Nu e nimic mai frumos in a putea vedea adevarul....sa il simti.
Ca adevarul supara si nu este deloc frumos asta e nu e vina fetei lui Tear.Citi nu sintem satui de viata asta?Eu unul sint si abia astept sa plec acasa.Toate la timpul lor, nu eu aleg momentul.Eu doar trebuie sa fac ceea ce am de facut aici pe Pamint si sa am rabdare.
Spunea cineva ca viata pe Pamint este frumoasa, oamenii sint la fel frumosi in felul lor..........atunci imi pun intrebarea:de ce vrea Dumnezeu sa distruga Pamintul cu tot ce este pe el?Raspunsul il stim cu totii.

O altă cale de a deveni credincios poate fi frica. O vreme am făcut tot felul de mizerii, de lucruri urîte, de înşelăciuni, adultere, asupriri de nevinovaţi etc, crezînd că fac bine, avînd justificări foarte bune pentru fiecare dintre ele în parte. Dar, după un timp oarecare, mi se luminează mintea şi sufletul şi văd la adevărata "valoare" toată hidoşenia comportamentului meu, toată zădărnicia acţiunilor mele. Şi mă înspăimînt: "Doamne, ce am făcut?".

Mi se face frică de judecata lui Dumnezeu, frică de păcatele mele, frică de ce mi se poate întîmpla (auzisem şi înainte cîte ceva dar...) şi de frică mă hotărăsc să mă pocăiesc, să fac voia Domnului, care iartă pe cei ce se căiesc şi nu mai greşesc. Şi încep o viaţă întru Cristos.

Poate că mai sînt şi alte căi prin care Dumnezeu îşi cheamă fiii sau/şi prin care fiii vin la El. Eu atîtea văd cu priceperea pe care o am.

Dar, bineînţeles că asta nu înseamnă că toţi cei cărora li se face frică de ce-au făcut...

Draga Tear,
Am citit si eu cu intarziere ce ai scris tu ca a scris fetita ta. Este minunat.
Cu permisiunea ta, am sa spun si eu in doua cuvinte ce cred...
Am senzatia ca fetita ta nu este deprimata. Ea este doar necajita, poate dezamagita de oameni, de felul lor de a fi.

Este o fire puternica. Vrea sa lupte, sunt sigur ca nu vrea sa cedeze.
Daca ea simte ce a scris, si eu de la acest fapt plec, atunci ea "stie" ce face. Eu nu cred ca ea doreste sa se calugareasca cu adevarat, cel putin nu acum , dar daca totusi o sa vrea, eu zic ca trebuie lasata. Mai cred ca ea este de fapt foarte fericita. Spun asta pentru ca ea "stie", si atunci este constienta ca face pe plac Tatalui ei, in toata vremea.
Este minunat ...
Doamne ajuta!

Ei iata in sfarsit ca discutam in mod practic un caz real a cuiva care e la rascrucea din piata "Incotro Ne Indreptam" a bulevardului "De Unde Venim" cu autostrada "Hai cu Totii si Dupa NOI Potopu" colt cu "calea cea ingusta",o persoana care nici nu e "de fata" macar si e numai vina ta Tear ca fetita-ti e "barfita" in asemena hal de oricine se nimereste [ ],ba inca numai cuvinte de apreciere ai facut sa se rosteasca [ ];ce-i cu tine?,nu vezi ce ne-ai facut?,nu-ti dai seama cum ai stricat o atat de frumoasa cearta care abia se infiripase intre membrii cu armonia cuvintelor tale?,se poate sa ne faci una ca asta?,tocmai tu...ma asteptam la mai mult de la tine sa sti...ar trebui sa te raportez moderatorului ca ai facut lumea sa se inteleaga!!! [ ]

Din putinele cuvinte ale voastre doua,as banui Tear ca fata ta e macar putin timida,putin sfioasa si ca ceea ce ii trebuie ea nici nu zareste macar;as zice ca in felul ei cauta ceva,poate ca nici ea nu stie precis ce,dar problema niciodata nu sunt cautarile,ci gasitul;asa ca daca ar fi sa dau un sfat [pe care nu ti l-a cerut nimeni si nimeni n-o sa-l asculte bineinteles](adica asa cum imi place:de gratis!),atunci as zice ca ajutorul care ai putea sa i-l dai nu e s-o asisti sa-si extinda aria cautarilor ca doar-doar si-o mari sansele de reusita,ci s-o ajuti sa constientizeze faptul ca ea este in starea specifica de cautare a ceva,pentru ca asta o sa-i ajute sa gasesca ce-i trebuie,iar cand o sa se intample asta ai sa vezi tu cum se deschide bobocul tau intr-o minunatie de floare!

Sub adăpostul anonimatului pe care mi-l conferă nick-ul pot să fac o mărturisire: o dorinţă f. mare a sufletului meu este să mă duc şi eu "acasă". Şi mă rog la Dumnezeu ca această dorinţă a mea să nu se concretizeze prosteşte sau tragic.

ps. citesc şi recitesc textul scrisorii fiicei lui Tear. Extraordinar!

Dragii mei, cat ma bucur ca sunt cu voi ! Si va multumesc !

Ioana, stiu ce spui, de fapt simt. Si nu voi pune mana, voi pune doar gandul meu bun si rugaciunea !
RZA, cred ca este vorba de perioada ante-conceptie ! Nu sunt atat de evoluata ca Ana (fiica mea-asa ii voi spune de aici inainte, e normal si mai usor), inca am tendinte "pamantesti" ce ma trag inapoi. Dar cred eu ca, daca e asa cum spui tu, Ana m-a ales nu atat pentru ce sunt, ci pentru ceea ce pot. Simt ca pot mai mult, dar am ceva limite ce-mi restrang campul de actiune. Cateodata, acest lucru ma deprima. Noroc cu am o fire optimista, extrovertita, incerc sa iau de la tot si toate ce e mai bun si merg inainte !
xcross, la Ana este valabila o combinatie de variante : dezamagire, iubire, frica. In aceasta ordine - in functie de ponderea fiecareia in sufletelul ei. Ei bine, eu incerc sa schimb aceasta ordine, s-o transform, mai bine spus. Sa ramana iubirea si restul sa treaca. Mi-e greu, dar voi reusi ! Si eu am avut momente in care imi doream sa fiu "acasa", desi acasa eram Dar mi-au trecut repede. Am spus, inca am limite pamantesti !
Bubu, rabdarea de care vorbesti este exact ce-i lipseste Anei. Nu pot sa spun cate incercari fac, cat ma lupt cu mine insami si cu firea ei pentru a-i educa rabdarea, pentru a o face sa vada jumatatea plina a paharului, pentru a lua ce e mai bun de la fiecare, pentru a intelege ca nu e om sa nu aiba ceva frumos. Am fost vineri cu ea la piata sa-i cumpar fructe. Acolo am negustorii mei, cu care vorbesc liber si familiar. Ei bine, Ana a remarcat : "Cum vorbesti, tu, mama, cu toti ! Parca ai fi prietena cu toti !" I-am spus ca si de la un tigan, si de la un copil inveti cate ceva intotdeauna. Toti suntem oameni ! Ar trebui s-o iau mai des la piata !
Clopotel, ai mare dreptate ! Este dezamagita, dar este si o fire puternica, chiar daca inca nu stie ce vrea. In nici un caz nu ma pot impotrivi alegerii ei, oricare ar fi aceasta. O voi sustine in totalitate si ma rog Lui Dumnezeu s-o lumineze, s-o indrume si sa-i dea putere in aceasta lume.
Draga Geri, esti o fire complicata, nu ? Noroc ca esti simpatic ! Ai dreptate, Ana este o timida, o sfioasa, dar fereasca Dumnezeu sa-ti fie dusman ! Intr-adevar, nu zareste inca ce-si doreste ( cati dintre noi pot ? ) Dar simte ! Cautarile ei sunt instinctiv purtate in directia simtirilor sale. Eu nu am decat sa ma rog pentru ea !

Mai intai sa ii raspund paritelui TRI ..eu sunt crestin ortodox ...am prieteni preoti vreo 10 dintre care si 2 mai inaitati in varsta. Ideea cu lutul s-a vrut a fi oarecum sarcastica ..mi-am exprimat dezacordul fata de cei care vad in facere un proces de lutarie .

Cat o priveste pe Ana , faptul ca scrie ceea ce scrie , si simte ceea ce simte o incadreaza bine in curentele varstei sale. Dar daca doresti ca fica ta sa fie la inaltimea asteptarilor tale atunci nu o lasa sa fie purtata de "simtiri" ( adolescenta este destul de turbulenta in zilele noastre ).

Si explica-i ca ura si dusmania fata de oameni nu o vor ajuta sa ajunga "acasa".

Toate lucrurile sint ale lui Dumnezeu.Ce rau ne-ar putea face omul?Atit cit sint linga Dumnezeu, nu am frica de nimic....nu exista practic spaima....pot strabate tot universul alaturi de Dumnezeu.Nimic si nimeni nu imi va putea face rau.Nu sint doar cuvinte si este o realitate pe care o traiesc...sa zimbesti calm in fata pericolului...e minunat.Dumnezeu o va tine sub bratul lui cu siguranta.Cind ma indepartez de Dumnezeu....incep sa devin ratacit si frica isi face prezenta.

Trebuie sa avem rabdare.Nu ne grabeste nimeni.Nu exista un cronometru...defapt ce inseamna timpul raportat la viata vesnica de dupa?
Daca reusesti sa schimbi ordinea in viata ei, adica prima sa fie iubire...atunci probabil ca va disparea cite putin dezamagirea si frica

meme, erau doua idei diferite. Ma refeream la cautarile ei spirituale, intuitive. On the other hand, pornirile ei "pamantesti" sunt navalnice, e adevarat, dar eu ma lupt cu ele permanent. Este pe undeva o contradictie in sufletelul ei. Daca ai vedea-o, la suprafata pare o fiinta sfioasa, dar inlauntrul ei este un foc care arde cu valvatai. Este puternica si-mi trebuie o infinita rabdare pentru a-i canaliza pornirile pamantesti. Noroc ca este si foarte receptiva (mai mult sau mai putin noroc, deoarece receptivitatea asta o are si pentru ce-i bine, si pentru ce-i rau-de ex. cazurile de cruzime fata de animale mai ales, de copii, de flori, etc) si, chiar daca nu o arata la momentul in care-i spun, pastreaza si filtreaza parerea mea pana la cele mai mici detalii.

Din ce spui tu este o fata de 15 ani perfect normala. Se afla intr-o perioada cu enorm de multe schimbari ..cu foarte multa nesiguranta in privinta celor di jur ... e normala. Cu toti ne-am pus astfel de intrebari in jur de 16 anisori ..dar e adevarat ca fetele sufera mai mult fiind tipuri mai inchise in sine in aceasta perioada.

Dar cum deja ai spus , daca vei fi alaturi de ea si o vei sfatui la timp .. cu siguranta nu vei avea probleme . Este perioada in carea Ana isi formeaza personalitatea. Are nevoie de o prietena mai mult ca oricand si in nici un caz de o mama "care crede ca intotdeauna are dreptate" arata-i ca tu esti aceea prietena , care nu o va trada niciodata.

meme, ai dreptate, asa este. Sper ca sunt cea mai buna prietena a ei si voi fi intotdeauna. Nu-i innabus personalitatea, chiar daca uneori ma raneste si nu-i usor. Mai ales in privinta fratelui ei mai mic cu 4 ani si pe care aproape ca il dispretieste. Din acest punct de vedere sunt aproape disperata. Dar sunt off topic si ma opresc aici.
On topic : Ne indreptam acolo unde vrem sa ajungem fiecare, cu mai multe sau mai putine piedici.

Explica-i si fratiorului sa nu mai invadeze spatuiul Anei , caci si eu am o sora cu 3 ani mai mare ca mine ... si na in copilarie ne jucam impreuna faceam una si alta , undeva in schimb pe la 12 ani sora mea s-a schimbat deodata ... nu mai voia sa ne jucam de scoala , nu mai iesea pe afara cu ceilalti de la bloc si asa mai departe. Mi-au trebuit alti 3 ani ca sa pot intelege ce se intamplase cu sora mea , dar pana atunci ma bagam ca un dracusor in toate lucrurile pe care le facea , iar ea isi dorea cel mai mult "sa fie lasata in pace". Dar intre frati consolidarea se produce mai tarziu , si ea va ajunge sa vada importanta sa . E perioada probabil cea mai emotionanta in viata oricarei femei ... acest pas de la copila la femeie ( nu ma refer la sex ) ci la curiozitatile si noutatile ce provoaca atat amintiri dureroase cat si placute.

S-a tot discutat pe seama acestui citat.S-au facut tot felul de presupuneri.Aproape toate au fost gindite paminteste.Ba mai mult, discutia a deviat in unele momente spre felul cum trebuie crescut un copil.
Incercati sa ginditi punindu-L pe Dumnezeu inainte.Nu trageti o linie intre viata de pe Pamint si viata de dupa.Exista o singura gindire pe care trb. sa o adoptam.Nu una pt. pamint si una dupa.
Vreau acum sa faceti legatura intre citatul de mai sus si acesta:

"Căci pentru mine a trăi este Hristos şi a muri este un cîştig.
Dar dacă trebuie să mai trăiesc în trup, face să trăiesc; şi nu ştiu ce trebuie să aleg.
Sînt strîns din două părţi: aş dori să mă mut şi să fiu împreună cu Hristos, căci ar fi cu mult mai bine;
dar, pentru voi, este mai de trebuinţă să rămîn în trup.
Şi sînt încredinţat şi ştiu că voi rămînea şi voi trăi cu voi toţi, pentru înaintarea şi bucuria credinţei voastre pentruca, prin întoarcerea mea la voi, să aveţi în mine o mare pricină de laudă în Isus Hristos"

Filpeni 1,2

Da, bubu ! Asta este ce cred eu ca simte ea si, cateodata, simtim si noi ! Dar ea mai acut ca multi din noi !
Dumnezeu sa va binecuvanteze pe toti !

Citatul de mai sus este extras din Biblie.Epistola lui Pavel catre Filipeni.