Tocmai am citit parodia dupa poezia lui Mircea Dinescu, "Sunt tanar, Doamna", de pe topicul "Poezie" si m`am gandit sa deschid unul separat in care sa putem expune niste abordari mai putin "ortodoxe" ale unor poezii celebre O sa va rog totusi sa ne pastram in limitele decentei, sa nu ponegrim toal "actul creator"

O sa incep eu, cu o chestie pe care`am citit`o long long time ago, in revista "Salut!"(o mai tine cineva minte?!)

"Mai am un songur dor
In linistea serii,
Sa ma lasati sa mor,
Chiar langa difuzor.

O cola(sau era vodca?!) pe aproape
In loc de-ntinsele ape.
Si vreau in urma mea,
S-ascult Metallica".

Nu este o parodie la vreo poezie celebra dar sunt niste versuri haioase:

Little birdie in the sky
Dropped some white stuff in my eye
I'm a big girl so I won't cry,
I'm just glad that cows don't fly.

iata o capodopera proprie si personala datata taman in clasa a 9`a...(sa fie vreo 6 ani de atunci... )a constituit de fapt subiectul unei teme, in care evident trebuia sa parodiez o poezie celebra.
avertizez asupra continutului...au chemat`o pe mama la scoala pentru poezia asta...

"fiind copil eu sadic mai eram
si ma duceam ades la abator
satarul fascinat eu il priveam
cum pe gatlej-aluneca-ncetisor.
un geamat greu iesea din animal,
si un miros venea respingator.
astfel ades eu ore-ntregi am mas
privind din animal ce-a mai ramas..."

Din nou poezia lui Mircea Dinescu - Sunt tanar, Doamna - de la care s-a pornit...


Sunt tanar, Doamna, dara dorinta nu-mi da ghes
Sa imi amestec carnea-n osanza-ti malaxor
Sa-ti impletesc din raze de luna inc-un vers
Pe cand te mangai tandru pe singurul picior...

Sunt tanar, Doamna, dar inca-s prea incet
Si n-am cum, prin proteza-ti, sa iti feresc sarutul,
Crunt ma cutremur, Doamna, desi nu sunt ascet,
Cand inspre mine-ti undui, melodios, sezutul...

Sunt tanar, Doamna-n noapte si nici nu am habar,
Taiat felii de gheare ce mi-ai infipt in spate,
Cum de-ti sclipeste ochiul facut din chihlimbar
Si-ti scapara flegmatic si buzele crapate...

Sunt tanar, Doamna, oare, sau poate doar eram,
Nici nu mai simt dorinta zorindu-ma hapsan
Sa-ti pipai craniul luciu, alunecos balsam,
Sa imi lipesc urechea, sub coaste, de-al tau san...

Sunt tanar, Doamna, tanar si-mi port obrazul gros,
Stiu pe de rost cum urca in noi zarva nebuna,
Asa ca iarta-mi goana, ca-ti multumesc frumos
Si-ti spun din pragul usii: Sunt tanar! Noapte buna!
...de Daniel Bratu

Romantic - George Toparceanu

De doua ceasuri tremurand in strada,
Cu ochii plini de muta resemnare,
Isi face planuri extraordinare
Si-n mintea lui sopteste o tirada.

-Poftim la geam, sublima aratare!
De-ai auzi tacuta senerada,
Te-ai apleca usor pe balustrada
Ca sa trimiti in vant o sarutare.

El spera inca…Poate, cine stie,
De la distanta, prin telepatie,
Va-naripa cu ea un dialog.

Dar inima-I se strange ca-ntr-un cleste,
Pe cand vardistul trece si-I sopteste
Cu-n zambet straniu: Circulati, va rog!…

ooooooooo isi mai aminteste cineva de parodia aia din "Salut". credeam ca sunt singura care isi aminteste aberatii. versurile alea erau exact ca o melodie proasta pe care o tot fredonezi aiurea si nu te poti opri. incredibil

La Paşti ~ George Topârceanu

Astăzi în sufragerie
Dormitau pe-o farfurie,
Necăjite şi mânjite,
Zece ouă înroşite.
Un ou alb, abia ouat,
Cu mirare le-a-ntrebat:
— Ce vă este, frăţioare,
Ce vă doare?
Nu vă ninge, nu vă plouă,
Staţi gătite-n haină nouă,
Parcă, Dumnezeu mă ierte,
N-aţi fi ouă...
— Suntem fierte!
Zise-un ou rotund şi fraise
Lângă pasca cu orez.
Şi schimbându-şi brusc alura,
Toate-au început cu gura:
— Pân'la urmă tot nu scap!
— Ne găteşte de paradă.
— Ne ciocneşte cap în cap
Şi ne zvârle coaja-n stradă...
— Ce ruşine!
— Ce dezastru!
— Preferam să fiu omlet!
— Eu, de m-ar fi dat la cloşcă,
Aş fi scos un pui albastru...
— Şi eu, unul violet...
— Eu, mai bine-ar fi să tac:
Aşa galben sunt, că-mi vine
Să-mi închipui că pe mine
M-a ouat un cozonac!...

Parodie dupa Nichita Stanescu

DULCELE
STIL FOLCLORIC...

Foaie verde de maro,
Ma cam doare, aoleo,
Ma doare de-un cal pegas
Cu urechile in nas,
Cu albastre coaste breze
Si copite-n pioneze,
Pe care ma tin calare
Nu ca lumea, pe spinare,
Ci mi-l calaresc pe burta
Cand mi-e poezia scurta,
Si mi-l calaresc pe-o dunga
Cand mi-e poezia lunga,
Si mai stau cu fata-n sus
Daca scriu pe la apus,
Si mi-l bat cu cifra sapte
Daca scriu la miez de noapte.

Foaie verde niscai linte,
Ma mai doare-n necuvinte
Si de sunt asa cum sunt
M-am nascut din necuvant
Logodit c-o ne-ntrebare
Care-a fost ne-fata mare
Si mi-a fost ursit blesteme
Sa ma joc cu ne-poeme.

Foaie verde gumilastic,
Ma doare si-n stilul clasic
Si de tare ce ma doare
Fac si cate-o incercare
Sa scriu viersuri cristaline
Cu picioare si cu rime
Dar le nimeresc ca mine
Si constat la cate-un hop
Ca imi e pegasul schiop.

Foaie verde rosu-para,
Uite-asa ma plimb prin tara
Si ma simt poet frumos
Si calare si pe jos
Insa mai ales pe cal
Sunt un suflet... vertical.

de STELIAN FILIP

Acest topic a fost editat de Merlina: 4 Oct 2006, 10:33 PM

Greierele şi furnica
..........parodie.................. Dupa... parerea mea!


Culcuşul fin din puf de păpădie
Ascunde tainic doi îndrăgostiţi:
Greierul GIL, rapsod din veşnicie
Şi furnicuţa FIŢA; cred c-o ştiţi!

Idila lor i-o dragoste sublimă
Cum nici chiar Shakespeare n-ar fi intuit.
Nici Julieta şi nici Desdemona
N-ar egala pe Fiţa la iubit.

Sărut după sărut, fără de număr
Galantul Gil îi depunea uşor
Pe braţe pân’ la cot sau pân’ la umăr,
Pe nasul cârn şi chiar pe capul chel!

Şi îi cânta la harpă şi chitară
Din Beethoven, Ceaikovski şi Ravel,
Ce splendide şi-albastre nopţi de vara
Putea petrece Fiţa lângă el!...

Cu iz de fân cosit şi coji de nuci
Trecu şi toamna cea îmbelşugată,
Iar de departe dintre văi şi lunci
Un zvon de iarnă le bătu în poartă.

Când prima brumă se lăsă în gol, Gil îi vorbi:
- Iubito, mă retrag!
- Ce-ti datorez, o, Gil, iubite drag?
- Un sac de grâu şi niscaiva alcool;
Cafea (fără năut!); tutun – ceva…
Şi ce-oi mai vrea tu, Fiţo, draga mea!

- Un sac de grâu??? Alcool, cafea, tutun?!?
Atâtea lucruri pentru mai-nimic?
Ascultă, Gil! Te rog, nu fi mojic!
Cum crezi că-ţi dau atâtea, eşti nebun?

- Dar, Fiţo, fie-ţi milă! Ştii prea bine,
Cafeaua şi tutunul nu-s de mine!
Le dau şi eu să nu rămân în drum
Pe vânt şi ger!
Cui vrei să-i spun?
Cui altcuiva să-i cer?
Hambarul tău e plin-ochi cu de toate!
Eu sunt sărac
Ce-ai vrea să fac,
Să-ngheţ în parc?
Hai, fiţ-ar, nu se poate!

- Nu, Gil! Nu-ţi dau decât
Un kil de vin
Şi-o baniţă de grâu. Atât!
De-ţi dau mai mult
Trăieşti în lux
Şi dezmierdat de alta!
E… urât!!

**********************
Fulgii răzleţi plutesc în zbor,
Iar Gil păşeşte zgribulit,
Meditativ şi necăjit:
- Sunt un tâmpit!
La anul nu mă mai însor!