HanuAncutei.com - ARTA de a conversa!
Haine Dama designer roman

Bine ati venit ca musafir! ( Logare | Inregistrare )

 
Reply to this topicStart new topic
> Destin
Renex
mesaj 15 Sep 2004, 01:39 AM
Mesaj #1


Musteriu
*

Grup: Musterii
Mesaje: 9
Inscris: 16 February 04
Forumist Nr.: 2.248



M-am trezit transpirat. Eram acasă, în patul meu. Andreea dormea lângă mine. Am privit-o lung. Avea chipul obosit. A avut mult de lucru la servici în ziua precedentă si a venit frântă. Iar eu, în loc să o las să se odihnească, am certat-o. Sufeream de o gelozie extrem de mare şi nu ii permiteam să se apropie de nici un barbat sau să stea la servici după program. Nu înţelegeam de ce trebuie să rămână atât de mult când ceilalţi părăseau locul de muncă mult mai devreme. Doar ea stătea atât de târziu. O acuzam de multe şi o făceam să sufere. Eram un neghiob! Acum dormea adânc. Mă întrebam dacă şi ea avea visele pe care le aveam eu. Privind-o, imi aminteam perfect visul.
Un râu. Aşteptam ceva sau pe cineva.O zi posomorâtă de toamnă. Cer întunecat. Nori grei. Oameni puţini pe alei. Câteva bărci care se grăbeau să ajungă la mal. Râul era învolburat. Niciodată nu am văzut un râu atât de nervos. Mă ingrozise gândul că aş putea vedea pe cineva purtat pe valurile lui. Îmi părea ciudat locul, dar totuşi cunoscut. În oraşul nostru era doar un râu mic, dar acesta era mult mai mare. Simţeam că am mai fost în locul ăsta, dar nu îmi aminteam unde era.
Privind spre râu am văzut o culoare ciudată. Realizam că apa era înegrită din cauza mizeriei şi a nervozităţii, dar roşie? Aşa ceva nu mai văzusem niciodată. Mi-am îndreptat privirea spre locul respectiv, încercând să observ ce se întâmplă. Şi am văzut...o fetiţă de 5-6 ani, cu părul blond, purtată de valuri. În acelaşi moment am auzit un strigăt puternic, apoi am văzut o femeie plângând.
- Fetiţa mea, sufletul meu! Nu! Nu poate fi adevărat! Doamne! De ce? Era vocea femeii.
"Mama ei" mi-am spus. "Trebuie să fac ceva." M-am ridicat de pe scândurile uscate ale podului pe care stăteam, şi am fugit. Le simţeam clătinându-se şi scârţâind sub paşii mei. "Daca se rup si cad in apa, dubland victimele raului?" Imi era teama, eram ingrozit, dar stiam ca trebuie sa fac ceva. Am ajuns la capatul podului si am coborat spre rau. Am intrat in apa. Rece. Murdara. Adanca. Imi ajungea pana la gat, si imi veni in minte gandul ca nu pot inota. Eram aproape de fetita. I-am prins mana, apropiindu-i trupul de al meu. I-am verificat pulsul. Mama ei intrase in apa dupa mine, iar acum era in spatele meu. A inteles totul in momentul in care mi-a vazut fata, privirea, expresia. A fugit inspre noi. A ajuns la fetita, a prins-o de manuta dreapta. Iar eu am lasat-o. A luat-o in brate, lipind capul copilasului de pieptul ei. Avea tenul deschis. Un inger. Intrebarile imi fugeau in minte. "De ce s-a intamplat asta? Cum s-a intamplat? Destinul? Dumnezeu?". Mama ei ma privi, iar eu mi-am simtit inima franta.
- Imi pare rau. Am ajuns prea tarziu.

M-am trezit in momentul in care am spus aceste vorbe. Acum stateam si o priveam pe Andreea. Imi parea atat de rau ca am certat-o, ca i-am spus acele cuvinte. Doream sa imi cer iertare, dar nu o puteam trezi. Stiam ca trebuie sa plec. Fetita nu a fost salvata in vis, dar poate as fi reusit sa o salvez in realitate. Exista o singura problema. Nu imi puteam aminti locul, raul in care murise fetita.
- Olanesti... auzisem vocea sotiei in somn.
Asta trebuia sa fie! Am fost la Olanesti cu 2 ani in urma si ne-am distrat grozav. Acum imi aminteam locul, si podul, si raul, si...tot. Era Olanesti! Mi-am pus cateva haine in bagaj, am scris un scurt bilet adresat Andreei,am sarutat-o si m-am pregatit sa plec.Dar inainte am intrat in camera copilului. Dormea. L-am pupat pe frunte cu o dragoste de tata care fierbea in mine mai mult ca niciodata. "Putea fi el in locul fetitei." Am iesit.
Am luat trenul si in cateva ore am ajuns in statiune. Imi aminteam locurile simtand un fior rece strabandu-mi intreg trupul in timp ce paseam prin oras repede, din ce in ce mai repede...spre pod. Aveam in fata doar chipul mort, palid al fetitei. Raul era linistit. Desi toamna, soarele era puternic, cerul senin, apa albastra. Am stat o ora, doua, trei, toata ziua. Nu s-a intamplat nimic. Seara m-am intors in statiune, plimbandu-ma din casa in casa, cautand un loc unde sa dorm. Pe la 1 noaptea am gasit o casuta saraca, fara televizor, radio sau alte tehnologii, in care locuiau doi batrani. Dupa cum aratau le-as fi dat 78-80 de ani. Si nu ma inselasem. Chiar atat aveau. M-au primit cu bucurie, ca pe fiul lor. Am dormit adanc, dar pe la 4 dimineata visul a revenit. M-am ridicat, m-am imbracat si am pornit spre rau. Am stat toata ziua asteptand, dar nimic nu s-a intamplat. Am venit acasa ostenit. A doua zi m-am dus inapoi, a treia la fel, timp de trei luni. Intr-o zi, batranii m-au chemat la ei si m-au intrebat de ce imi petrec tot timpul langa pod si de ce mi-am prelungit vacanta cu trei luni. Oamenii obisnuiau sa stea aici cateva zile. Le-am povestit visul, iar ei au plans. Mi-au povestit ca in tinerete au avut o fiica care a murit inecata, iar un om a incercat sa o salveze, dar intervenise mult prea tarziu. Exact ca in visul meu! Apoi mi-au spus ca au avut un baiat de o luna, dar pentru ca nu ar fi suportat durerea de a-l pierde inecat si pe el, l-au dat surorii femeii, care s-a mutat in Salaj, unde a crescut copilul, departe de parinti. Mama adoptiva a murit cand copilul a implinit 10 ani, iar tatal cand baiatul avea 12 ani, ducand secretul cu ei in mormant. "Ursitoarele ne-au spus", povesti batranul, "ca ne vom pierde ochii din cap, ca vom ramane fara copii, nefericiti toata viata. Dar ne-au spus ca la batranete bucuria ne va reveni. Nimic nu e mai important decat familia." Am ramas putin uimit pentru ca mama murise cand am avut 10 ani, iar tatal doi ani mai tarziu.

Andreea era in doliu. Trecura trei luni de cand sotul ei plecase, lasand doar un bilet in urma. Incerca sa il caute peste tot, la prieteni, la verisori, la frati si surori dar nu il gasi. Nu lasase pe bilet locul unde plecase. Scria doar atat "Imi pare rau pentru tot ce am facut, dar nu si pentru asta.Am avut un vis pe care trebuie sa il indeplinesc. O viata trebuie salvata", nestiind ca era vorba viata lui.Acum era iarna.
Cineva suna la usa. Andreea se apropie, se uita pe vizor, si nu ii veni sa creada. Deschise usa. Era sotul ei. In spatele lui, doi batrani modesti, de aproximativ 78-80 de ani.
- M-am intors, zise el, si m-am salvat. Ei sunt parintii mei.

George Olah sorry.gif
Go to the top of the page
 
+Quote Post
janine
mesaj 15 Sep 2004, 01:46 AM
Mesaj #2


Vornic
****

Grup: Membri
Mesaje: 318
Inscris: 3 July 04
Forumist Nr.: 3.997



Intrebare: True story????? blink.gif
Oricum e emotionanta cry.gif


--------------------
user posted image
!!retupmoc eht ni deppart m'I !pleH

When The Power of Love overcomes The Love of Power the World will know Peace.....
Go to the top of the page
 
+Quote Post
Renex
mesaj 18 Sep 2004, 01:13 PM
Mesaj #3


Musteriu
*

Grup: Musterii
Mesaje: 9
Inscris: 16 February 04
Forumist Nr.: 2.248



multumesc janine.

nu, nu e o povestire adevarata,dar e o povestire care ar putea fi adevarata.

Locatiile sunt reale, intamplarile ar putea avea loc... dar totul este rezultatul imaginatiei mele.

Ma bucur ca povestirea a reusit sa te emotioneze, acesta este scopul ei.

George
Go to the top of the page
 
+Quote Post
Promo Contextual
mesaj 18 Sep 2004, 01:13 PM
Mesaj #


ContextuALL









Go to the top of the page
 
Quote Post
janine
mesaj 18 Sep 2004, 10:38 PM
Mesaj #4


Vornic
****

Grup: Membri
Mesaje: 318
Inscris: 3 July 04
Forumist Nr.: 3.997



George pe mine m-a emotionat deplin...ma mir doar cum de sunt singura pe care a atins-o povestioara cry.gif


--------------------
user posted image
!!retupmoc eht ni deppart m'I !pleH

When The Power of Love overcomes The Love of Power the World will know Peace.....
Go to the top of the page
 
+Quote Post
OMU'BUN
mesaj 19 Sep 2004, 07:58 PM
Mesaj #5


Batranul Cronicar
******

Grup: Moderator
Mesaje: 1.491
Inscris: 5 June 03
Din: Romania
Forumist Nr.: 360



QUOTE
...pe mine m-a emotionat deplin...ma mir doar cum de sunt singura pe care a atins-o povestioara

Oare asa sa fie? Poate ca nu-i tarziu sa mai impresioneze si pe altii! Eu unul am fost coplesit! Sunt surprins ca aceste randuri se gasesc aici si nu la un loc cu celelalte de pe acest forum. Poate tocmai de aceea multi nu se grabesc sa-si dea cu parerea.
Renex, imi place cum scrii. Ai talent si imaginatie! Succes! smile.gif


--------------------
Dincolo de inocenta e alunecare !
Go to the top of the page
 
+Quote Post
janine
mesaj 19 Sep 2004, 11:11 PM
Mesaj #6


Vornic
****

Grup: Membri
Mesaje: 318
Inscris: 3 July 04
Forumist Nr.: 3.997



Omu' Bun eu ma refeream ca totusi atata lume s-a uitat la post si se pare ca totusi multi dintre cei ce au vizitat poatul nu si-au dat cu parerea...
este intr-adevar emotionant ce am citit... jamie.gif


--------------------
user posted image
!!retupmoc eht ni deppart m'I !pleH

When The Power of Love overcomes The Love of Power the World will know Peace.....
Go to the top of the page
 
+Quote Post
Renex
mesaj 20 Sep 2004, 12:24 AM
Mesaj #7


Musteriu
*

Grup: Musterii
Mesaje: 9
Inscris: 16 February 04
Forumist Nr.: 2.248



OMU'BUN unde ar trebui sa se gaseasca?
Go to the top of the page
 
+Quote Post
OMU'BUN
mesaj 20 Sep 2004, 06:59 PM
Mesaj #8


Batranul Cronicar
******

Grup: Moderator
Mesaje: 1.491
Inscris: 5 June 03
Din: Romania
Forumist Nr.: 360



Sper sa nu fac vreo gafa daca spun ca alaturi, la "Editoriale" unde foarte multi dintre forumisti au asemenea incercari. Desi, aruncand o privire, constat acum ca au mai procedat si altii intocmai. Totusi, parca se cam amesteca arta scrisului cu cine stie ce analize filosofice sau idei care nu au tocmai legatura reala cu inspiratia literara. Cat despre "critici", la rubrica special acordata criticii. Dar ce mai conteaza, daca ne face placere ce citim, iar tie sa scrii asa de frumos? Felicitari si succes! smile.gif


--------------------
Dincolo de inocenta e alunecare !
Go to the top of the page
 
+Quote Post
Tear
mesaj 22 Sep 2004, 02:23 PM
Mesaj #9


Dregator
*****

Grup: Membri SpecialPM
Mesaje: 571
Inscris: 12 January 04
Din: Bucuresti
Forumist Nr.: 1.791



Impresionanta, intr-adevar, povestirea ! Ai talent cu carul, Renex ! Parca te cufunzi, pe masura ce o citesti, in acel timp si acel loc, in acea atmosfera misterioasa ! Scriitori remarcanti nu au reusit atat de bine acest lucru asupra cititorului. Incearca sa nu-ti irosesti talentul. Cultiva-l ! Stiu ca este greu. Nu reusesc nici eu cu fiica mea (e vorba de alta arta : pictura). Dar tu esti tanar, cred (nu ?) si vei reusi ! Succes !
Si continua si aici, pe Han ! Nu cred ca sunt singura care doresc acest lucru !


--------------------
Nimic nu e intamplator
Go to the top of the page
 
+Quote Post
Renex
mesaj 22 Sep 2004, 07:15 PM
Mesaj #10


Musteriu
*

Grup: Musterii
Mesaje: 9
Inscris: 16 February 04
Forumist Nr.: 2.248



multumesc Tear. Ai dreptate, sunt tanar (cum ti-ai dat seama?).

Atunci cand simti ceva cu adevarat, reusesti sa creezi o imagine feerica. Atunci cand scriu reusesc sa ma traspun in pielea personajelor, sa vad locurile care ii inconjoara, sa fiu acolo. Lupta pentru cultivarea acestui ceva pe care l-am gasit in mine si pe care multi il numesc talent este foarte grea, deoarece nu mi se ofera nimic de la sine in acest domeniu. Nici la scoala, nici acasa... Ii invidiez pe copiii/tinerii a caror parinti descopera un talent in ei, incearca sa ii ajute sa si-l cultive, insa sunt refuzati. Si in parintii mei se ascunde o comoara, insa ei se ocupa de partea reala, in timp ce eu sunt pe cealalta extrema, umana. Astfel, oricat ar dori sa ma ajute, la urma urmei trebuie sa ma descurc singur. Si astfel am de dus o lupta pe care putini de varsta mea o duc.
Go to the top of the page
 
+Quote Post
Tear
mesaj 23 Sep 2004, 10:55 AM
Mesaj #11


Dregator
*****

Grup: Membri SpecialPM
Mesaje: 571
Inscris: 12 January 04
Din: Bucuresti
Forumist Nr.: 1.791



Ti-ai transpus sufletul in cuvinte si se vede ca e tanar.
Apropo de parintii tai, saracii, fara partea reala nu ai putea tu sa te ocupi de cea umana ! Si sa stii ca orice om trebuie sa se descurce singur in viata ! Singur traieste si singur moare ! Isi croieste destinul pas cu pas, iar daca are credinta, reuseste. Iti doresc sa nu-ti pierzi credinta si speranta. Si cand vei ajunge cineva, sa-ti amintesti de Hanul Ancutei !

Acest topic a fost editat de Tear: 23 Sep 2004, 11:48 AM


--------------------
Nimic nu e intamplator
Go to the top of the page
 
+Quote Post
Ramona--
mesaj 24 Sep 2004, 08:25 PM
Mesaj #12


Musteriu
*

Grup: Musterii
Mesaje: 9
Inscris: 6 September 04
Forumist Nr.: 4.406



Ai foarte mult talent ..Povestea este emotionanta si foarte frumoasa .. Nu lasa talentul sa piara , du lupta pana la capat..pana vei reusi! Mult noroc in continuare ! smile.gif
Go to the top of the page
 
+Quote Post
cri-cri_d'Amour
mesaj 29 Sep 2004, 07:36 PM
Mesaj #13


Vataf
***

Grup: Membri
Mesaje: 170
Inscris: 16 July 04
Forumist Nr.: 4.086



QUOTE (Renex @ 22 Sep 2004, 08:28 PM)

  Atunci cand scriu reusesc sa ma traspun in pielea personajelor, sa vad locurile care ii inconjoara, sa fiu acolo.

Renex, te felicit si eu pt povestioara ta, e chiar reusita si nu ar trebui sa renunti la scris, chiar daca nu esti sustinut. Am incercat si eu sa scriu si la fel ca tine, nu am avut nici o "sustinere", indrumare etc. si eu fac la fel cand scriu, vad prin ochii personajelor mele, incerc sa fiu "ele".
am citit ceva in genul povestioarei tale, ceva asemanator, mai demult, nu mai stiu unde, poate intr-un almanah literar mai vechi gasit pe la ai mei, da, doar ca a ta e mai reusita, capteaza mai mult atentia cititorului.
bafta! clapping.gif


--------------------
"Daca faci pe mortul plutesti in libertate."
Go to the top of the page
 
+Quote Post

Reply to this topicStart new topic

 



RSS Versiune Text-Only Data este acum: 28 March 2024 - 11:16 AM
Ceaiuri Medicinale Haine Dama Designer Roman