Haosul shi ordinea nu sunt singurele stari ce caracterizeaza materia.
Tendinta spre ordine este data de o dezordine prea mare. De fapt, nu se cauta ordinea sau haosul, ci echilibrul. Atomii aflati in dezordine consuma mai multa energie decat cei ECHILIBRATI(nu ordonati, ci aflati in echilibru!). iar in lumea noastra tendinta este spre starea in care se consuma energie minima....Omul tinde spre ordine pentru ca este, in general, o fiinta dezordonata. Putini sunt cei care stiu sa gaseasca o anume idee in propria minte. Aparent, mintea e dezordonata, iar echilibrul se stabileste facand ordine in spatiul personal. Dezordinea oboseste, frustreaza, tocmai pentru ca nu se atinge starea de echilibru...

In natura nu vezi copacii aliniati (decat daca a intervenit omul), nu vezi florile deoparte si buruienile de alta parte. Totul este un tot unitar.. cine vrea sa faca 'ordine' intr-o 'dezordine' (asemenea gradinarului intr-o gradina) vrea sa-si conduca viata intr-o anumita directie.

Bravo Amenhotep, Bravo Toxic!
Ati spus totul doar in cateva cuvinte.
Este adevarat ca prea concis ca ceilalti sa si inteleaga toate amanuntele fenomenelor descrise atat de succint de voi, insa tot meritati felicitari.

Nu as simti nevoia decat sa adaug ca multi din cei care au postat aici, imprumuta sensul notiunii de de dezordine definita ca opusul ordinii intuitive, adica aceea cu care suntem obisnuiti sa tratam, unor fenomene fizice sau unor marimi fizice, ca entropia termodinamica. Aceasta este o confuzie grava; o eroare in toata regula, care din pacate se strecoara uneori si in cartile cu care ne educam copii: este dintre cele mai nefericite idei ca din motive didactice sa acordam entropiei termodinamice (pr. II al termodinamicii), valente de dezordine!

Haosul si Ordine sunt doua chestii in esenta identice. Singura diferenta vine din partea observatorului, deoarece el este cel care nu vede ordinea din asa-zisa structura haotica. Niste puncte asezate aiurea pot fi unite imediat prin niste formule matematice si capata ordine.
Citez:
Cred totusi insa ca daca privim lucrurile la nivelul Universului, starea de ordine tinde spre zero, noi nefiind mai mult decat niste microbi pe un fir de praf.
Coment:
Tocmai aceasta ordin care tinde spre zero exista dar noi suntem mai putin inteligenti sa ne dam seama de ea. In sistemul lui Ptolomeu planetele "zburau" undeva foarte aiurea, dar a venit Copernic si le-a pus capac, aratind ordine f.s. acolo unde ordinea era f. complicata sau aproape nu exista.

QUOTE (milimetru @ 2 Nov 2004, 11:17 AM)
Eu cred că haosul este o ordine pe care noi nu ne-o putem (încă) explica. Altfel spus, eu nu cred că există haos în Univers...


Sau poate ca ordinea nu exista de fapt si este doar un alt mod prin care omul percepe haosul din univers.

"""""""""""""""

Ordinea si haosul sunt subiactive. Anumite asezari ale obiectelor le numim, din dorinta de ale cataloga , haos/ordine. Ele nu exista, pt ca la fel ca si Binele si Raul sunt doua lucruri care prind esenta doar prin raportare una la cealalta. Cum shi haosul este o Ordine rezulta ca Ordinea se raporteaza la Ordine, si astfel dispare obiectul raportarii, deoarece o asezare nu poate sa fie mai mult sau mai putin ordonata, totodata disparind si notiunile subiective de Ordine si Haos.

Cactus:
Sa fie miscarea Browniana una haotica ?- uite, asta nu stiu....

""""""""""""""

Nu vedem noi subiectiva "ordine" dar exista totusi o formula matematica ce poate ordona aceste reactiuni intere particule.

milimetru:
Chiar gravitaţia, a fost descoperită la un moment dat deşi ea exista ăhăhă de cînd.

""""""""""""""""

Gravitatia in sinea ei nu prea exista. Este doar o caracteristica a spatiului, curbare a lui. Vezi "Teoria Relativitatii Generalizata". Luand geometria spatiala( a Universului) putem spune ca Universul este un plan cu diverse ridicaturi pe el. dar care se influenteaza, ajungand iar la conceptul de existenta a "Ordinii".
O sa pun Ordinea in ghilimele deoarece o consider doar o notiune, ne existand nici o baza reala a acesui concept.

_Raul_, Bun venit la Han!



Am o rugăminte: comasează-ţi răspunsurile într-unul singur, că e mai uşor de urmărit.

Asta te plasează ferm de partea celor ce consideră aleatoriul ca fiind numai o expresie a necunoaşterii ("accepţiunea epistemică" pe care-am explicat-o). Asta este poziţia ta, da?

a