Aha, deci astepti un raspuns ! Stiu si eu? E mult prea delicat acest subiect! In general ai dreptate. Viata mea de-atunci incoace a fost jalonata la fiecare pas de "semne". Ca atare , oricate tentatii mi-ar aparea in cale ( si parca se inghesuie in ultimul timp) constiinta nu ma slabeste o clipa... De cate ori apare ceva , o si "aud" : "Pai ce faci? Esti convins ca drumul asta nu se termina prost? Ia mai gandeste-te!" Ma-ntreb daca n-o sa zic precum Bula intr-o zi: Ia mai las-o-ncolo de constiinta !...
Daca n-ar exista comparatiile... Daca n-ar exista posibilitatile... Avem o viata pe care o traim cum o traim... Uneori ne mai apuca si furia. Adica vedem cu ochii nostri cum altii iau din viata tot ce le place, fara nici cea mai mica retinere, iar cand noi dorim sa ne mai infruptam din cupa slabiciunilor, ne pomenim scuturati din toate incheieturile. Simti cum cineva "te pandeste" , si-ti mai trage cate-un sut in fund cand o iei pe abatuta... Nu ma plang ca ar fi o mare tortura, dar cum spuneam, nu pot sa nu fac comparatii: Ce bine i-o fi lu' Cutare!... Ce constiinta? Ce bun simt? Se sterge la fund cu toate ! Si ii merge in plin! Pana cand? Ce conteaza ?
Credinta? DA! (Oricum eu cred in Dumnezeu, dar credeam si inainte de a ma imbolnavi) A facut multe minuni in decursul celor 16 ani care au urmat. De fiecare data cand am simtit ca am nevoie neaparat de ceva anume, am spus: Doamne, eu stiu ca nu merit, da' ce sa fac? Tie unuia ti-am gresit, dar tie unuia ma inchin. Eu Iti spun ca nu pot sa obtin acel ceva fara o smecherie, ceva de-a Ta. Tu imi dai numa' daca vrei si daca-mi face bine mie ca Om. Daca-mi face rau, las-o balta; considera ca n-am spus nimic!" Si NICIODATA n-am fost refuzat; in cel mult 40 de zile ajungeam in niste imprejurari ciudate, niste coincidente aparent fara noima, si obtineam acel ceva important, pentru care altii lupta ani in sir, sau o viata ... Ei, vise am eu multe, dar nu-s numai eu pe lista aia a Lui, si nici nu-mi propun sa-L scot din sarite... Mai rarut ca-i mai dragut!...
Altfel? Poate crezi, Melinda, ca in perioada de "revenire" dupa boala aia ( si ea ciudata la randul ei ) nu faceam altceva decat sa ma rog intreaga ziulica. Da, aveam o candela aprinsa in camera mea, si-si vedea de treaba ei. Eu am hotarat atunci sa m-apuc sa scriu un roman. Cred ca a fost pentru mine cea mai buna terapie, evident combinata si cu un anumit regim naturist. Deci nu credinta mea a facut minunea, ci asa a considerat Dumnezeu ca trebuie. Ca a avut El un plan ? Pai cum sa nu ? Habar n-ai ce nevasta mi-am gasit dupa aia, si ce nazdravani de baieti mi-a oferit ( Ee' mi-am mai dat si eu silinta pe ici pe colo!...) De fapt cred ca in asta consta si fericirea : sa fii sanatos si util atat cat iti sta in putere, celor din jur, si celor dragi tie! Daca poti sa nu tii manie; daca poti sa ierti si sa nu te razbuni niciodata ( daca nu cumva ai facut-o instantaneu ) daca poti sa iubesti sincer si sa nu fii patimas cand altul are ceea ce TU crezi ca nu i se cuvine, daca poti sa spui la sfarsitul zilei " Doamne, nu stiu daca am facut pe cineva fericit, azi, dar macar Iti multumesc pentru ca n-am facut pe nimeni sa sufere datorita deciziilor mele!", si-or mai fi multi alti "daca", dar chiar ca nu tre' sa transcriem Biblia moderna pe stingherul topic, atunci nu mai ai nevoie de nimic pentru a obtine absolut tot ce-ti doresti!!!

PS - Poate unii mai cred ca exagerez. Este problema lor. Problema mea este aceea de a nu minti niciodata si de a nu glumi pe seama Lui Dumnezeu. El, STIE tot ce i-am cerut, si tot ce mi-a dat. Ca am meritat sau nu? Eu zic ca nu, dar sa-l aud pe unul care-i parinte, sa spuna ca nu-i da copilului ceea ce el ii cere , chiar daca mai face si bazaconii, ca am sa-l intreb o ... "Intrebare-ntrebatoare"!!!

OB, eu stiu ca nu exagerezi! Si nu cred in coincidente ci in determinism (sper ca asa se numeste! ). Toate evenimentele vietii noastre, mai importante sau mai lipsite de importanta, sunt necesare (chiar daca noi nu constientizam asta mereu) strabaterii drumului care ne-a fost trasat prin ceea ce unii numesc "destin". De fapt, fiecare dintre noi are de jucat un rol foarte bine stabilit pe scena vietii; acum, cum si-l joaca fiecare, e alta poveste; fiecare are libertatea de a face din rolul sau arta sau un fiasco! Ma bucur pt. tine ca faci parte dintre cei care se straduiesc sa-si joace rolul la un nivel cat mai inalt! Sa-ti dea Dumnezeu puterea sa nu-i scazi calitatea niciodata, ci sa o imbunatatesti continuu! Asemenea celor ca si tine!
Pt. cei care inca nu stiu cum sa se roage, le adresez un sfat (nu e obligatoriu sa-l si urmeze ): recititi acest mesaj al lui OB de cateva ori, pana ii veti intelege esenta!

QUOTE (melinda @ Jun 27 2003, 03:19 PM)

De fapt, fiecare dintre noi are de jucat un rol foarte bine stabilit pe scena vietii;

Melinda,
Din citatul asta sa inteleg ca esti de acord cu predestinarea, ce ti-e scris in frunte ti-e pus si orice ai face nu se poate schimba nimica?

Dumnezeu e bun si ingaduitor cu toti
Chiar daca esti rau...EL te iarta...vezi pilda "Intoarcerea fiului risipitor"

Se pare ca divinitatea daca exista nu tine cont prea mult de ce se intampla aici pe Pamant... pare cumva desprinsa de problemele noastre, este cred un motiv in plus pentru a ne pune unele intrebari!

Necazul e ca perceptia noastra asupra lui Dumnezeu este inevitabil umanizata. E o tara pe care o aplicam oricarei fiinte cu care intram in contact. Gasim unui caine trasaturi umane, ii aplicam concepte ca "bun" sau "rau". Ca definitie, Dumnezeu este intotdeauna altceva, insemnand ca felul in care il privim e doar o palida interfata.

Viziunea fiecaruia asupra divinitatii ( si intensitatea acesteia) este diferita de la pers la persoana , Figaro.
Chiar daca ti-ar explica tot nu ai intelege... vad ca nu vrea sa-ti intre in cap lucrul asta

Uite Figaro, gindeste-te asa: eu sunt un fel de om si tu esti un fel de furnica. Dumnezeu este copacul. Modul in care vad eu copacul nu ti-l pot explica tie, furnica, pentru ca nu beneficiem de perceptii comune. Ca atare, conceptele fiecaruia ar fi lipsite de sens pentru celalalt.

Eu am pus in discutie existenta acestei divinitatii, nu perceptia ei. Ateul este cel care nu crede in existenta unei divinitati/principiu suprem, sau chiar in existenta unui principiu natural universal (forta vie, energia liant etc.)