Niciodata un subiect nu va putea fi epuizat. Probabil aceasta este si firea umana de a exploata la nesfarsit o idee, tocmai pentru a-si spori rezultatul final, si anume iluminarea sa intr-un domeniu atare. Curiozitatea si punerea constanta de intrebari sunt un raspuns fata de mediocritatea formidabila din trecut a umanitatii. Astfel, odata iesita din epoca intunericului umanitatea avea nevoie de o infuzie de nou, de cunostiinte reale si nu induse, umanitatea avea, la fel ca si acum, nevoie de cunostiinte cat si de cei care sa le valorifice.
Eu apreciez faptul ca esenta problemelor tratate in majoritatea topicelor nu s-a epuizat. Drept urmare te invit la provocarea de a-ti pune si de a ne pune, noua celor de la Han, intrebari ori de a ne da noi raspunsuri la cele vechi.

------
AVE!
------
.'.

Acest topic a fost editat de Copernic: 31 Oct 2003, 08:50 PM

Draga yronick,
pe ce temei iti justifici existenta ca apartinand speciei umane?

------
AVE!
------
.'.

Catre 1,618033: ai punctat esenta, ca de obicei. Sunt intru totul de acord cu tine, Pamantul este o coincidenta prea mare pt a fi considerat o coincidenta. Acest fapt aduce un argument in plus in favoarea Divinitatii, a faptului ca omul nu este o intamplare in Univers.

Pamantul in sine, totusi, nu dovedeste ca existenta vietii depinde numai de o perfecta distanta fata de Soare.
In favoarea afirmatiei mele, aduc urmatorul argument: omul s-a adaptat aici, respira oxigen, bea apa, etc.
Dar oare o alta forma de viata nu se poate adapta la conditiile altei planete, una inospitaliera pt noi?
Este posibil ca ei sa respire hidrogen, sa nu bea niciodata, sa manance roci regenerabile, etc.


Prin urmare, perfecta distanta a Pamantului fata de Soare nu demonstreaza ca viata este posibila numai in conditii pre-puse.

V-ati pus vreodata problema ocrotirii Pamantului?
In fond, Pamantul e casa noastra si noi suntem o mare familie.