Cum sta treaba cu: "Nu-ti cladi fericirea pe nefericirea altora"?

Spuneti tot ce va trece prin minte!

Pai cam asa sta treaba

Nu prea imi dau seama unde vrei sa ajungi si la care din fericirile "mici" te referi: fericirea in dragoste (sa nu furi iubirea alcuiva), fericirea de a obtine o pozitie oarecare in societate (catarandu-te peste altii?)...

Eu incerc sa fiu cat de altruist pot si sa ofer si altora cate o farama din fericirea mea si sa tin nefericirile doar pentru mine, asa m-a facut mamica...

ps. vad ca e la dezbateri, sunt curios cati ar recunoaste (daca ar face-o) ca sunt in stare sa-i faca pe altii nefericiti doar ca sa fie ei fericiti... ca dupa aia sa-i aratam toti astelalti cu degetu' : "egoistu! egoistu!"

Acest topic a fost editat de flu: 17 Jul 2004, 03:34 PM

Tocmai din acest motiv nu am spus despre care anume "fericire". Initial am vrut sa deschid topicul in alta parte, pentru ca ma interesa cum sta treaba cu fericirea in iubire, cladita pe nefericirea altora.Am zis totusi, ca se merita discutat despre acest caz in mai multe "domenii". Vreau sa stiu nu neaparat daca ati facut/ati face asa ceva, sa fiti voi fericiti, nefericind pe altii, ci ma intereseaza in mod special care sunt rezultatele.Ajung si cei ce candva au calcat in picioare totul, pentru a se simit ei bine, sa sufere intr-un final?
Scrie-ti tot ce simtit ca vrei si puteti (cum spune si flu, nu stiu cine are curajul sa zica "da, eu am distrus fericirea altuia ca sa ma simt eu bine, na!") experiente proprii, pareri... Cred ca va iesi o discutie frumoasa, cu putin interes. Ma gandesc ca macar o data in viata ati intalnit situatia asta si ati avea ce zice.

@flu: nu, nu e vorba de situatia: sunt fericit-->ii bucur si pe ceilalti cu fericirea mea; sunt trist/nefericit-->pastrez pentru mine durerea. Ci : constientizand ca cineva va plange dupa actiunea asta care o intreprind acum, eu merg inainte, pentru ca EU ma voi simti bine.
Acum nu vreau sa blamez persoanele care se pun pe primul loc pe ei insisi, care-si acorda lor credit si spun: eu sunt cea mai importanta fiinta de pe planeta asta, pentru mine.Mi se pare sanatos sa gandesti asa, dar oare un dram acolo nu e bine sa ne gandim si la cei care vor avea de suferit de pe urma actiunilor noastre?

@ Jubi: Imi pare rau dar, chiar daca sunt convins ca Eu sunt cel mai important , cred ca trebuie sa ne gandim mai mult decat un dram/gram la ceilalti, sunt de acord cu tine, asadar nu poate fi vorba de-o polemica, ii asteptam pe aia egoistii sa ne spuna ce satisfactii au avut

Si la concret, cand am fost eu intr-o situatie din asta, nu le-am distrus fericirea (s-a distrus ea singura in timp) si am preferat sa fiu eu nefericit o vreme pentru ca stiam ca nefericirea mea va dura mai putin decat fericirea lor...

Intotdeauna , ca sa fii fericit, cineva va avea de suferit, mai mult sau mai putin, indiferent de care e fericirea asta..Si intotdeauna nefericirea va fi de cel putin 2 ori mai mare ca fericirea...Nu ai cum sa fii fericit si sa ii fericesti si pe altii in acelasi timp...Eventual ii bucuri cu fericirea ta ,dar asta e alta treaba...
Da, am facut si eu oameni nefericiti ca sa fiu eu fericita...Insa consider ca nefericirea aia nu a durat mult sau nu va dura prea mult...M-am gandit intotdeauna la altii si niciodata la mine...Consider ca a venit si vremea mea...Na! Acu' v-am zis-o, ia sa va vaz

Am mai spus şi în altă parte: într-o iubire întotdeauna va fi unul care va iubi mai mult decît celălalt. Automat rezultă că nu-i va fi prea "moale"... E o chestie destul de nasoală aici...

Cei care fac pe alţii să fie nefericiţi în mod deliberat eu zic că nu merită prea mare atenţie. Dau suficientă dovadă de micime morală şi sufletească în ceea ce-i priveşte pt. a fi demni de atenţie, interesanţi. Sînt nişte... nefericiţi!!

Dramatic mi se pare, în schimb, cazul în care facem nefericiţi pe ceilalţi... fără să conştientizăm suficient acest lucru, dînd astfel dovadă de o lipsă gravă de înţelegere a celuilalt. "Ei lasă, dragă, că prea s-a ofuscat, zău aşa, că doar nu a păţit cine ştie ce...!". Schiţa aia cu "uite, vezi, ăsta e cusurul tău" a lui Caragiale, în care, într-un mod "absolut prietenesc" celălalt era realmente "desfiinţat" fără ca cel care acuza să priceapă, în final, ce anume rău făcuse!!

Cred că nefericirea celuilalt are la bază lipsa noastră de înţelegere, care - la rîndul ei - mi se pare că provine din egoism.

Părerea mea...

Se zice ca " ce tie nu-ti place, altuia nu-i face! " Frumoasa teorie, insa nu intotdeauna usor de pus in practica.
Am incercat intodeauna sa tin cont de ea, da nu poti mereu sa ii impaci pe toti. Ceea ce ma face pe mine fericita,
alor mei le da dureri de cap. Cat timp is pe munte ei stau ingrijorati, si asta in urma vizionarii diverselor stiri despre
accidentele montane. Culmea, pana sa inceapa "moda' asta erau destul de relaxati. Acum, nu .
Ce sa fac? Sa renunt la munte pentru a fi ei linistiti? De fiecare data cand plec ii asigur ca voi atenta, s.a.m.d, insa cam
degeaba.
Cat despre a-i face nefericiti pe altii fara voie, aici intervin mai multi factori: necunoasterea celuilalt, indiferenta fata de
sentimentele sale, pe scurt, egoismul. Uitam prea des ca suntem diferiti si ca asa cum noi pretindem intelegere, si
altii au nevoie de ea.

@mogaldeatza

Pai asta e problema lor, si vine de la increderea pe care ei ti-o acorda, adica una foarte mica. Exact la fel mi se intampla mie cand luam masina lu' tata. Pana ajungeam acasa, statea ca pe cuie ca o sa fac accident...

Personal am avut de-a face cu expresia "Nu-ti cladi fericirea pe nefericirea altora" si chiar am disperat pe cineva de cate ori i-am zis-o dar din pacate fara rezultat In cazul persoanei de care am vorbit era vorba de egoism, urmat de neintelegere si alte tampenii, si toate astea au ajuns sa ma chinuie groaznic. In ceea ce ma priveste pe mine cred ca am facut pe unii sa sufere din cauza ca am un stil mai deosebit de a-mi urma scopurile, si anume imi fixez o tinta si apoi privesc doar in directia aia fara sa ma uit de multe ori pe unde calc. Si in viteza mea e foarte probabil ca calc pe careva care se afla din intamplare in calea mea sau se intampla sa las in urma pe cei care vor sa vina si ei cu mine, dar nu am rabdarea sa-i astept. Cred totusi, sau mai bine zis sper, ca respectivii nu au avut prea mult de suferit...

Ai prins f. bine problema Zorro (atunci cînd descrii fixarea ţintei plus privitul în acea direcţie plus tot ce mai spui în continuare)!

Părerea mea: nu eşti un caz izolat. S-ar putea să fie - ceea ce spui tu - o cale spre reuşita personală. Dar, ca un om "păţit" tocmai în aceste circumstanţe, pot să-ţi "povestesc" că "celălalt" nu se simte deloc bine, chiar este... nefericit.

@ Zorro

Ei au incredere in mine. Aici e vorba de influenta mass media. La fel de bine as putea avea un accident pe strada,
din neatentia mea sau a unui sofer.( de exemplu).

In legatura cu stilul tau de a-ti atinge scopurile, daca iti dai seama de asta, nu poti, pe cat posibil
sa iei in calcul si sentimentele celuilat? Chiar si o explicatie tardiva, are rolul ei.

@xcross

E adevarat. Am prieteni care fac la fel si chiar nu ma simt bine cand ei isi urmaresc un anumit scop si pe tine te considera doar un pion pe tabla lor de sah. De obicei renunt din start sa le fac jocul. Vazandu-i insa, mi-am dat seama ca nu este prea fair sa te comporti asa si incerc cat pot sa ma temperez.

@mogaldeatza

Din fericire, stilul meu de a-mi atinge scopurile nu a afectat persoana iubita pentru ca ea era, este si va fi intotdeauna scopul cel mai inalt. Cei afectati au fost prietenii sau alti apropiati, pe care asa cum ziceam mai sus ii consideram niste pioni pe tabla mea de sah....

Hmm, interesanta abordare! Eu consider "pioni " numa persoanele neutre in viata mea,
dar daca tu zici ca reusesti sa te temperezi, e ok. Pentru ca altfel nu cred ca mai poate
fi vorba de relatii de prietenie.

Se pare ca totul tine de egoism pana la urma, nu? Tind eu sa cred ca fiecare din noi va infaptui greseala asta candva. Oricat o sa ne straduim noi sa ne gandim si la ceilalti, va aparea si "ocazia" in care ranim pe cineva, in favoarea noastra( constientizat-->caz in care poate ne vom gandi si la aproapele nostru si vom incerca sa aranjam situatia in asa fel incat sa fie bine de ambele parti si neconstientizat-->situatia pe care incerc s-o subliniez, aceea ca vom gresi si noi in fata altcuiva, poate chiar fara sa vrem,DAR facand totusi ravagii in sufletul sau).
Eu cred ca atata timp cat VEZI,iti e CLAR ca faci pe cineva sa suferi, dar NU ai ce face, ti-e imposibil sa dai inapoi ( pur si simplu asta e situatia) ma gandesc ca exista o cale de mijloc: aceea de a menaja persoana suferinda. Incercand sa nu-i arati cat de fericit esti tu in urma situatiei create, incercand sa nu-i rasucesti cutitul in rana, incercand s-o eviti si daca dai nas in nas cu ea sa fi om si sa-i zambesti ( nu un zambet arogant ci zambet de parere de rau, de prietenie, de omenie de ce vrea fiecare).
Ce m-ar interesa pe mine cel mai mult... Care sunt repercursiunile cazurilor in care-ti cladesti fericirea pe nefericirea altuia? Din cate am inteles nefericirea dispare in timp. Apoi vine si perioada "de glorie" a celui ce a suferit candva. Dar cel ce provoaca suferinte fara mila, calcand oameni si suflete pentru propiul sai interes, ce rasplata are acela?

Este interesantă întrebarea din final, mai ales că sînt destui care o fac cu sînge rece - din diverse motive - şi care nu se simt deloc prost după aia, ba dimpotrivă. Îşi găsesc nişte argumente mamă, mamă! Există, din păcate, suficient de multă fericire (proprie) clădită pe nefericire (a altora)...

Vroiam, de fapt, să spun (şi) altceva: este mult mai dificil să faci pe altul fericit decît să îl faci nefericit. Se pare că aşa e făcut omul... Trebuie să depui efort pt. a face bine. Ajunge "să-ţi dai drumul" ca să faci rău...

"Rasplata" lui? Pe termen scurt satisfactia de a fi "reusit' sa demonstreze ca e puternic.
Iar in timp,singuratatea , asta in varianta blinda.

Eu pun pe celalalt pe primul plan . Mai bine renunt la a mea tinta decit sa calc peste altii.
Se mai intimpla sa "ating" pe cite cineva , dar total fara intentie si cu scuzele aferente . Nu-mi place sa fac sau sa mi se faca un rau ... Si eu am fost "lovita" de altii , dar nu caut razbunare niciodata . Poate ca sint considerata loser , dar prefer asa decit o constiinta incarcata .