Profetii evreilor

Ieremia, contemporanul nostru
Profetiile Vechiului Testament sunt intotdeauna tulburatoare si actuale. Daca societatea a avansat tehnic deosebit de mult, spiritual lucrurile nu stau chiar asa, pentru ca din unele puncte de vedere omenirea se afla in plin paganism. Singura diferenta este ca idoli noi au luat locul celor vechi din vremea Sf. Prooroc Ieremia. Pe atunci, oamenii s-au indepartat de Dumnezeul adevarat, impreuna cu cei din frunte ai lor. Responsabilitatea conducatorilor fiind intotdeauna cea mai mare, Domnul pe ei i-a mustrat in primul rand. "Preotii n-au zis: Unde este Domnul? invatatorii legii nu M-au cunoscut; pastorii au lepadat credinta si proorocii au proorocit in numele lui Baal si s-au dus dupa cei ce nu ii pot ajuta".

Pentru ca oamenii nu si-au pus nadejdea in adevaratul Dumnezeu ci in bogatiile pamantesti, uitand ca si acestea stau tot in mana Lui, Ieremia a anuntat pedepse divine mari, prin cotropirea de catre un popor de la miazanoapte care il va lipsi chiar de idolii in care se incredea: "si vor manca aceia secerisul tau si painea ta; vor manca pe fii tai si pe fiicele tale; vor manca oile tale si boii tai; vor manca strugurii tai si smochinele tale si vor trece prin sabie cetatile tale cele intarite...".

Chiar si increderea in existenta templului era desarta cata vreme jertfele erau formale. Nici o schimbare a sufletului nu exista si nici o participare interioara a oamenilor la cultul extern adus lui Dumnezeu. "Cum? Voi furati, ucideti si faceti adulter; jurati mincinos, tamaiati pe Baal si umblati dupa alti dumnezei pe care nu-i cunoasteti, si apoi veniti sa va infatisati inaintea Mea in templul Meu, asupra caruia s-a chemat numele Meu, si ziceti: "Suntem izbaviti", ca apoi sa faceti iar toate ticalosiile acelea?" Profetul arata ca pentru cei care staruie in aceleasi pacate, rugaciunile sunt inutile, oricine ar mijloci pentru ei: "Chiar Moise si Samulel de ar sta inaintea Mea, sufletul Meu nu s-ar indupleca spre poporul acesta. Izgoneste-l de la fata Mea ca sa se duca."

Dumnezeu, in indelunga Sa rabdare si multa Sa milostivire, dupa fiecare certare a poporului pentru pacate, a asteptat pocainta si intoarcerea acestuia catre El, adevarata si definitiva, dar vazand indaratnicia lui, a anuntat hotararea irevocabila de a-l pedepsi: "Cel randuit pentru moarte sa se duca la moarte, cel pentru sabie, la sabie, cel pentru foamete, la foamete si cel pentru robie, la robie." Intr-adevar, pana la cucerirea babiloniana si in timpul celor 70 de ani de robie proorociti de Ieremia, toate acestea s-au intamplat.

In partea a doua a cartii (cap. 30-33), profetiile se indreapta catre vremurile fericite ale eliberarii din robie si ale mantuirii mesianice. Prin puterea lui Dumnezeu poporul va fi adunat si readus la starea fericita de la inceput. O noua relatie va incepe intre Dumnezeu si popor, consfintita printr-un nou legamant diferit de cel ce a fost incheiat in vremea lui Moise. "Iata vin zilele, zice Domnul, cand voi incheia cu casa lui Israel si cu casa lui Iuda un legamant nou. insa nu ca legamantul pe care l-am incheiat cu parintii lor in ziua cand i-am luat de mana, ca sa-i scot din pamantul Egiptului." Acest nou legamant va fi de natura spirituala consfintind o legatura mult mai intima cu divinitatea "Voi pune legea mea inlauntrul lor si pe inimile lor voi scrie, si le voi fi Dumnezeu iar ei imi vor fi popor."

Venirea lui Mesia, care va face judecata si dreptate, este anticipata prin zilele bune ce vor fi in timpul lui Zorobabel. In timpurile mesianice "Iuda va fi izbavit si Ierusalimul va trai fara primejdie si Odraslei aceleia I se va pune numele "Domnul-dreptatea noastra"."

In partea a treia a cartii Ieremia mustra regele si poporul pentru nepasare fata de cuvantul lui Dumnezeu, dand ca model de ascultare pe recabiti care se abtineau de la vin din respect fata de porunca lui Ionadab, tatal lui Recab de a nu bea. Dupa descrierea in amanunt a distrugerii Ierusalimului si a salvarii proorocului din groapa cu noroi, aratand uciderea guvernatorului Godolia pus de Nabucodonosor in Ierusalim, Ieremia sfatuieste poporul sa nu fuga in Egipt ci sa accepte rolul pedagogic al exilului. In ultima parte sunt o serie de proorocii impotriva popoarelor din jur. Desi finalul cartii este marcat de distrugere si exil, mesajul intregii scrieri lasa loc pentru nadejde, fiindca Domnul, pentru cei ce se roaga Lui, odata cu ispita va aduce si scaparea de ea: "Nu va temeti de regele Babilonului, de care va cutremurati; nu va temeti de el, zice Domnul, caci Eu sunt cu voi, ca sa va scap si sa va izbavesc din mana lui. Si va voi arata mila si el se va milostivi spre voi si va va intoarce in pamantul vostru."

Sa se aplice oare si contemporaneitatii ?

Asta e din "Ziua" de azi?