd ca in viata intrauterina sa fii constient si pe langa asta sa te mai si sugrumi. Ca sunt destui care fac asta inconstient e altceva dar ca s-ar fi putut intoarce in timp pentru a se sinucide... hmm lasa-ma sa consider ca nu ar fi fost un sfarsit prea credibil si nici foarte inteligent. Ar fi putut sa faca acest lucru oricand in copilarie.
Cat despre opinia ca e un film misogin, esti prima de la care aud asta... si nu stiu de ce nu ti se pare normal ca viata sa se invarta in jurul fetitei. Sunt o multime de barbati care au ramas legati de o iubire din copilarie, e acea legatura egoista pe care nu ti-o poti explica in nici un fel. Si oricum nu asta e misoginismul. Daca stai sa te gandesti, el a iubit femeia de la bun inceput iar faptul ca a alungat-o a fost doar pentru binele ei.
Sunt opinii si opinii. Personal am citit mai multe review-uri de lauda decat critice, si inca sunt convins ca e un film bun. Eu consider un film bun atunci cand imi ramane ceva in cap si mai ales cand gasesc o idee originala. Si acum pe bune, chiar nu ti s-a parut ca ar interpreta bine Ashton? Tu spui ca filmul e misogin, insa tu zici ca mai bine ramanea fotomodel ma intreb asta ce-o mai fi...
Tot personal consider ca de fapt atat tu cat si criticii aveti o problema cu Ashton nu cu filmul. Am citit si eu acele critici fii sigura. Am aflat ceva de cativa ani de cand ma pasioneaza filmele: ca se face reclama si antireclama prin diferiti "critici" de film. Asa am pierdut cateva filme bune si am vazut altele proaste. Insa daca vrei sa vezi un film care sa iti placa, nu citi opiniile criticilor de film ci mai degraba a oamenilor de rand. Ai sa fii uimita sa vezi cat de mult difera.
edit: E adevarat ca ideea intoarcerii in trecut a fost mult speculata, insa modalitatea e cu totul noua si abordarea difera. Si filmele de razboi au toate aceeasi idee asta nu inseamna ca nu sunt bune sau ca subiectul e prea fumat.

Acest topic a fost editat de skysurfer: 18 May 2005, 11:57 AM

ma rog, chestia cu misoginu` s`a vrut a fi o glumita a fost prima chestie care mi`a venit in preaincalcita`mi minte de fumeie dupa vizionarea acestui film si daca ar trebui sa acuz pe cineva, acela ar fi regizorul in primul rand pentru ca a transpus intr-o maniera care lasa de dorit o idee ce putea fi exploatata mult mai bine, si abia apoi de porniri misogine cat despre ashton, nu m`a impresionat niciodata nici prin prezenta fizica, nici prin prestatia actoriceasca.
parerea mea este strict personala, si te asigur ca am citit recenziile abia dupa film. de gustibus tralalala. ideea e intr-adevar interesanta, dar teoria haosului nu poate fi explicata prin haos.

Asa este, varianta comerciala s-a dovedit a fi mult mai reusita
Pe DVD gasesti ambele versiuni: cea comerciala (Theatrical), cat si cealalta/alternate numita Director's Cut.

Ok, scenariul are mici scapari, seamana chiar a teen-movie pe alocuri, dar modul in care actiunea este dozata si in care scenele sunt filmate este nemaipomenit. Plus ca au reusit sa evite cliseul cu happy-end Mie mi s-a parut destul de bine exploatata teoria haosului si m-au surprins placut rasturnarile de situatie (si Ashton Kutcher ).

O sa incerc sa mai pun pe aici filme care sa va starneasca interesul. Asa cum ai spus si tu Cinnamon_Girl e vorba doar de gustul omului. Teoria haosului, mda... nu pot sa imi imaginez prea mult ce ar mai fi putut face pentru ca totusi filmul sa nu devina foarte tehnic si sa se piarda latura psihologica a sa. Am gasit un link destul de folositor care sa ne faca sa intelegem mai bine acest film si ce anume inseamna acest Butterfly Effect: http://en.wikipedia.org/wiki/Butterfly_effect . E adevarat ca un mic impuls in conditiile initiale a adus modificari destul de mari in acest sistem dinamic reprezentat de viata, insa tinand cont de faptul ca filmul nu se dorea un serial, si ca regizorul intentiona sa il limiteze la maxim doua ore , nu avea cum sa se apuce sa studieze si efectele produse asupra scolii sau a oraselului. Mi s-a parut normal ca a luat doar apropiatii, cei care au fost prezenti mai tot filmul in preajma lui. Dc ai observat chiar si aspectul camerelor, al scolii sau al figurantilor se modifica odata cu el. Personal mi s-a parut destul de reusit modul in care a fost surprins acest haos si Effectul Butterfly.
In acelasi spirit al unor filme mai controversate voi reveni cu un alt film destul de interesant.
P.S. : Dani si tu esti binevenita oricand pe aici ca si Cinnamon_Girl . Chiar daca suntem sau nu de acord e o placere sa stiu ca am ales un film mai controversat.

In weekend am vazut trei filme: Ju-On The Grudge, The Usual Suspects si Mind Hunters.
Sa le iau exact in aceasta ordine.
Ju-On e un film japonez, in linia originalului The Ring, insa nu se ridica nici macar aproape de valurile pe care le-a starnit acel film. Mi-a placut imaginea filmului, a avut ceva deosebit pe care nu il intalnesti in cele hollywoodiene. Insa cam atat. Partea care trebuia sa fie scary nu prea m-a speriat, poate doar atmosfera care a planat tot filmul. Imaginea aceea de film Azo Mures color cu tente de maro si imagini cat de cat statice fara prea multe efecte speciale au fost o incantare, pacat ca filmul sufera sub aspectul scenariului si al interpretarii.

The Usual Suspects- un film care a beneficiat de o distributie buna, scenariu destul de reusit, interpretare buna si ceva originalitate, un film care probabil ca nu ma va mai tenta sa il revad insa consider ca merita vazut macar pentru finalul sau.

MindHunters e totusi surpriza dintre aceste filme. E un film bazat pe o idee originala, clar nu am mai vazut-o in alte filme, interpretare mediocra insa per ansamblu un film frumos care m-a tinut cu sufletul la gura. E genul de filme care imi place cand sunt obosit, thriller destul de bine gandit, cu final cu totul neasteptat. Dupa ce am urmarit serialul Profiler, care de asemenea m-a incantat, mi-am zis ca nu prea are cu ce sa ma surprinda acest Mind Hunters. Dimpotriva, a avut o gramada de labirinturi, de crime care mai de care mai bine regizate si mai inteligent savarsite. Un grup de tineri viitori profileri sunt trimisi pe o insula special utilizata pentru a se pregati si pentru a fi supusi unui test final inainte de a fi acceptati sau respinsi. Numai ca acestia din profileri devin cei care sunt haituiti tocmai pe baza profilelor lor. Din vanatori devin vanat, si doar cunostintele dobandite de ei ii pot tine in viata. Printre actori, Christian Slater, Val Kilmer, LL Cool J si alti cativa cunoscuti. Celor pasionati de thrillere cu criminali in serie, le recomand cu caldura a cest film, cred eu ca nu ii va dezamagi.

In ciuda cronicilor destul de nefavorabile pe care le-am citit pe IMDB (apropo, am ajuns la concluzia ca dc un film e bun sau rau decide fiecare pentru ca subiectivismul unora sau altora pot ucide inca din fasa placerea de a urmari un film bun) aseara am urmarit filmul Sylvia. E o drama, biografia scriitoarei de succes Sylvia Plath si a relatiei furtunoase pe care aceasta a avut-o cu un alt poet de succes Ted Hughes. Sylvia scrie si traieste prin sotul ei, insa dupa succesul pe care il are acesta cu volumele sale de poezii, relatia devine din ce in ce mai tensionata in principal datorita aventurilor scriitorului. Filmul va spun de la bun inceput nu o sa va dea pe spate, mai ales daca nu sunteti pasionati de drame (iar eu nu sunt), insa pe masura ce urmaresti filmul patrunzi in viata tumultoasa si atmosfera apasatoare a epocii si a cuplului. Culorile predominante: ocru, cenusiu, albastrui, verde sters, culori pe care le intalnim atat in peisaj, in fundalul filmului, dar si in casa in care traiesc cei doi. Hainele sumbre si o atmosfera in care regizorul parca a vrut sa concentreze intreaga avalansa de sentimente ale Sylviei... Si parca a reusit. Spre sfarsit simteam deja ca ma apasa si pe mine imaginea intunecata, si ca daca dureaza mai mult o sa adorm cu o durere de cap. Nu ma intelegeti gresit, filmul mi-a placut, mai ales ca are si un final puternic, insa iti trebuie o anumita stare sufleteasca sa poti urmari in primul rand o drama, in al doilea rand un film englezesc si in al treilea rand un film care reuseste sa te introduca in atmosfera care exista in sufletul scriitoarei. Personal, pot spune ca mi-a placut filmul, a fost prima drama pe care am vazut-o de un an incoace si probabil va fi si ultima pe anul asta, oricum, marele merit in opinia mea, revine actorilor, si in special lui Gwyneth Paltrow careia i se potriveste ca o manusa rolul, si de asemenea un bravo i-as spune regizorului pentru atmosfera pe care a reusit sa o creeze.

Sky, oare de ce te-ai oprit cu cronica?

Din lipsa timpului liber, dar mai ales a dispozitiei necesare. Promit sa revin maine cu cateva filme.

Ce film bun sa va recomand eu? Pai am vazut cateva filme luna asta, unele mai bune, unele mai slabute.

Incep cu un film bun, din punctul meu de vedere. Hotel Rwanda. Stiu ca a tot fost amintit pana acum pe aici, incerc si eu marea cu degetul. Hotel Rwanda este o imbinare intre o drama si un film istoric. E un film care te face sa apreciezi lucrurile simple la adevarata lor valoare. Este un film care nu iti mai ofera dreptul de a te plange pentru ca in lumea asta, in timp ce tu stai si mananci o friptura, un copil este macelarit doar pentru ca are nasul mai lat sau ca nu este inalt. Este surprins un episod groaznic din razboiul civil din Ruanda intre hutu si tutsi, in fapt genocidul infaptuit de hutu asupra celor inferiori (tutsi). Actorul principal, interpretat de Don Cheadle, care fie vorba intre noi joaca un rol excelent, trebuie sa faca fata unei drame duble: aceea de a-si proteja familia, in calitate de sot si tata, si a proteja cei 1000 de refugiati in hotelul pe care il conduce, in calitate de om. Numai faptul ca stii ca se bazeaza pe un fapt real si e suficient sa te marcheze, am vazut niste actori de culoare care au jucat excelent, insa ceea ce mi-a placut si mai mult este faptul ca macar in acest film s-a recunoscut ceea ce tuturor le e frica sa spuna: fortele ONU nu dau doi bani pe ei. Nimeni nu da doi bani pe ei. De ce? Pt ca sunt negri.

Maine va voi spune cate ceva despre American Pie 4, despre The Pacifier si ma mai gandesc.

Mi-am dat seama ca cele doua filme nu merita pomenite aici, asa ca m-am gandit ca un film care merita amintit este Sin City. Regizat de Quentin Tarantino, filmul e o combinatie ciudata intre un desen animat, care cred de fapt ca a si stat la baza filmului, si un film clasic cu mafie si politisti. Desi e plin de violenta, si nu l-as recomanda sub 16 ani, e foarte bine realizat filmul. Mie unul imi place impresia pe care o lasa filmul ca e o imbinare intre desen animat si realitate, imi place vocea povestitorului, si modul in care e regizat filmul. Ciudat, dar de fapt ce ne mai mira la Tarantino? Eu spun ca si distributia e reusita Bruce Willis, Elijah Wood, Mickey Rourke, Frank Miller, Michael Madsen, Benicio Del Toro, Jessica Alba.
In concluzie, merita vazut, nu stiu cat de incantatele vor fi fetele de violenta din film, insa pentru baieti chiar merge.

Si acum sa va spun ce am vazut zilele trecute:

From Soup to nuts

E un film mut cu Stan si Bran, un scurt metraj care iti arata exact ce inseamna a fi comic, si te face sa razi si sa te intristezi deopotriva, macar si numai pentru ca asemenea scurt metraje urmaream in anii '90 sau chiar si pe vremea lui Ceausescu.

Big Business

Mi s-a parut unul din cele mai haioase scurt metraje ale lor. Superb. In acest filmulet, lor le vine originala idee de a vinde brazi de Craciun in California . Binenteles ca nimeni nu vrea sa cumpere asa ceva, insa adevarata provocare vine din partea unuia satul de prea multi si insistenti comis-voiajori.

In acest weekend voi urmari:


The Great Dictator

Cel mai bun film al lui Chaplin si poate filmul care mi s-a parut cel mai aproape de realitatea de la noi, mai ales ca din cate imi aduc aminte a fost difuzat imediat dupa revolutia din 89. Extraordinar film si o interpretare monumentala din partea unui maestru.

A fost un weekend foarte fructuos cel care tocmai a trecut. Mi-am impartit sufletul in 2: o parte pentru filme de Craciun, si am vazut 2 filme de Craciun, si o parte pentru filme mai violente, nu stiu ce m-o fi apucat.

Hai sa incep cu filmele violente ca sa termin cu ceva placut.
Kill Bill 1 un film care mie personal mi-a placut foarte mult, un film care are scris drept in frunte Tarantino, si desi ideea nu e una tocmai in spiritul Craciunului, adica razbunarea, filmul e bun. Alternanta trecut (alb-negru) - prezent (color), scenele sangeroase filmate alb-negru sau anime-ul, dar si scenele de lupta destul de bine realizate sunt cateva elemente care te fac curios in a urmari filmul... pt baieti. Pentru ca fetele, dupa ceea ce au citit aici nu vor mai fi tentate sa il urmareasca. Capete taiate, impuscaturi in cap, sange care tasneste ca din fantana arteziana, mda, cam toate astea se gasesc. Violent film, recomandarea este aceea ca cei sub 18 ani sa nu se uite.

Si pentru ca sa intru in spiritul Craciunului, am urmarit doua filme tipic americane de sarbatori.

Christmas with Kranks

Familia Kranks dupa ce isi trimit fata in fortele pacii, undeva prin jungla, decid sa sara peste Craciun. Da, sa-l sara si sa mearga intr-o croaziera in Caraibe. Asa ca ei hotarasc sa nu isi mai ia brad, cadouri, decoratiuni, in fine, sa uite de Craciun macar o data in viata. Intra in conflict cu vecinii, cu ceilalti locuitori ai oraselului, oameni patrunsi de atmosfera sarbatorilor si cu toate piedicile pe care acestia le pun, hotarasc sa se tina tare pe pozitie pana cand... fata ii anunta ca vine pana la urma de Craciun acasa impreuna cu viitorul logodnic. Va dati seama ce inseamna sa te anunte cu cateva ore inainte copilul ca vine cu logodnicul, ca sa vada casa decorata (a lor nu era), bradul de Craciun (nu aveau), petrecerea organizata ca in fiecare an (pe care o anulasera), mancarea gatita (nu o facuse nimeni). Totul e bine pana la urma pentru ca primesc un ajutor mai mult decat necesar din partea celor pe care ii daduse la o parte. Nu e un film foarte reusit, insa spre sfarsit aprinde buna voie a sarbatorilor.

All I want for Christmas

Este un film clasic american, tipic de Craciun, dar un film care te binedispune fara indoiala si te introduce pe deplin in bucuria, atmosfera calda a caminului si aerul de poveste cu happy-end al Craciunului. Daca doriti un film lejer care sa va destinda si sa il urmariti alaturi de persoana iubita in ajunul Craciunului, sau alaturi de copii, atunci asta e filmul.
Macar pentru starea indusa si tot ii dau un 9/10. Interpretarea actorilor e slabuta, poate doar fetita joaca bine, insa parca si asta iti place.

In Ajunul Craciunului sau chiar in prima zi voi urmari It's a wonderful life
E unul din filmele cele mai iubite de poporul american. Nu spun mai multe pt ca mai mult nu stiu nici eu, insa abia astept sa il vad. In topurile neoficiale ale filmelor de Craciun acest film este pe locul 1. Asa ca asteptarile mele sunt mari si sunt sigur ca nu ma va dezamagi.

Da revin cu ceva precizari si cu noi filme. It's a Wonderful life e un film nemaipomenit, merita vazut in principal in ajunul Craciunului, dar e placut oricand. E un film care , trecand de farmecul aparte pe care il are in ochii mei orice film alb-negru, reuseste sa iti aduca in suflet voia- buna, optimismul si speranta ca atunci ca faci bine, el ti se va intoarce inzecit. As putea spune mai multe insa risc sa stric placerea celor care vor dori sa il urmareasca.

Am vazut zilele trecute mai multe filme.

"A beautiful mind" e un film care m-a facut sa imi para rau calea pe care am urmat-o in viata. Tin minte ca atunci cand am intrat la liceu, cel mai bun din oras, aveam in gand sa devin un matematician cu totul exceptional. Desi am plecat din scoala cu acest gand, pt ca matematica era pasiunea mea, liceul a reusit sa imi stinga acest foc. In fine... filmul surprinde evolutia, transformarile si drama unui matematician, Nash, si incercarea acestuia de a face ceva deosebit in viata. Ce m-a impresionat in acest film a fost dorinta lui Nash de a fi cunoscut si apreciat pentru inteligenta ta, dorinta lui de a face ceva cu adevarat exceptional, dar si lupta pe care o duce de a gasi solutia problemelor mintale pe care le are. Filmul te marcheaza pentru ca probabil ca fiecare dintre noi, la un anumit moment in viata si-a dat seama ca are o problema, si asa cum se stie, a recunoaste ca ai in fata o problema e primul pas, si probabil cel mai dificil, in rezolvarea ei.

Am mai vazut si alte doua filme dragute: "The Great Escape" ecranizarea cu Steve McQueen, si "Crima din Orient Express" ecranizarea cu Sean Connery, Michael York, Ingrid Bergman si multi alti cunoscuti.

The Great Escape e un clasic, probabil toata lumea l-a vazut la un moment dat. Intr-un lagar nazist din al doilea razboi mondial sunt adunati cei mai nabadaiosi prizonieri ai Aliatilor din lagarele naziste, care mai de care cu mai multe tentative nereusite de evadare. Pe mine unul filmul m-a tinut cu sufletul la gura, e genul meu de filme, si e drept ca si filmul e realizat intr-o maniera in care nu ai timp sa iti para rau. Filmul urmareste cea mai mare operatiune de evadare din al doilea razboi mondial, cand 200 de prizonieri au parasit un lagar de maxima securitate.

Crima din Orient Express recunosc ca e prima oara cand il vad si ma bucur ca am reusit sa pun mana tocmai pe aceasta ecranizare. In trenul Orient Express in care se imbarca inspectorul Poirot, are loc o crima, iar inspectorul este desemnat sa ancheteze aceasta crima. Asa cum banuiti, nu o sa aflati decat la sfarsit cine e criminalul, dupa ce binenteles ca veti da vina pe toti , Asa cum am spus, filmul beneficiaza de o distributie de aur, cum rar mai poti intalni intr-un film, actiunea e bine dozata si finalul este binenteles neasteptat. Merita urmarit macar si intr-o vineri seara cand nu aveti ce face.