Realitatea e pentru cei care nu pot face fata Fictiunii

Avand o varsta de sub un secol, literatura Science-Fiction si-a castigat o audienta imensa si devotata. Acest gen de literatura trateaza evenimente care nu s-au petrecut niciodata, care e doar probabil sa se fi petrecut, sau care nu au avut loc deocamdata... Subiectele cele mai intalnite in literatura de acest gen includ viitorul, calatoriile prin spatiu si/sau timp, schimbarile din natura existentei umane, viata pe alte planete sau crizele provocate fie de tehnologie, fie de entitati extraterestre.

Majoritatea lucrarilor traditionale de fictiune descriu lumea asa cum este ea sau asa cum a fost. Personajele si intamplarile pot fi inventate, dar in cadrul povestirii seamana cu lumea reala si respecta legile naturii si ale probabilitatii. Stiintifico-fantasticul, in schimb, descrie necunoscutul, improbabilul si adesea imposibilul. Din aceasta cauza are ceva in comun cu fictiunea oculta si de groaza, cu povestirile "din vremuri stravechi", avand ca personaje eroi, monstri, spiridusi si magicieni. Literatura SF se distinge insa prin faptul ca autorii acesteia incearca sa o ancoreze in realitate prin armonizarea cu legile stiintifice cunoscute. Explicatiile date pentru - de exemplu - alte lumi si creaturi ciudate pot fi doar implicite sau indoielnice din punct de vedere stiintific, dar pentru a fi catalogate ca SF-uri (mai degraba decat fantezii), trebuie sa fie suficient de plauzibile pentru a-i cuceri pe cititori.

Datorita elementului sau stiintific mai mult sau mai putin riguros, adevarata fictiune SF este un gen relativ recent, dar a avut multi predecesori. Povestirile despre "calatoriile spatiale" sunt surprinzator de vechi. Prima este cea a unui scriitor grec din secolul I e.n., Lucian din Samosata, a carui "Istorie adevarata" descrie o calatorie spre Luna. Practic, este o comedie fantastica, ce avea mai degraba intentia de a distra cititorul decat de a-l face sa creada in realitatea calatoriei sau a mediului prietenos de pe Luna. Cam acelasi lucru se poate spune si despre doua opere clasice franceze, "Istoria lumii" (1657) a lui Cyrano de Bergerac si "Micromegas" a lui Voltaire, care descrie prima vizita pe Pamant a unui extraterestru.

Alte opere literare clasice considerate predecesoare ale celor stiintifico-fantastice, sunt "Calatoriile lui Gulliver" (1726) ale lui Jonathan Swift si mai convingatoarea "Noua Atlantida" (1626) a lui Francis Bacon. Bacon a fost un personaj important in istoria stiintei si "Noua Atlantida" este probabil prima Utopie stiintifica, descriind cu entuziasm o societate dedicata cercetarii si "producerii de mari si minunate lucrari pentru beneficiul oamenilor". Insa prima lucrare cu adevarat stiintifico-fantastica general acceptata este "Frankenstein" (1818). Autoarea acesteia, Mary Shelley, era sotia de 19 ani a marelui poet romantic P. B. Shelley si inspiratia i-a venit in vis, dupa ce ea, Shelley si Lordul Byron convenisera sa scrie povesti cu fantome, in competitie unul cu celalalt.

Povestirea lui Mary a devenit un adevarat roman, de o putere captivanta, in care descria felul in care Victor Frankenstein isi utilizeaza cunostintele anatomice si chirurgicale pentru a crea o fiinta vie din diferite resturi umane - dar este apoi ingrozit de "monstrul" pe care-l crease. In realitate, respingerea este cea care transforma creatura intr-un dusman al rasei umane, hotarat sa se razbune pe creatorul sau. "Frankenstein" a avut o influenta imensa, devenind un fel de mit modern pe care fiecare generatie il prelucreaza in carti si in filme, cu continuari si versiuni modernizate. Printre alte lucruri, acesta a introdus doua teme care vor aparea frecvent in literatura SF - riscurile progresului stiintific, mai ales in domeniile care implica "amestecul" in ordinea fireasca si mutilarea cauzata de "omul de stiinta nebun", care este obsedat de cercetarile sale incat pierde simtul oricaror valori umane.

Autori clasici, ca Edgar Allan Poe, au publicat ocazional literatura stiintifico-fantastica, dar primul care a scris-o cu regularitate a fost Jules Verne. El a fost primul la care explicatia stiintifica ocupa o parte importanta din povestire, abundand in detalii tehnice. H. G. Wells a fost insa un scriitor si mai important si "povestirile sale stiintifice" au avut o influenta mult mai profunda. Datorita cunostintelor sale stiintifice, scrierile lui Wells au o oarecare credibilitate si subiectele sale aveau sa devina subiecte standard ale literaturii SF: calatoria in timp ("Masina timpului" - 1895), invizibilitatea ("Omul invizibil" - 1897), invazia extraterestrilor pe Pamant ("Razboiul lumilor - 1898), supraoamenii ("Hrana zeilor" - 1904) si distrugerea civilizatiei, crearea unei noi ordini sociale si calatoria in spatiu ("Forma lucrurilor ce vor fi" - 1933).

Multe povestiri scurte ale lui Wells, scrise in anii 1890, au devenit opere clasice stiintifico-fantastice. Dar epoca de aur a povestirilor scurte au fost anii 1920 si 1930, mai ales datorita revistelor americane "Amazing Stories", a lui Hugo Gernsback si "Astounding Science Fiction", a lui John W. Campbell Jr. In aceste reviste a aparut de fapt pentru prima data termenul de "stiintifico-fantastic". Revistele erau de duzina, cu lecturi usoare, fara valoare; ele includeau insa autori importanti cum ar fi Isaac Asimov, Robert A. Heinlein, Glifford D. Simak si A. E. van Vogt. Stilul SF american, numit adeseori "opera spatiala", era ingenios din punct de vedere tehnic, plasat aproape intotdeauna in imperii galactice indepartate si implica numeroase calatorii spatiale si multa actiune. Acesta e genul de literatura SF care se bucura de un public larg.

Scriitorii britanici de SF din acea perioada erau mai "filozofici". O lucrare britanica a fost privita ca opera literara clasica de satira aproape din momentul publicarii, 1932. Romanul lui Aldous Huxley, "Brave New World", nu este intotdeauna privit ca lucrare stiintifico-fantastica, desi tema acestuia este o societate viitoare modelata de evolutiile deja vizibile ale secolului XX. Falsa sau anti-utopia (distopia) a devenit astfel o alta tema favorita a operelor SF, scrise adesea pentru a atentiona publicul asupra evolutiilor periculoase din lumea reala.

Dupa al doilea razboi modial, literatura SF a patruns in publicarea cartilor destinate publicului larg. Aceasta tendinta a devenit posibila prin producerea cartilor brosate ieftine si a fost sustinuta de faptul ca cititorii constientizau ca tehnologia era pe cale de a remodela lumea. Scriitorii consacrati, ca Asimov, si-au grupat intai povestirile in romane - celebra sa carte "Fundatia" (1951) a fost una dintre acestea - inainte de a incepe sa scrie romane de sine statatoare.

In anii 1950, acestor scriitori americani li s-a alaturat o noua generatie, printre care Ray Bradbury, James Blish, Robert Silverberg, Poul Anderson, Robert Pohl si Cyril M. Cornbluth. Omologii lor britanici erau Arthur C. Clarke si Brian Aldiss. In anii 1960, aventura spatiala captiva inca multi cititori. Unii autori abordasera alte directii, mult mai sofisticate. Una dintre acestea era existenta lumilor alternative sau paralele. Gustul pentru fantastic a devenit tot mai pregnant printre cititorii din anii 1970 si 1980, iar distinctia dintre fantezie si stiintifico-fantastic era foarte greu de mentinut.

Doua evenimente ale secolului XX au facut din literatura SF un sistem de referinta pentru generatiile urmatoare: explozia primei bombe atomice (1945) si primii pasi umani pe Luna (20 iulie 1969). Energia atomica (inclusiv bombele atomice) si calatoriile in spatiu au fost doua dintre subiectele majore ale literaturii SF inca de la inceputurile ei. Dar totusi, ce este literatura Science-Fiction si ce influenta are ea in vietile noastre?

Energia atomica, satelitii geostationari, robotica, statiile orbitale - toate acestea si-au facut aparitia in operele marilor autori de SF, cu mult timp inainte ca ele sa intre in categoria realizarilor stiintei si tehnicii. Foarte putini oameni folosesc efortul de a-si utiliza mintea, cata vreme prejudecatile lor opereaza. Dar daca acestea sunt inlaturate, realizarile intrec orice asteptari. Unele idei aparute in literatura SF s-au dovedit a fi aplicabile in practica dupa ani sau chiar decenii...

Astfel, literatura SF incearca sa inlature prejudecatile, sa atraga atentia asupra unor dezastre ipotetice, schimband felul nostru de a rationa, care, sa fim seriosi, nu este, din punct de vedere al logicii galactice, cel normal... De ce spun asta? E adevarat, tehnologia s-a dezvoltat chiar si fara ajutorul literaturii SF. Dar acest lucru s-a intamplat cu pretul a doua mari razboaie mondiale si a multor altor conflicte locale, iar bolile si foamea n-au fost inca eradicate. Aceasta probabil deoarece am fost grijulii doar cu acumularea celor 3,5 tone de TNT pe cap de locuitor planetar...

Secolul XXI ni se infatiseaza in forma actuala in mare parte datorita faptului ca povestirile inteligente ale autorilor de SF au patruns in mintile si inimile fapturilor rationale pamantene (cunoscute si sub numele de "rasa umana"), convingand ca omul de pe intreaga planeta are nevoie de un ajutor de nadejde, temperand grupuri prea grabite ale societatii umane si atragand atentia ca mecanismele lui Homo Sapiens pot fi si ele supuse greselii.

Cu toate acestea, exista si persoane care spun despre literatura SF ca ar fi redundanta, incluzand-o in aceeasi categorie cu romanele de aventuri sau cele politiste. Eu unul nu impartasesc aceasta teorie... Astfel, chiar daca s-au vazut numeroase teorii prabusite in fata faptelor, niciodata nu s-a vazut un fapt prabusit in fata unei teorii. Iar faptul ca SF-ul a avut o influenta remarcabila in evolutia umana este de necontestat. De aceea, parerea mea este ca literatura Science-Fiction se va dovedi a fi unul dintre servitorii cel mai credinciosi si probabil cei mai eficienti al singurei forme protoplasmice rationale din sistemul planetar al stelei numita Soare: omul...