Dupa mine, curiozitatea este acea calitate a omului care il ajuta sa evolueze. Din toate punctele de vedere : fizic, mental, sufleteste, spiritual. Sigur, daca vrea sa evolueze. Daca vrea sa lupte, asa cum ati zis. Si, evoluand, realizezi singur catre ce scop sa-ti indrepti curiozitatea si pana unde, in functie de puterea dorintei, experienta acumulata si limitele organismului tau ca intreg : fizice si psihice. Parerea mea.

Curiozitatea constructiva este benefica, altfel este valabila zicala "curiozitatea a omorat pisica".

Contraste, ce inseamna curiozitate constructiva? Sau, complementar, ce inseamna cea distructiva, ce criteriu le diferentiaza?

Contraste pot sa ma bag?

Moira
- Constructiva e cand esti curios de lucruri interesante si pozitive si cand ai de invatat ceva din curiozitatea ta... ceva bun.
- Distructiva e cand esti curios cum e cand iei Extasy

Curiozitatea presupune sa afli tot feluri de lucruri ..nu poti stii daca sunt pozitive sau negative .

Mai degraba as considera constructiva curioziatea care are efecte asupra ta indiferent de care sunt ( chiar daca iei Extasy ...tu vezi ca-i rau ) si cea distructiva cand are efecte asupra celorlalti ( ii dai vecinului Extasy ..sa vezi cum reactioneaza ) .

Mda, este buna ideea asta: nu poti sti la ce anume sau cum anume iti va folosi in viitor un amanunt oarecare. Sa fie asta motivul pt care suntem intr-o continua cautare?

hop si eu...

mogîldeatsa, fara sa vreau sa te jignesc, ..."O lupta viata, deci te lupta! "...cu dragoste de ea, cu dor... asta-i de G. Cosbuc...
Eminescu era mai pacifist...

Moira, întotdeauna am considerat ca sînt un om curios...însa daca privim si alti reprezentanti ai regnului animal, vom observa ca si ei sînt, cel putin în copilarie, foarte curiosi...Curiozitatea e o conditie necesara supravietuirii. Fireste, avea cineva dreptate spunînd pe acest topic ca si evolutia are o oarece implicare în problema; însa daca vrei sa exageram, hai sa consideram curiozitatea ca si un factor ce va duce, mai devreme sau mai tîrziu, la disparitia unor specii evoluate intelectual, fireste umanitatea inclusa...
Mustele sînt aparute pe Terra Muma cu mult timp înaintea noastra, si ne vor supravietui...De ce? simplu, nu sînt curioase, doar vor sa se hraneasca, si sa procreeze...Fa o analogie cu Lao Zi, acum...

Dat fiind stadiul de evolutie al societatii noastre, si acela al desvoltarii creierului uman, e firesc sa aduni informatii(recte, experiente) carele nu neaparat acum ne vor folosi, ci vom putea apela la ele, în caz de nevoie. Întrebarea ar fi, însa:
Ajuta, acestea, într-adevar? Un raspuns ar fi ca da, ajuta la perpetuarea genelor proprii, avînd în vedere ca la specia umana nu numai forta fizica este hotarîtoare la alegerea unui partener de procreatie, ci si cea intelectuala, si se stie ca prin cunoastere devenim mai...puternici, orice ar însema "puternic".

pe de alta parte, nu pot sa nu ma întreb la ce bun, toate astea, daca tot în definitiv, sîntem condusi în principiu, de instincte...si înainte de a deveni off-topic, te întreb la ce ti-a folosit curiozitatea, pîna acum...

Frica. Frica exista si face imposibila disparitia. Of, emotiile astea, nimeni nu are incredere in ele. Hai sa zicem ca dispar oamenii curiosi, mor din curiozitate. Dar raman cei care simt frica si sunt prudenti. Astia duc specia mai departe si fac copii fricosi si curiosi.

Acest topic a fost editat de amenophis: 28 Jun 2004, 09:06 AM

Frica, gîndesc eu, nu este o emotie. Frica este un instinct, aparut într-o situatie de stress (nu ma refer la sensul mutilat al stressului - bebelushul urla de la 22 la 06, la serviciu stau tone de hîrtii nerezolvate pe birou, etc...).o emotie este rusinea.sau iubirea.sau bucuria.emotiile sînt exclusiv umane.frica se întîlneste si la cimpanzei, cîini, sobolani, etc.

într-o situatie de stress, apare frica( sau sa-i spunem teama de necunoscut?), si atunci avem doua posibilitati- dam bir cu fugitii, sau atacam. amenophis, daca reflectezi o clipa, vezi ca de fapt cele mai complicate actiuni ale noastre, rezultate în urma unei stari de stress, se reduc la retragere, sau la atac. indiferent daca fizic, sau psihic.

hai sa vedem acum ce se întîmpla daca ramîn numai genele celor , diplomatic vorbind, prudenti...peste cîteva zeci de mii de ani, copiii urmasilor nostri se vor ascunde pîna si în fata unei pisici( nu ca ar musca, însa posibil sa aiba purici, iar puricii pot transmite nush´ ce boli infectioase, etc) ;nu vor pasi mai departe de coltul pesterii în care locuiesc(în case/blocuri nu vor mai fi locuind, e prea riscant: socuri electrice, inundatii, cutremure...); exemplele pot continua în oricare directie dorim -- rezultatul ar fi ca evolutia stagneaza, si nu cred sa fi existat vreo specie care sa fi supravietuit prin ne-evoluare...

Absinth, multa lume face confuzie intre comportamente si emotii. Un instinct este "un model de comportament cu care o fiinta se naste".

Vrei sa spui sa spui ca frica o sa fie asa de mare ca o sa blocheze curiozitatea ? Pana acum nu a reusit. Nici pisicile nu au disparut inca. Oamenii isi asuma constient riscuri si cred ca e o motivatie destul de puternica ca sa nu fie blocata de prudenta (comportament) si frica (emotie). Frica joaca un rol important in situatiile in care viata omului e in pericol. Intr-o situatie din asta frica spune STOP curiozitatii.

BTW stresul apare in situatii cand ne simtim presati (termene, prea multa munca, asteptari prea mari, cerinte prea mari). Reactia de fuga sau lupta e specifica fricii si mâniei. Crezi ca poate apare si la stres ? Ma lupt cu presiunea, fug de presiune ?

Eu am zis ca din punct de vedere evolutionist curiozitatea merge impreuna cu frica. Am zis copii fricosi si curiosi, in acelasi timp. Cred ca e o combinatie foarte sanatoasa. Sa-ti fie frica exagerata de muste cred ca e boala curata.
BTW 2 De unde stii ca mustele nu sunt curioase ?

Iar frica de necunoscut este una dintre cele mai acute temeri. Curiozitatea, setea de cunoastere, pot fi un antidot al fricii, in acest caz.

Acest topic a fost editat de denise_d: 28 Jun 2004, 08:31 PM

Prudenta e un produs al teamei !!!

Înca o data, mai încet, însa : definit ca o forma de presiune, prin Stress se întelege totalitatea simptomelor ce apar în urma factorilor de stress, (denumiti Stressori). Acesti stressori pot fi de natura fizica (frig, caldura, larma,etc...), sau pot fi substante toxice( n-ai sa crezi, însa fumul de tigara e, pentru organismul uman, un stressor !!!)
Cuvîntul în sine vine initial din studiul materialelor (în engleza : "presiune, tensiune"), si reflecta o presiune , sau o tensiune asupra unui material(tensiune mecanica, fireste, si nu electrica). în 1936 a fost "împrumutat" din fizica de catre psihologul teuton pre numele lui cel adevarat Hans Selye, pentru a defini , citez,"o reactie nespecifica a corpului la orice fel de solicitare".

Ramîn, deci la convingerea mea, BTW...

Nu e vorba de mînie...sau de frica...în armata am avut un cîine pe granita, Voda îi zicea. A trebuit sa fac un curs de "Conducatori de cîine" uau, mîndru am mai fost...) În orice caz, acolo am învatat ca un cîine nedresat musca nu de agresivitate, ci de...ai ghicit, de frica!!! E supus unei situatii de necunoscute, apare stressul emotional, de care tot îti place sa vorbesti , si apoi instinctul îi spune sa atace.

La stress exista numai astea doua variante 1.fug/ma supun, atunci nu voi fi lovit 2. Atac, ma înfoi, atunci nimeni nu va cuteza sa ma loveasca.

cine a vorbit de teama de muste??? daca vrei neaparat sa-mi rastalmacesti scrisul, hai sa deschidem un topic nou la "jocuri de cuvinte, ok?

v. Carl Sagan, The Demon-Haunted World.Science as a Candle in the Dark. , Random House, NY, 1996

@ restul: Fireste ca n-o sa ma apuc sa scriu numai off-topic, promit!!!

Da, scuze, am lasat sa se inteleaga gresit relatia intre ele.

Si tot nu am inteles cum e cu "sensul mutilat al stresului".

Scuze, din nou, era teama de purici. Dar asta nu schimba sensul.

Sorry, nu am acces la cartea asta. Nici nu e pe lista de cumparaturi. Te rog nu ma lasa sa mor de curiozitate.

Mama, dar ce stiintifica a devenit discutia...
Iar am senzatia ca va ascundeti in spatele unor teorii, termeni etc. Poate ca daca incercati sa folositi, stiu eu, niste termeni mai putin "de jargon", poate ca atunci reusiti sa va exprimati adevaratele motive care va mana sa stiti mai mult.
De ex, eu nu prea suport sa fiu luata prin surprindere, imi place sa controlez situatia, mai mult sau mai putin evident. Pt asta, trebuie sa fiu informata.

Simt nevoia sa stiu pt ca imi da o satisfactie de moment, cel putin.
Voi?

Cu siguranta nu vei muri, caci nu esti pisica... (am si eu un mîts, da-i mai putin curios decît mine...)

Mutilat, în sensul explicitat adineaori- Selye a împrumutat termenul, pentru a explica reactii la situatii noi, necunoscute.

da, în definitiv ai drepate cu teama de muste/purici... însa logica asta e valabila numai în cazul în care accepti ca civilizatie egal evolutie, si mai accepti ca relatia e biunivoca. Iar atunci vorbim de acelasi lucru...) E boala curata, întîmplator am avut posibilitatea sa locuiesc într-o tara europeana despre care noi spunem ca este cu mult înaintea noastra, si în care mai bine de trei sferturi din populatie este bolnava psihic, exista alergii de care nu auzisem în viata mea, fobii ciudate, si dorinta de stagnare, din teama de necunoscut...evolutia îsi urmeaza cursul, nestînjenita...

Curiozitatea devine elitara, din nefericire. Iar ne-curiosii, dupa o perioada de reticenta, îsi însusesc roadele celor dintîi, iar asta nu pentru ca sînt convinsi ca acestea sînt folositoare, ci pentru ca asa e la moda, sau li se "impune" prin campanii publicitare sau altele. Oamenii moderni nu mai au nevoie de curiozitate, foarte putini îsi pun întrebari care merg mai departe decît "oare cu ce sa-mi cumpar azi, sa-l dau gata pe vecin?".

Astfel încît acum pun întrebarea nu numai Moirei, ci si celorlalti interesati: sînteti curiosi? si daca da, la ce v-a folosit curiozitatea, pîna acum? ce ati realizat prin faptul de a fi curios?

în timp ce palavrageam pe aici, m-a ajuns din urma un post al Moirei...deci, ps:

Moira, nu ne ascundem...însa ca si tie, ne place tot ce e clar.Si anumite teorii, postulate si ipoteze sînt necesare, pentru clarificarea fata de interlocutori, a celor afirmate.
Faptul ca vrei sa controlezi tot timpul te va duce probabil, uneori, la situatii catastrofale. da´ prin asta vei cunoaste mai multe, ajungînd astfel sa controlezi si mai bine situatiile...si tot asa...pîna cînd, sper, vei ajunge sa cauti în cu totul alta parte anumite sensuri...


Stiinta e cu siguranta unul din produsele curiozitatii, n-o nega...)

Sa fie oare aceasta apatie rezultatul furnizarii constante de solutii gata fabricate?
Comoditatea, numita de unii confort slabeste atat interesul pentru nou( in sensul de interogatie-descoperire-
problematizare-actiune) cat si instinctele de aparare. Depinde de fiecare cat de mult doreste sa afle ce se afla in spatele
" a ceva" ( produs, slogan, ideologie).

Da, sunt curioasa, atunci cand ceva imi suscita interesul.

La ce mi-a folosit curiozitatea?

Am descoperit :
- aptitudini nebanuite pana in acel moment
-mecanismul de functionare al unor medii privite ca marginale de restul societatii, desi oricare
ar putea ajunge pt un timp mai lung sau mai scurt acolo. A fost o experienta fantastica, mai ales
ca noi eram outside-rii care incercau sa gaseasca o punte de comunicare, modalitati de rezolvare
sau macar ameliorare a problemelor
- noi metode culinare
- noi locuri, ignorate pentru ca nu beneficiau de suficienta "reclama"( si e foarte bine asa)

@Moira

E bine sa poti controla orice situatie, insa trebuie sa fii constienta ca natura este facuta in asa fel incat sa nu poti face chestia asta. Pana nu demult incercam si eu sa controlez ORICE situatie si sa fac pe dracu-n patru sa nu fiu luat prin surprindere. Insa in mod evident apar situatiile in care esti luat pe nepregatite si atunci apare dezastrul. Ma afectau asa de tare ca abia imi reveneam. Acum m-am consolat cu ideea ca nu ai cum sa ai un control total asupra vietii, poate in asta si consta frumusetea ei, si incerc sa las timpul sa fie el cu un pas (si numai cu un pas!) inaintea mea si nu eu inaintea lui.

@Absinth
Am fost si eu prin tari straine care reprezinta idealul multor romani, tari aflate pe inalte culmi de dezvoltare, etc, etc, etc, dar unde efectiv vezi ca oamenii sunt ca niste roboti lipsiti de suflet si viata. De boli psihice nici nu mai vorbesc! Si inclin sa cred ca situatia asta se datoreaza si faptului ca oamenii nu mai sunt curiosi, nu-i mai intereseaza nimic. Traiesc intr-un vid existential care din pacate se extinde....

Bun venit la Han, Absinth !

Suntem curiosi pentru ca sunt multe lucruri necunoscute, si sunt multe feluri de a cunoaste. Macar unele forme de a cunoaste pot trezi curiozitati. Interesant e ca anumite curiozitati sunt intretinute sau amplificate de rezultatele "cunoasterii" anterioare. Ori se nasc una din alta.

Curiozitatea, pe de alta parte, fiind legata de necunoscut, odata satisfacuta poate aduce beneficii sau pericole. E un compromis permanent intre cele doua.

Curious About Curiosity ?
by Ben Dean, Ph.D.

~~--~~--~~
Series Introduction

This newsletter is the second issue in a tour of 24 character strengths—strengths such as wisdom, honesty, spirituality, kindness, gratitude, curiosity, and creativity.

If you have not already done so, you can receive feedback about your highest strengths by taking the Strengths Survey at <www.authentichappiness.org>. According to Dr. Martin Seligman, we can become lastingly happier by using our signature strengths more often and in new ways. Early support for this theory comes from a random-assignment study in which research participants were asked to use their signature strengths more often and in different ways. These participants were happier six months later, whereas individuals who received a “control” exercise stayed the same.

The recently published handbook by Peterson and Seligman (2004), Character Strengths and Virtues: A Handbook and Classification, summarizes all there is to know about each of the 24 strengths. So ideally, you and your clients can read the relevant chapters in the Handbook and use the knowledge contained within to inform your strengths work. Although we encourage you to use the strengths handbook, we recognize that the scope of this 700+ page book can be somewhat daunting to busy professionals and clients. If this is the case, you are in luck. What we will be doing over the next 24 newsletters is offering you the Readers Digest version of the Handbook. Each issue will be devoted to a different strength, and my focus will be on application. In each newsletter, we will present information that will make it easier for you and your clients to (1) own your strengths, (2) develop them further, and (3) use them in new ways.
~~--~~--~~

This week’s featured strength is Curiosity.

Definition
Curious people have an ongoing, intrinsic interest in both their inner experience and the world around them. Curious people tend to be attracted to new people, new things, and new experiences, and they are rarely bored.

Everyone possesses curiosity to some degree. People differ according to the strength and breadth of their curiosity and their willingness to act on it. (How motivated are you by your curiosity? Are you curious in one domain or across many domains?)

Benefits of Curiosity

Curiosity benefits our social and romantic lives. Curious people are often considered good listeners and conversationalists. In the early stages of a relationship, we tend to talk about our interests or hobbies. One reason for this is that people tend to equate “having many interests” with “interesting,” and for good reason. Curious people tend to bring fun and novelty into relationships.

Curiosity is associated with intelligence and problem-solving ability. Although researchers have not identified the precise pathway by which curiosity leads to cognitive growth, a likely explanation concerns the rich environment curious people create for themselves as they seek new experiences and explore new ideas. Put simply, curious brains are active brains, and active brains become smart brains.

Curiosity is associated with high performance in both academic and work settings. There is evidence to suggest an upward spiraling relationship between curiosity and knowledge. The more we learn, the more we want to learn, and so on.

The Downside to Curiosity: When Curiosity Kills the Cat

Curiosity in the absence of good judgment can lead to trouble. Do you recall Jessica Fletcher, the author/amateur sleuth from the television series Murder She Wrote? Without fail, toward the end of every episode, Jessica Fletcher’s curiosity led her to confront a dangerous criminal in a remote area. Unfortunately for us, the police don’t always rush in at the last minute in real life!

When curiosity clashes with social norms, further trouble can ensue. Anyone with a small child needs no further elaboration on this point. Curiosity can motivate the youngster to ask questions such as, “Why don’t you have any children?” or “Is that man’s belly big because he’s pregnant?”

Building Curiosity

All things considered, the benefits of curiosity far outweigh the possible risks. Cultivating this strength can lead to both personal and professional rewards. So how might we go about developing this strength? One idea comes from the work by Mihalyi Csikszentmihalyi, one of the founders of the field of positive psychology and a pioneering researcher in the area of flow.

According to Cskikszentmihalyi, there is a direct relationship between our attentional resources and our interest in the world: Nothing is interesting to us unless we focus our attention on it. Rocks are not interesting until we begin collecting them, people in the mall are not interesting until we become curious about their lives and where they are going, and vacuum cleaners are not interesting until we need to buy a new one. According to Csikszentmihalyi, we can develop our curiosity (and fight boredom) by making a conscious effort to direct our attention to something in particular in our environment.

A Curiosity Challenge

I leave you with the following Curiosity Challenge. Test Csikszentmihalyi’s theory in your own lives this week. During those times when you are feeling bored or unstimulated (e.g., while waiting in line at the grocery store), focus your attention on something that ordinarily might not engage your interest. For example, if you are at the grocery store, really notice how various customers interact with the checkout clerk. Are they making eye contact or averting their gaze? Do they make small talk? Do they offer to bag their own groceries? Notice how much effort you need to expend to focus your attention. Is it worth it? Is there a trade off between being bored (but with no demands placed on your psychic energy) and being interested ?

I hope you enjoyed this newsletter! See you in two weeks when we discuss the character strength of Open-Mindedness.

~~--~~--~~

Recommended Readings

Csikszentmihalyi, M. (1990). Flow: The psychology of optimal experience. New York: Harper Collins.

Lowenstein, G. (1994). The psychology of curiosity: A review and reinterpretation. Psychological Bulletin, 116, 75-98.

Peterson, C. and Seligman, M. E. P. (Eds.). Character strengths and virtues: A handbook and classification. New York: Oxford University Press

~~--~~--~~
Martin E. P. Seligman, Ph.D. is the Fox Leadership Professor of Psychology at the University of Pennsylvania, the founder of the field of Positive Psychology, a Past President of the American Psychological Association (1998), and the author of 20 books including his most recent best seller, Authentic Happiness: Using the New Positive Psychology to Realize Your Potential for Lasting Fulfillment. With Chris Peterson, he is co-author of the newly-released Character Strengths and Virtues: A Classification and Handbook. He is also the co-founder of Authentic Happiness Coaching LLC.

Ben Dean, Ph.D., co-founder of Authentic Happiness Coaching LLC, is a psychologist and coach, and the CEO of MentorCoach, a virtual university that exclusively trains mental health professionals to become part-time or full-time coaches. For MentorCoach's home on the web and to subscribe to Ben's free E-newsletter, the MentorCoach™ eNewsletter, visit <http://www.mentorcoach.com/>.

© 2004 Authentic Happiness Coaching. All rights reserved.

[EDIT]
Nota mea: psihologia pozitiva nu are nici o legatura cu faimoasa "gandire pozitiva" si nici cu vopsirea lumii in roz . Scopul psihologiei pozitive este sa schimbe "psihologia reparatorie" (clasica) intr-una preventiva, care dezvolta calitati (puteri) pentru viata. Psihologia pozitiva se ocupa de experientele pozitive: well being, satisfactie, flow, bucurie, placeri, fericire, optimism, speranta, incredere. La nivel individual psihologia pozitiva inseamna: capacitatea de a iubi, curaj, comunicare, sensibilitate estetica, perseverenta, iertare, originalitate, talent, etc.
Mai multe despre psihologia pozitiva aici: http://www.psych.upenn.edu/seligman/ppsnyderchapter.htm

Acest topic a fost editat de dsrk3r: 13 Jul 2004, 12:12 PM

Complet fals.

Cred ca e o idee falsa.

Hai sa nu mai citam texte pe care nu toti le înteleg, fie autori, fie cititori, ok? drsk, ai idee cît costa o ora la psihologul ala pe care-l citezi? si la ceilalti? probabil ca nu, altfel ai întelege de ce se ocupa ei cu asta... e usor sa încadrezi în categorii, sa aplici algoritme care nici macar nu-s originale, si sa-ti deschizi conturi. Nici macar 5 la suta din psihologi nu-si desfasoara activitatea din... curiozitate ! Si la ce bun, la o adica? Ce, Porsche-ul nu e ok? de ce sa ma mai implic?
Cunosc un caz concret, si trist. Cineva are nevoie într-adevar de ajutor, si din 15 psihologi au raspuns 2, care spuneau ca nu se ocupa cu asa ceva...

În afara de asta, trebuie sa-mi explici de crezi tu ca psihologia are ceva comun cu aceasta curiozitate. Sper sa fiu destul de clar : cînd ai rezultatul, e usor sa afli problema, si drumurile spre aceasta din urma sînt cu gramada!!

Tot ce se poate... Provocari, provocari...

Nu ma refeream la cunoasterea absoluta, a tuturor tainelor universului...poate fi o povara prea mare pentru cei mai multi. Gandeam la o scara ceva mai umila.
Cunoasterea mediului in care te "invarti" nu poate aduce nimic rau. Daca ti-e frica de intuneric, intr-o incapere necunoscuta, ai doua optiuni: te ascunzi sub pat sau pornesti in explorare. Odata familiarizat cu incaperea, frica cel putin se diminueaza.

Oare celor care au pasit pentru prima oara pe un continent inca necunoscut nu le-a fost frica? (Da, da... navigatori...) "Aici sunt dragoni" - nu i-a oprit, dimpotriva.

PS. Bine ati "coborat" in mijlocul nostru, domnule Bufnila!

Acest topic a fost editat de denise_d: 13 Jul 2004, 06:45 PM

Da, e un curs cu o durata de 22 saptamani, 44 sedinte de cate o ora. Intregul curs costa 1995 USD, deci vreo 45 USD / ora de persoana. Pretul asta e mic in comparatie cu altele. In SUA o sedinta de coaching, de o ora, costa intre 150 si 1000 USD. E posibil sa existe si preturi mai mici, dar nu cred sa fie sub 50 USD / ora.

Da, unii o fac din pasiune. Probabil ca exista si altii care o fac de dragul banilor. Dar cine e dispus sa ofere servicii gratuite intr-o economie de piata ? Cei care nu-si permit sa plateasca, si serviciile nu sunt suportate de vreun sistem de asigurari, pot apela de exemplu la o organizatie umanitara. Organizatia achita serviciile la pretul pietii.

De exemplu: unui copil handicapat i se recomanda o terapie cu delfini, dupa ce orice alta forma de terapie a esuat. Familia nu-si poate permite sa plateasca, casa de asigurari nu plateste terapii alternative. Familia apeleaza la o organizatie umanitara si organizatia plateste terapia. Costul e cam de 20 000 USD / saptamana (s-ar putea sa ma insel, dar oricum e foarte mare), la care se adauga transportul familiei, cazarea si masa in Florida, SUA.

La noi nu stiu daca asistenta psihologica este platita de casa de asigurari de sanatate, ca in orice alta tara civilizata.

Orice terapeut are voie sa-si decline competenta. Medicul de familie ar trebui insa sa stie unde sa indrume pacientul. Sper ca am dat un raspuns satisfacator, nu inteleg pentru ce avea respectivul nevoie de ajutor si nici de ce ar fi trebuit sa raspunda psihologii.

Eu stiam ca psihologia studiaza curiozitatea, printre multe altele.

Ovidiu, bine ai revenit la " Psihologie - Omul, Minte si Suflet"