Bine ai venit printre noi, elvira!

Eu de ex. nu sunt student la psihologie

Elvira Hanul este primitor, nădăjduiesc să zăboveşti pe la noi ceva vreme.

Nici eu nu sunt studentă la psihologie. Dar îmi place cartea despre care discutăm la acest subiect.
Apropos de ceea ce aduseseşi în discuţie referitor la relaţii, Ovidius, cred că de cele mai multe ori este adevărată remarca despre potenţialul unei relaţii. Deşi nu este întotdeauna clar cum ajung oamenii să se asocieze în această privinţă, adesea este evident de ce aleg să păstreze alianţele formate.

Offtopic: Daca oamenii ar pune in practica preceptele moral-religioase pe care le-ai enuntat, am asista la o revolutie sociala. Lumea occidentala functioneaza pe baza egoismului, a lacomiei, a mandriei, a invidei si a comoditatii (atat fizice, cat si in gandire).

In alta ordine de idei, sunt de acord cu toate sfaturile, mai putin cu ultimul:

. Eu zic ca e mai usor/util sa-ti "convertesti" potentialul afectiv de la ura/manie/invidie la compasiune, iubire, decat sa-l anihilezi. "Impartialitate" insemnand indiferenta, raceala, pana la urma moarte sufleteasca.

Andra, din cate imi dau seama, in carte e vorba de compasiune la modul general, inclusiv compasiune pentru sine. Acum imagineaza-ti ce s-ar intampla daca nu am dispune macar de o doza minima de impartialitate. E greu, e adevarat, dar altfel balanta tinde sa se incline repede in directii care nu ii fac bine nici celui ce incearca sa se schimbe, nici celor din jurul sau. Si chiar daca nu ar exista componenta de compasiune pentru sine, parerea mea este ca o compasiune netemperata nu poate decat sa faca rau. Impartialitate nu inseamna indiferenta, este doar o componenta a luciditatii, a acelui "cu picioarele pe pamant".