Toţi oamenii, indiferent că sînt religioşi sau nu, sînt unanimi în a fi de acord că răbdarea este o virtute (calitate) de prim ordin. Şi totuşi, practica... ne "omoară". Are ceva deosebit, în acest domeniu, omul religios? Există un "punct", o "graniţă", o limită de la care răbdarea trebuie să se transforme în.. altceva?

Doar răbdare sau neapărat răbdare?

Ne omoară (sau nu) practica?

De multe ori viata nu e pe placul nostru, asemenea intamplari din viata noastra care nu ne sunt pe plac, sunt primite fie din cauza pacatelor, fie ca Dumnezeu sa ne incerce. Asa ca avand rabdare putem lasa astfel ca tot Dumnezeu sa ne ajute sa rezolvam situatia, astfel daca ne pripim s-ar putea sa iasa mai rau.
Dumnezeu lucreaza incet si delicat cu fiecare, El asculta rugaciunile si ne implineste voia, dar nu e ca un automat: bagi moneda si iese cafeaua, asa si cu rugaciunea: te rogi si rezultatul apare imediat. Trebuie sa fii mai intai staruitor in rugaciune si de aici si rabdator.

Prietene Crucix...ce sa-ti zic...cu siguranta ca fiecare lucru are masura si timpul lui,chiar rabdarea,chiar frica cea dez-batuta a-laturi,dar nici una nu poate ramane in lumina rampei permanent cat nu suntem roboti industrali,ci este potrivita schimbarea intre ele dupa necesitati,una singura numai pastrandu-se stabila prin toate formele pasive sau active de expresie umana,anume CREDINTA IN EL,tendinta permanenta de-a nu gresi combinata cu dorinta de-a face binele.
Pe mine "practica" nu ma mai omoara ca nu mai am rabdarea sa stau sa ma guste moartea si de-aia mi-am gasit alt "loc" de asteptare.Totusi,cu toate ca nu te sfatuiesc sa faci ce zic eu,n-ar fi mai bine daca inainte de-a discuta principii ai incepe tu cu-n mic si real exemplu propriu si personal [eventual Accelerat sau Rapid sau chiar "Sageata Albastra"]?Oare nu ar fi mai folositoare expunerea problemei tale,la care sunt mai mari sansele unui raspuns-sfat aplicabil?Dar ai dreptate sa te feresti sa-ti pui inima pe masa ca si un coleg Caare venea pe aici,pen-ca iti trebuie muuulta rabdare sa urmaresti atent si sa rezisti la ce ti se raspunde ulterior,uneori mult prea multa si nici la banca nu se mai da imprumut asa simplu!

Păi tocmai la schimbarea după necesităţi mă refeream inimitabile Geri. Vezi, inserase Mihai la "Rugăciune", la un moment dat, rugăciunea Sf Efrem Sirul. Acolo, crestinul cerea "duhul c*răţiei, al gîndului smerit, al răbdării şi al dragostei, dăruieşte mie". În ceea ce priveşte răbdarea cum adică, cum trebuie să se manifeste ea?

După necesităţi, spui... Dar cînd necesităţile impun abandonarea răbdării? Dacă cineva îmi dă o palmă Isus zice că să întorc şi obrazul celălalt. Multă lume de pe aici mi-ar "sugera" că sînt fie prostănac, fie fraier... Eu însumi, n-aş fi prea dispus la... Şi totuşi, întoarce şi obrazul celălalt, mi se zice! Problemă...

De dimineaţă pînă seara eu şi cu lumea ne terfelim nervii în tot felul de chestii, care mai de care mai importante, avînd motivaţii bine întemeiate pentru agresivităţile şi impulsurile nervoase pe care le manifestăm. Cu răbdarea, cu pacea lui Isus, cum rămîne?

"Numai cel care va răbda pînă la sfîrşit se va mîntui". Corăbioara mică cît o nucă a sufletului meu se zbuciumă f. tare pe apele învolburate ale vieţii cotidiene. Iar cuvintele astea mă urmăresc adesea şi - vorba poetului - mă dor...

Mi-am pus destul de pe masă inima Geri şi dragi prieteni?

Eu cred ca rabdarea are un scop practic. In viata de zi cu zi, rabdare nu inseamna sa astepti la infinit o forta salvatoare, sau sa inghiti tot ce ti se ofera si sa zici "mai vreau". Rabdare inseamna sa astepti momentul potrivit pentru o actiune, sa vezi cum iti va servi ceea ce faci acum. Este o vreme pentru a intoarce obrazul si una pentru a lovi inapoi, dar lovitura nu trebuie sa vina cu ura, ca o reactie de aparare, ci trebuie sa aiba un scop.
Evident, este foarte greu sa fii asa tot timpul, ca doar oameni suntem!

Aferim Olaf!,(minus ultimul cuvânt,pentru că nu-i acoperitoare scuza umanităţii fiecăruia din noi greşelilor comise,câtă vreme ne stă în putere împreună cu Domnul îndreptarea,ceea ce este de fapt scopul şi-al răbdării ca şi-al acţiunii).

Vornice XCross,uite citatul care l-ai citat ( ) ca şi altele poate mai puţin celebre (dar care sună bine rău!),trebuie nu doar asimilate drept date absolute,ci trebuiesc interpretate,adică înţelese si împlinite.De pildă zilele trecute cineva a pus faimoasa zicere "Cei ce ştiu nu vorbesc,cei care vorbesc nu ştiu",afirmaţie în parte valabilă,dar ia incearcă s-o aplici apostolilor!,se mai potriveşte oare?;de pildă eu înţeleg că e vorba aici de categoria "profesioniştilor",a celor care trăiesc din cursuri pentru guguştiuci si care sunt mult prea prinşi in activitatea "didactică" ca sa mai miroasă măcar ce-i aia practică,în vreme ce omul care chiar işi trăieşte învăţătura n-o vorbeşte ca să dea lecţii si dovezi de superioritate,nici să-i aburească pe alţii la greieri şi să le golească buzunarele,ci numai o mărturiseşte şi atât,iar asta numai când şi cui e cazul...aşa că aproape nu vorbeste![Ăsta a fost un mic test empiric,dacă ai rezistat să citeşti atent până aici înseamnă că nu stai chiar atât de rău cu rabdarea,dar s-o punem totuşi la încercare mai departe,ce zici!]

Învăţătura Domnului,de a întoarce si celălalt obraz când esti pălmuit este aşa:trebuie să faci asta când este înspre înaintarea credinţei,a credinţei tale sau a altuia,când eviţi prin această "rabdare" răbufnirea de mânie care te-ar pagubi in curaţia ta,la care presupun ca aspiri s-o ai şi s-o păstrezi,când eşti lovit anume din pricina credinţei tale drepte,iar nu când te înfrunţi berbeceşte cu colegu pe seama obiectului de activitate,in cautarea celei mai bune soluţii la vreo problemă curentă,nici când de pildă frun puradel mai răsărit te invită pe-nserat cu şisu să dai dovadă deplină de dărnicie.Învăţătura Domnului nu-i "Fiţi fazani si faceţi-vă preşuri oricărei târâturi!",cum nici Ilie nu s-a lăsat nedemnului tratament la care au vrut să-l supună autoritaţile sociale din vremea sa,iar acţiunile lui socotesc că n-au fost vreo greşeală din moment ce carul de foc a oprit pentru el sa-l ia!(sau greşesc?).Învăţătura e să fi neprihanit in toate felurile şi in orice situaţie,prin toate manifestarile tale să nu greşeşti înaintea Lui,să nu greşeşti nici dacă te laşi să iei o palmă,nici dacă dai una,ci in orice faci să fi demn Fiu al Domnului,ceea ce iti urez sa reusesti!

Mai adaug ceva.Dacă cumva n-ai ridicat problema numai ca să avem ce vorghi,dacă nerăbdarea de care ai întrebat chiar ţi-e un năcaz,dacă chiar ai observat-o la tine şi te doare că ţi-e piedică,atunci uite cum trebuie să faci:acum e momentul,în chiar clipa când ţi-a ajuns în grijă,pentru că dacă o laşi aşa ai să te obişnuieşti,are să crească mai departe neghina in mijlocul grâului si chiar de-ai s-o cauţi mai târziu n-ai s-o mai gaseşti in atâta lan,dar se va vedea la recoltă!,însă în clipa când ţi se acutizează cunoştinţa unei defecţiuni,respectiv a lipsei răbdării,a neputinţei de-a rezista unei provocări,acesta e momentul să faci RĂBDAREA o prioritate,s-o pui în capul listei şi alături de toate celelalte teme cotidiene sau sezoniere s-o aduci în rugăciune şi să insişti special,s-o ai în atenţie necurmat şi să tratezi "boala" în toate felurile,prin cerere,studiu,autoeducare,... fără slăbire până ce o elimini,oricât ar dura!Apoi treci la următoarea să o rezolvi şi tot aşa până le dai gata pe toate!

Claru-i?

Claru-i cum nu se mai poate, vătafe geriA3e (na, c-am reuşit să tastez pînă la sfîrşit nick-ul!)

Iar chestia cu puradelul mai răsărit mi-a proovocat serioasă defecţiune la lingurică de atîta rîs, aşa că fii mai atent, ia-o mai domol cu figurile de stil că produci pagube printre forumişti!!