Lykia (Licia dupa obiceiul romanilor de a "traduce" grafia toponimelor) e o portiune de coasta de cateva sute de km in sudul Turciei, numele antic al regiunii ce azi e numita de turci peninsula Tekke. Lykia clasica se intinde de la Fethyie (anticul Telmessos, Fethyie e un nume nou, dat in onoarea unui aviator erou din razboiul greco-turc "de independenta" din anii '20 - ati ghicit, turcu se numea Fetih) in vest pana la Antalya in est.
Amcalatorit o saptamana de-a lungul acestei coaste, am gasit locuri minunate si lucruri extrem de interesante, pe care vreau sa vi le impartasesc si voua. Pe masura ce scanez poze, le voi posta aici, intr-o succesiune (pseudo)tematica, cu explicatiile de rigoare.

Lykia e desigur o zona turistica si nu degeaba e apreciata, pentru ca pe langa multe alte lucruri are si plaje minunate, golfuri cu ape turcuaz, salbe de insulitze prin care te poti plimba cu barca, cu yacht-ul sau cu gulet-a (un fel de "yacht" turcesc cu 2 catarge, construit in stil "traditonal").

Pentru inceput, o mica plaja langa statiunea Kash, intr-un golfulet cu ape turcoaz


Plajele si baia n-au reprezentat un interes major pt. mine, am preferat salbaticia coastei pe care am parcurs-o cu piciorul (si cu rucsacul in spate) timp de 3 zile, intr-o zona in care n-am gasit picior de om si spre marea mea disperare n-am gasit nici apa, din cauza secetei cumplite din aceasta vara ce a facut ca toate paraiele si fantanile de pe traseu sa fie secate. Dar asta e o poveste care merge de minune la "Supravietuitorul". Traseul de trekking e o portiune din proiectul "Lykia Yolu", un traseu marcat pe distanta de 509km care parcurge toata coasta liciana, o propunere pentru drumetzul intraznet de a parcurge per pedes aceasta zona minunata. Eu am urmat, virtual, acest drum, de la vest la est, dar portiunile care urmau soselele sau drumurile de tara am preferat sa le fac cu dolmush (microbuze- "maxi taxi"), cu ocazia (inclusiv pe motocicleta de cateva ori, desigur cu rucsacul mare in spate si fara casca) si uneori pe mici portiuni pe jos. Intre Kash si Apollonia, pe portiunea considerata cea mai salbatica (pe buna dreptate zic eu acum) si ceam mai spectaculoasa am preferat sa merg pe jos. Traseul e accidentat (dealuri inalte si abrupte se ridica direct din mare) , pe alocuri prost marcat, uneori foarte expus (la traversarea unor faleze), in general vegetatia e un maquis compus din plante tepoase (in pantaloni scurti si tricou, la sfarsitul unei zile eram nu numai plin de gaurele dar si acoperit de zgarieturi) si rareori palcuri de pini. Probleme majore au fost in primul rand legate de apa (pe o caldura care la amiaza trece de 35 de grade, intr-o zi de mers consumam cam 6 litri de apa, cu economie - povestea crunta legata de apa si lipsa ei, probabil o s-o pornesc la "survivor") si de ... tantari. Nu aveam cort, in sacul de dormit imi era prea cald, asa ca 2 nopti n-am putut inchide ochii din cauza cumplitelor lighioane - ma intrebam atunci cu ciuda unde draq gasesc nenorocitii astia apa, cand mie mi-e atat de greu s-o gasesc
Urmeaza asadar cateva poze de pe coasta


O gulet-a in zare, in fata unei insule:

Pe-aici pe undeva prin tufele tzepoase e poteca marcata



Un apus pe traseu



Un (alt) golf



Acest topic a fost editat de carpatic: 13 Oct 2004, 11:53 AM

In afara de natura spectaculoasa (din care veti mai vedea crampeie pe parcurs) interesul meu major au fost orasele antice.
Lykia a fost populata de licieni, un neam de origine pare-se cretana, prin sec 15 BC, si acestia au dezvoltat in timp orase care s-au constituit intr-o federatie, prin sec 6 BC. Se cunosc 20 de orase liciene (de la Herodot si altii). Dupa cucerirea persana iar mai apoi macedoneana prin Alex unele din aceste orase au devenit grecesti (sau mai degraba "elenistice"), dar s-au constituit si altele noi. Unele au devenit apoi romane, iar mai tarziu bizantine. O parte (mica) dintre ele sunt locuite si in prezent.
Unul din aceste orase cu o continuitate de aproape 3 milenii este actualul Fethyie, anticul Telmessos. Chiar langa port se pastreaza (destul de prost) micul amfiteatru.

De-a lungul coastei se gasesc numeroase morminte liciene, fie izolate fie grupate in necropole. Licienii nu-si inhumau mortii, nici nu-i incinerau, din cauza credintei lor ca harpiile (sau "demonii") care calauzesc sufletul spre lumea de dincolo trebuie sa aiba acces direct la trupul decedatului. Sarcofagele liciene, construite intr-un stil caracteristic, sunt in general asezate la inaltime pe coamele dealurilor, chiar in apropierea vechilor orase. Un astfel de sarcofag vegehaza dezvoltarea portului de la Fethyie de 2500 de ani.



Mai jos e o strada cu 2 benzi. La un moment dat, pe o portiune de cativa metri, ea devine o strada cu ... o banda si un mormant.

Off:Cred ca e mai bine sa atasez pozele ca fisier decat sa le includ direct, datorita timpului de incarcare.
In afara de mormintele-sarcofage (veti mai vedea din aceasta categorie) un alt model a facut mare moda in Lykia antica, acela al "mormintelor-case", morminte sapate in stanca, calitatea si complexitatea depinzand evident de cat de ilustru era decedatul. Cel mai ilustru din toata Lykia se pare ca a fost regele Amynthas, care din sec 5BC s-a odihnit in mormantul de mai jos, pana cand talharii au socotit de cuviinta sa sparga placa de piatra ce-i inchidea mormantul - TOATE mormintele sunt sparte, fie ele sarcofag sau sapate in stanca.

O descriere superba din toate punctele de vedere. Felicitari! Astept continuarea
Povesteste si despre oamenii de acolo despre traditiile lor, daca se mai pastreaza sau nu, s.a.m.d

Necropola de la Telmessos

Ruinele vor reveni imediat in mare forta, dar deocamdata iau o pauza si vorbim despre Licia si licieni. Dupa cum ma plangeam in primul post, avem tendinta de a adapta grafia numelor de locuri la limba noastra, asa ca daca am denumit topicul "Lykia" unii vor putea spune nu numai ca nu l-am numit romaneste, dar ca nici macar nu l-am numit ... corect. Cei mai multi il scriu Lykia, romanii (poate si altii) il scriu Licia, iar turcii, pe care ar trebui sa ne bazam ca doar e "a lor", scriu Likya.
In imaginea atasata e un stalp indicator de pe traseul de trekking, cu distantele in km (nu au de fapt nici o relevanta, din cauza drumului accidentat o estimare a timpului raportat la km pe care ii ai de parcurs e imposibila). "The Lycian Way" e numele international al "LiKya Yolu", "calea liciana", e un proiect initiat de Kate Clow si Terry Richardson (cred ca sunt australieni) in 1999 si realizat cu sprijinul guvernului turc prin reprezentantii teritoriali de la Antalya si cu finantarea majoritara oferita de banca Garanti. Acest traseu, de 500km, urmeaza, conform declaratiei "autorilor", traseele pastorale ale localnicilor. Pastori de capre, pentru ca vegetatia de maquis nu prea permite oieritul.
Tocmai am introdus, inerent, a patra grafie a numelui zonei. Lycia asadar, cum apare in situl oficial al "traseului" http://www.lycianway.com.
Originea numelui e disputata. Legenda cea mai raspandita e ca Leto, una din multele "amante" ale lui Zeus, fiind insarcinata cu Apollo si Artemis, a fost alungata din Olympos de Hera, sotia geloasa a barosanului. Ea a ajuns in aceasta regiune, unde a cerut adapost pastorilor, dar ei nu au vrut s-o primeasca. In acea situatie disperata salvarea i-a venit de la un grup de lupi, care au adapostit-o si hranit-o pe ea si pe copii ei. In greaca, lup este "lykos". Got it, right ?
O alta legenda, care e mai agreata de turcii de azi, spune ca Lycios, fiul unui rege al Atenei, a intrat in conflict cu tatal sau si a fugit peste mari, impreuna cu prietenii si adeptii lui, si a gasit o noua patrie in Lykia. Aceasta varianta are in ea un filon istoric, pentru ca licienii intr-adevar au venit de peste mari, din Creta sau poate din Peloponez.

Acest topic a fost editat de carpatic: 13 Oct 2004, 01:34 PM

Site-ul e bine structurat, tre sa il ' vizitez ' pe indelete...

Carpatic, e foarte interesant ce am citit pana acum. Mai povesteste, ca zici frumos!
Cumva locul asta are vreo legatura cu Sfantul Nicolae? Pentru ca in Canonul Sf. Nicolae se spune de mai multe ori "Nicolae, mare Ierarh al Lichiei". M-am intrebat care o fi Lichia despre care se vorbeste acolo, dar n-am aflat. Poate imi spui tu, si ar fi frumos sa fie atat de aproape de noi.

Am scris un post luuuung si cand sa-l trimit a pushcat netu, o fi fost la mine ? o fi fost Hanu ? In orice caz, nu voiati sa auziti ce cuvinte dulci am scos pe gura si sa vedeti tumbele pe care le-a facut agenda mea pe jos (cineva trebuia sa plateasca....)
Ganditi-va, e ca si cum ai povesti vreme de-o ora unui prieten o poveste complicata, bucuros ca o spui cu patos si alegandu-ti cuvintele pentru efect, ca sa-ti dai seama, cand ai terminat, ca omu n-a auzit nimic si trebuie s-o iei de la capat. Ei bine, strang din dinti si o s-o iau de la capat, dar mai incolo putin.

Roza, tu ai introdus inca un mod de a scrie numele acestei provincii - Lichia.
Lykia are intr-adevar legatura cu Sf. Nicolae. El s-a nascut la Patara si a fost episcop al Myrei. Ambele localitati sunt aici (au fost, de fapt, pt ca acum sunt doar ruine) si dupa vorba "toate la timpul lor" vei vedea si poze de acolo. Turcii desigur nu il recunosc ca sfant, dar fac reclama Myrei si orasului nou adiacent (Demre) ca fiind "orasul lui Noel Baba", adica evident orasul lui Mosh Craciun.

Carpatic, cu explicatia ta am impuscat doi iepuri dintr-o lovitura! Canonul Sf. Nicolae, in afara de referirea la Lichia, mai spune: "... ca ai fost Mirelor cinstit parinte si aparator". Binenteles ca pana acum n-am reusit sa aflu ce erau Mirele (sau Mira). Noroc cu povestirea ta!
In ce priveste denumirea noua pentru Lykia (Lichia), eu asa o stiam. Acum, de la tine am aflat ca se mai scrie si altfel
Iar faza cu Noel Baba e super tare! Ma inteb oare de ce au adoptat denumirea frantuzeasca de "Noel" pentru Craciun?

PS: Imi pare rau ca ai pierdut postarea de mai devreme. Si Internetul meu a avut ceva acum vreo jumatate de ora. Din pacate stiu si eu cum e sentimentul cand pierzi o povestire in care pui suflet! Eu, m-am invatat minte de vreo cateva ori cu faze din astea, si cand am postari mai lungi, sau mai importante, copiez textul inainte sa dau "send" pentru ca in caz de Doamne-fereste, macar sa raman cu textul, pe care-l copiez dupa aia in Word pentru mai tarziu. Desigur, totul e sa-mi aduc aminte sa fac asta ('roza)
Oricum, astept cu interes povestirile ce vor urma!

Acest topic a fost editat de Roza: 13 Oct 2004, 03:45 PM

super!!!!

In ce priveste lycianway.com, l-am gasit neintamplator si m-a facut sa ma hotarasc unde sa-mi petrec concediul de o saptamana de sfarsit de septembrie. Diversitatea locurilor, incarcatura lor istorica si peisajul superb m-au facut sa ma hotarasc.
Despre oameni si traditiile lor ? O sa reiau ideile scrise in postul "pierdut". Turcii (in general, nu doar cei din zona) sunt oameni calzi si dornici sa te ajute. Bariera lingvistica nu e atat de mare precum ar crede unii, pentru ca adevarata comunicare trece dincolo de limbaj. Desigur, Lykia (si Turcia in general, cu mici exceptii- Anatolia centrala si partea de est) e un spatiu turistic si chiar pervertit de turismul de masa (multi turci spun si ei asta, desi sunt constienti de avantajele inerente), prin urmare comerciantii, proprietarii de hoteluri sau pensiuni, tour-operatorii si cei ce ofera ture cu barca, cu yachtul, diving, snorkeling, etc. sunt gata sa te jupoaie, mai ales ca in general preturile nu sunt afisate si pretul pe care ti-l cer depinde de ... fata ta, de cat de hotarat arati si de cat de credibil suna cele cateva cuvinte pe care le-ai prins in turca. Negocierea insa este nu numai normala ci si de bun simt, daca accepti pretul la "prima strigare" esti fie prost crescut, fie de o naivitate crasa. Multe lucruri se pot negocia - la pensiunile la care am dormit am platit intotdeauna 50% din pretul cerut initial, dar "moshulicii" englezi sau nemti (coasta liciana este, in partea sa vestica, "engleza" si in cea estica "germana" - adica tour-operatorii lucreaza nu numai de preferinta dar chiar exclusiv cu agentii din respectivele tari) de regula platesc pretul cerut, considerand probabil ca asta e "pretul normal".
Zone intinse din coasta liciana au fost populate, pana la WWI, de greci, iar dupa razboiul greco-turc s-a facut un schimb masiv de populatie intre cele 2 tari, grecii au plecat si au venit turci. Multe sate au ramas si acum complet parasite. Satele de pe coasta erau sarace, oamenii erau pescari, pastori de capre sau cultivatori de maslini. Acum insa toate s-au transformat in statiuni, si arareori mai gasesti cate un pescar stingher si anacronic in barcuta lui, jalonand printre yachturi si guletele sclipitoare. Satele din interior sunt in continuare saracacioase, unele zone insa traiesc bine de pe urma cultivarii rosiilor (sunt uriase suprafete cu sere, cu centre la Kumulova sau Demre) si portocale (Finike de exemplu, o frumoasa statiune, e "obsedata" de portocale, exista chiar monumente ale portocalei, chiar emblema oficiala a orasului contine o portocala...)
Atasata veti vedea imaginea unui mic satuc pescaresc, Ucagiz( citit "uciaz" cu "u" ca in "Muller") transformat intr-o microstatiune cocheta, baza de plecare pt boat trip-uri spre orasul antic Simena, spre insula Kekova si orasele scufundate din zona (in urma unui cutremur din antichitate).

Acest topic a fost editat de carpatic: 13 Oct 2004, 04:38 PM

Specificul arhitecturii caselor otomane mi-a placut intotdeauna. La noi acum in Dobrogea gasesti mai rar astfel de cladiri, insa de pastreaza bine in alte foste provincii, cum ar fi de ex Bulgaria si in special Plovdiv-ul. Si in Stanbul, in orasul veci, au ramas multe case din lemn in stilul specific, desi acum sunt majoritatea darapanate.
In imagine sunt case vechi din Antalya, punctul terminus estic al Lykiei.

Dupa cum am prevazut ceva mai devreme, ruinele revin in fortza !
Xanthos a fost capitala federatiei oraselor Lykiene si probabil cel mai mare oras din zona, pana la cucerirea persana. "Xanthienii" erau recunoscuti si renumiti in antichitate pentru darzenia lor, probata in doua importante momente, cand au preferat sa moara pana la unul decat sa se predea - in cursul campaniilor persane din Asia Mica la sfarsitul sec 6BC, cand orasul a fost incendiat de locuitorii sai pentru ca apoi sa moara in lupta pana la ultimul, si in campania din 43BC (sper sa nu gresesc) a romanului Brutus, cand figura aproape s-a repetat.
Orasul era intins, are o necropola mare, cu multe monumente funerare deosebite, dar cel mai celebru mormant e "mausoleul harpiei" (in plan departat, in poza atasata) cu basoreliefuri ce descriu drumul sufletului dupa moarte.
Orasul a fost pradat in epoca moderna, la sfarsitul sec 19, de catre un lord englez, si multe din basoreliefuri si sculpturi se afla acum la British Museum. Totusi, a ramas destul.
In imagine, asadar, amfiteatrul de la Xanthos si Mausoleul Harpiei

Cucerit in cele din urma de romani, Xanthos a devenit un centru important zonal, iar apoi un infloritor oras bizantin.
Se pastreaza fundamentele unei bazilici bizantine de mari dimensiuni, cu mozaicuri destul de bine conservate.

Orasul Letoon, "orasul lui Leto", a fost centurl spiritual al federatiei liciene, cu mari temple ale lui Apollo si Artemis. Din pacate s-a pastrat destul de putin din el, in ciuda eforturilor arheologilor de a-l reface. Situl e destul de izolat, am mers 5 km pe jos ca sa ajung aici (la intoarcere, am prins un "autostop" voluntar pe motocicleta) si e ingradit. In imagine, amfiteatrul de la Letoon (nu e impresionant, dar nu am vrut sa las acest oras "afara" din poveste).

Patara a fost un oras important elenistic si apoi roman, si locul de nastere a sfantului Nicolae.
Ruinele de aici sunt numeroase si imprastiate pe o suprafata mare, printre dune de nisip si mlastini. Foarte aproape de anticul oras se gaseste una dintre cele mai celebre plaje ale Turciei, lunga de 18 km, cu un nisip foarte fin si apa mica, plaja care in perioada verii este loc de "cuibarit" pentru broastele testoase marine (Caretta) iar accesul in perimetru pe timpul noptii, din aceasta cauza, este interzis. Datorita acestui considerent, ca si a situarii orasului antic, statiunea cu pensiuni, restaurante si tot tacamul e tinuta la vreo 3km in interiorul uscatului, construita in jurul satului (desi amdubii ca a fost aici un sat inainte) Gilemish. Plaja e intr-adevar superba, apa a fost foarte calda ( ) dar la urma urmei e doar o plaja lunga cu nisip, nu pun poze cu ea decat la cererea expresa a ... fanilor.
In imagine, un arc preroman "de triumf"/

Si un templu din Patara, sau mai bine zis ce a mai ramas din el.

In Patara gasesti frecvent ziduri bine conservate si chiar constructii cu 4 pereti (acoperisul fiind pe structura din lemn e normal ca s-a degradat repede)
Cateva exemple mai jos:



Un exemplu de continuitate istorica - Patara a fost oras lician, grecesc (elenistic) roman si bizantin.
In imagine, un sarcofag lician de la Patara

In primul rand, repar o inadvertenta din unul din posturile anterioare - arcul de triumf de la Patara nu e "preroman" ci a fost ridicat de catre Mettius Modestus, guvernator roman al Patarei, in jurul anului 100 AD.
Va urma acum o succesiune de imagini de la Myra, orasul in care a fost episcop Sf. Nicolae, si acest oras, ca majoritatea vechilor centre liciene, fiind locuit o perioada indelungata si pastrand urmele civilizatiilor succesive care l-au stapanit, de la licieni la bizantini.
Teatrul de la Myra este deosebit de bine pastrat, este cel mai mare din cele pe care le-am vazut in Lykia (totusi, mai mic decat de exemplu amfiteatrul de la Aspendos, vreo 300km spre est, in antica Pamphillia). Nu numai tribunele sunt bine conservate, ci si marile holuri de sub ele, de jur imprejur. Teatrul a fost in vechime impodobit cu numeroase basoreliefuri "tematice", multe desigur au fost duse in muzeele lumii, dar au ramas destule in situ, risipite in jurul teatrului. Le veti vedea pe cele mai frumoase (zic eu).
Deocamdata, o vedere a teatrului

Acest topic a fost editat de carpatic: 15 Oct 2004, 09:50 AM

Myra, amfiteatrul, o vedere spre intrarea uneia dintre "galerii"



Cateva masti sculptate, parte probabil din frizele ce impodobeau fatada teatrulu.



Un alt tip de decoratie, probabil un cap de gorgona (o gorgona blanda si draguta totusi)