Nu e poezie, dar mi-a placut...

Copilul il intreaba pe Dumnezeu:"Ei imi spun ca tu ai sa ma trimiti pe pamant maine... dar cum am sa traiesc acolo fiind atat de mic si neajutorat?"
Dumnezeu raspunde:" Dintre ingeri am sa aleg unul pentru tine si ingerul tau te va astepta pe tine si va avea grija de tine"

Copilul catre Dumnezeu:" Dar spune-mi ...aici in rai nu am de facut nimic altceva decat sa zambesc , sa cant si sa fiu fericit in fiecare zi!!!"
Dumnezeu spune:"Ingerul tau va canta pentru tine si deasemenea va zambi pentru tine in fiecare zi. Tu vei simti dragostea ingerului tau si vei fi foarte fericit."

Din nou copilul intreaba:" Si cum voi putea eu intelege lumea care imi va vorbi daca eu nu le stiu limba?"
Dumnezeu spune:"Ingerul tau iti v-a spune cele mai frumoase cuvinte asa cum nu o sa mai auzi de la altcineva si cu foarte multa grija si rabdare ingerul tau te va invata cum sa vorbesti ."

" Si ce o sa fac cand voi vrea sa vorbesc cu tine?"
Dumnezeu spune:"Ingerul tau iti v-a impreuna mainile si te v-a invata cum sa te rogi"

"Am auzit ca pe pamant sunt oameni rai. Cine ma v-a proteja de ei?"
Dumnezeu spune:"Ingerul tau te va invata cum sa te feresti de ei si te v-a apara chiar daca asta inseamna sa-si de-a si viata pentru tine."

" Dar voi fi intotdeauna trist pentru ca nu am sa te mai pot vedea."
Dumnezeu spune:" Ingerul tau iti v-a vorbi intotdeauna despre mine si iti v-a arata cum sa ajungi din nou la mine, dar sa stii ca eu am sa fiu intotdeauna alaturi de tine."

In acel moment se facu liniste in ceruri si o voce de pe pamant se auzi si copilul in ultima clipa inainte de a parasi raiul il intreba: "Dumnezeu cred ca voi pleca acum ... te rog spune-mi numele ingerului meu."
" Numele ei nu este important. Tu ai sa o numesti simplu "MAMA!"


Cand Dumnezeu I-a creat pe TATI...
(Erma Bombeck)

Când Dumnezeu i-a creat pe TATI, El a început printr-un contur prelung. Un înger, ce se tot învârtea pe-acolo, L-a întrebat:

- Ce fel de TATA mai e si asta, Doamne? Daca pe copii îi vei face de-o schioapa, de ce-i faci pe TATI atât de înalti? Nici un TATA nu va fi în stare sa se joace cu trenuletul fara sa îngenuncheze, nici sa-l înveleasca pe mezin cu plapumioara fara sa se aplece, ca sa nu mai vorbim ca va trebui de-a dreptul sa se încovoaie ca sa-l sarute de "noapte buna".

Dumnezeu a zâmbit si a raspuns:
- Da, dar daca îl fac dupa masura unui copil, la cine vor mai putea privi în sus copiii?

Si când Dumnezeu a modelat mâinile TATALUI, le-a facut mari si late. Îngerul a dat trist din cap si a murmurat:
- Oare Te-ai gândit bine, Doamne? Îti dai seama ce faci? Mâinile mari sunt întotdeauna aspre, si nu de putine ori stângace, mai ales daca e vorba sa prinda scaiul de la pampers, sa încheie nastureii de la jacheta baietelului, sa lege funditele din coditele fetitei sau - mai rau! - sa scoata aschia ce i-a intrat mezinului în deget când îsi cioplea barcuta...

Dumnezeu a zâmbit din nou si a raspuns:
- Stiu, stiu, ai dreptate. Dar vezi tu, mâinile acestea sunt încapatoare, în ele are loc aproape orice - de la toate nimicurile din buzunarul baietelului, pâna la toate figurinele de hârtie ale fetitei, plus sfori, suruburi, cuie... În acelasi timp, însa, ele sunt suficient de primitoare, ca în causul lor sa se cuibareasca fata unui copil.

Apoi Dumnezeu a modelat picioare lungi, un bazin îngust si umeri lati si puternici. Îngerul privea aproape îngrozit la noua creatie.
- Nu, nu se poate, Doamne! Daca se aseaza si vrea sa ia copilul în brate, o sa-i cada printre picioare, ca ai uitat sa-i faci o poala!

Zâmbind, Dumnezeu a raspuns:
- MAMA, da, ea are nevoie de poala. În schimb TATAL are nevoie de umeri puternici ca sa împinga masina la nevoie, sa-si sprijine fiul în timp ce-l învata sa mearga pe bicicleta sau sa sustina un capsor adormit în drum spre casa dupa o plimbare mai lunga în racoarea serii.

Când Dumnezeu era pe punctul sa finiseze picioarele ce urmau sa intre în cei mai mari pantofi ce au existat vreodata, îngerul nu s-a putut abtine sa nu remarce chicotind:
- Nu-i drept, Doamne! Chiar crezi ca laboacele astea se vor putea coborî din pat în miez de noapte când bebelusul plânge în leagan? Si cum crezi ca va putea pasi un TATIC cu asemenea picioare printre jucariile rasfirate pe covor, fara sa zdrobeasca una sau doua sub pasul lui greu si apasat?

Dumnezeu a zâmbit din nou si a raspuns cu aceeasi rabdare si întelegere în glas:
- Se va descurca, ai sa vezi... În plus, îl va putea duce în spate pe Prâslea, care vrea sa calareasca prin gradina, sau, la o singura bataie de picior, va putea speria soriceii din casuta de vacanta... Si apoi, care copil nu se va bucura sa încerce pantofii "uriasi" ai TATALUI, anticipând nerabdator ziua când va fi si el la fel de mare ca TATA?

Dumnezeu a lucrat toata noaptea, dându-i TATALUI cuvinte putine, dar un glas ferm si plin de autoritate si doi ochi care, desi pot sa vada absolut totul, ramân blânzi si întelegatori... În cele din urma, chiar în ultima clipa a creatiei, a adaugat lacrimile. Dupa care S-a întors încet spre înger si, privindu-l cu aceeasi blândete pe care o pusese în ochii TATALUI, l-a întrebat:

- Ei, acum esti multumit? Un TATA iubeste la fel de mult ca o MAMA. Inima lui este la fel de sensibila, dragostea lui - la fel de nemarginita.

Îngerului nu i-a mai ramas nimic de spus.



Cand Dumnezeu crea MAMELE...
(Erma Bombeck)

Cand Dumnezeu crea MAMELE, si era in a sasea zi, cand un inger i-a aparut si i-a spus:
"O sa cam ai de lucru la aceasta creatie..." Si Dumnezeu i-a raspuns:
"Ai citit punctele acestei cereri?
. Trebuie sa se poata spala, dar sa nu fie din plastic;
. Sa aiba 180 de parti mobile... toate sa poata fi inlocuite;
. Sa alerge dupa cafea neagra;
. Sa aiba poale care sa dispara atunci cand sta in picioare;
. Un sarut care sa poata vindeca orice, de la un picior rupt si pana la o legatura de dragoste terminata prost;
. Sa aiba sase perechi de maini."
Ingerul si-a scuturat capul incet si a raspuns:
"Sase perechi de maini... in nici un caz."
"Dar nu mainile sunt cele care imi fac mie probleme" a spus Dumnezeu "Ci cele trei perechi de ochi pe care mamele trebuie sa le aiba."
"Asa este modelul standard?" a intrebat ingerul. Dumnezeu a dezaprobat .
"O pereche ca sa vada prin usa inchisa atunci cand intreaba: copii ce faceti acolo? O alta pereche in spatele capului pentru a vedea ceea ce nu ar trebui si bineinteles ultima in frunte pentru a se putea uita la copil cand acesta greseste si trebuie sa-i spuna: te inteleg si te iubesc.
"Doamne", spuse ingerul, "mai bine lasa pe maine..."
"Nu pot" i-a raspuns Dumnezeu "Sunt asa de aproape de a crea ceva atat de apropiat mie. Deja am creat mama care se face singura bine atunci cand este bolnava... care poate hrani o familie de sase persoane cu un singur hamburgher..."
Ingerul a verificat modelul si a spus "Este prea firava".
"Dar este rezistenta!" a raspuns Dumnezeu "Nu poti sa-ti imaginezi cate poate indura mama asta!"
"Poate sa gandeasca?"
"Nu numai ca poate sa gandeasca dar poate rationa si face compromisuri." a spus Creatorul.
In final, ingerul s-a aplecat si si-a trecut degetele pe obrajii mamei. "Exista o crapatura" s-a pronuntat el. "Ti-am spus ca te straduiesti prea mult cu acest model."
"Nu este o crapatura" a raspuns Domnul "Este o lacrima"
"La ce foloseste?" a intrebat ingerul.
"Este pentru fericire, pentru tristete, pentru dezamagiri, pentru durere, pentru singuratate si pentru mandrie."
"Esti un geniu!" a exclamat ingerul.
Domnul s-a uitat trist si a spus "Dar nu am pus-o eu acolo!"