Fiecare dintre noi urmeaza in viata sa idei, teluri, idealuri (mai putin din pacate).
Toate acestea pot fi grupate insa intr-o filosofie. Cum vedem noi viata? Ce ne indeamna sa facem fiecare lucru pe care il facem?
Aici putem raspunde. Avem curajul sa ne privim pe noi insine obiectiv? Sa vedem...

Acest topic a fost editat de side_story: 20 May 2004, 05:21 PM

O sa incep tot eu.
Filosofia mea se bazeaza pe religia crestin-ortodoxa.
Totul a inceput cand eram mic (10-11 ani) si mama mea a inceput sa ma ia la biserica. Este o femeie foarte credincioasa si m-a influentat foarte mult din acest punct de vedere. Atunci eram insa prea mic ca sa inteleg mare lucru din ce vedeam si auzeam la biserica si abia mai tarziu, pe masura ce “m-am desteptat” am inceput sa inteleg ce propovaduiesc preotii. Am inceput sa imi pun multe intrebari, dupa cum era normal. Nu am acordat prea multa atentie celor de genul “Exista Dumnezeu?”, deoarece le-am considerat neesentiale. Am inceput insa sa inteleg si sa admir frumusetea ideilor si idealurilor pe care incearca sa le transmita biserica.
Sa nu furi, sa nu ucizi, sa nu fii desfranat, sa nu minti, sa iti cinstesti parintii, sa iti iubesti aproapele. O viata plina de dragoste, pace si intelegere, iubire si ajutor intre oameni. M-am simtit atras de forta acestor simtaminte atat de nobile incat nu necesita o teorie intreaga despre judecata si mantuirea sufletului pentru a fi puse in practica. Cel putin asa am vazut eu. Nu m-am considerat si nici acum nu ma consider a fi o persoana credincioasa, insa aceste idei sunt prea frumoase pentru a fi date la o parte datorita sursei de unde vin.
Nu am inteles de ce unii oameni hulesc biserica (eu personal am fost batjocorit pe strada datorita credintei pe care o port, o intamplare care m-a intristat foarte mult) si datorita urii lor inexplicabile reneaga toate invatamintele pline de frumusete ale acesteia.
Am vazut de curand filmul “Lista lui Schindler” (pe care vi-l recomand) si m-am convins de cel putin un lucru: cea mai frumoasa implinire a unei persoane in viata este ajutorul oferit semenilor sai.
Exista multe aspecte pozitive, pe langa cele de sanatate (a corpului si mintii), simtamintele de echilibru, dragoste si intelegere pe care ti le dezvolti, implicatiile sociale etc. care ajung sa iti umple de bucurie viata daca urmezi cateva reguli morale simple dar pline de intelepciune.
Atat am putut eu sa vad, dar a fost mai mult decat suficient pentru a-mi schimba conceptiile despre viata, ideile cele mai de pret. O filosofie pe care am decis sa o urmez, pana atunci cand puterile ma vor parasi.
Unul scopurile mele in viata este sa imi ajut prietenii, la care tin foarte mult. Imi place ca toata lumea sa fie daca fericita, macar atat cat se poate. Vreau sa alung ura si rautatea.
Cam mult, dar am dreptul sa sper.

Acest topic a fost editat de side_story: 20 May 2004, 05:28 PM

Mult succes, dar la capitolul dragoste si intelegere fata de semeni mai ai mult de lucrat.

Nu ma gandesc la viata ca la ceva ce ar trebui sa fie frumos, sau perfect. Nu se pate asta, perfectiunea vietii consta in alunecarea prin timp.

Nu vreau o viata in care sa predomine un lucru, vreau experienta, vreau cunostiinte, in concluzie vreau o viata variata, si cu bune, si cu rele.

Nu privesc viata ca pe un drum, neaparat, poti sa traiesti viata stand pe loc, lasand totul sa treaca pe langa tine.

Filosofia mea de viata a fost marcata de mai multe intamplari, printre care si deceptia pe care am avut=o cu religia, in urma cu mai multi ani. Credinta m-a dezamagit.

Consider ca viata fericita nu trebuie cautata, viata trebuie doar traita. O viata poate fi insa buna sau rea.

Caut in viata sa respect niste reguli, impuse de mine, un cod. Nu trebuie sa te tradezi niciodata.

si ce te faci daca la 50 de ani ai revelatia ca regulile dupa care te-ai ghidat sunt profund gresite?

nu am cum descoperi ca regululile sunt gresite: mereu re reactualizez. Daca asta se intampla, inseamna ca am trait altfel viata.

Absolut nici o Biserica sau chiar comunitate ecleziala nu trebuie hulita, din pacate multi fac exces de zel in propria credinta astfel incat cauta sa vada nu credinta celuilalt, ci defectele celor ce au acea credinta.
Tu insa fii bucuros ca ai suferit putin pentru Isus, te-ai unit putin cu martirii care si-au dat viata pentru El; si ei au fost batjocoriti si chinuiti, dar toate astea le-au indurat cu toata taria si mai mult, cu bucurie in suflet. Stiti voi ca ingerii “ne invideaza”, nu pentru altceva decat pentru ca “noi oamenii putem suferi pentru Dumnezeu”, cat si-ar dori un inger sa-si arate in acest mod afectiunea lui catre Dumnezeu si nu poate, asadar noi sa fim fericiti ca suntem crestini (indiferent de rit, Biserica) si sa fim mereu puternici, intariti cu Duhul Sfant.

Nu trebuie sa bagi in seama aceste persoane, si de mine radeau colegii ca mergeam la biserica saptamanal si cautam sa nu lipsesc niciodata, dar nu ii bagam in seama, ma rugam ca Dumnezeu sa le arate si lor imensa lui bunatate si iubire.

Asa trebuie sa procedeze fiecare crestin, continua! (“Fii credincios pana la moarte, iar Eu iti voi da cununa vietii”)

Viata e un joc, in care intram fara a fi intrebati. Fara sa ii stim regulile.
De fapt, regulile nu sunt unice, fiecare jucator imprumutand din regulile comune, dar si din reguli mai rare, ori chiar formandu-si si reguli proprii.

Jucam impreuna cu cei ce ne invata jocul, unii vorbindu-ne de jocul lor, altii de regulile comune ale jocului. Si pe masura ce invatam jocul, si il experimentam, incepem sa participam la crearea de reguli, la crearea de variante.
Cei ce ne invata jocul, pot invata de la noi, pot participa la jocul nostru, ori pot pretinde ca nu avem cum sa intram in jocul lor, ca nu putem contesta regulile locului lor.

Din cand in cand, unii dintre noi decidem sa apara cate un nou jucator. Ca decizia o luam noi, ori poate vreun Dealer al jocului, are mai putina imprtanta. Fapt e ca asistam sau chiar participam la aparitia unor noi jucatori.
Ba chiar, putem regasi printre regulile jocului, asa cum le-am invatat, si obligatia de acrea echipe si noi jucatori. Caci e un joc pe care-l poti juca de unul singur, ori in echipe.

Cand, inocent, un nou jucator e impins in acest joc, el pare sa inteleaga intuitiv totul, sa inteleaga jocul. Atunci, probabil jocul e mai mult al lui decat al nostru, al celor ce ne grabim sa-i ajutam pe inocenti sa devina buni jucatori ...
Cat de mult e lasat noul jucator sa isi impuna jocul, tine si de cat de bine stie sa isi apere intuitivele lui reguli, printre care si dreptul de a participa la crearea jocului.
Cum destui dintre jucatori sunt ajutati sa uite ca totul nu e decat un joc, incepatorul are toate sansele sa fie tratat de jucatorii priceputi drept diferit de ei, doar ei au inteles ca totul nu e joc, incepatorul mai are inca reguli de invatat.

Una din regulile jocului, gasita in diferita forme, e circularitatea lui. Jocul e dinamic, cu reguli mai rapid ori mai incet schimbatoare, cu jucatori ce revin asupra unor situatii din joc, fie pentru a le depasi odata pentru totdeauna, fie din comoditatea jocului circular. In circularitate, in dinamica lui, stau si cele mai mari sanse ale jocului, dar si cele mai mari capcane.

Misterul e parte a acestui joc, e parte din frumusetea lui. Misterul infinitei diversitati al unor reguli cum sunt circularitatea ori dinamicitatea. Mister ce pare sa invaluie invitatia la joc, formarea si transmiterea regulilor lui, participarea la el, influenta reciproca a jucatorilor si regulilor, posibila reamintire a faptului ca totul e un joc, multimea de interpretari alternative ale lui, ori chiar finalul jocului.

Daca nu ar fi misterul, poate nu i-am spune viata, ci mai simplu, joc.

Acest topic a fost editat de calfa: 21 May 2004, 10:29 AM

Viata
In primul rand e un dar...daca n-as fi fost eu, il primea altcineva...si , ca de orice dar pe care-l primesc, nu pot decat sa ma bucur.

Undeva, in aiureala vremurilor,
in timp de blestem si pacat, am venit pe lume.
Nedoritor, nedorit, fara sa caut, fara sa cer,
ca alte mii, miliarde...
Dand mereu peste tipare prea largi ori prea stramte,
alergand mereu de la o extrema la cealalta...
Inceput de vis,existenta,agonie, sublim...

Cam asa mi se parea viata in 1995, acum lucrurile stau putin altfel.
Asa se intampla mereu: te incadrezi intr-un curent, intr-un stil, apoi trece timpul si constati ca vrei altceva...
Viata e MAREA TRECERE.

Acest topic a fost editat de flower: 21 May 2004, 11:41 AM

"Cel mai greu lucru din lume , este sa traiesti in ea. Fii curajos. Traieste."
Buffy Summers, 1981-2001
She saved the world... a lot.

In viata nu am treaba cu biserica. Pace lor, celor credinciosi, nu prea ma amestec in ceea ce fac ei, atata timp cat ei nu se amesteca in ceea ce fac eu si atata timp cat nu imi zic ca sunt un pacatos care o sa arda in iad.

Daca Dumnezeu nu exista nu avem nimic de pierdut, daca el exista, am castigat totul. Nu mai stiu cine a spus asta, dar sunt oarecum de acord. Eu sunt pe dinafara.

Nu este credincios acela care iti spune ca esti un pacatos si ai sa arzi in iad. Este un credincios acela care te povatuieste sa faci bine, care te ajuta si pentru care, din respect, iti schimbi si tu comportamentul spre o viata mai placuta lui Dumnezeu, chiar daca nu crezi in vreun fel de religie. Acela care te indreapta spre bunatate fara sa iti impuna ceva. Recent am invatat si eu asta.

@TriRegnum: Eu ma ascund pe la scoala. (sunt in clasa a XI-a. Ma rog, pe sfarsite) Colegii mei nu stiu ca eu merg la biserica si nici ca sunt credincios. Nu stiu daca este bine
In orice caz, destul despre mine. Nu vreau ca topicul sa fie mutat la Universul Credintei .

Am aflat-o tot de pe han si ideea ma amuza:
"Life is what happens to you while you are busy making other plans."

Sau "life is what happens to you while you're busy building a life philosophy" .

P.S. Citatul nu e de fapt din Predatoru, ci din John Lennon - "Beautiful boy" .

N-am spus ca eu as fi spus-o... Am precizat totusi ca am vazut-o tot pe Han si nu spunea nimic de "building philosophy".Sorry...Mea culpa.

Aia cu "building" era o gluma a mea . Si aia cu citatul la fel, pentru ca mai sus aparea QUOTE (Predatoru @ ...). Tu nu ai nici o "culpa" .

"- Omul asta a descoperit o mare taina, sopti Stefan aplecandu-se peste masa. A invatat cum sa traiasca. Traieste el, ca om, ca fiinta totala - si nu se lasa trait de tesuturile lui, de glandele lui, de automatismele lui, ca noi toti ceilalti..
- Dar de unde stii ca traieste astfel? il intreba Biris incepand sa-si caute pachetul de tigari.
- L-am vazut cum isi curata pomii din livada, incepu Stefan cu un zambet misterios. Stam pe prispa si-l observam. Atunci l-am inteles. M-am convins ca munca lui e o alta calitate decat muncile noastre. Eram pregatit, de altfel, pentru asta, continua Stefan dupa o scurta pauza, pentru ca ceva din beatitudinea asta o cunoscusem si eu, cand pictam. Numai ca, in cazul meu, nu era vorba de o munca responsabila, cu un obiect precis, ca in cazul lui. El isi curata pomii de omizi. Il observam si-l simteam cum era prezent in fiecare gest. In fata pomului nu era distrat, nu se gandea la nimic altceva. Dar ghiceam ca pomul acela i se revela in totalitatea lui. Nu era un simplu obiect, unul printre altele o mie la fel cu el, asa cum ni se arata noua, majoritatii oamenilor. Lui, pomul acela pe care-l curata, ii revela, in acel moment, Universul intreg. Il vedea in totalitatea lui: cu radacinile, cu ramurile,cu frunzele si parazitii lui...
- Esti sigur ca vedea toate acestea? il intrerupse Biris. Esti sigur ca tot ce-mi spui nu e un fel de afabulatie mitologica provocata din propriile d-tale extaze?
- Vedea toate acestea si vedea inca multe altele, pe care noi nu le putem vedea, spuse Stefan cu gravitate. Statusem mult timp de vorba, in seara cand il cunoscusem. M-a dus la el un coleg de facultate. Si tot colegul acesta al meu imi povestise ce s-a intamplat cu Anisie. E un om cu cativa ani mai mare ca noi. A invatat multe; a urmat conservatorul la Viena, s-a apucat apoi de teologie, a studiat matematicile, fizica, biologia. N-a vrut sa sfarseasca nimic; nu si-a luat nici o diploma. Acum vreo cinci, sase ani, a avut un accident; a alunecat in timpul unei ascensiuni si a zacut nu stiu cate luni; s-a crezut, la inceput, ca si-a rupt sira spinarii, dar era vorba de ceva mai usor. In orice caz, atunci, in acele luni petrecute in ghips, a avut, sa spunem, revelatia: a simtit cum trece timpul si a ghicit, totodata, ce s-ar putea face ca timpul sa nu mai treaca..
- Incepe sa devina interesant, facu Biris ridicand capul. Spune inainte!
- De atunci, continua Stefan cu o brusca fervoare, el nu mai traieste, ca noi, dupa un orar mai mult sau mai putiin complicat, si nu mai are un program sa-i spunem, personal. Nu mai tine seama decat de timpul cosmic: de zi si de noapte, de cresterea si de descresterea lunii, de anotimpuri. Si acest timp cosmic, dupa cate mi-a spus, va fi intr-o buna zi, pentru el, abolit. Dar, deocamdata, are nevoie de Timp ca sa se regaseasca pe sine. Sa se regaseasca, adica, in sensul metafizic al cuvantului: sa ia cunostinta de fiinta lui plenara, integrala. Si atunci, nu se mai lasa distras de la trairea lui fiecarui moment esential al acestui timp cosmic. Pentru el, luna noua sau luna plina, echinoxurile si solstitiile, rasariturile si crepusculele, nu au, ca pentru noi, o simpla functie calendaristica. Fiecare din ele ii reveleaza un nou aspect al intregului, al Cosmosului. Neacceptand nici un alt timp in afara de timpul cosmic - neacceptand, in primul rand, timpul istoric, timpul in care au loc, bunaoara, alegerile parlamentare, sau inarmarile lui Hitler, sau razboiul civil din Spania, hotarat sa nu tina seama decat de timpul in care au loc evenimentele cosmice: evolutia lunii, anotimpurile, rotatia pamantului, - el se multumeste sa epuizeze semnificatia fiecaruia dintre aceste evenimente cosmice. Traieste astfel o neintrerupta revelatie. Te-ai fi convins si d-ta daca l-ai fi ascultat vorbindu-ti despre o noapte cu luna, sau despre namiaza de vara, sau despre semnificatia cantecelor de paseri si de insecte la diferite ceasuri ale zilei. Pentru el, Natura incepe sa devina nu numai transparenta, ci si purtatoare de valori. Nu e vorba de o regresiune in starea, sa-i spunem, animalica a omului primitiv. El descopera in Natura nu acea vacanta a Spiritului pe care o cauta unii dintre noi, ci cheia primelor revelatii metafizice: taina mortii si a reinvierii, a trecerii de la nefiinta la fiinta. Si omul asta, care e de abia la inceputul experientei lui, a izbutit deja sa se sustraga Timpului. Nu numai timpului istoric - caci din acest timp se poate sustrage oricine se hotaraste sa traiasca departe de lume, fara ziare si fara radio, dar si timpului fiziologic. Desi are cativa ani mai mult ca noi, pare cu zece ani mai tanar. Pare un baiat de 25 de ani..."

e un citat din Noaptea de sanziene (de Eliade)..si e exact viziunea perfecta asupra vietii,din punctul meu de vedere..nu cu aceleasi cuvinte,evident ca nu vreau sa curat pomi de omizi , insa in esenta e tot ceea ce-mi doresc eu de la viatza.. (un sfat: daca n-ati citit cartea, cititi-o! e superba )

Din fericire nu exista un mod exact de a pargurge DRUMUL ideea e ca ca trebuie parcurs, finalul e acelasi doar ca modul de a vedea lucrurile si de a face alegeri fac ca la final unii sa primeasca cupa iar altii doar merite de paricipare, cat despre Dumnezeu sau "filosofie religioasa"... CASA DOMNULUI E MARE. Presupun ca atata timp cat urmam legea asta CAT SE POATE DE BINE totul ar fi ok si anume: NU JUDECA PENTRU A NU FII JUDECAT. S'ar elimina astfel ura si invidia ceea ce ar scoate razboi, cearta, inselaciune, gelozie, pacate trupesti si asa mai departe. Si daca am reusi sa ne controlam si instinctul nostru de baza si anume SEXUL atunci poate am apuca sa ne gandim si la alte lucruri.
Lumea este incapabila sa urmeze acelasi UNIC drum, dar toate drumurile au ca punct de sprijin ca balustrada sa zicem; un singur lucru: BINELE.

Nu cred ca sexul reprezinta problema cea mai grava a omenirii in momentul de fata. Adica, fara sex, de unde copilasi?

Orice drum este acceptat, atata timp cat destinatia este aceeasi. Unii vor ajunge mai repede, altii mai greu... dar toti ajungem. Sa nu fim invidiosi sau suparati pe drumul ales de cel de langa noi. Cu alte cuvinte, vezi de drumul tau!

lifestyle? am sa ma refer mai mult la stil... prefer dezordinea decat ordinea (pentru ca ma deranjeaza cand e ordine si eu fac dezordine ), imi place sa ies la o bere sau o cafea si sa stau la cioace, imi displac compromisurile si impunerile, suport cu greu rutina si ma irita persoanele care ma intreaba de fiecare cand ma vad "ce-ai mai facut?" sau "ce mai faci?", in rest toate bune!

Viata-i efemera , timpul trecator , dar toate la timpul lor . Sunt de parere ca mai intai munca si apoi distractia , e mai bine sa-ti cladesti un viitor decat sa te ocupi de lucruri care te macina , viata trebuie traita dupa ce ai ajuns sa ai o situatie financiara care sa-ti permita luxul...

Mda, mie mi-e frica sa nu ajung in momentul ala si sa imi para rau ca a trecut viata pe langa mine. Asa ca o traiesc acum, cat pot

Olaf nu-mi pare rau ca nu mi-am trait viata pana la aceasta varsta , singura "distactie" e atunci cand imi vad proiectele realizate (proiectul la TV a fost ce-a mai mare bucurie ) , cand am inceput la pictura (acum trei ani)era un zugrav drept rasplata merg la Bucuresti de 1 iunie , voi contribui la realizarea machetei lista poate continua .In televiziune pot fi capabil sa realizez mai multe , dar nu vreau sa-mi aglomerez progamul si asa incarcat , pentru mine e mai important sa-mi cladesc un viitor decat sa-mi pierd noptiile cu nimicuri .

Acest topic a fost editat de Plutarh: 18 Apr 2006, 09:31 PM

Plutarh, ne poti traduce si noua, in limba romana, ceeace ai spus?

Am vrut sa spun ca ideile mele totdeauna au dat roade....adica am inceput cu pictura acuma trei ani , atunci nu stiam ca o sa ajung atat de departe , am inceput cu televiziunea , dupa o luna de perindat prin TV am depus doua proiecte , amandoua acceptate , Evenimente-n suspensie oricand poate sa-nceapa ..sper ca m-am facut inteles

Acest topic a fost editat de Plutarh: 18 Apr 2006, 09:26 PM

*plutarh

..de ce nu munca si distractie..din cate am citit tu faci ce-ti place deci ar trebui sa strecori si cate un zambet printre randuri...
uneori viitorul in sine te macina..cum 'te poti preocupa de viitor' fara sa te macine acesta?.. ce te macina pe tine de obicei?..daca nu ceea ce se va intampla maine, cum se va intampla, daca se va intampla.etc..daca nu viitorul atunci ce?
..viata trebuia traita mereu cu lux sau fara lux...

Acest topic a fost editat de iniya: 27 Apr 2006, 07:49 AM

Parerea mea, e ca din pacate devenim codependenti de tot ce ne inconjoara, de tot ceea ce auzim ca TREBUIE sa facem sau sa fim, ne dezbracam adevarata personalitate pentru a imprumuta alta care sa fie in ritm cu societatea, in concordanta cu tot ce scrie prin puzderia de carti despre ...socializare, succes..stiti genul. De acord, nu se poate fara munca, dar daca priviti prin usa din spate a ideii veti vedea ca nu sintem decat marionetele, sclavii de lux ai celor ce isi permit distractii. Noua ni se arunca din cand in cand un os mai tentant sau ni se maguleste orgoliul cu cine stie ce aprecieri. Ideea e ca nu mai avem libertatea de a decide ce sa facem cu viata noastra sintem incorsetati in reguli, programe, orare, sintem scalvii banului pentru ca la urma urmei asta urmarim prin munca. Am uitat sa traim decent si cu bun simt, dorinta noastra de a avea tot mai mult ne anuleaza personalitatea si ne transforma in ceea ce se cere pe piata.
Nu stiu care e filozofia vietii, dar incerc pe cat se poate sa traiesc dupare reguli proprii.

eu nu pot sa ma privesc obiectiv, ca nu pot iesi inafara mea

Nu ştiu dacă este topicul potrivit, dar nu ştiam unde altundeva să postez şi eu o... strigare.
Am nevoie urgent (azi, mâine dimi cel târziu), de un referat cu tema: Perspectivele filosofice în definirea omului.
N-am reuşit să găsesc printre referatele de pe net... Dacă ştiţi vreun site de unde mă pot inspira, şi dacă mi-l şi indicaţi, v-aş rămâne recunoscătoare.
Mulţumesc anticipat!

Sper să fie bine ce am găsit deocamdată... http://referat.clopotel.ro/Omul_este_masur...ilor-10714.html

Şi aici ai ceva interesant, sper.

Acest topic a fost editat de coconut: 5 Dec 2007, 10:33 PM

Multumesc mult!

Cu multă plăcere!