Intr-un anunt adresat de binecunoscutul fizician Stephen Hawking, acesta considera ca a rezolvat unul dintre cele mai mari mistere referitoare la Gaurile Negre:

Hawking's new hypothesis: black holes dribble after swallowing

Sursa: SMH.com.au

Si stirea de la NewScientist.com:

http://www.newscientist.com/news/news.jsp?id=ns99996193

Dupa teoria asta noua parca m-am mai linistit putin

Scrie in regulamntul hanului
Pentru carcotasi care intr-un fel sau altul au ras de mine.

Regulamentul Hanului nu se aplica administratorului!

Oricum, iti spun eu ideea principala:
Din gaurile negre poate scapa, totusi, informatie. In cantitati mici, e adevarat, dar nu egale cu 0. Asta contrazice teoria clasica a lui Hawking care dateaza de 30 de ani si la care acesta e dispus sa renunte acum. Desigur, obiectele mari sunt pierdute pentru totdeauna dar mici cantitati de informatie pot scapa din gaura neagra de-a lungul miliardelor de ani.

Energia neagra si materia neagra, doua din cele mai mari mistere cu care se confrunta fizicienii pot fi cele doua fete ale unei monede. Un nou si inca neconfirmat tip de stea poate explica ambele fenomene si, in acelasi timp sa inlature gaurile negre din cosmologie.

Ideea extraordinara este a lui George Chapline, un fizician la Lawrence Livermore National Lab. din California si laureatul premiului nobel Robert Laughlin de la Universitatea Stanford si colegii sai. Saptamana trecuta, la a 22-a intrunire Pacific Coast Gravity din Santa Barbara, California, Chapline a sugerat ca obiectele considerate pana acum gauri negre sunt de fapt stele moarte formate ca urmare a unui fenomen cuantic obscur. Acest tip de stele pot explica deopotriva energia si materia neagra.

Aceasta ipoteza radicala ar putea solutiona cateva probleme fundamentale puse de existenta gaurilor negre. O astfel de problema vine de la idea ca odata ce materia trece de orizontul unei gauri negre – punctul de la care nici lumina nu mai poate scapa – va fi distrusa de singularitatea spatio-temporala din centrul gaurii negre. Din cauza ca informatia despre aceasta materie este pierduta pentru todeauna, asta intra in conflict cu legile mecanicii cuantice care postuleaza ca informatia nu poate disparea din univers.

O alta problema este ca lumina provenita de la un obiect ce cade intr-o gaura neagra este atat de puternic curbata de gravitatia imensa incat observatorii din afara vor vedea ca timpul ingheata, obiectul apare ca stand la orizontul evenimentelor pentru todeauna. Acest inghet al timpului violeaza de asemenea principile mecanicii cuantice. “Oamenii se simt un pic inconfortabil datorita acestor probleme dar se gandesc ca intr-o zi vor putea fi solutionate” a zis Chapline. “Dar asta nu s-a intamplat si sunt sigur ca atunci cand istoricii se uita inapoi se intreaba de ce oamenii nu si-au pus intrebari asupra acestor contradictii.”

In timp ce cautau cai de a ocoli aceste paradoxuri din fizica, Chapline si Laughlin au gasit cateva raspunsuri intr-un fenomen aparte: comportamentul bizar al unor cristale superconductoare pe masura ce studiau “tranzitiile critice de faza cuantice” (New Scientist, 28 ianuarie, p.40). In timpul acestor tranzitii, spinul electronilor din cristale se preconizeaza ca fluctueaza puternic dar aceasta predictie nu a fost determinata din observatii. Din contra, fluctuatiile par sa incetineasca si chiar sa se opreasca, ca si cand timpul insusi s-ar incetini.

“In acel moment am avut revelatia” a zis Chapline. El si Laughlin au realizat ca, daca o tranzitie critica de faza cuantica se intampla la suprafata unei stele ea va incetini timpul si suprafata va deveni similara cu orizontul evenimentelor unei gauri negre. Legile mecanicii cuantice nu ar fi violate din cauza ca in acest scenariu timpul nu ar ingheta de tot. “Am inceput cu efectele observate in prezent in laborator, ceea ce cred ca ne ofera mai multa credibilitate decat o au gaurile negre”, a zis Chapline.

Cu aceasta idee in minte, ei impreuna cu Emil Mottola la Laboratorul National Los Alamos din New Mexico, Pawel Mazur de la Universitatea Columbia din Carolina de Sud, si colegii lor au analizat colapsul stelelor masive intr-un mod in care au exclus orice violare a legilor mecanicii cuantice. Bineinteles, in loc de gauri negre, analiza lor a prezis o tranzitie de faza care a creat un invelis (shell) cuantic subtire. Marimea acestui invelis este determinata de masa stelei si, extrem de important, nu contine o singularitate spatio-temporala. In schimb, acest invelis contine vid, la fel ca si vidul care contine energie in spatiul liber. Pe masura ce steaua colapseaza prin acest invelis este convertita in energie care contribuie la energia vidului.

Din calculele echipei rezulta ca energia vidului din interiorul acestui invelis poseda un puternic efect antigravitational, exact ca energia neagra care pare sa determine expansiunea accelerata a universului. Chapline a numit obiectele produse in acest mod stele cu energie neagra.

In timp ce acest efect antigravitational ar fi de asteptat sa distruga invelisul stelei, calculele facute de Francisco Lobo de la Universitatea din Lisabona, Portugalia, au aratat ca stele cu energie neagra stabile pot exista pentru un numar de diferite modele de energie a vidului. Mai mult, aceste stele ar putea avea invelisuri care se afla in apropierea regiunii unde o s-ar forma orizontul evenimentelor unei gauri negre. (Classical Quantum Gravity, vol 23, p 1525)

“Stelele cu energie neagra si gaurile negre ar avea in exterior aceeasi geometrie asa ca ar fi foarte dificil sa fie identificate ca atare” a sustinut Lobo. “Toate observatiile folosite ca dovezi pentru existenta gaurilor negre – atractia gravitationala a obiectelor si formarea discurilor de acretie a materiei in jurul lor – ar putea fi dovezi pentru stelele cu energie neagra.”

Asta nu inseamna ca ar fi complet imposibil de distins intre ele. In timp ce gaurile negre se presupune ca retin orice trece de orizontul evenimentelor, invelisul critic cuantic este bidirectional a zis Chapline. Materia care trece prin acest invelis se dezintegra si antigravitatia ar expulza ceva din ramasite in afara. De asemenea, quarcii strabatand invelisul s-ar dezintegra prin eliberarea de pozitroni si radiatii gama care ar putea fi expulzate in afara suprafetei. Aceasta ar putea explica excesul de pozitroni care au fost observati in centrul galaxiei noastre, in jurul regiunii care se presupune ca ar margini o gaura neagra masiva. Modelele conventionale nu pot explica acesti pozitroni, spune Chapline.

El si colegii sau au calculat de asemenea spectrul energetic al razelor gama eliberate. “Este foarte similar cu spectrul observat in gamma ray burst” a zis Chapline. Echipa a mai prezis ca materia care cade intr-o stea cu energie neagra ca incalzi steaua facand-o sa emita radiatie in infrarosu. “Pe masura ce telescoapele se vor imbunatatii in urmatorii ani vom fi capabili sa cautam aceste radiatii,” zice Chapline. “Aceasta e o teorie care ar trebui sa fie verificata intr-un fel sau altul in cinci-zece ani.”

Expertul in gauri negre, Marek Abramowicz de la Universitatea Gothenburg din Suedia a fost de acord ca ideea stelelor cu energie neagra este importanta de urmarit. “Intr-adevar nu am demonstrat ca gaurile negre exista, “ a spus el. “Aceasta e o foarte interesanta alternativa.”
Cea mai ciudata consecinta a acestei idei are de-a face cu puterea energiei vidului in interiorul stelei cu energie neagra. Aceasta energie este in acord cu marimea stelei si pentru o stea de marimea universului nostru, energia vidului calculata in interiorul invelisului se potriveste cu valoarea energiei negre observate in univers in zilele noastre. “E ca si cand am trai in interiorul unei stele negre gigantice” spune Chapline. Nu exista desigur, inca nici o explicatie cum ar putea aparea o stea de marimea universului.

Pe de alta parte, la scara mica, versiunile mici ale acestor stele ar putea explica materia neagra. “Big-Bang-ul ar fi creat miliarde de stele negre micute din vid, “ zice Chapline, lucrand la aceasta idee impreuna cu Mazur. “Univerul nostru este plin cu energie neagra, cu mici stele negre presarate prin el. “Aceste mici stele negre ar putea fi privite ca particule de energie neagra: gravitatia lor ar atrage materia din jurul lor dar altfel ar fi invizibile.

Abramovicz spune ca stim prea putine despre energia neagra si materia neagra pentru a putea judeca idea lui Chapline si Laughlin, dar nu poate fi neglijata. “In ultima instanta putem spune ca ideea nu e imposibila.



textul original:

Erwin

Am citit articolul si mi s-a parut interesant , insa greu de 'digerat'.

Informatia este o cantitate care se conserva pe sine , deci ea nu poate fi distrusa , anihilata sau pierduta.
In lumina acestui postulat teoria mai sus mentionata pare neverosimila.

Asta nu mi se pare un paradox. Sintagma " timpului inghetat " si a unui " prezent continuu " se regaseste si in filozofia indiana , daca nu ma insel .

Poti sa explici termenul de 'energia vidului' ? ... ce reprezinta el in plan astrofizic ?
Propozitia subliniata de mine in rosu mi se pare cea mai importanta afirmatie facuta in acest articol ,... dar nu cred ca o pot intelege pe deplin.

exergy33

Si ce legatura are filozofia indiana cu fizica cuantica?

@fusion

Multe .

Poti da cateva exemple din acele multe lucruri?

fusion
Uite unul dintre ele :

http://home.btconnect.com/scimah/sunyata.htm

fusion

Uite ce scrie profesorul Jeffrey Grupp de la Purdue University :

Buddhism and Quantum Mechanics

http://abstractatom.com/buddhism_and_modern_physics.htm

The Buddhist Philosophy of Time

http://www.abstractatom.com/the_r_theory_o..._jeff_grupp.htm

exergy33

Acest topic a fost editat de exergy33: 10 Mar 2006, 10:07 PM

Mi se pare cam dubios site-ul. Un alt site, de data asta cu credibilitate, nu gasesti?

citeam pe undeva ca s-a descoperit si gaurile albe .....totul e posibil

@exergy33:

chiar si S.Hawking si-a reconsiderat pozitia in privinta informatiei care ar putea scapa din gaura neagra prin "evaporare" in timp foarte indelungat (articolul de mai sus), asa ca aceasta idee a distrugerii informatiei nu mai este de actualitate, lucru pe care autorul articolului pe care l-am tradus se pare ca nu-l stia.

despre energia vidului:
http://en.wikipedia.org/wiki/Vacuum_energy

pe scurt, se presupune ca in absenta substantei spatiul gol poate avea o energie la nivel cuantic, insesizabila altfel decat in experimentele cuantice, e un fel de energie "de fond", are treaba cu particulele virtuale, asa numitele fluctuatii cuantice in vid; iar in asociere cu gravitatia are influenta asupra cosmologiei din cauza contributiei la constanta cosmologica ce afecteaza expansiunea universului. de asemenea, fluctuatiile cuantice in apropierea orizontului unei gauri negre ar putea fi calea prin care se produce evaporarea Hawking

Editat: Cred ca propozitia subliniata e cam hazardata, atata timp cat nu avem inca dovezi in privinta valabilitatii acestei teorii in privinta macar a stelelor cu energie neagra sau a altor efecte la scara cosmica prezise de teorie.

Ce cred ca este important este faptul ca se incearca abordari noi care nu contravin legilor cuantice, asa cum face teoria gaurilor negre postuland singularitatea spatio-temporala din miezul lor. :/editat

Eu vad asa problema: dupa colapsul stelei obisnuite intr-un obiect suficient de masiv, prin compresiunea materiei obisnuite compusa din particulele cunoscute, protoni, neutroni, quarci, in interior aceasta se transforma in materie neagra, care este diferita de ceea ce stim din fizica, se manifesta prin antigravitatie si energia radiata de o astfel de stea nu este energia obisnuita purtata de fotoni, raze gamma sau particule cunoscute, difuzeaza in spatiu in mod similar dar cumva ascuns noua, intr-o alta dimensiune probabil, doar colateral apar pozitroni si pulsuri intense de raze gamma, iar daca aceste corpuri se afla in centrul galaxiilor unde se presupune ca ar fi gauri negre este posibil ca antigravitatia produsa de ele, cu toate ca gravitatia obisnuita absoarbe puternic materia din jur, sa cauzeze expansiunea observata actualmente, aceasta presiune exercitata de energia si materia neagra sa aibe ca efect observabil indepartarea galaxiilor una de alta la scara mare. In ce mod sunt ele ascunse si ne determina sa le numim negre incearca sa lamureasca aceasta teorie, prin faptul ca tranzitiile cuantice descoperite de Chapline sugereaza ca materia se poate transforma astfel incat sa inghete timpul local si din perspectiva timpul si spatiului nostru iese din "peisajul" observabil...

Acest topic a fost editat de Erwin: 11 Mar 2006, 02:29 AM

daca expansiunea universului s-ar face uniform si prin intinderea efectiva a spatiului-timp nu ar trebui sa vedem intindere si in interiorul galaxiilor, nu numai intre ele? galaxiile indepartate, aflate la granita universului observabil ar trebui sa fie mult mai compacte, ori, dupa ultimele observatii, aspectul lor nu este diferit de cel actual. daca efectele cuantice datorate fie gaurilor negre fie stelelor sau materiei negre interstelare pot produce o alterare a proprietatilor cuantice la fel de bine ar putea produce o "imbatranire" a fotonilor echivalenta cu deplasarea spre rosu Hubble. Expansiunea ar fi in acest caz o iluzie, in realitate Universul ar fi stabil si omogen la scara mare, fara sa aibe un punct unic de inceput Big-Bang si nici un punct de sfarsit sau alternari. De ce constanta cosmologica este atat de precis reglata incat Universul actual are exact aceste proprietati? O mica diferenta ar fi de ajuns ca noi sa nu putem exista... Cred ca mai devreme sau mai tarziu se va descoperi o alta varianta, mai buna, a teoriilor privind atat singularitatile de tip gaura neagra, a Big-Bang-ului cat si a materiei/energiei negre. Inca nu avem Teoria Marii Unificari pe deplin conturata, inca e in lucru dar se spera ca ea ar putea dezlega toate aceste mistere.

Paradoxul gaurilor negre elucidat

"Astronomii spun că au descoperit cum luminează Universul găurile negre în spectrul razelor X. Echipa analizând datele de la Observatorul X Chandra apartinând NASA au arătat pentru prima dată cum puternice câmpuri magnetice produc aceste strălucitoare emisii luminoase.

Până la un sfert din radiaţia din univers emisă de la Big-Bang încoace vine de la materia ce a căzut în găuri negre supermasive, incluzând quasarii, cele mai strălucitoare obiecte cunoscute.

De zeci de ani cercetătorii s-au chinuit sa înţeleagă cum găurile negre, cele mai întunecate obiecte din univers pot fi responsabile pentru imensele cantităţi de radiaţii emise.

Noile date primite de la Chandra au produs prima explicaţie clară pentru ce anume conduce acest proces: câmpurile magnetice.

Chandra a observat un sistem in Calea Lactee cunoscut ca GRO J1655-40, unde o gaură neagră atrage material de la o stea companion intr-un disc.

„La dimensiuni intergalactice, J1655 este în curtea din spatele casei, asa că îl putem utiliza ca pe un model la scară pentru înţelegerea funcţionării tuturor găurilor negre, incluzând monştrii conţinuti în quasari,” a declarat Jon M.Miller de la Universitatea statului Michigan, Ann Arbor.

Articolul lui Miller despre fenomen a fost publicat în numărul din 22 iunie al revistei Nature.

Gravitaţia singură nu este suficienta pentru a forma un disc de gaz în jurul unei găuri negre astfel încât sa piardă energie şi să cadă cu viteza observată. Gazul trebuie cumva să piardă moment unghiular orbital înainte ca să capete o traiectorie spirală. Fără un astfel de efect, materia ar putea rămâne pe orbită în jurul gaurii negre pentru mult timp.

Oamenii de ştiinţă au stabilit demult că turbulenţele magnetice pot genera fricţiune într-un disc de gaz si pot produce un curent care sa determine momentul unghiular să se îndrepte spre exterior permiţând gazului sa cada spre interior.

Folosind observatorul spaţial Chandra, Miller şi echipa lui au găsit dovezi pentru rolul forţelor magnetice în procesul accreţiei găurii negre. Spectrul de raze X, numarul razelor la diferite nivele energetice arată viteza si densitatea curentului discului J1655 corespunzător predicţiilor simulărilor computerizate pentru curenţii magnetici respectivi.

Diagramele spectrale au eliminat alte două teorii majore aflate în competiţie cu teoria curenţilor produsi de câmpuri magnetice.

„În 1973 a fost elaborată teoretic ideea că câmpurile magnetice ar putea sa conducă la generarea de lumină prin căderea gazului în găurile negre” a afirmat co-autorul John Raymond de la Centrul pentru Astrofizica Harvard-Smithsonian din Cambridge, Massachutess. „Acum, dupa peste 30 de ani, în sfârşit avem dovezi convingătoare.”

Această înţelegere mai profundă a mecanismului acreţiei de materie relevă astronomilor şi alte proprietăţi ale găurilor negre, incluzând modul cum cresc.

„Exact cum un medic vrea să înţeleagă cauzele unei boli şi nu numai simptomele, astronomii încearcă să înteleaga ce anume cauzează fenomenele observate în univers” spune co-autorul Danny Steeghs, tot de la Centrul Harward-Smithsonian.

„Înţelegând ce determină materia să elibereze energie pe măsură ce cade în gaura neagră, putem afla cum materia cade către alte obiecte importante” a adaugat Steeghs.

În plus faţă de discul de acreţie din jurul unei găuri negre, câmpul magnetic poate juca un rol important in discurile detectate în jurul unor stele noi asemănătoare soarelui când se formează planetele, la fel şi în cazul obiectelor ultra-dense numite stele neutronice."

articolul original poate fi citit aici

El poate fi omogen si stabil, cu tot cu Big Bang, pentru ca punctul de inceput al Big Bang-ului se intinde prin tot Universul... Nu exista un loc in univers unde sa se poata spuna ca aici nu a avut loc Big Bang-ul.

Pai ar trebui, nu mai ca e atat de redusa la distante mici, incat nu se poate observa. Plus ca in interiorul galaxiilor, gravitatia bate expansiunea...

Nu stiu de ce, dar cred ca prin observatie se vor afla mai multe, nu prin aplcarea teoriei.

http://forum.softpedia.com/index.php?showtopic=130281&st=0
http://forum.softpedia.com/index.php?showtopic=131295

Gãurile Negre care nu sunt acolo

În urma unor calcule complicate, savanþii au ajuns la concluzia cã, dacã existã gãuri negre atunci ele au fost acolo de la începutul timpului. Nici un obiect nu poate trece de limita orizontului unei gãuri negre, timpul în care se produce aceastã cãdere se întinde la infinit, cu alte cuvinte, timpul propriu al obiectului încetineºte ºi practic se opreºte din curgere.