Buna tuturor!

Astazi în drum spre birou, ma gândeam sa ma apuc de un mic roman si sa-l postez pe forum (pentru critici, corectii si de ce nu idei ).
Daca nu este la locul potrivit rog un moderator sa-l mute sau sa-l stearga (dupa caz ).
Va rog sa nu postati în ideea de a continua povestirea, eventual doar sa-mi spuneti ce anume nu vi se pare credibil sau sa-mi atrageti atentia asupra pasajelor mai putin comestibile...
citire placuta


Preambul

Mirosul asfaltului ud amestecat cu cel al florilor dadea un chef nebun de viata celor doi adolescenti îndragostiti ce strabateau strazile Bucurestiului într-o frumoasa dimineata de primavara ...
În afara de concertul pasarilor si zgomotul masinii de salubrizare ce uda strazile totul era mut, încremenit ca-ntr-o asteptare de sarut. Cei doi nu se lasara rugati si se sarutara îndelung si cald aidoma primelor raze de soare peste strada somnoroasa ...
- Îti multumesc pentru seara aceasta, spuse ea dulce, a fost minunat.
- Nu prea-mi place când se fumeaza, replica el. Este si motivul pentru care am fost putin mai tacut. Dar sunt simpatici foc cu totii...
- Da! Mai ales Grasanu', spuse ea si râse usor.
Se opri, o cuprinse de solduri si o lipi de el încet privind-o în ochi fermecat...
- Ai cel mai frumos zâmbet din lume! si o saruta îndelung.
În afara de câteva raze de soare jucause strada continua sa fie pustie, poate doua siluete în departare care dadeau impresia ca se apropie.
Trecura pe lânga un Bmw negru, cu geamuri fumurii, iar el îl admira pe furis.
- Deja m-ai uitat, îl râse ea piscându-l usor de coaste.
El tresarii puternic, iar aceasta-i facu sa izbucneasca-n în hohote.
În fata lor siluetele de adineaori se transformara într-un cuplu îndragostit dar mult mai înaitati în vârsta ...
Discutia dintre cei doi adolescenti continua:
- As vrea sa-ti marturisesc ceva, începu el vizibil stânjenit de ceea ce avea sa urmeze, sti, când te-am vazut pentru prima oara nu-mi imaginam nici macar în vis ca-ntr-o zi voi putea sa te sarut.
Ea râse stânjenita si încerca sa raspunda însa el îi pecetluii buzele cu un nou sarut, iar apoi continua:
- Nu-i nevoie sa spui nimic ... vroiam doar... , si nu-si termina fraza pentru ca un nou eveniment îl facu sa priveasca peste umar...
Un mormait surd acompania de data aceasta cântecul pasarilor si se apropia. Era masina pe care o admirase adineaori.
Celalt cuplu se apropia si el.
- ... vroiam doar sa-ti pun ca sunt fericit cu tine si ca te iubesc cu toata fiinta mea, continua el dar un zgomot teribil sfâsie linistea si vraja aidoma unui ropot de aplauze de la sfârsitul unei piese de teatru.
Iubirea-i fu smulsa din mâna de o forta nevazuta, iar el fu lovit îngrozitor de tare în umar fiind aruncat la pamânt.
În cadere vazu femeia si barbatul celalalt secerati de aceeasi forta teribila.
A încercat sa se reactioneze însa o cortina neagra si rece i se lasa peste privire interzicându-i accesul la acest spectacol neasteptat si înspaimântator.

Acest topic a fost editat de Tony Almeda: 16 Jun 2004, 01:49 PM

Ideea fantastica dar teribil de trista .
As face cateva modificari , bineinteles d.p.m.d.v .

Aici as modifica cu zambet , suna mai suav .
Se repeta prea des cuvantul "ras" .
Sper ca nu am deranjat si eu incerc sa "debutez" la mine in jurnal cu un mic roman . ( si eu am destule greseli in el ) .
Eu dupa ce scriu cate ceva , il pun deoparte cateva ore , apoi recitesc , aproape tot timpul imi sare cate ceva in ochi ce nu-i la locul lui sau a fost altfel relatat decat doream .
Sper sa continui .
Sorry de indrazneala

Multumesc!
Este trist acum dar vor urma si momente mai vesele. Life like
Am vazut romanul tau .. mie-mi place.

Acest topic a fost editat de Tony Almeda: 16 Jun 2004, 02:01 PM

.....


Desi mare, i se parea ca nu are spatiu suficient.
O strabatuse de zece ori în lung si-n lat si de fiecare data când ajungea-n capat scapa câte o înjuratura.
Era o încapere imensa, cu un birou din nuc masiv în mijloc, cu putine oranmente dar toate alese cu bun gust. Singura sursa de lumina o constituia o lampa veche de birou dar bine asortata cu ansamblul. Ferestrele mari ar fi dat încaperii un aer mult mai vioi dar lumina diminetii se izbea neputincioasa-n obloanele grele, zavorâte.
Zavorâta era si inima omului nostru care desi mic de statura emana o forta stranie. Nu fizica, nicidecum, dar ceva hain, putred. Nu avea mai mult de patruzeci de ani si croiala perfecta a costumului trada bunastarea si luxul în care traia... La un moment dat se opri din mers si ramase încremenit confundându-se cu decorul. Deodata izbii ceasca cu putere în semineu si se îndrepta rapid spre birou. Smulse receptorul din furca si compuse un numar lung cu mare nervozitate. Chiar înainte de a-l termina îl gresi. Îsi stapânii cu greu un gest de furie si reîncepu dansul degetelor. Pe birou, scrumiera plina de mucuri si urmele de cafea din jur tradau o noapte alba. Pe masura ce asteptarea se prelungea figura-i devenea hidoasa tradând o stare de tensiune si de nervi teribila.
Dupa câteva clipe care i se parusera o eternitate prima sonerie-i încânta auzul. La a treia cineva accepta convorbirea.
- ALO ! se racni omul nostru-n receptor. Qu'est qui se passe bordel ?! Pourquoi c'est aussi long? (Ce se întâmpla drace [nu avem echivalent în ro pt aceasta expresie]?! De ce-i asa lung ?).
- Ils viennent de sortir monsieur (Tocmai au iesit domnule), raspunse o voce calma, mais il y a un imprévu (dar avem un neprevazut).
- Vous pouvez le gérer?! (puteti sa va descurcati?).
Vocea de la celalt capat al firului paru sa ezite un moment.
- Eliminez tous les imprévus quels qu’ils soit ! Tu m’appelles dé que tout est fini, sinon, tu sais à quoi tu t’exposes toi et ta copine ! NE ME DECOIT PAS ! (Eliminati orice neprevazut, oricare ar fi! Ma suni când sa termina totul, daca nu, sti la ce te expui tu si prietena ta! SA NU MA DEZAMAGESTI!
- Entendu. On fera le nécessaire.(Am înteles [ok]. Vom face necesarul).
- Merde !!! racnii din nou omuletul nostru trântind receptorul.
Se apleca peste birou si se sprijini în coate cu mâinile înfipte adânc în par. Se ridica brusc având o privire tulbure si se îndrepta spre fereastra. O deschise larg si începu sa învârta frenetic manivela care acctiona obloanele. Lumina diminetii patrunse cu obraznicie-n încapere ocupând tarâmul întunericului. Perdeaua groasa de fum avea acum o forma stranie de naluca, de moarte si datorita curentului de aer creat îsi întindea acum extremitatile aidoma unor gheare spre el... Se opri din învârtit si privi pret de o clipa spre telefon. Acesta, ca si cum ar fi fost posedat se apuca de sunat. Tresarind din toata fiinta se arunca pe birou nefacând înconjurul si-l însfaca grabit.
- OUI ! ... îha, îha, combien.. bon ... c'est la vie! .. bon travail. On se voit à Lyon. Rentrez bien et faites gaffe aux flics ou aux services secrets! (nu traduc, toata lumea întelege).
Puse receptorul în furca. Inspira cu putere si închise ochii, iar mai apoi, dadu drumul aerului cu putere. Se lasa cu greutate-n fotoliu si satisfacut îsi aprinse o tigara...




Sfârsitul preambulului....
Cred ca mai încolo nu voi mai scrie-n fr, voi preciza doar în ce limba se vorbeste...

Acest topic a fost editat de Tony Almeda: 16 Jun 2004, 05:44 PM

Da , ideea sa nu mai scri in franceza este buna . Se pierde din "farmec" .
Pesonaj cu caracter dur , posesiv , snob , urat , straniu ,ai redat toate astea , cel putin pentru mine este foarte palpabil .
Camera , biroul , foarte frumos detaliat , implica o incursiune .
Daca pun prima parte , ( sar peste dialog ) si ultima , am reusit pentru catecva clipe sa fiu " acolo" .
Nu toata lumea reuseste in asa scurt timp sa aduca un cititor in "mijlocul " petrecerii" . Cred ca preambul 2 este ceea ce ar trebuii sa continui .
Subiectul de la 1 este mai placut , dar nr 2 e "fast" parfait .

Îti multumesc pentru aprecieri
Cele doua pasaje se leaga ... vei întelege mai târziu . De fapt ... structura povestirii o am deja-n cap ... trebuie doar sa-o îmbrac în consecinta.

Acest topic a fost editat de Tony Almeda: 16 Jun 2004, 08:06 PM

Interesanta ideea, trecerea de la romantism si poezie la realitatea "obraznica" asemeni luminii
crude dupa o noapte de nesomn, hmm, am mai intalnit la un autor stilul asta . Astept continuarea.

@mogaldeatza ----> 10x !!!

10 ani mai târziu, 2002 undeva într-un bar în Oradea....

- Oricum nu ne mai suna, spuse blondul. Si chiar daca am pleca mâine tot nu ajungem la timp.
- Daca mâine avem tot ce trebe joi suntem la Paris. Îti garantez eu, si se ridica de la masa îndreptânduse spre toaleta ...
- Garantezi pe dracu' spuse mai mult pentru sine blondul si trase din tigara cu naduf.
De departe parea destul de tânar însa daca-l priveai de aproape puteai sa-i distingi trasaturile fetei brazdate de vreme.
Trupu-i era bine caldit si privirea patrunzatoare dar nu îndeajuns pentru a atrage atentia asupra sa. În mare dadea impresia unui om descurcaret dar cu putine scrupule. Când era concentrat, ochii deveneau mici, aidoma unui pradator în asteptare...
Chelnerita se apropie si strânse sticlele goale si resturile, goli scrumiera si plimba neconvingator o cârpa sleioasa pe masa fara sa arunce vreo privire macar în directia celui ce o fixa pofticios.
- Spune-mi duduie, începu pe un ton încrezut blondul, ce ai zice de o invitatie la un bar misto în seara asta?
- Nu crezi ca m-am cam saturat de baruri?! îri raspunse fata privindu-l piezis.
- La ce ora termini? continua blodul neperturbat.
În locul fetei rasunse cel plecat sa se usureze.
- M-o sunat când eram la buda! Era sa ma p** pe telefon. Trebuie sa plecam.
- Mai st ...
- Acuma ca pe la sase pleaca, mai adauga el repede.
Fata se întoarse pe calcâie si disparu dupa tejghea.
Blondul de ridicase nervos si-l urma pe colegul sau care iesise deja afara.
- E trei fara zece. Avem timp berechet dar nu vreu sa iau nici un risc.
- Unde ne asteapta?
- La Unu Mai.
Se urcara într-un passat nou înmatriculat în Franta si plecara-n tromba.
Dupa plecarea celor doi un tânar iesi din separeu si cu pasi hotarâti se îndrepta spre fosta lor masa. Odata ajuns, arunca o privire rapida în jur si se apleca putin pentru a recupera un obiect prins cu scotch dedesubt. Apoi, se apropie de chelnerita care-l fixa curioasa si spuse.
- Colectionez plosnite. Sa chemati într-o zi deratizarea pentru ca aveti foarte multe pe aici.
Urmaindu-i privirea, tânarul ridica putin pumnul care continea presupusa insecta si adauga.
- V-as arata-o dar este o specie saritoare.
Fata scutra violent din cap si se trase un pas înapoi.
- Nu! Nu deschideti! Va cred, spuse cu o voce tremurata.
- Va doresc o zi buna, spuse tânarul neputându-si stapânii un zâmbet si pleca fara sa mai astepte un raspuns.¨
În fata barului, în parcare, se coceau câteva masini sub razele nemiloase a soarelui de iunie. Arunca o privire-n jur si singurul spectacol demn de luat în seama îl constituiau un catel tolanit sub un aro ce privea cu dezinteres o pisica ce coborâse de pe un gard de lemn. În rest pustiu. Arsita verii gonise pâna si pe cei mai curajosi în locuri racoroase si primitoare.
Tânarul coborâ cele cinci trepte si se opri lânga un A3 negru. Urca-n masina si dupa ce arunca o privire rapida-n oglinda demara cuminte urmând aleea serpuita ce ducea spre iesirea în strada principala. Odata ajuns, se înscrise-n trafic fara peripetii.
La câteva secunde, o dacie ce stationa pe partea cealalta a strazii, întoarse rapid încalcând marcajul dublu accelerând în aceasi directie.....

Acest topic a fost editat de Tony Almeda: 18 Jun 2004, 01:03 AM

Interesant , incepe sa ia o alta cale povestea .
Vara , caldura torida , dupa personaje opuse , , urmarire ...
Fiecare se ataseaza de cate un personaj , eu m-am atasat de necunoscutul din separeu ( my hero ) . Stau si ma gandesc ce avea in mana , un microfon sau o caseta .
Deja stau ca la seria 24 .

....

- Poti sa închizi climatizarea, spuse blondul, prefer sa deschid geamul.
- Ok dar nu fumezi!
Zâmbi malitios. Fara graba, cu gesturi lenese, cauta ceva prin buzunare dar fara succes. Privi soferul care-si stapânea cu greu un hohot de râs si se întinse dupa vesta de pe bancheta din spate. Ramase pentru un moment cu ochii tintuiti pe luneta ... Se întoarse si spuse.
- Suntem urmariti.
- E audi negru? întreba celalalt.
- Exact, raspunse blondul privind cu coada ochiului în directia soferului jumatate mirat jumatate admirativ.
- Era-n parcare, explica acesta. Trebe sa gasim o solutie, rapid! mai adauga.
În loc de raspuns blondul mormaii ca pentru sine o înjuratura teribila.
Între cei doi barbati se asternu linistea.

În acest timp tipul din A3 conducea relaxat ascultând un radio local.
Deodata, ridica piciorul de pe acceleratie si lasa masina din fata sa-l distanteze.
- Ce fura muzica asta spuse încet. Sper ca nu m-au reperat.
Privi maleta de lânga el ca si cum ar fi avut o putere stranie si scapa un mic oftat. Arunca o privire retrovizor înainte de a schimba banda si-si reâncepu monologul.
- Trebuia sa iau o dacie ... de, domnu' prefera A3. Râse usor. Poate nu m-au vazut ... se înbarbata si se lasa purtat de gânduri.

- Stiu! exclama blondul. Imediat dupa ce cotim catre 1 Mai tragi pe dreapta. O sa-l primim cum se cuvine, rânjii el.
- Ok, dar nu tre' sa ne vaza nimeni, raspunse celalalt. E important pentru misiune...
Blondul nu raspunse multumindu-se sa mentina aceasi moaca de satisfacut.

....

Acest topic a fost editat de Tony Almeda: 20 Jun 2004, 11:39 PM

James Bond?

... o sa astept ia iasa filmul.

....

Se oprira într-un nor de praf la umbra unui nuc batrân.
Coborâra-n santul din marginea drumului si cu urechile ciulite, se pusera pe asteptat presupusul urmaritor.
Zece minute se scursera si nici urma de audi. De altfel de nici o alta masina pe drumul pe care erau ei opriti. Zgomotul traficului de pe nationala rasuna surd dar nimic mai mult. Blondul scapa din nou o înjuratura si începu sa se joace cu pistolul.
Celalalt privea cu interes ramasitele unui bondar care erau acum facute bucati si transportate de câteva furnici spre o gaura nu departe de locul cu pricina. De fapt, era doar o iluzie deoarece mintea-i era-n alta parte. De data asta era decis sa nu mai continue. Ultima misiune si gata. Scapase de câteva ori ca prin urechile acului de la moarte, iar acum norocul începuse sa-i surâda. Avea destul pus deoprte pentru a se retrage linistit si mai ales acum îl astepta cineva. Nu-si mai putea permite sa faca orice din viata lui.
- Mergem! îi întrerupse blondul sirul gândurilor. Îl cunosti bine pe Tibi? mai adauga el.
- Nu personal dar se pare ca este de încredere.
- Poate ar fi bine sa fim atenti ... eu unu' ma echipez.
Celalalt se urca la volan fara sa scoata un cuvânt.

...
În tot acest timp, "urmaritorul" cu audi era putin panicat.
Dat fiind faptul ca le daduse putin avans si mai ales ca mintea-i zburda aiurea pierduse momentul în care cei doi cotira spre 1 Mai. Ba mai mult, pret de câteva minute gonii nebuneste crezând ca se gaseau în fata si ca-l distantasera prea mult.
În cele din urma se oprii într-un loc deschis si scotând un binoclu din torpedo privii nemiscat un loc în zare unde nationala facea o bucla dar fara rezultat. Resemnat, se pregati sa se instaleze din nou la volan când obseva în retrovizor o bucata din soseaua ce ducea spre 1 Mai. Cum o putuse rata?! Inima-i veni la loc si avu chiar placuta surpriza de a vedea o masina ce aducea mult la forma cu un Passat. Era fara-ndoiala masina pe care o cauta dar nu-si explica faptul ca stationa. Se întinse dupa binoclu si privi atent în directia cu pricina. Vazu atunci pe cei doi iesind din sant si urcânduse-n masina. Faptul ca aveau armele pregatite nu era deloc un aspect înbucurator. Dupa ce-i pierdu din vedere, arunca binoclul pe locul mortului si se lasa greu în scaun. Dupa o analiza rapida a situatiei îsi sterse grabit fruntea de câteva broboane de sudoare reci si pornii în tromba.

....

Acest topic a fost editat de Tony Almeda: 23 Jun 2004, 11:38 PM

Superb descrisa locatia chit ca este numai un loc la marginea drumului .
Imi plac foarte mult "micile detalii " pe care le adaugi , imi place ca ti-ai luat timp pentru ele , creaza un flair aparte romanului .
Caracterele personajelor iau tot mai mult contur.
Sunt cu ochii pe cel din A3 . ( vreau sa stiu ce a luat de sub masa la curiosité a tué le chat ... parca )

exactement


.........

Cu toate ca încaperea parea izolata corect, manelele din difuzoarele terasei de peste drum razbateau îndeajuns pentru a enerva cumplit pe unicul sau ocupant. Avea o oarecare prestanta dar în acelasi timp la o privire mai atenta putea fi categorisit ca facând parte dintr-o speta de oameni cu putine scrupule. Privirea vie, rea si uneori chiar cu o tenta de cruzime impunea prudenta în abordarea oricarui subiect, mai ales unul delicat. Siguranta din miscari si mai ales calmul afisat i-au permis o avansare rapida fiind des folosit în momente delicate pe post de negociator sau intermediar.
Toti îl numeau Tibi însa nu pentru ca cineva i-ar fi cunoscut numele adevarat, ci pentru faptul ca la putin timp dupa ce fusese angajat în echipa în urma unei mic altercatii a rupt tibia unei "gorile" dintr-o singura lovitura. Nimeni nu a încercat sa se convinga daca era capabil sa repete "performanta", ba chiar majoritatea prefera sa-l trateze cu prietenie si respect.
Se ridica si se apropie de fereastra. Cu grija, departa cu doua degete lamelele jaluzelelor atât cât sa poata privii spre exterior. Inspecta rapid parkingul hotelului si se opri pentru un moment cu privrea pe hotelul vecin. Analiza minutios câteva ferestre deschise si zâmbii satisfacut. Îi placea sa aiba un as în mâneca ... pentru orice eventualitate.
Se rasuci pe calcâie si verifica din priviri încaperea. Pentru ca toate pareau la locul lor scoase din minibar o cola si-o golii pe nerasuflate.
- Au ajuns , rasuna o voce din talkie-walkie-ul ce-l purta la brâu.
Cu miscari precise în timp ce se apropie din nou de ferestra desprinse statia si raspunse privind pasatul ce tocmai intra-n parking:
- Ok! Voi închide statia. Sa fii atent la semnal.
- Receptionat! raspunse scurt vocea.
O liniste grea se asternu-n încapere pentru câteva momente. Pâna si manelele de la terasa de vis-à-vis încetasera. Cei doi oameni se îndreptau acum spre intrarea hotelului iar el se pregatii sa-i întâmpine.
Îsi verifica arma si se îndrepta spre usa. Arunca o privire prin vizor si o întredeschise usor. Astepta un moment pâna când auzii pasi pe culoar si se posta lânga minibar.
Cei doi "musafiri" intrara-n încapere mormaind un salut conventional si-si privira gazda care-i invita sa ia loc.
- Ma bucur ca nu ati întârziat, spuse Tibi oficial. Doriti ceva de baut? mai continua el aruncând o privire discreta spre diplomatul metalic atasat la mâna blondului
- Multumesc nu, spuse blondul hotarât si privii întrebator spre colegul sau.
- Eu as bea o bere ... nu conteaza de care, rece sa fie, spuse acesta.
- Nu vreau sa va simtiti jigniti dar as dorii totusi sa stiu daca v-ati asigurat de-o eventuala codita, spuse Tibi îndreptându-se spre minibar.
- Ah nu! raspunse blondul. De fapt, continua el ceva mai detasat, era chiar sa luam gâtu' unui porumbel cu un audi negru. Paranoia ce mai! continua el scapând chiar un zâmbet sadic.
Atmosfera se destinse putin si pentru ca Tibi paru interesat de patania lor, îi povestira totul cu lux de amanunte.

........

.....

Între cei trei se stabilise un oarecare iz de încredere dar toti erau constienti ca la cel mai mic semn de ostilitate relatia ar fi luat o întorsatura dramatica.
Profitând de un moment de liniste, blondul îl întreba pe Tibi daca totul era pregatit.
Începura deci sa vorbeasca despre afaceri sau mai bine zis despre afacerea care avea sa-i înbogateasca într-o oarecare masura. Manipulându-le cu atentie, Tibi scoase de sub masa doua containare metalice miniaturizate si începu sa explice celor doi ce trebuiau sa faca pentru ca lucrurile sa decurga normal.
- Sunt autonome timp de patru ore, începu el, însa este bine sa va grabiti sa le alimentati. Sper ca ati pregatit masina?! întreba el pe un ton aproape amenintator.
Blondul arunca o privire colegului sau care raspunse iritat:
- Bineânteles! Suntem profesionisti ce naiba?!
- N-as vrea sa fiu în pielea voastra daca ar fi sa livrati marfa avariata, insista el din nou privind cu oarecare placere framântarea celor doi.
- Nu-i prima oara când facem un astfel de transport, se baga blondul cu o voce calma dar hotarâta. Ar fi bine sa ne grabim...
Terminând fraza, puse diplomatul pe masa si desfacându-si rapid catusele. Dadu cheia lui Tibi si spuse:
- Trei sute cinzeci de mii. Nici un dolar în plus sau în minus. Pe numarate, mai adauga el încercând sa zâmbeasca dar nereusind se prefacu ca-si curata dintii cu limba. Ceva-i sta-n gât si nu stia ce. Totul era prea usor.
În timp ce Tibi verifica cu atentie legaturile de bani, se îndrepta spre fereastra crapând la rândul sau jaluzelele pentru a putea privii spre exterior. Pentru un scurt moment fu interesat de piscina din fata hotelului si regreta amarnic faptul ca era-n misiune pentru ca era plina de femei apetisante, neânsotite sau însotite (oricum n-ar fi contat), iar apoi arunca o privire-n parcare ca si cum s-ar fi temut sa nu mai vada masina însa totul parea neschimbat. Dadu sa plece însa un amanunt îi retinu atentia. Era botul unei masini ce aparea doar putin ascunsa fiind aproape-n întregime de niste boscheti. Descoperirea-l facu sa-i înghete sângele-n vine. Se întoarse brusc vrând sa anunte celorlalti doi teribila veste însa usa se deschise si un tânar suplu, cu trasaturi fine dar serioase si mai ales cu un pistol cu amortizor în mâna patrunse-n încapere.
Fara sa spuna un cuvânt îl executa pe blond si se întoarse spre ceilalti doi.
Tibi avea deja pistolul pe jumatate scos însa tânarul fu mai rapid. Aidoma blondului, se prabusi cu un zgomot surd pe podea sub tirul precis al atacantului. Încremenit, incapabil de cel mai mic gest sau sunet, soferul privea naucit în directia celui ce-l ameninta cu arma.
Acesta din urma se deplasa cu miscari de felina pâna lânga blond dezarmându-l cu gesturi rapide repetând acelasi manevra si cu Tibi. Într-un târziu, spuse cu voce grava, ragusita:
- Cu doua degete prinzi pistolul si-l arunci pe masa! USOR! tuna el.
Soferul se executa masinal.
- Bun! Îti voi pune o serie de întrebari si-mi vei raspunde pe cât posibil cu da sau nu! Ai înteles?
- ... da, raspunse celalat înghitându-si cu greu saliva.
- Ok! Cum te chiama?
- Oli, raspunse celalat, Olimpiu Stoian.
- Vrei sa traiesti?
- Da, raspunse el având o luminita de speranta-n ochi.
- Sti unde trebuie livrata marfa?
- Da.
- Când si unde!
- Mâine seara, pâna la miezul noptii cel târziu, la numaru' 8 Jean-Jacques Rousseau la Paris. Primu' arondisment, mai continua el.
- Ia loc la masa! poruncii scurt tânarul.
Deplasându-se anevoios, Oli se aseza cuminte la masa tragând rapid cu ochiul spre pistol.
- Nici sa nu te gândesti! îl soma tânarul amenintator. Am o propunere pentru tine, relua el pe un ton ceva mai detasat.
- Te angajez ca sa vii cu mine sa facem livrarea.
Oli privii câteva momente perplex în directia celui ce parea în continuare atât de calm de parca l-ar fi invitat la o bere.
Clipii nervos de câteva ori si murmura cu dificultate:
- Or sa ne omoare...
Celalalt se puse pe râs. Se oprii brusc si privindu-l fix cu ochii sai negrii de pradator îi spuse raspicat:
- Asa o fii ... dar cel putin daca accepti ai o sansa sa scapi pe când daca nu, si în loc sa continuie îi puse pistolul în frunte.
- ok .. sunt de acord, scrâsnii Oli strângând putenic pleoapele asteptând în fiecare moment ca celalalt sa apese pe tragaci.
Dar nimic nu se întâmpla .. ba chiar pistolul se retrase si când deschise ochii tânarul parea putin mai uman.
- Sunt constient de riscul pe care-l iei drept pentru care ceea ce este-n diplomat îti apartine.
De data aceasta i se paru chiar simpatic. Vru sa-i raspunda însa cu coada ochiului prinse o miscare venind dinspre corpul lui Tibi. În urmatoarea secunda încaperea se umplu de praf rosu ... el si diplomatul se gasira ca prin minune în masina pe un drum liber, drept ... apoi era-n fata casei lui însa parea complet schimbata, având chiar o piscina îmensa-n fata ... dar brusc aceasta viziune disparu lasând loc unei alte viziuni complet diferite, cea a unui gândac devorat de furnici harnice ... o caldura-i inunda corpul, iar apoi un întuneric si o liniste perfecta începura sa câstige din ce în ce mai mult teren în mintea lui ... linistea mortii.
Tânarul scapase neatins de cele doua gloante trase de sniperul din hotelul de vis-à-vis. Adevarul este ca nici nu vazuse miscarea discreta a lui Tibi care revenindu-si pentru un moment acctionase semnalul pregatit cu omul sau. Acesta, tintise cele doua pete de vopsea alba de pe peretele hotelului (în exterior) care corespondeau perfect cu doua locuri de la masa .. Restul este lesne de înteles.
Se ridica precaut si deplasându-se aplecat se Apropie de Oli. Cu ochii largi deschisi si mai ales cu o gaura imensa-n piept acesta zacea nemiscat aplecat peste masa. Dupa ce traversase peretele, glontul îl traversase si pe Oli... Se smulse de lânga el si se îndrepta spre containare ... Dintr-o privire-si dadu seama ca n-ar fi fost în stare sa transporte singur si banii si marfa si pe când încerca sa gaseasca o solutie cât mai rapid cu putinta, un tip din usa-l întreba politicos:
- Aveti nevoie de o mâna de ajutor?

............

Acest topic a fost editat de Tony Almeda: 9 Jul 2004, 02:25 AM

Situatia devine tot mai tensionata. Oare ce va urma?