Aici nu pot fi intru totul de acord cu tine Zorro Observ si eu tendinta asta de "mie sa-mi fie bine, fiecare sa-si pasca propriile oi" si pe langa faptul ca ma intristeaza mi se pare cat se poate de nefireasca. Omul e prin esenta o fiinta sociala si se raporteaza mereu la cei din jurul sau, la colectivitate. De unul singur e o fiinta cat se poate de fragila si vulnerabila, din toate punctele de vedere, cred. E inutil si imposibil sa incercam sa ne debarasam de influentele celor din jur, e imposibil sa ignoram problemele celor din jur, in special pe acelea ale celor dragi noua. E firesc sa nu te afecteze ce i se intampla lui X si Y aflati la celalalt capatul lumii dar mi se pare anormal sa ignori problemele celui de langa tine si sa pretinzi sa si le rezolve singur, mai ales ca in creerea problemelor respective au existat cu siguranta mai multi protagonisti care au jucat un rol mai mic sau mai mare. E adevarat ca tu esti persoana cea mai indicata pentru a te ajuta dar, asa cum a spus Justice, avem cu totii nevoie de mai mult sau mai putin suport extern, cred eu. In cazul celor ce au descoperit pamantul pe care stau si sunt hotarati sa se ridice e mai simplu.

Sunt multi cei care se bat cu caramida-n piept ca nu au nevoie de nimeni si nimic, sunt independenti si se descurca singuri dar putini sunt aceea care atunci cand trec printr-o situatie dificila nu cer ajutorul celor din jur, intr-un fel sau altul. Multi o fac inconstient si atat de slab incat strigatul ramane uneori neauzit si fara raspuns. Altii nici macar nu-si dau seama ca au nevoie de ajutor. Un exemplu: nea' Ion sufera de depresie dar habar nu are. Colegul, in schimb, isi da seama ca e ceva in neregula cu nenea Ion si poate banuieste si care ar fi problema. Aici mi se pare ca se bat cap in cap afirmatiile tale, Zorro. Nu ar trebui sa ne ignoram propriile probleme.. dar de multe ori nu suntem constienti ca ele exista. Ar trebui sa ignoram problemele celor din jur.. dar in felul asta eroul nostru nu va afla poate niciodata ca are o problema, mai ales ca prima reactie - de autoaparare - e sa negam ca ar fi ceva in neregula. Nestiind ca are o problema isi va ignora propria rana care asa cum ai spus si tu e putin probabil sa treaca de la sine, ba mai degraba se va mari si infecta. Rezultatul? Il vedem in fiecare zi la jurnalul de ora 5 Nu spun ca totul e atat de tragic, ar fi foarte multe de zis si oricum am impresia ca am deviat de la subiect dar convingerea mea ramane: a ignora problemele altora nu e o solutie valabila

Si ca sa contrazic partial ce-am spus eu pe-aici , va spun ca eu sunt nu genul ala de persoana care baga cu forta pe gat ajutorul. De multe ori nu reacioneaz la "strigatele de ajutor" cu frecventa joasa din cauza simplului fapt ca nu rareori tentativele de ajutorare sunt percepute ca altceva. Si din cauza ca stau cam prost cu auzul, recunosc. Totusi, atunci cand imi este cerut ajutorul fac tot ce-mi sta in putinta, atat cat stiu.

Eu sunt aia care pune la loc punga cazuta de pe raft la supermarket desi nu e treaba mea (stiu ca nu are legatura, dar am 39 febra cand scriu chestiile astea si sper sa fiu iertata.. )


Pe de alta parte, lumea in care traim e foarte departe de lumea perfecta pe care ne-o imaginam si o vrem - o lume care nu va exista niciodata in ciuda discutiilor noastre de aici. Nu cred ca exista vreo solutie.. Oricat s-ar zbate unii, mereu vor exista oameni care se vor prabusi fara a se mai putea ridica.

P.S: Sper sa nu te deranjeze ce-am spus eu aici Zorro draga. Am vrut sa ma bag si eu in seama

Indiferenta nu e o solutie. E primul pas spre cadere. Cred ca important este in momentele grele sa ne bazam in primul rand pe puterea din noi, sa constientizam importanta eului, si chiar daca e cumplit de greu sa nu ne gandim in acele momente la marimea dezastrului ci sa cautam o carare cat de mica care sa ne readuca pe linia de plutire cel putin.Totul se face cu rabdare si incredere,cu disperare si speranta. Socul trebuie parcurs pas cu pas, ca si cand am retraii toate momentele care au dus la "cadere". La mine a functionat metoda. Sa nu ne complacem in situatie, sa nu ne plingem de mila, sa devenim putin pragmatici si chiar egoisti, sa ne punem pe noi in prim plan, sa avem puterea sa "schimbam radical directia" chiar daca nu prea stim ce va urma. "Cind ai pierdut totul singura varianta e riscul" si daca nu mai ai ce pierde, merita sa incerci.

Am tot ocolit subiectul pentru ca sincera sa fiu mi-am pus si eu intrebarea de unde am luat in ultimii zece ani puterea de a merge mai departe.Probabil pentru ca din fire sunt mai optimista si ma gandesc ca daca azi nu mi-a mers bine mai e si maine o zi care poate va aduce mai bine si pentru mine.
Ieri a fost o zi gri , cu un pic de ploaie , nori, frig.Azi a rasarit de dimineata soarele, mai e frig dar am sperante sa se incalzeasca si sa se termine intr-o zi minunata.
Ce exemplu poate fi mai bun ca asta ?
Pentru toti pesimistii : Capul sus si tot inainte ( ca pionierii ).

Ei, na...ce sa ma deranjeze. Te inteleg perfect! Daca zici ca aveai 39 febra, nici nu aveai cum sa scrii ceva coerent. (evident glumeam)

Da, ai dreptate cu nea' Ion depresivul si cred ca este foarte greu sa-l faci sa-si dea seama de situatie. Oricum, asta e treaba voastra, a psihologilor
Cand am scris, m-am gandit insa la faptul ca sunt multi care vor sa te ajute chiar daca tu nu vrei, iar cand ii refuzi, se oftica. Exemplu: am o cunostinta care e obsedata de suplimente nutritive si de fiecare data cand ma intalnesc cu ea ma toaca la nervi cu laptisorul de matca, cu spirulina cu calciul, magneziul si alte alea. Si nu numai ca-mi explica ce bune sunt, dar incearca sa ma faca sa le si iau. Eu nu neg ca nu sunt bune, dar atata timp cat nu ma simt rau nu am de ce sa le iau.

Deci nu ma refeream la o indiferenta cinica fata de cel de-aproape, ci mai mult la o indiferenta care sa denote respectul.

Oiski poiski (wow ce nick ai ), frumos tot ce-ai spus ,,...pana la ziua de maine. Ziua de azi ne apartine, maine nu exista inca. Ne cade o caramida in cap, alunecam pe o coaja de banana etc, gata, s-a terminat cu noi .

AZI trebuie sa ne revenim. Ne oprim nitzel, privim spre cer (chiar de ploua...ca deh putem inchide gura de vrem), si facem ceva in timpul asta de acum. Nici somul nu aduce alinare. Te trezesti intr-un maine, si esti la fel de posomorat. So, toate trebuie rezolvate AZI, ACUM

Cei care sunt macinati de o continua cadere in jos, trebuie sa inceapa sa iubeasca. Nu ma refer aici la iubirea fizica. exista copaci, fluturasi, porumbei, vecini, soacre, vanzatoare de aprozar. slava Domnului ca avem ce iubi.

Cand suntem depresionati, inseamna ca inima este bagata sanatos intr-o carapace. Scoateti-o afara. Daca asta cu iubirea nu functioneaza, trageti o fuga pe-afara. Cand sangele incepe sa se miste, poate mai cade ceva de pe inima aia...

iubire si sport

Sau lene, trandaveala si un ceai cald :)da, asta-mi place

Topicul nu este necesar pesimist ... este realist , dureros de realist.
Nu cred ca "daca"... ci cit de repede si cum te ridici !
Daca nu vrei sa te ridici , atunci e o mare problema . Intotdeauna m-am ridicat , de obicei fara ajutor exterior. Mi-a fost de ajutor sa am pe umarul cui plinge sau cui sa marturisesc of-ul meu , dar de ridicat mereu singura . Cum ?? Ambitie , incapatinare si cu gindul la acel fantastic film Amelie... Amelie m-a schimbat mult , am mai zis si in alt topic ...
Mai am eu o vorba : "What doesn't kill me , makes me stronger . " Si cam asa este ...
Si daca lumea este rea , si egoista , si urita , si trista , fii tu cel bun , cel care aduce un zimbet celorlalti , cel care aduce soare si lumina in jur .
A fi indiferent este poate o crima , una tare subtila (sa nu uitam reclama cu "indiferenta ucide", ce m-a "atins") .
Nu prea dau sfaturi , nici eu nu le urmez ... dar sa ai pe cineva care sa te asculte si inteleaga e mare lucru.