Peste doua zile am primul meu examen...preconizez un atac de panica de toata frumusetea... nu pot ajunge la psiholog pana atunci da' o sa incerc restul ...poate daca ma echilibrez fizic o sa ma ajute si psihic...M-am gandit eu ca mancarea are legatura cu starea...in orice caz vreau sa scap de Xanax...

Tocmai despre asta iti vorbeam mai sus, aici faci o greseala foarte mare. Teoretic, aceste atacuri de panica nu sunt foarte dese iar sansele aparitiei unuia exact in timpul examenului sunt relativ scazute. Important este sa nu te mai gandesti ca vei avea unul pentru ca teama unui atac de panica genereaza in cele mai multe cazuri un nou atac. Incearca sa te concentrezi pe acel examen si numai pe acel examen. Cu putin mai mult efort vei reusi .
off topic : Bafta la examen si sa ne spui cum a fost

Hehe...cred ca e prematur sa spui ce s'ar intampla daca ai face pe tine in public. Dupa ce o vei face mai vorbim....

Ideea este ca trebuie intr'un fel sau altul sa iti pacalesti mintea care te tot ameninta cu atacuri de panica. Si poti face asta dandu'i satisfactie insa nu totala. Negociaza. Deocamdata nu esti in postura sa impui conditii si sa controlezi complet situatia. Spui ca preconizezi un atac de panica in preajma examenului. E perfect. Inseamna ca planificarea deja a inceput.
Acum adauga niste elemente care odata situatia ivita te'ar ajuta se treci mai usor peste evenimente.

Elementele ale nu stiu care sunt si nu am reusit sa le gasesc...am incercat sa numar toti pantofii din metrou, apoi elefanti portocalii, apoi am spus in gand Tatal nostru de N ori...Si ca sa nu ma intelegeti gresit...nevoia la baie e pe bune...cand ajung acasa fug la toaleta, o data am fost la limita, am reusit sa ma tin totusi pana la baie, dar incepusem sa ma dezbrac de haina si la blugi din lift, noroc ca eram singura...enasol si greu, credeti-ma....

Kitty, asta a fost doar o data, iar tu te panichezi de fiecare data. Binenteles ca fiecare dintre noi am fost cel putin o data in situatia ta. E ceva normal. Am o cunostinta care chiar i-a dat drumul in pantaloni cand a ajuns acasa Cand mi-a povestit a spus-o cu gura la urechi, abia ne mai puteam tine de ras. Si nu i-a fost deloc rusine sa povesteasca, mai ales ca e fata Daca vrei iti mai spun o gramada de situatii din astea, una mai hazlie decat cealalta...

Am gasit ceva care m-a tulburat...

asta e tot documentul http://www.aquamarine.ro/ro/articole/22.html
si acum pe scurt...

"Angoasa este o experienta emotionala de aceeasi natura cu anxietatea, însa este mult mai intensa. Aceasta intensitate ne arata ca importanta subiectului pe care îl respingem este mult mai mare si ca este cu atât mai necesar sa privim lucrurile în fata.

Cum deosebim anxietatea de angoasa?
Anxietatea apare ca o neliniste difuza, ca un sentiment de nesiguranta, de tulburare. Daca ea este însotita si de senzatia de sufocare, de nod în stomac, transpiratie, accelerarea pulsului, vorbim de angoasa.

De ce apare angoasa?
Ajungem frecvent sa ignoram lucrurile care ne afecteaza. Respingem de mult timp un subiect important care ne tracaseaza. Organismul nostru ne trimite constant un semnal pentru a ne informa despre pericolul pe care suntem tentati sa îl neglijam. Angoasa este, de fapt, o traire neplacuta care se manifesta în locul unui sentiment inconstient la o persoana care este în asteptarea a ceva ce nu poate numi.

Cine sunt cei care pot fi atinsi de anxietate sau angoasa?
Persoanele care au tendinta sa se ascunda de propriile lor probleme. Este de la sine înteles faptul ca a ignora sau a încerca sa uiti o problema nu înseamna ca ea dispare. La aceste persoane anxietatea si angoasa tind sa se amplifice si de multe ori avem impresia ca ele merg pe vârfurile picioarelor de parca ar merge pe oua.

Ce nu trebuie sa facem cu anxietatea si cu angoasa?
În nici un caz nu trebuie sa le evitam. În timp ce ne aflam în ghearele angoasei nu stim foarte clar care este subiectul de care fugim. În cea mai mare parte a timpului consideram ca angoasa constituie problema noastra si încercam prin urmare sa o eliminam. Se poate vedea aici cercul vicios: încercam sa eliminam angoasa care ne semnaleaza ca vrem sa ascundem lucruri importante. Ajungem astfel indirect sa sufocam problema de care ar trebui sa ne ocupam, problema care la rândul sau va avea tendinta sa se manifeste provocând o si mai mare angoasa, pe care vom încerca cu si mai multe forte sa o combatem, etc.
Pentru a ameliora aceasta suferinta unii dintre noi recurg la anxiolitice, medicamente care alunga, pentru moment, starea neplacuta însa nu rezolva problema care va persista si va avea tendinta sa iasa din nou la suprafata. Se va ajunge asadar la cresterea dozei de medicamente pentru ca organismul sa faca fata presiunilor ce vin din interior. Astfel, încercând sa ne gasim linistea putem deveni dependenti de anxiolitice, iar pentru unii acest lucru pare mai usor de suportat decât sa priveasca problema în fata si sa gaseasca o rezolvare a ei.

Ce putem face cu anxietatea si cu angoasa?
În cazul emotiilor este recomandat sa încercam sa le simtim ca sa putem decela ce ne afecteaza si mai ales cum. Angoasa nu este însa o emotie în sens propriu si nici nu ne ofera informatii despre noi, asa cum o fac emotiile. Angoasa, ca si anxietatea sunt semnale si din acest punct de vedere ele sunt foarte pretioase. Trebuie sa ne servim de ele pentru a ajunge în fata problemei care sta la baza lor. Doar gasirea problemei si rezolvarea ei aduce linistea de care avem nevoie.

Cum trebuie sa procedam?
Asa cum am aratat, anxietatea si angoasa nu aduc informatii asa cum o fac emotiile. Mai mult decât atât, ele ne mascheaza emotiile si preocuparile. Asadar, în fata anxietatii sau a angoasei trebuie sa ne întrebam sincer ce anume ascund ele. Daca ne ascultam raspunsurile la aceasta întrebare fara a le contesta vom ajunge în contact cu un subiect probabil arzator. Este mult mai usor sa gasim raspunsuri în cazul anxietatii decât în cel al angoasei pentru ca aceasta din urma aduce cu ea probleme mult mai mari. Aici cautarea devine dificila si chiar daca subiectul se va profila la un moment dat, îl vom respinge si îl vom banaliza pentru ca va genera prea multa teama.

Sa ne imaginam de exemplu ca relatia cu partenerul nu mai este satisfacatoare si ca am vrea sa divortam. Odata ce aceasta idee ne apare în minte vom gasi o multitudine de motive pentru care nu ne vom apleca asupra acestei probleme spinoase. Ideea de a ne desparti ne arunca într-o insecuritate si mai greu de suportat si nu stim ce altceva putem sa facem. Toate solutiile care ne vin în minte merg în aceeasi directie si simtim încet, încet cum ne pierdem în angoasa. Pentru a putea privi un astfel de subiect în fata trebuie sa evitam sa ne imaginam aceste solutii si sa ne lasam timp pentru a privi problema în ansamblul ei. Doar dupa ce am examinat problema în profunzime si dupa ce am înteles-o putem ca cautam solutiile care ne convin.

Cum putem sa luptam contra anxietatii sau angoasei?

1. Sa luam în considerare faptul ca exista ceva care ne tracaseaza.
2. Sa fim deschisi la orice posibilitate (orice gând care apare).
3. Sa ne întrebam ce nu vrem sa privim în fata.
4. Sa acceptam raspunsul asa cum este el.
5. Sa fim atenti sa decelam ceea ce ne angoaseaza în subiectul pe care îl abordam.
6. Sa recunoastem ca ceea ce am înlaturat din constiinta noastra este o problema care ne apartine.
7. Sa ne pregatim sa examinam aceasta problema cu atentie pentru a gasi solutia optima.

Lupta contra angoasei întâmpina multe rezistente din partea noastra. Ne este greu sa privim în fata o problema care ne sperie. Putem ajunge astfel sa crestem starea de angoasa. Dar aceasta crestere a angoasei ne va determina sa încercam sa o diminuam.
Daca aceste stari nu persista de mult timp vom vedea ca putem, cu rabdare, sa ajungem în noi însine si sa reglam problemele. Daca însa aceste probleme dureaza de mai mult timp si ne temem sa ne apropiem de ele pentru ca ne este teama de ceea ce am putea gasi în noi, este bine sa apelam la un psiholog care ne va ajuta sa ne regasim si sa ne simtim mai în siguranta atunci când cautam raspunsuri la întrebarile noastre.
Si sa nu uitam ca de multe ori este mai usor sa rezolvam fiecare problema în parte decât sa traim anxietatea sau angoasa produsa de acestea."

P.S: cuvintele, frazele ingroshate si inclinate m-au tulburat

Scriu randurile astea cu speranta ca pot fi de folos.

Am gasit, intr-o carte de psihologie aplicata (carte pe care o propun spre discutii pe un topic separat, « Terapia Cognitiva », de Philippe Brinster), un capitol dedicat atacurilor de panica. Mai jos sunt principalele idei.

Cap VII. Despre fobii si despre oameni

“Ne putem debarasa de fricile irationale si de accesele de panica, printr-o munca progresiva de anulare a gandurilor generatoare de anxietate, si prin reeducarea comportamentului”

In introducerea capitolului este prezentat "cazul" N. (“Scenariul este mereu acelasi : inima incepe sa-i bata mai tare si gandurile o iau razna, in timp ce ea e cuprinsa de teama ca e pe cale sa-si piarda controlul de sine. Atunci ...”).

Se spune in carte ca acest tip de criza de spaima afecteaza 4% din populatia lumii, din care 80% sunt femei, iar durata crizelor variaza de la 5 minute la 2 ore.

"Odata criza trecuta, subiectul va trai cu anticiparea si frica urmatorului eveniment. Un acces de panica este cel mai adesea declansat de un gand negativ, sau de o vedenie infricosatoare. Odata criza declansata, gandurile, sentimentele si senzatiile fizice se alimenteaza reciproc, pentru a intari impresia de anormalitate sau de criza cardiaca iminenta"

Sunt exemplificate cate 3 moduri in care fiecare dintre cele doua componente (frica de a pierde controlul de sine si cea de o criza cardiaca) produc "dovezi" ale "gravitatii" problemei. Un caz special, cel al agorafobiei, este descris mai in amanunt.

Solutiile propuse in subcapitolele care urmeaza, sunt:

- Dedramatizarea (in cazul N., terapeutul i-a recomandat respiratie controlata si reglare cardiaca, si i-a demonstrat ca dereglarile psihice care o innebuneau, erau consecintele firesti ale accelerarilor respiratorii si cardiace, care insotesc emotiile puternice). Pe scurt, pentru dedramatizare trebuie tinut cont ca:
1. anxietatea face parte din viata …
2. accesele de panica sunt un fenomen frecvent, fara insemnatate deosebita, pe care il cunosc din cand in cand chiar persoanele perfect sanatoase
3. simptomele resimtite nu corespund unui atac cardiac sau cerebral clar, ci rezulta din accelerarea produsa de emotiile vii
4. eventualele dureri toracice provin din tensiunea musculara, nu dintr-o posibila anghina pectorala
5. angoasa traita in timpul crizelor este puternic amplificata de ganduri catastrofale sau de evenimente contrariante

- Demistificarea crizei (in cazul N., terapeutul i-a propus diferite modalitati de a-si demonstra, in timpul atacurilor de panica, ca ea e de fapt in stare sa se controleze. Repetand aceasta tehnica, prin cresterea graduala a dificultatii experimentelor, s-a obtinut in mod progresiv cresterea controlului). Exemple de modalitati prin care N. a putut verifica ca poate avea control:
- a incercat sa citeasca un articol de ziar si sa il rezume, pentru a-si demonstra controlul asupra inteligentei
- a incercat sa sune la informatii telefonice si sa puna o intrebare complexa operatoarei, demonstrandu-si astfel ca inca poate sa isi formuleze idei coerente si sa le comunice corect
- etc.

- Infruntarea situatiei care face obiectul fricii (lasand anxietatea sa se manifeste fara a o combate, fugi de ea sau a o controla). Se obtine o desensibilizare graduala. Subcapitolul prezinta si o clasificare a fobiilor (simple, agorafobii si sociale). In plus, este propusa o tehnica a "inregistrarii gradului de neliniste si a sentimentelor traite", ceva de forma:

ORA NELINISTE (%) OBSERVATII

15.00 50 E tot atat de greu ca si ultima data
15.02 40 Reusesc totusi sa suport
15.04 80 Cineva a intrat la mine in birou. Mi-e frica !
… ... ...
15.20 50 Respir un pic. As vrea sa se termine cat mai repede

Se pare ca tehnica poate fi de mare ajutor.

- Paradoxul acceptarii. "Cand va veti accepta ca fiinta umana pe cat de impartiala si supusa greselii, pe atat de vrednica de respect si de dragoste, cand veti inceta sa va mai bateti vu emotiile care va deranjeaza, atunci angoasele si fricile irationale vor incepe sa va lase in pace." Sunt prezentate cateva mentalitati gresite care predispun la angoasa maladiva:
- perfectionismul emotional (de fapt, oamenii normali au nelinisti, se pot simti speriati, etc.)
- catastrofismul (de fapt, situatia nu e chiar atat de grava cat pare, etc.)
- frica de a fi dezaprobat (de fapt, se da prea multa importanta imaginii in ochii celorlalti, etc.)
- frica de conflicte (de fapt, exprimarea emotiilor, inclusiv a celor agresive, poate ajuta la detensionare, etc.)
- frica de emotii negative (de fapt, invinovatirea pentru astfel de emotii e o greseala, etc.)



Acest topic a fost editat de calfa: 28 Jan 2005, 10:44 AM

Cred ca e cel mai pertinent articol in legatura cu anxietatea pe care l-am vazut.

...si asta e cea mai tare reteta pentru o viata linistita.

Am citit articolul respectiv. Il copiez mai jos, subliniind cate ceva din ceea ce e de subliniat.

"Personalitatea noastra este foarte mult influentata de învatari precoce: relatiile cu parintii si cu alti copii, evenimente traumatizante din copilarie, etc, iar acestea pot sta la originea angoasei. Educatia joaca un rol important în aceasta constelatie. Atitudinile extremiste favorizeaza dezvoltarea anxietatii sau angoasei: o educatie foarte dura, guvernata de umilinte permanente va inhiba încrederea copilului si mai târziu a adultului în sine însusi si va amplifica teama în fata unei situatii date. La cealalta extrema, parintii deosebit de grijulii, care vor actiona întotdeauna în locul copiilor, ferindu-i pe acestia de neplaceri vor crea un context care creste neîncrederea copilului în sine si în ceilalti.

Trebuie notat ca exista terenuri propice pentru dezvoltarea anxietatii: copilul care creste în proximitatea unui adult angoasat se va dezvolta ca o persoana anxioasa pentru ca adultul este întotdeauna un model.

Pentru a întelege mai bine natura anxietatii trebuie sa stim ca este normal pentru fiinta umana sa aiba preocupari si emotii. În viata noastra de zi cu zi exista permanent lucruri care ne intereseaza si, în mod normal acestea dau nastere diferitelor preocupari pe care le avem. Voi avea un copil ? Cum trebuie sa îl cresc astfel încât el sa nu cada prada drogurilor sau sa nu intre într-un anturaj dubios? Care sunt valorile pe care ar trebui sa i le dau pentru a reusi în viata? As putea sa îmi pierd oricând locul de munca. Voi fi capabil sa fac fata acestei situatii? Viata mea de cuplu nu mai este la fel de multumitoare cum a fost la început. Ce pot sa fac pentru asta?

Iata numai câteva dintre lucrurile care ne preocupa, iar acestea dau nastere emotiilor: îngrijorare, tristete, furie etc.

Sunt momente în care emotiile si preocuparile ne arata ca trebuie sa rezolvam anumite probleme. Însa, pentru a le rezolva trebuie sa le privim în fata, lucru de loc usor mai ales daca nu avem încredere în capacitatea noastra de a le facem fata sau daca emotiile sunt intense si neplacute. Când în loc sa facem fata situatie alegem sa fugim, constatam ca, de cele mai multe ori, lucrurile nu se rezolva de la sine, iar organismul nostru reactioneaza sub o forma sau alta. Devenim astfel nelinistiti, nu ne simtim în siguranta, suntem încordati, ne simtim surmenati, nu mai putem sa fim amabili, ne simtim nervosi, iritabili.

Imaginati-va ca aveti de prezentat un proiect însa nu va simtiti suficient de bine pregatit. Daca va gânditi la prezentare sunteti foarte nervos pentru ca va temeti de un esec. Daca nu suportati nervozitatea si va impuneti sa nu va mai gânditi la ea, anxietatea va apare si va creste pe masura ce momentul fatidic se apropie. Asadar anxietatea va semnaleaza ca ceva va tracaseaza. Daca ne gândim la exemplul anterior putem vedea ca anxietatea ne semnaleaza ca avem în fata o sarcina pentru care nu suntem pregatiti. Daca renuntam sa ne mai gândim la prezentare anxietatea va creste dar nu va aduce cu ea si o pregatire mai buna. Daca însa avem curajul sa privim frica în fata avem mai multe sanse sa descoperim punctele noastre slabe si astfel sa gasim o strategie mai buna.

Angoasa este o experienta emotionala de aceeasi natura cu anxietatea, însa este mult mai intensa. Aceasta intensitate ne arata ca importanta subiectului pe care îl respingem este mult mai mare si ca este cu atât mai necesar sa privim lucrurile în fata.

Sa ne imaginam ca ne-am dorit de multe ori sa ne schimbam locul de munca pentru ca atmosfera la serviciu este din ce în ce mai greu de suportat, seful are momente în care parca ne vâneaza fara ca noi sa fi gresit cu ceva. Ne gândim însa ca nu vom putea face fata somajului, vom fi nevoiti sa ne schimbam nivelul de trai si mai mult decât atât, vom fi nevoiti sa retraim acele momente în care vom merge la multe interviuri încercând sa îi convingem pe potentialii angajatori de calitatile noastre. Exista însa si momente în care seful are o atitudine prietenoasa fata de noi si atunci ne gândim ca este posibil ca lucrurile sa se schimbe, ca el si-a dat seama de valoarea noastra. Cu toate acestea nu putem scapa de gândurile anterioare si remarcam ca ele ne revin din când în când chiar daca noi încercam sa le ignoram. Chiar daca nu vrem sa le mai acordam importanta aceste preocupari sunt înscrise în noi si continua sa ne afecteze. Ele ramân sub forma unei angoase, a unei stari neplacute, greu de definit.

Cum deosebim anxietatea de angoasa?
Anxietatea apare ca o neliniste difuza, ca un sentiment de nesiguranta, de tulburare. Daca ea este însotita si de senzatia de sufocare, de nod în stomac, transpiratie, accelerarea pulsului, vorbim de angoasa.

De ce apare angoasa?
Cum se explica faptul ca putem sa fim aproape tot timpul angoasati? Raspunsul este simplu: ajungem frecvent sa ignoram lucrurile care ne afecteaza. Cum se explica faptul ca suntem angoasati aproape tot timpul de multa vreme? Pentru ca respingem de mult timp un subiect important care ne tracaseaza.

Organismul nostru ne trimite constant un semnal pentru a ne informa despre pericolul pe care suntem tentati sa îl neglijam.

Angoasa este, de fapt, o traire neplacuta care se manifesta în locul unui sentiment inconstient la o persoana care este în asteptarea a ceva ce nu poate numi.

Cine sunt cei care pot fi atinsi de anxietate sau angoasa?
Toti avem momente de anxietate si de angoasa. Anumite persoane sunt însa mai predispuse sa traiasca mai frecvent si pentru o perioada mai îndelungata sub o astfel de presiune. Acestea sunt persoanele care au tendinta sa se ascunda de propriile lor probleme. Este de la sine înteles faptul ca a ignora sau a încerca sa uiti o problema nu înseamna ca ea dispare. La aceste persoane anxietatea si angoasa tind sa se amplifice si de multe ori avem impresia ca ele merg pe vârfurile picioarelor de parca ar merge pe oua.

Ce nu trebuie sa facem cu anxietatea si cu angoasa?

În nici un caz nu trebuie sa le evitam. În timp ce ne aflam în ghearele angoasei nu stim foarte clar care este subiectul de care fugim. În cea mai mare parte a timpului consideram ca angoasa constituie problema noastra si încercam prin urmare sa o eliminam. Se poate vedea aici cercul vicios: încercam sa eliminam angoasa care ne semnaleaza ca vrem sa ascundem lucruri importante. Ajungem astfel indirect sa sufocam problema de care ar trebui sa ne ocupam, problema care la rândul sau va avea tendinta sa se manifeste provocând o si mai mare angoasa, pe care vom încerca cu si mai multe forte sa o combatem, etc.

Pentru a ameliora aceasta suferinta unii dintre noi recurg la anxiolitice, medicamente care alunga, pentru moment, starea neplacuta însa nu rezolva problema care va persista si va avea tendinta sa iasa din nou la suprafata. Se va ajunge asadar la cresterea dozei de medicamente pentru ca organismul sa faca fata presiunilor ce vin din interior. Astfel, încercând sa ne gasim linistea putem deveni dependenti de anxiolitice, iar pentru unii acest lucru pare mai usor de suportat decât sa priveasca problema în fata si sa gaseasca o rezolvare a ei.

Ce putem face cu anxietatea si cu angoasa?

În cazul emotiilor este recomandat sa încercam sa le simtim ca sa putem decela (induce sau deduce) ce ne afecteaza si mai ales cum.

Angoasa nu este însa o emotie în sens propriu si nici nu ne ofera informatii despre noi, asa cum o fac emotiile. Angoasa, ca si anxietatea sunt semnale si din acest punct de vedere ele sunt foarte pretioase. Trebuie sa ne servim de ele pentru a ajunge în fata problemei care sta la baza lor. Doar gasirea problemei si rezolvarea ei aduce linistea de care avem nevoie.

Cum trebuie sa procedam?
Asa cum am aratat, anxietatea si angoasa nu aduc informatii asa cum o fac emotiile. Mai mult decât atât, ele ne mascheaza emotiile si preocuparile. Asadar, în fata anxietatii sau a angoasei trebuie sa ne întrebam sincer ce anume ascund ele. Daca ne ascultam raspunsurile la aceasta întrebare fara a le contesta vom ajunge în contact cu un subiect probabil arzator. Este mult mai usor sa gasim raspunsuri în cazul anxietatii decât în cel al angoasei pentru ca aceasta din urma aduce cu ea probleme mult mai mari. Aici cautarea devine dificila si chiar daca subiectul se va profila la un moment dat, îl vom respinge si îl vom banaliza pentru ca va genera prea multa teama.

Sa ne imaginam de exemplu ca relatia cum partenerul nu mai este satisfacatoare si ca am vrea sa divortam. Odata ce aceasta idee ne apare în minte vom gasi o multitudine de motive pentru care nu ne vom apleca asupra acestei probleme spinoase. Ideea de a ne desparti ne arunca într-o insecuritate si mai greu de suportat si nu stim ce altceva putem sa facem. Toate solutiile care ne vin în minte merg în aceeasi directie si simtim încet, încet cum ne pierdem în angoasa. Pentru a putea privi un astfel de subiect în fata trebuie sa evitam sa ne imaginam aceste solutii si sa ne lasam timp pentru a privi problema în ansamblul ei. Doar dupa ce am examinat problema în profunzime si dupa ce am înteles-o putem ca cautam solutiile care ne convin.

Cum putem sa luptam contra anxietatii sau angoasei?

1. Sa luam în considerare faptul ca exista ceva care ne tracaseaza.
2. Sa fim deschisi la orice posibilitate (orice gând care apare).
3. Sa ne întrebam ce nu vrem sa privim în fata ?
4. Sa acceptam raspunsul asa cum este el.
5. Sa fim atenti sa decelam ceea ce ne angoaseaza în subiectul pe care îl abordam.
6. Sa recunoastem ca ceea ce am înlaturat din constiinta noastra este o problema care ne apartine.
7. Sa ne pregatim sa examinam aceasta problema cu atentie pentru a gasi solutia optima.

Lupta contra angoasei întâmpina multe rezistente din partea noastra. Ne este greu sa privim în fata o problema care ne sperie. Putem ajunge astfel sa crestem starea de angoasa. Dar aceasta crestere a angoasei ne va determina sa încercam sa o diminuam.

Daca aceste stari nu persista de mult timp vom vedea ca putem, cu rabdare, sa ajungem în noi însine si sa reglam problemele. Daca însa aceste probleme dureaza de mai mult timp si ne temem sa ne apropiem de ele pentru ca ne este teama de ceea ce am putea gasi în noi, este bine sa apelam la un psiholog care ne va ajuta sa ne regasim si sa ne simtim mai în siguranta atunci când cautam raspunsuri la întrebarile noastre.

Si sa nu uitam ca de multe ori este mai usor sa rezolvam fiecare problema în parte decât sa traim anxietatea sau angoasa produsa de acestea."

[/B]Anxietate si angoasa.
Obstacole în calea fericirii? [B]

--------------------------------------------------------------------------------

Autor Brîndusa Pop

Psiholog.

Doctorand în Psihopatologie fundamentala si psihanaliza la Universitatea Paris VII.

Membru al Asociatiei Psihologilor din România.

Membru fondator al Asociatiei Române de Psihoterapie. Formare în cadrul Centrului Alfred Binet (Paris).

Ar trebui pus un afis pe perete in sensul asta!

Salut copii!
Am facut-o...mi-am luat inima in dinti si am facut-o...AM FOST LA PSIHOLOG....uf....a fost greu....mi-a zis ceva ce eu nu aveam cum sa-mi dau seama...mi-a vorbit despre inconstientul meu...O sa am o sedinta pe saptamana si totul o sa se rezolve....a fost si mami cu mine si am vorbit amandoua...ne-a pus sa desenam doua persoane si o poza cu familia noastra...In amandoua pozele eu eram foarte departe de tata! Am vb foarte mult despre atitudinea tatalui meu fata de mine...si asa cum am banuit si i-am zis de atatea ori mamei mele el e vinovatul pt tot...sunt pesimista, n-am incredere in mine si este foarte posibil ca Anxietatea sa fie din cauza lui pt ca niciodata nu m-a laudat cand faceam ceva bun, dar se ia tot timpul de mine cand gresesc...Cand n-am luat la mate bacul, a venit si mi-a zis: Eu maine ce le spun alora de la servici...stiu ca se lauda cu noi, dar in fata nu ne zice niciodata ceva bun mie si fratelui meu Cred ca daca rezolv legatura cu tata voi fi altfel, voi fi normala
Acum pasul l-am facut....daca eu pot oricine poate...merita sa te duci la consilier, psiholog sau whatever pt orice durere si pt orice sentiment...Ai o sansa sa scapi de dureri, n-o ocoli...rezolva-ti problemele, iar daca nu poti te va ajuta psihologul...e atata pace si liniste in sufletul meu, n-am crezut c-o sa fie vreodata... V-am pupat si va doresc BAFTA!

Acest topic a fost editat de Kitty: 8 Feb 2005, 12:13 AM

Ma bucur foarte mult ca ai reusit sa treci peste ce a fost mai greu. De acum incolo stii ce ai de facut, si sunt convins ca esti deja cu 5 minute mai inteleapta decat acum o luna.
Sa ne ma tii la curent si de acum inainte.

Bravo, Kitty !

Foarte probabil e un psiholog psihanalist ...

Din desenele astea se poate deduce cum te situezi in familie, fata de membrii ei, cine consideri tu ca face parte din familie ...

... adica echilibrata si increzatoare in tine si in ceilalti. Ai toate sansele. Bafta !

Multumesc pt sprijin! ati fost alaturi de mine la rau, ca la bine n-am prea avut...va promit ca sa fiti si la bine de acum incolo! Va Multumesc!

offtopic: Stai asa ca nu scapi! Unde-i berea, prajitura, alea alea? Tu crezi ca noi dam aici sfaturi gratis?

offtopic...poate imi fac si eu prezenta la vreo intalnire forumista...mai vedem noi...

Sunt constienta ca ce am sa-ti spun acum n-o sa-ti placa si imi asum consecintele
Trebuie sa cauti un psiholog bun care face terapie cognitiv comportamentala si nu psihanaliza. Psihanaliza e apa de ploaie. Nu rezolva anxietatea si nici atacurile de panica. Tatal tau nu e vinovat de atacurile tale de panica. E vinovat de faptul ca nu stie sa-ti intareasca increderea in tine. Dar asa sunt majoritatea parintilor nu doar tatal tau, si cei mai multi dintre noi realizeaza asta si fara ajutorul unui psiholog.
Din cate am inteles , el incearca sa explice sursa atacurilor de panica prin probleme pe care le ai in subconstient. Sursa atacurilor e o chestiune total diferita de tratamentul atacurilor de panica si tu trebuie sa intelegi asta. Trebuie sa-l intrebi " cum tratez atacurile?' raspunsul lui nu trebuie sa fie "rezolvarea problemelor din subconstient". Asta e o fantana fara fund. Gasirea sursei atacurilor de panica , daca e posibil asa ceva , nu le si rezolva. Un terapeut bun trebuie sa-ti spuna locig si clar: " Avem un plan . Planul e asta . Faci asta , asta si asta si foarte probabil vei obtine rezultatul asta" . Nu te lasa atrasa intr-un sir interminabil de sedinte psihanalitice in care tu iti povestesti viata si frustrarile cotidiene chiar daca te simti eliberata si multumita pe moment .

am inceput sa vb de tata pt ca aveam o mare problema si cu el...mami meu se chinuieste de ani de zile sa stranga relatia dintre mine si el...la a 2a sedinta mi-a zis ca imi va spune cateva metode de a trece peste atacurile de panica....unul dintre motivele pt care anxietatea mea a crescut este neincrederea, deci rezolvarea problemei cu tata va ajuta...e ca un lant...acum mai ramane ca la urmatoarea mea sedinta sa imi spuna ce tre' sa fac....
Nu mi-a spus foarte multe noutati, majoritatea lucrurilor le stiam si le simteam si eu....dar m-a ajutat sa ma inteleg, e cam complicat, eu stiu mai bine ce simt si nu prea pot sa explic...

Kitty,
E de admirat curajul de a discuta problemele cu altii pe forum.... si cred ca e o idee buna si care te va ajuta....
Sint sigur ca in final vei reusi sa scapi de aceasta problema....
Dar retine ca aici sint numai discutii.....mergi pe mina doctorilor specializati in asa ceva....nu face experimente pe psihicul tau....

Sar-na bdl....m-am gandit ca problemele mele sunt generale si daca eu le rezolv si le spun aici rezolvarea vor fi de ajutor si altora...

Kitty imi cer scuze , n-am realizat ca am pus zambaretul ala care rade de se sparge in mesajul meu. MI-am dat seama numai dupa ce am fost aspru criticata de un coleg forumist in mp. E prea tarziu acum sa schimb, nu mai pot da edit . De fapt voiam sa pun zambaretul asta . E o diferenta mare, fiindca eu ce am scris am scris la modul serios si nu vreau sa se inteleaga ca ma distreaza subiectul asta sau problema ta.

Stai linistita, nici n-am observat prezenta zambaretului ... e mai bine cand lumea imi adreseaza un ras decat un zambet, pt ca zambetele imi dau impresia ca cersesc mila... si atunci ma deprim. Nu m-am gandit niciodata ca cineva s-ar putea distra pe tema mea, cel putin nu cei care mi-au scris randuri intregi cu sfaturi si incurajari....

pt ca ai fost alaturi de mine...saru-mana