tocmai ai fost de acord cu mine... ai facut un compromis

totul inseamna sa mergi la munte, compromisul e ca te poti multumi si cu o poza...

nuante de gri....

Mutulica, Tyra a plecat de la "munte", indiferent ca era vorba sa-l vada in natura sau intr-o poza, la cinema sau in imaginatie. Tinta/totul era muntele. Mi se pare corecta afirmatia ei.
BTW, exista totul si exista si nimic in functie de cum asociem lucrurile in viata, in functie de principiile fiecaruia. Pot sa ma imbrac numai in negru ptr o zi, doua, trei, o luna, doua etc. Asta ptr ca eu fac alegerea asta. Cand acel tot sau nimic este primit din exterior, devine deja o corvoada ptr creierul nostru

Inteleg bine si ceea ce ai expus tu:)

Poti sa iti doresti sa faci ceva intr-o zi, si poate ai facut totul. Insa nu pot sa inteleg cum sa ma refer la TOT sau NIMIC pentru o peroada de timp. Sunt doua notiuni foarte controversate pentu mine . Asociez TOTUL universului intreg, infinitului sau, si asociez NIMICUL perioadei dinaintea exostentei universului, nimicnicia. Nu cred ca cineva poate sa isi imagineze infinitul sau nimicul. Nu avem capaciatea asta..se poate doar innebuni.

Uneori, a avea foarte mult conduce sper nimic ..si doar se stie prima conditie spre fericire : a-ti dori cat mai putin. din moment ce nu ai nevoi si dorinte, nu suferi ca ai NIMIC ..pt ca tot nu ti-ar ajuta la nimic. wow ! se intelege ceva?

Nu pot sa accept faptul ca unii considera ca au totul, iar altii nimic. Ultimul golan de pe strada, nu are dreptul sa spuna ca nu are nimic. Cat timp exista EL, se are pe sine. Cel mai bogat om din lume nu poate sa spuna ca are tot, lumea asta nu poate fi cumparata cu nici o avere, deci nu are tot. Ca sa nu mai spun ..cu siguranta acel super bogat traieste prin aproximativul lui tot, si nu prin el insusi .

pentru a fi cu totul al lui dumnezeu, ..poate nici un sfant nu afirma asta. ai totul in iubire? iubirea este atat de complexa incat este imposibil sa surprinzi toate nuantele intr-o persoana care ti-e draga. sa ai totul din cunoastere? nu se poate.

ne imaginam un tot al nostru care ne-ar face fericiti. atentie insa la cum se poate ajunge la el. unele lucruri pe care te obosesti sa le ai, si pana la urma le ai nu te mai bucura...te-a costat prea mult suflet spunea cineva.

sa incercam sa descoperim TOTUL fiintei noastre ,si de acolo vom vedea cat trebuie si cat se poate sa avem.

Cred ca imi doresc ca am foarte putin din nimic si cat mai mult din tot.

cei care folosesc cuvintele 'totul' sau 'nimic' sunt poeti din nastere

E foarte simpla ecuatia.
CAt dai atat primesti.
DAca vrei totul, dai totul.
DAca nu vrei nimic nu dai nimic.
Inainte de orice insa trebuie sa stii ce ai de fapt....si aici e partea misterioasa....

...ai totul! ... ?

@saldora
Precum ziceam, e un adevarat mister.....

...si flautul scoate sunete cand bate vantul

Sunt doar limitari semantice.Cunoasterea isi gaseste granitele in imposibilitatea de a se debarasa de produsul comunicarii.Simbolistica exprimarii se confrunta cu propria neputinta de a trece dincolo de barierele limbajului.Orice intrebare de acest gen implica o rationalitate subiectiva.Contextul descris de simbolul-cuvant sufera o interpretare duala,obiectiva si subiectiva.Obiectivitatea este generata de intelegerea general valabila a cuvantului.Subiectivitatea este interpretarea particulara a cuvantului.Totul sau nimic,nu sunt altceva decat simple simboluri speculative care privesc un anumit context al cuantificarii .Pentru mine 'totul' poate insemna Dumnezeu iar pentru o alta persoana supa din farfurie pe care tocmai a mancato.(am mancat totul) Subiectivismul particularizeaza gestul exprimarii intr-o multitudine de nuante.Individul are tendinta sa filtreze simbolurile functie de cultura sa spirituala,de modul personal de interactiune sociala,de motivatia subiectiva ce insoteste un moment din viata. Expunerea mea este limitata de timp si de cele doua cuvinte cu aspect de optiune subiectiva.

nu as putea sa spun ca imi doresc totul, cand nu stiu ce inseamna acest tot.
nu as putea sa spun ca imi e de ajuns nimicul, cand nu stiu ce inseamna acest nimic.

stiu doar ca ma multumesc cu toate nimicurile...

Am spus ca exista TOTUL si NIMIC. N-am spus ca nu exista si ceva intre ele.

Da Tyra, exista totul exista nimic si exista variante de compromis intre ele...
ideea e ... ce alegi?
totul sau nimic, sau accepti si nuantele dintre ele

Nu cred ca am cunoscut pe cineva care sa nu fi acceptat in viata sa o solutie de compromis, o nuanta, cineva care sa fi avut mereu TOTUL; deci, suntem oarecum constransi sa acceptam si nuantele dintre tot si nimic.

Mai tot timpul o sa alegem compromisul, ptr ca omul e o fiinta comoda Cateodata ne compromitem ca sa nu pierdem, dar...oare bine? Sau e mai bine sa nu accepti un compromis doar de dragul de a fi tare pe pozitie...? Acum depinde si ce fel de joc te joci

Acest topic a fost editat de rossi: 3 Nov 2004, 04:52 AM

Daca discutia a ajuns la compromis (ca fiind o solutie intre totul si nimic) atunci mai bine ramane poezia... compromisul e un targ cu viata: "ce-mi oferi ca sa stiu ce aleg!"
Nici un compromis nu a adus cu sine decat o fericire iluzorie.

Acest topic a fost editat de saldora: 11 Nov 2004, 01:16 PM

"... Au adus la dulap scaune, s-au suit pe ele si au dat de cutii incuiate. De cine le incuie aia, daca nu de ei? Situatia asta trebuie sa se sfarseasca. E de netolerat. Te pupa toata ziua cu ipocrizie si ascund de tine tot. Vreau sinceritate si lucru pe fata, - ori totul, ori nimic. ..." ( "Cheile" de Tudor Arghezi )

Decat sa gasesc cutii incuiate, mai bine renunt, deci nu mai vreau sa aflu nimic...
Dar daca nu sunt cutii incuiate? Ei bine, atunci voi afla ceva, poate chiar totul...
Si totusi ceva ma opreste... Daca stau putin si ma gandesc, nu asa-mi doresc sa fie. Vreau sa aflu totul, dar sa nu cersesc nimic. Hm, sunt situatii cand trebuie sa cersesc, altfel mor... sau mai bine mor, decat sa cersesc...SINCERITATE!

"Nu este de ajuns sa citesti totul, trebuie sa aprofundezi ceea ce ai citit." DE BOUFFLERS

Sinceritatea este a clipei, a prezentului. Sinceritatea nu este o logica, o ratiune, ci este recunoasterea starii de a fi.

Acest topic a fost editat de saldora: 2 Feb 2005, 07:12 PM

....am tot stat sa ma gandesc. ..si vreau totul fara nimicuri ......ceea ce primesc eu in schimb este nimicul ca si tot (m-am cam jucat in cuvinte )

Multumesc tuturor celor care mi-ati intins o mana de ajutor si-ati raspuns acestui subiect. Astfel am reusit sa-mi limpezesc si eu nitel gandurile...

Cuvintele lui DaC, mi-au dat cel mai mult de gandit. Le-am citit de zeci de ori... Asa-i!! Cand avem Totul, vrem mai mult... Cand ne apropiem de Nimic..., cand pierdem ceva, ori suntem pe cale sa pierdem ceva, atunci orice gest, orice vb... etc..., are pentru noi o insemnatate foarte mare...

Si totusi.... acel Tot este bine sa aiba o "limita rezonabila"... Viata fara limite, ar fi un dezastru...


"Seamana TOTUL cu masura, altfel risti sa culegi NIMICUL." (eu)

Admir temerarii, acei oameni care au ales sa nu traiasca viata cu ..jumatati de masura ; pentru ca ..totul, nu-i asa, este nivelul la care ridici stacheta ;nu-i obligatoriu sa-l si atingi, dar e important sa-ti propui un tel cat mai inalt ! Ganditi-va la alpinisti, cucerirea (generic vorbind) a Everestului ! Sa reflectam ,atunci cand ne complacem in tonuri de gri, la cei cu grade diferite de handicap :nevazatori care citesc mai mult decat vazatorii;paraplegici care concureaza la olimpiade sau care dezvolta teoria cunoasterii -ma gandesc la teribilul fizician din scaun cu rotile Stephen Hawking ...etc .Sa reflectam si sa incercam sa largim limitele ...totului nostru!
E doar o parere!