In urbea mea natala, leat 1920, in pragul toamnei, adica cam pe la 1 septembrie si pana la fine de octombrie, imi spuneau bunicii mei ca intrau in gradinile de vara - terasele de azi - si nu erau putine...
Aveai de unde alege la fiecare colt de strada. Da' te duceai dupa nea Florea, garoiu de matase ce le zicea de- alean.
Si intrau bunicii mei...
Mancau pastrama de oaie din blide de lut cu mujdei si mamaliga luata de pe fundul de lemn cu liguroiul tot de lemn, si impingeau dumicatii pe gat cu must, luat in graba de la intrarea gradinii, de la mama teascului, mai cu un samburel, mai cu o codita ramase in plutire...
Alteori mesele ajungeau pana in largul trotuarului pavat cu dale mari de piatra, patrate, gri inchis. Printre ele corcodeii dansau cu buricul itit de sub camasa ca sa prinda vreun banut...Cotarlele printre picioare, hamaiau a os...
Porumbii rastigniti pe garduri, radeau cu dinti de aur...
...treceai frumoasa Zaraaza....
Si ce frumos se numara toamnele cand pleci in crucea noptii intr-o trasura trasa de doi cai negrii, taciuni cu motoloace rosii pe la hamuri, de deochi...Cand aleargau ei cu copite potcovite de sareau scantei din drumul pavat cu piatra cubica de granite, pusa -n evantai !
Nici razboiul nu a putut alunga obiceiul mustariilor. Numai ca mesele s-au strans in curti, curtile si-au acoperit ochii luminosi, iar lautarii ziceau cu surdina, printre soldati veniti in permisie.
Si-am zis verde salcioaraaaaa...
Si-ai mei printre ei.
Si porumbul rar in dinti...
Si-au aurit toamnele alte fructe, si-au sfarait gratarele pastrama altei generatii, aceea a copiilor bunicilor mei.
Si-a curs mustul din an in an, dar....tot bunicii mi-au aratat porumbul lafaindu-se ranjit in cantul portii...
- Uite mamaie, a venit toamna, te-am adus sa bei must !
Pe fata de masa in carouri alb/rosii, radeau galben tivit cu rosu craite-ntr-un pahar.
Am mancat pastrama de oaie, pe care am apucat-o cu mana, ca asa mi-au povestit ei ca se facea la crasma lu' Arion Ciuplea. Da' mi-au zis sa iau cu furculita, ca asa se mananca la restaurant acuma, ca asa m-au educat ei. Am mancat pastrama cu noduri, da'le-am inghitit cu must si le-am uitat cu zisa de lautari batrani tocmiti de buni sa-mi cante mie la ureche... Am dat si monezi la puradei si oase la zavozi...
Si-am mai baut inca o cana de must, da' nu mi-a adus-o chelnerul la masa, ci mi-am luat-o singura de la un tesculet mic, din spatele grilajului...
- Saru'mana pentru masa !
Am fost atat de fericiti, ca ne-am prelungit fericirea pana in octombrie de sfantul Dumitru cand mustuletu-i tulburel deja, dulce-ametitor, pregatitor de iarna....
Si porumbu' rade ferches, zicand :
Am strans toamna dupa toamna....
Asa-i ! S-au strans anii...
M-am dus intr-un alt an ca sa dau de pomana pastrama si must.
- Nu dam decat 100 g de pastrama !
- Si must ?
- Pai cat vrei tovarasa ?
- Atata cat sa fac baie-n amintiri....
Sa se inalte gandul stiulete de porumb !
Magnetofonul canta :
"Copacul drept se-nalta in gradina ta ..."
Prin 2000 eram la malul apei intr-un soare tranzitoriu-n asfintit, strecurat printre dintii porumbului.
Sub o umbrela de coca-cola rosie, asezata la o masa din plastic rosu, pe un scaun de plastic tot rosu, am primit in fata un tap dar nu cu bere ci cu must...rosu, dulce si bun, dar fara nici un samburel ramas deasupra in plutire libera.
Chelnerul m-a poftit sa imi aleg bucata de pastrama de oaie din galantarul-refrigerator. Daca oaia nu-mi cade bine, pot opta pentru muschi de porc, ori de vita, pui.
Eu am mancat pastrama de oaie intr-o farfurie de unica folosinta cu tacamuri de inox, dreapta in scaunul meu de plastic rosu si cu coatele lipite de corp.
Doi catei si un pisoi pe langa mine isi primira portia.
Copilandrii de etnie incerta, cereau nediscriminatoriu.
Si mega-boxele urlau, de se-auzea peste mal :
"As da zile de la mineeeeeeeeeeeeeee"...

E toamna iar, si timp de mustuiala. Se scurg din teasc zemuri de boabe albe, ori rosii, se toarna in pahare spre insotire cu pastrama... si cu noi alaturi.

Acum e randul vostru, povestiti si comandati !

Eu am baut bere din halba.
Si fara prea multa poezie

Contraste, iubire, cum stii tu a le povesti asa de superb. Auzi tu, maaaaaaaaa, sa halesti pastrama de oaie de aia originala, uscata pe cinstitelea, si sa bei din oala de pamant.....De ce impresia ca musai sa te invidiez din tot sufletu...
Ca io, dupa o noapte de internet ajunsei la lucru pe 8 - rareori se-ntampla asa ceva; si amu musai sa stau pana
la 4 Asta-i tragic...........................Da-i un motiv in plus sa ne mai conversam. Pa, tu draga...Ca io mi-s pe faza....

Vornice, draga....nu ma bag, da` berea-i in .oc de apa de ploaie cand crapi de sete. ZEMURILE alea sfinte-s baza si suprastructura existentei... Ca atunci cand s-o face 4 o zbughesc cu o mai mare viteza si gratie decat o gazela...spre - na, ca stii tu unde...

Te-as vedea dupa 7 halbe baute una dupa alta.
Si cred ca stiu unde o zbughesti matale , dar mi-e si rusine sa ma gandesc...

Maaaaaaaaaa; sa nu-ti fie rusine; ca io am gasit o crama in cartier, care vinde vin de la Minis, de ala cinstit, din butoi...Si mai au si zama de pruna stoarsa bine de tot - 10 mii detzu..... Acolo o zbughesc maaaaaaaaaa, ca io mi-s singur cuc. Cu voi, aici pe forum ce ma mai conversez....

Dupa vin te doare capul de nu stii cum te cheama a doaua zi dimineata.
Tzuica curata fiarta de 4 ori la 1000 grade te doboara repede si tre sa bei putin. si aici ai cefalee.
Cand ma imbat , prefer berea. Stau si filosofez mult. Ma imbat intr-un interval mai mare Dt de timp. Imi place sa ma gandesc cand sunt beut. Ma cuprinde romanticismul si ma iau de chelneritze.

Vornice, draga, nu ma ciorovaiesc cu tine pe tema asta. Io am gasit crama aia cu vin fain de tot si curat, si cu zama de prune - tot faina si fara zahar. Si sa stii ca daca beu o litra sau 2 de vin da` musai inainte 2 deti de tuica, nu ma doare apsolut nimica. Asta NU inseamna ca intre urechi lipseste ceva; numa ca nu ma doare. Daca schimb ordinea - atunci se schimba si datele problemei - doare rau de tot....Uite, azi noapte, cand ma conversam pe Han....inainte a fost zama de prune si dupa aia vinu`....Si azi cred ca o fi la fel. Numa ca, tu te iei de chelnerita, io incep sa am o imaginatie mai mult decat periculoasa si spun prea multe si dupa aia, ea nu mai vrea sa stea de vorba cu mine - aici, pe Han si atunci m-apuca plansu... si-ncep sa-l blastam pe ala care o inventat zemurile....

Pe cele din tot anul, va las sa le bodoganiti, dar incepeti si povestiti-mi despre gradinile din orasul vostru, despre cum e mustul si pastrama acolo. Aici au aparut panusii, stuful, s-au "imbracat" deja cateva gradini. Abia astept sa poposesc si sa le iau pulsul ! Voi ce faceti ?

Astazi, este duminica, dupa ploaie, este cam frig, dar cred ca dau niste telefoane si ma indrept spre o cana cu must. Va voi scrie cum a fost!