Ganduri, scrieri, amintiri din viata lui adrianneagu veti putea citi in cadrul acestui Jurnal.

Lectura placuta!

uite asa incepe o poveste. sper ca o poveste frumoasa.
mai toate actiunile de genul asta au un un inceput fulminant. eu cel putin sunt aproape entuziasmat de forumul asta.

de astazi, 14 mai 2004 voi incerca sa redau emotiile unui roman ce tocmai s-a hotarat sa plece in strainatate. hotarat eram eu demult, dar abia acum m-i s-a oferit sansa asta. am avut norocul sa iau un interviu ce imi va oferi sansa de a pleca ca fotograf pe un vas de croaziera. mai am cam o saptamana pana ce ma voi sui in avion(sper sa nu se intample nimic neprevazut si sa se amane).
see you in miami

adrianneagu

Sa ne recitim cu drag.

Numai bine. Calatorie placuta.

adrianneagu!

Vas de croaziera zici? Beton!
Sa nu uiti sa treci si pe aici si sa ne spui si noua (si mie de fapt ) cum te-ai simtit.

P.S. Daca tot esti fotograf si nu ti-o fi cu suparare, fa si tu cateva poze fetelor de pe vas (alea mai nude ) si posteaza-le in jurnal. Asa... ca amintire

Salutari!

Hanul Ancutei?! PREA TARE!
Nici nu-mi inchipuiam ca un forum o sa-mi dea atata satisfactie.
Azi am fost la intrunirea forumistilor ce s-a tinut la 707 in bucuresti( un pub dragut). Ce sa mai?... Lume interesanta, berici, vin ... O atmosfera care a facut toti banii. Plecarea inspre capitala a fost oarecum ambigua. Toata ziua de sambata a fost destul de plictisitoare, astfel ca asteptam sa vina seara, iar daca si intrunirea nu iesea excursia asta ajungea un adevarat fiasco. Se pare ca asta a fost ultimul week-end cu chefangeala pe aici prin tara. Chiar as fi si eu curios sa vad si impresiile celorlalti.

Las pe mine ca o sa le arat eu americanilor aia ce inseamna un moldovean.Si fara nici o urma de modestie am sa ma laud cu ce comisarii am sa fac pe acolo. Asta ca sa va oftic ! HE HE HE. (cu poze de paparatzi)

in primul rand imi cer scuze pentru absenta totala de pe forum, dar primul vas pe care am ajuns nu avea o conexiune extraordinara de net si a trebuit sa renunt.
primul vas pe care am ajuns a fost Adventure of the Seas, un vas apartinand de o importanta companie in domeniul croazierelor si anume Royal Caraibean. am stat acolo in jur de o luna. toata viata mea mi-am dorit sa ajung marinar, sa lucrez pe vas. dupa primele 2-3 zile deja nu mai eram sigur de visul meu.
am ajuns la o concluzie. in viata, daca iti doresti ceva anume foarte mult, pana la urma ai sa ajungi sa iti implinesti visul . totul este o chestiune de timp si sa nu uiti ce iti doresti.
oricum... ma gandeam eu... fotograf pe vas!!! oauuuuuuuuuuuu. trebuie sa fie extraordinar. intradevar. nimic din ce ne spusesera la interviu si la traning nu a fost minciuna. si anume: o sa vizitam toata lumea, ca fotograf ai un statut privilegiat, esti parte din staff, adica ai accea in mai multe locuri decat ospatarii, cabin stewarti. dar in schimb munca de te lesina. in prima saptamana nu am apucat sa vad marea de pe vas. lucram 18 ore pe zi. iar despre porturile pe care le vizitam... ce sa mai... in afara de port, adica pier in limbajul local, orasul nu aveam timp sa il vad. primele locuri vizitate au fost cateva insule din caraibe, St Martin, St Thomas, Curacao, Barbados. plecare in croaziera, caci schimbam pasagerii la fiecare 7 zile, se facea duminica din Puerto Rico, mai exact San Juan. nu am iesit niciodata in oras aici, caci lucram de ne sareau ochii de fiecare data.
cum am mai zis, dupa o luna am fost promavat de la trainee photographer la junior photographer si mutat pe alt vas, Oosterdam, apartinand de Holland America. daca pe Royal media de varsta era 30-40 de ani, aici media de varsta este de 60-70 de ani. sa lucrezi cu senilii astia este un calvar. toti nu stiu decat sa se planga de serviciile pe care le oferi. asta este varsta. nu ai ce sa le faci. aici, pe vasul asta am fost promovat intr-o luna(spre norocul meu), ca senior. cu banii ... depinde. initial vasul asta facea o croaziera pe alaska, mai exact Seattle- Juno - Sitka - Ketchigan - Victoria. in afara de victoria, care era un oras canadian si care se putea numi oras, restul erau oase turistice, in care localnicii stateau provizoriu. nimic de vazut. nici nu se compara america cu canada. aici castigam bani frumosi 6-700$ pe saptamana. apoi vasul si-a schimbat cursul , in iarna facand croaziere in caraibe. 2-300 de $ saptamanal. bani de buzunar si atat. jale. acum in schimb ne indreptam din nou pe coasta de vest a americii si vom avea de facut mexican riviera cu plecare din san diego.
hai ca mai vb!

poate ca este doar valul pe care sant, dar este a doua zi in care m-am hotarat sa scriu.
acum sunt in panama canal, adica este ora 10 dimineata si tocmai ii traversam portile. este o experienta destul de interesanta. americanii astia in schimb au facut din panama canal un vis. am auzit nu doar pe unul spunand ca acum, dupa ce va trece prin canal, poate sa moara linistit, si-a implinit visul. poate ca faptul ca muncesc imi reduce starea asta de entuziasm, dar mie nu mi se pare ceva asa de colosal.
ieri am trecut prn columbia, si mai exact prin Cartagena. din ce am vizitat pana acum, se pare ca este tara cu cele mai frumoase femei. asta dupa romania , normal. nu exagerez cu nimic. cea mai mare parte din americance face parte din categoria supraponderalilor. dupa ce ca femeile astea au peste 100 de kilograme( nu exagerez cu nimic), le mai si vezi la masa cum baga ca cel ce va muri in a doua zi. parca asta ar fi ultima zi pentru ele si vor sa profite de ea mancand. este dezgustator. plus ca pe aici a aparut o moda, a carucioarelor. de fapt nu sunt carucioare ci niste masinute, ca cele in care se plimba copii nostrii, arata ca niste biciclete, dar sunt motorizate. chiar daca pot merge pe picioarele lor, prefera sa mearga cu carucioarele astea, lucrul acesta intamplandu-se atat pentru cei batrani cat si celor supraponderali. oricum... vorbeam de columbia. de frrumoase sunt . fara indoiala. dar ce au in plus fata de romancele noastre sunt sanii. imeeeeeeensi. si un fundulet apetisant si mic. majoritatea. dar, ca si la romani, ca turist, caci te deosebesti de ei prin culoare pielii si nu numai, esti agasat si agresat de vanzatorii ambulanti de suveniruri. am observat acelasi lucru si in jamaica. ieri am cedat pana la urma in urma insistentelor unui copil de 8-9 ani ce vindea bratari din piele, niste chitchuri si am mai cumparat o cutie de trabucuri pe care scria cuba, adica veritabile. hai ca bratara ca bratara. am dat un dolar si aia e. dar pe trabucuri am dat 12 $ si sunt groaznice. nu se pot fuma. ce sa-i faci. cat traiesti inveti. cel mai bine ar fi sa inveti de la altii, dar macar sa invat din ceea ce patesc eu.

Si uite asa am trecut si de canalul panama. Pentru mine a fost frumos pana la urma, caci sunt videograf saptamana asta sin u a trebuit sa ma rog de idioti sa faca poze. Sistemul care se practica pe vas este urmatorul. Este o echipa de fotografi care se afla prezenta la toate evenimentele importante care se desfasoara dea lungul unei croaziere. Adica noi facem poze. Multe fratele meu. Iar ei nu sunt obligate sa le cumpere. Doar pe cele care le plac, dau banii. O gramada de ban ice e drept. Un 8x10(inch) este 21$, un 6x8 11$. Da nu sunt obligate sa le cumpere vericule. E… ei tot nu se opresc 2-3 secunde sa faca poza aia , mama ei de poza. Ca la sfarsitul croazierei sa ii auzi ce “vai draga , da uite ce frumoasa este poza asta cu delfinul si noi nu ne-am oprit sa facem poza.” Sa nu ne inchipuim ca e un delfin adevarat. Unu din noi, saracu , trebuie sa stea imbracat in delfin, un costum din blana, in care temperature ajunge pana la 50de grade Celsius. Da ce nu facem noi pe aici. Eu am fost pana acum delfin, pirat, marinar, olandez… si alte personaje interesante si jenante.
Cat despre sarbatori…. Ce sarbatori vere?!?!? De revelion, ca si de craciun am muncit pana la 12 fara un sfert noaptea. Nimic de spus. Ca daca as plati 1000$/croaziera, nu cred ca m-ar interesa de sarbatorile angajatilor. Pentru mine revelionul pe undeva pe 30 decembrie, caci eram in cozumel, o insula mexicana din caraibe si am fost impreuna cu nicu, si liviu, 2 muzicieni romani de pe acelasi vas cu mine la un restaurant romanesc. Si eu m-am intrebat ca si toata lumea ce cauta un restaurant romanesc in inima caraibelor. Da bun asa. Si s-a lasat acolo cu vinete, cu ciorba de burta, cu ficatei, cu mici, cu sarmale. Si cu shot-uri(un paharel mic de 50 de grame, ce trebuie s ail bei pana la capat) de tequila. E… inchipuieste-ti mai nene cum eram noi, romanii la ora 2 dupamiaza, dupa o sticla de tequila in 3 insi. Feeericiti! Asa eram. Nu eram beti , dar pentru noi tocmai venise revelionul.
Darparca era vorba de panama. Sau nu… Oricum ne indreptam spre mexic! Ihaaaaaaaaaaaa!
Hai pa!

Aloha!
Frumoase povestiri meshtere, dar ceva poze nu ai putea sa pui si aici pe site? ....mai ales din alea cu columbience voluptoase
Calatorie placuta in continuare, si sa ne mai tii la curent

a trecut si joi, 13 februarie. imi pare rau ca nu am reusit ieri sa pun niste poze pe site. aveam pregatite cateva dar cea mai mica avea vre-o 125k asa ca le voi micsora sau poate fratele meu se va tine de cuvant si imi va face un site pe care sa-mi pun pozele. sa nu isi inchipuie cineva ca pozele pe care le fac au vre-o legatura cu arta fotografica. aci, pe vas nu faci decat cantitate. calitatea este decenta, dar simtul artistic lipseste cu desavarsire. inchipuie-ti ca intr-o saptamana, intr-o croaziera eu fac cam 60 de role, asta insemnand 2000 de poze. evenimentele sunt de asa natura facute incat viteza conteaza foarte mult. de exemplu in timpul boatdrill-ului, un fel de simulare de pericol in care toata lumea este pe deck (marginea vasului, locul unde poti sa te plimbi. descoperit) , fac in 10 minute 6-7 role. asta inseamna 200/10=20 de poze pe minut, cu tot cu schimbatul filmului in aparat. nu este loc de arta. poza in schimb trebuie sa aiba minimul de bun simt, adica compozitia cu subiectul sa fie decanta si nu in bataie de joc. nu poti doar sa apesi pe buton. cat despre arta pe vas... este un singur portet( un studio setat pe vas, in care lumea vine sa faca poze), numit LSP(life style portret) , in care nu ai pozitii foarte bine stabilite cu subiectii, ci ii intinzi si ii rasucesti pe jos, iar pozele pe care le faci au un caracter de revista. am intalnit fotografi pe vas care au foaret multe cunostinte in ceea ce priveste fotografia. dar aici devii un robot si doar in timpul tau liber poti sa studiezi , sa faci poze de care esti cu adevarat mandru.
aseara a fost o petrecere pentru crew( lucratorii de pe vas). bere cat cuprinde, vodka si homosexuali. caci pe vase... de fapt nu pe vase, dar in general, in afara granitelor romaniei, homosexualii sunt mult mai libertini si se afiseaza in public fara jena. sincer, eu, inainte de a pleca de acasa, spre rusinea mea eram un rasist, contra negrilor si contra homosexuallor. ghiciti cine este cel mai bun prieten(unul dintre ei oricum) aici pe vas!!! un negru homosexual. dtaa! nici eu nu imi dau seama cum s-a intamplat asta. nu avem nici o legatura mai mult decat prietenia, dar nu ma deranjeaza sa dorm cu el din cand in cand in pat. ce ne inchipuim noi cu gay-ii care te agaseaza .... minciuni. pot sa spun cu mana pe inima ca cei mai de treaba pasageri, cei care te respecta si sunt bine crescuti, au fost homosexualii.
inca odata:imi plac prea mult femeile ca sa ma gandesc vreodata sa fac vre-un compromis.
hai pa!

Adriane, ce zici moftangiule că n-ai cum să pui pozele? Descarcă-le într-un calculator, când nimereşti .. apoi accesează http://www.filehosting.org, alegi perioada de un an (mai mult nu merge), bagi codul de securitate şi ţi le pune la un anumit link. Apoi te bagi la loc pe han si foloseşti şi tu

Dacă tot mai ai nelămuriri, ştii cum să mă găseşti ..

De o fi timp, roagă-l pe Dan să scaneze din pozele mai vechi şi le punem şi p'-alea, nu-i bai!

Apropo, ţi-am spus c-a scris şi Bratu de vreo două ori la Han? Despre cum i-a plăcut lui Sankt Petersburgul?

Acest topic a fost editat de rebel: 14 Jan 2005, 11:41 PM

si vine seara... pe la inceputul contractului toate bune si frumoase. america, alaska, locuri noi, mancare noua, la discretie-inghetata, pita- non-stop. dupa dupa 7 luni de zile ti se acreste. nu mai suport mancarea asta. aici mancam in mijlocul iernii capsuni, pepene.... dar ce folos. nu au nici un gust. mi-e dor de mancarea de acasa. cu ce te obisnuiesti in schimb pe vas este bautura. ieftina si buna. o corona de 330ml este 60 de centi, daca iti iei vodka sau whisky din shop-uri(magazinele de pe vas) le iei pe te miri ce 7-8 $. sa tot bei frate. iar daca in tara eram total impotriva manelelor, aici nu maimerge mai baiete. cum te iei putin pe ulei merge adrian de vito asta de minune. nu prea mult ca strica. apropos! recomand la toata lumea gheorge dinica cu AM MUNCIT SI NOPTI, AM MUNCIT SI ZILE. de exceptie. si cum spuneam, vine seara. la inceput mai vizitam carciuma, dar acum mi s-a luat. spre rusinea mea nu am reusit sa agat nici una pe vas pe aici. inca sunt in tratative. am mai vazut noi mototoli de astia, dar .... ce sa -i faci. jucam hard to get
cu televizorul ce mai trece vremea. sex in the city 5 serii. de vazut 2 luni de zile. ca si asa timp liber pre mult nu e.
arrivederla( sau cum s-o scrie)

aI GRIJA DE TINE BAIETE SHI VEZI CA M-AM APUCAT DE SCANAT.
iN MAXIM O SAPTAMANA SPER SA-TI DAU NUMELE SITULUI

ihaaaaaaaahaaaaaaaaaaaa!!! BIENVENUTTO A COSTA RICA!
am iesit dimineata putin, le-am facut poze la idiotii de pasageri vre-o 3 ore si acum ies pe plaja. vreau sa spun ca plaja apare mirific. palmieri, nisip negru, bere 1$ bucata (cica), costaricance .... PREA TARE!
nimic nu se compara cu femeile latine. bat la fund orice natie de departe. ceea ce vedeam la televizor, in filme, sunt exact ce am zis. filme. americancele, dsespre care am mai vorbit intr-un episod anterior sunt doar niste femei normale. nimic special. in schimb sudamericancele astea... mmm . cand vorbesti cu ele parca simti cum iti arde ceva in stomac si te rascoloste. nu mai vorbesc de limba. adica de limba vorbita!!! parca e o poezie continua. stiu ca romanii nopstrii sunt obisnuiti cu telenovelele, dar, fratilor, credeti-ma ! cand auzi pe cineva vorbind spaniola langa tine ti se face pielea de gaina ce frumos suna.
inainte sa plec de acasa eram convins de faptul ca odata ajuns pe pamantul fagaduintei, america, voi face tot ce imi sta in putinta sa si raman. !!! doar daca m-ar face aastia guvernator pe undeva. alminteri in tara sau in vre-o tara de asta sudamericana m-as muta. mi-a pierit cheful de manhatan. in primul rand nu imi place modul lingusitor de abordare al americanilor. cand te intalnesti pe vas cu ei iti zambesc mieros, vesnicul How are you? , dar cum se indeparteaza la 3 metri de tine isi pune o figura de sictir de iti vine scarba de el. iar pentru ei nu este nici o diferenta intre europeni, care sunt mult superiori , si filipondezi sau indenezieni( ca toti arata la fel). te intreaba tot timpul -de unde esti tu? am deja aceeasi poezie care le-o bag: romania domnule! si ei zic atunci: aaaaaaa romaniaaaa! aha! dar nu au habar ce o fi aia. si atunci le zic. DRACULA, NADIA COMANECI. si gata. dibuiesc ei care e treaba. ca sa vezi cat de idioti sunt. s-a trezit unu sa zica ca europa e capitala parisului. pe bune ca nu exagerez. si cate si mai cate.
hai pa!

din spate liceu, din fata muzeu. cam asa s-ar putea intitula experienta mea din costa rica de astazi. ma uitam eu de langa vasa... asa.... in zare. palmieri, bikinii, plaja... ce vorbesti domle' !? am dat de o varianta mai lipscaneasca a costinestiului. de fapt costinestiul este de 5 stele, pe langa asta care nu ar obtine nici macar o stea. mizerie, sudamericani, care sunt o copie destul de reusita a brazilienilor nostrii autohtoni, fete nu deosebite si tarabe cu vesnicele suveniruri.
Blea!
hai pa

bunaseara la toata lumea!!!
va SIMTETI bine?
eu da. sau cel putin acum, dupa ce am fost la pinacle( restaurant de pe vas), ma simt excelent. in sfarsit am avut parte de o mancare mai decenta. nu stiam eu de ce standardul mancarii pe care o primesti, sau mai bine zis, o gasesti aici pe vas, este de obicei acelasi. adica mediocru. normal ca lumea , daca vrea sa manace ceva decent trebuie sa dea bani. adica , pentru 20 de $ poti sa ai parte de aperitive, toate felurile si cate portii vrei, o friptura cat o farfurie de ciorba romaneasca( nu glumesc- IMENSA), si desert iarasi din belsug. toate astea te costa 20 de $ + baccis-ul, care este variat-5-10-20$. depinde de fiecare. cel mai mult aici te arde bautura,adica vinul. o sticla te racoreste de 30 de $. da... nenica! daca te mananca tre sa te si scarpini. cand am ajuns prima oara pe vas am crezut ca genul asta de restaurant nu-si are locul pe vas. ca doar mancarea e moca. cat de tampit sa fii sa dai bani pe ea. plus ca daca te duci la restaurantul asta trebuie sa stai in uniforma. adica fiecare departament( in principiu), are uniforma specifica.nu ca ar fi ea aiurea. dar dupa 8 luni de zile ti se pare ridicola si incomoda.

e asta o lume a anomaliilor sexuale, o generatie ce tinde sa devina din ce in ce mai anormala? si de unde stiu eu ce este normal sau nu? fiecare persoana are un sistem propriu de valori, ce nu poate fi definit ca universal. cu cat ajung sa cunosc mai multe persoane, in special de sex masculin, cu atat procentul celor ce sunt straight scade vertiginos. aveam vaga impresie ca pot deosebi un straight de un gay. acum sunt confuz cu totul. 70% din cei ce lucreaza in domeniul enterteinament-ului, adica cast-ul, adica dansatorii, nu au nici o legatura cu femeile, adica cu genul de femei care intadevar pot sa te puna pe ganduri, vis-a-vis de standardele tale. dansatoarele sunt o natie aparte, corpul fiecareia fiind distinct, dar aproape de perfectiune. una are tate mai mici, alta nu tine spatele drept... dar daca tragi linie nimic nu scade sub o anumita limita. si tocmai cei ce ar putea sa profite de providenta, resping categoric ideea de a fi "normali".
ca tare mai sunt nedumerit!!!

SAN DIEGO...
un oras aflat la granita de vest dintre mexic si u.s.a. . avand o experienta anterioara in miami, ma steptam la un oras cu specific hispanic. miami, desi apare ca unul din paradisurile contemporane, nu este nici pe departe ceea ce as fi crezut eu. intradevar... frumos, muzica. restaurante, dar totul abunda de influente spaniole. aici in nici un caz nu este adevarata america. nu odata am intrat intr-o benzinarie si a trebuit chemat un vorbitor de limba engleza, deoarece toata lumea vorbea spaniola. este absurd ca intr-un oras america, lumea sa nu vorbeasca engleza. in schimb, san diego, este o america pura. oamenii, felul cum ies pe strada imbracati, cafenelele, restaurantele... totul te imresioaneaza placut. nu stiu ce facea populatia octogenara, dar eu nu prea i-am vazut pe strada sambata dimineata . poate ca sunt putin subiectiv acum, deoarece vasul pe care sunt m-a facut aproape sa destest segmentul asta de varsta, dar cand vezi numai tineret in jurul tau, parca si mojo-ul iti creste.
ne indreptam spre mexic

Uite aici albumul foto. Dacă vrei să modific ceva, anunţă-mă. Ai grijă de tine.

m-am uitat special sa caut o poza cu "delfinul" . sunt super! daca si distractia e pe masura, cred ca se merita. mult noroc!

Uite, asa cum sunt eu neserios, inca un lucru frumos am reusit sa il abandonez fara nici un motiv. Si cat de frumoasa ar fi ideea asta, sa reusesti sa iti scrii impresiile cand calatoresti prin lumea intreaga.
Caci asta am cam facut in ultimul timp. Dupa ce am terminat primul contract pe un vas apartinand companiei holland america, am fost transferat pe visul oricarui fotograf pe un vas de croaziera, sau cel putin asa credeam eu atunci cand am primit vestea, si mai exact Queen Mary2. Si ce mai chef si ce mai petrecere, ca ma duc domne pe cel mai mare vas din lume. Si au mai trcut 6 luni, da' nu ca plictisitoare. Nici un an nu atrecut de atunci , iar memoria mea nu s-a obosit sa retina decat foarte mici franturi, legate mai degraba de oamenii , prietenii pe care am reusit sa ii fac aici si in nici un caz de intamplari deosebit de palpitante. QM2-"The Biggest SHIT in THE World". eu cam asa l-as caracteriza pe amaratul asta. Un vas, pentru care compania pe care il detine si anume Cunard, ar trebui sa puna lumanari si catastife celor care au avut grija de campania de promovare . Nu exista in lumea asta nici o barcuta, iaht, vapor, mai cunoscut. in momentul cand ajungi intr-un port nou ai impresia ca beckham e in oras. Blitzuri, personalitati, toata lumea vine ca la circ. Cel mai imresionant a fost in Germania. Erau in port 100 de mii de oameni care au asteptat sa vina domne vaporul in Hamburg. Mai apoi am aflat ca statisticele ar fi demonstrat ca nu mai putin de un milion de vizitatori s-au perindat prin Hamburg in ziua aceea.
Daca in primul contract pot spune ca am avut parte de distractie si dezmat, in al doilea mai vere... nici macar in carciuma la care aveam acces aici pe barca, nu am calcat de multe ori. Ne m,ai imbatam noi, dar ca mosnegii, in cabina. Locuri noi, ce am vazut?... Europa in mare parte. Norvegia, Spania, Portugalia, Germania, Anglia, Franta, Italia (unde nu e pitza mai buna decat aia de acasa) si.... cam atat pe aici prin vecin. Impresionat am fost de... 2 beri pe care le-am baut intr-o terasa cat se poate de normala in Norvegia si pe care am dat nu mai putin de 25 $. Mult mai frate. Si nu era cat de putin un loc special. Curatenia din Germania te lasa pe spate. Ti-e rusine sa arunci chistocul pe jos si nu alta. In Spania in schimb, cu engleza nu faci nimic. Noroc ca seamana limbele astea 2 intre ele si fara ca macar sa fi studiat vreodata iti vine sestul de usor sa intelegi ce spun ei. Portugalia... Pentru mine locul asta a fost extrem de special contractul trecut. Aici am un verisor care lucreaza. Nu am simtit de multe ori in viata ca intalnirea cu o persoana poate sa iti ridice moralul asa cum s-a intamplat in Lisabona. Eram obosit, strasat... si dupa ziua aia, parca imi incarcasem bateriile. Chiar daca si pe vas reusesti sa gasesti oameni buni si sa iti faci prieteni, tot cei pe care ii stii tu apropiati acasa reusesc sa iti descreteasca fruntile.
Acum sunt in cel de-al 3-lea contract, tot pe QM2, nu am reusit sa strang dupa atata amar de vreme nici un ban si... totusi nu sunt trist. Am motivele mele. Sac!!!
Mai vorbim

Am o prietena care, la fel ca tine e pe un vas de croaziera. Acu a plecat in Finlanda. Povesteste aceleasi lucruri, munca multa, bani...si distractie pe apucate. Insa ce poze frumoase am vazut....Iti doresc croaziera placuta in continuare si vant la pupa.

azi,16 aprilie... pastele la catolici si floriile la ortodoxi. aici nu simiti lucrurile astea. sarbatori, de oricare natura ar fi ele, ziua ta, craciun, revelion, paste, nu inseamna decat poate putin mai multe ganduri catre acasa, si.... atat. ba mai mult decat atat, munca mai multa. depinde in ce departament lucrezi. pentru mine , ca fotograf in mod sigur ziua de azi nu va fi una normala, din punct de vedere al volumului de munca depus.
pentru cei care lucreaza pe qm2, au inceput transatlanticele. este o ruta clasica pentru vasele din compania asta, respectiv cunard. se pleaca din new -york, catre southampton si inapoi. in decurs de 6 zile dai 5 ore inainte(diferenta de fus orar), acelasi lucru intamplanduse cand te intorci catre new-york. acum nu sunt multe transatlantice consecutive, in schimb , anul trecut am prins si 5 la rand. este groaznic. acasa, in momentul in care se trece de la o ora la alta toata lumea pune oboseala pe seama acelei ore buclucase. aici, ce sa mai zici. dupa 5 ore inainte si mai apio 5 inapoi si iar 5 inainte, corpul este dezorientat total si nu mai stii cand ti-e somn, cand trebuie sa dormi. mai toata ziua motai si casti, pentru ca noaptea sa nu ai somn. si iar te iei de bautura si de nopti pierdute, cate odata mai iese si o noapte alba, dar de recuperat nici nu se pune problema. daca te mananca sa patesti asa ceva, vre-o 2 saptamani tot faci spume si iti plangi in pumn cand te trezesti.
viata asta de vas are mirajele ei, asa cum numai ea stie. cateodata trece un contract intreg, iar dupa ceva vreme nu ai nici o amintire din tot ce s-a intamplat. reversul este probabil ceea ce mi se intampla mie acum. o femeie... mama lor de femei. m-a zapacit. si credeam ca stiu cum sa imi pazesc spatele si ca nu o sa mi se mai intample si ca ce am acum e de ajuns. dar... e atat de frumos. intensitatea emotiilor, DOR-ul, felul in care rectionezi in diferite situatii... nu mai sunt eu.
si ce frumos este sa lucrezi pe vas.

Deci esti in NY acum Am vazut ca QM2 a "parcat" la dockul nou din Brooklyn. Cat stai aici?

Sper sa nu te superi, dar as vrea ca cine citeste sa nu ramana cu impresia ca e chiar o barcuta amarata careia i se face reclama meseriasa. Nu am vizitat-o (desi mi-ar placea) dar o gasesc fascinanta. Am avut ocazia sa vad niste poze ale unui apartament duplex (partea privata) si am ramas bouche bee. Greu de crezut ca poate exista asa ceva pe un vapor.

Deci, imi permiti sa pun aici cateva date despre vas, da?

QUEEN MARY 2 (QM2)
Fun Facts
Did you know…
• At 1,132 feet, QM2 is five times longer than Cunard’s first ship, Britannia (230 feet),
and 113 feet longer than the original Queen Mary (1,019 feet).
• She features 17 decks and towers 200 feet above the waterline, equal to the height
of a 23-story building.
• QM2 is more than twice as long as the Washington Monument is tall (550 feet), 147
feet longer than the Eiffel Tower is tall (984 feet), more than 3 ½ times as long as
Big Ben (Westminster Tower) is high (310 feet), as long as 36 double-decker
London buses (31½ feet each), more than three times as long as St. Paul’s
Cathedral (366 feet), and only 117 feet shorter than the height of the Empire State
Building (1248 feet).
• QM2 will stretch nearly four football fields in length.
• There are several dining venues, all featuring ocean views, including Cunard’s
traditional Grill Rooms for the higher stateroom categories and an elegant
restaurant for the deluxe and standard categories. Recalling the classic dining
salons of grand liners of the past, the magnificent three-deck-high main dining room
will span the full width of the ship with a sweeping central staircase creating a
dramatic showcase for those wishing to make the ultimate grand entrance.
• Another classic feature is the 360-degree Promenade Deck, recreating an
environment, which historically served as an important social venue aboard
transatlantic liners. The spacious deck, whose total circumference exceeds onethird
of a mile, is lined with traditional steamer chairs while leaving expansive room
for guests to stroll. Interior promenades circling several decks provide attractive
walking venues, as well.
• The ship has a large indoor swimming pool in the spa as well as four outside pools,
one of which has a retractable glass roof.
• A planetarium on board - the first at sea - offers a variety of constellation shows, as
well as other presentations.
One of the ship’s whistle is an original from Queen Mary so that her famous
predecessor’s voice will once more be heard on the ocean. It is audible for 10
miles.

For the construction of QM2…
…some 300,000 pieces of steel were cut and welded into blocks in specialised
workshops. QM2’s hull is made up of 94 steel blocks (made from 580 panels), some of
which weigh more than 600 tons, involving some 1,500 kilometres of welding. Her
hull weighs 50,000 tons (more than a school of 330 blue whales) – not to be confused
with her gross tonnage, which is 151,400.
Food & Beverage…
• The annual sugar consumption would make eight million scones.
• The QM2 uses almost 7,000 boxes of strawberries each year.
• The annual tea consumption would fill an Olympic size swimming pool.
• The QM2 serves 1.5 million drinks per year, not including wine sales.
• The annual beef consumption would supply a city the size of Southampton each
year.
• The onboard baking requires the use of nearly 8,000 industrial size flour bags.
Stacking them would make a pile five times higher than the Eiffel Tower.
• The weight of pineapples used per year match the weight of 50 SUVs, almost 90
metric tons.
QM2 has…
• 2,500 kilometres of electric cable
• 310 miles (500 kilometres) of ducts, mains and pipes
• 2,000 bathrooms
• 80,000 lighting points
• 280,000 square yards (250,000 square metres) of fitted carpets
• 144,000 square yards (120,000 square metres) of insulating material
• 3,800 square yards (3,200 square metres) of galleys
• 3,000 telephones
• 8,800 loudspeakers
• 5,000 stairs
• 5,000 fire detectors
• 1,100 fire doors
• 8,350 automatic extinguishers

Stateroom Amenities:

Five duplex apartments (Balmoral, Windsor, Holyrood,
Buckingham and Sandringham) are two stories high overlooking
the ship’s stern. These suites provide breathtaking
sea views via a two-story glass wall and measure between
1,566 and 2,249 square feet. Among the largest and most
lavish afloat, each suite uniquely features its own exercise
area, balcony, two full marble bathrooms with both tub and
shower and a guest bathroom with shower. Passengers in
these suites are pampered by the services of a butler and
room service prepared by chefs from the Queens Grill.
For the ultimate in luxury, all five duplex apartments can be
combined together to create a single luxurious living area
totalling more than 9,000 square feet of living space
– a grand suite unrivalled on any other passenger ship.

Four forward suites (Queen Mary, Queen Anne, Queen
Elizabeth and Queen Victoria) overlooking the ship’s bow
measure between 796 and 1,194 square feet. Each
features a marble bathroom with both tub and shower plus
a guest bathroom with shower. Queen Mary and Queen
Elizabeth suites boast a private elevator entrance and
balcony. All four elegant Queen suites can be connected to
create a stunning 3,980-square-foot suite.

75 Junior Suites on Deck 10 measure 381 square feet.
Highlights include a large private balcony, separate bar
and full bathroom with both tub and shower.

All suites feature Frette linens, flat-screen televisions,
state-of-the-art entertainment systems, Xbox game
systems, walk-in closets, selected spirits or wine and soft
drinks, plush terrycloth bathrobes, slippers, personalized
stationery, a Bon Voyage bottle of champagne, and daily
fresh fruit and pre-dinner canapés.

All accommodations feature interactive TV (with multilanguage
film and music channels), direct-dial phone,
individual thermostat control, hair dryer, 110/220 volt
outlets, nightly turn-down service, and full bathroom with
tub and/or shower. Nearly three-fourths (72.9%) of QM2
staterooms include spacious eight-foot-deep balconies.

Nu am vrut neaparat sa fac o reclama negativa acestui QM2. Insa as vrea sa compar cateva aspecte. Pe Adventure of the Seas, vas apartinand companiei Royal Caribbean, fiecare cabina avea o tastaura, respectiv monitor in camera, pentru a te conecta la internet. Aici , pentru crew( echipaj), sunt 10 calculatoare, la 1200 de persoane. Pe Oosterdam( Holland America), oricine avea laptop cu posibilitate de conectare wireles, putea sa acceseze net-ul cu acelasi pret de crew. Aci doar pasagerii au posibilitatea asta, la modul ca nu este nici un discount pentru noi, preturile fiind exorbitante. Pentru cei mai curiosi, eu platesc acum 12 centi pe minut(pret de crew). Cu mancarea nici nu se mai pune problema. De departe este cel mai mizerabil vas pe care am lucrat eu. La cum arata?!!! Intradevar, este cel mai mare si mai tare din parcare, are cele mai luxoase cabine, o croaziera de 6 zile, de transatlantic, ajungand si la 30 de mi de $ US. Dar ca si interioare de vas, spatii publice, sunt foarte multe vase, de la Royal Caribbean, Costa si altele, care sunt deosebite pe langa acest vestit QM2.
Organizarea este de asemenea , din punctul meu de vedere foarte precara. Multe reguli de dragul de a le dace si a le avea.
Dar viata de vas nu are nici o legatura cu aspectul vaporului. In primul rand este foarte important cu cine lucrezi, colegii din acelasi departament, si nu in ultimul rand cu cine te inhaitezi. In ultimul timp o gramada de figuri interesante, baieti si fete cu caractere si personalitati demne de bagat in seama au aparut pe vas. Ma refer la romani, caci la ei am acces. Cea mai marcanta persoana in momentul de fata este pentru mine o fata, Monica, menegera de galerie la noi, la foto. Greu intalnesti suflete ca ea. De o energie si o harnicie imposibil de egalat. Toata admiratia si ma consider extrem de norocos sa o am ca sefa. Este genul de persoana, care daca iti cere sa stai peste program, nu numai ca nu te superi, dar chiar te bucuri ca ai cinstea de a-i fii in preajma.
Si cu love-urile astea e greu mai frate. Doamne ce mai este pe vasele astea. Apropos... In topul celor mai futaciosi pe aici, sunt de departe romanii nostrii. Asa este pe QM2. Sunt cativa care ... noaptea si femeia. Nu au treaba flacaii. Iar cele mai dubioase persoane, vis-a-vis de natie... sud-africanii. Sa nu se gandeasca nimeni la negrii sau albi. Ba chiar majoritatea sunt albi pe aici. Vin oamenii astia normali pe vas si intr-o luna-doua se fac homosexuali. Chiar nu inteleg ce se intampla cu ei. Nu ca as avea ceva impotriva homosexualilor, dar in mintea mea tot timpul va fi o persoana aparte, cea care imparte patul cu altcineva de acelasi sex. Plus femeile. Sa nu ajungeti fratilor pe vas si sa va dati la o sud-africanca, ca va scoate peri albi. Am plecat de la love-uri. E groaznic. Gandul ca peste o luna imi pleaca fata acasa, nu ma ingrozeste, nu ma infioara, nu ma enerveaza. Doar ma intristeaza. Nu stiu daca pot sa o numesc fata mea, caci momentan suntem doar amici. Dar asa imi place mie sa cred, ca ea, intr-o zi va fi fata mea.
Hai ca e 4 si jumatate noaptea si maine, in 4 ore, imi beau cafeaua si ... la munca.
Daca este cineva interesat de vre-un amanunt legat de viata de vas... as fi bucuros sa ajut cu ceva.

Acest topic a fost editat de adrianneagu: 18 Apr 2006, 07:42 AM

PENTRU Mistinguett:
Nici macar nu am avut cum sa ies afara in N.Y. -ul asta. In zilele de imbarcare, caci aici sau suit noii pasageri toata lumea este foarte ocupata. Cunosc multe persoane pe vasul asta care nici macar nu au calcat pe pamant manhatanez si nici nu o vor face niciodata, datorita programului din ziua asta speciala, pe care toata lumea o numeste- Embarcation.

Ziua de 9 mai 2006,adica ieri... Ce sa mai zic?! Nici nu stiu cum si unde sa o incadrez. Nu ca as avea eu un clasament pana acum, dar daca as face unul, hm... In istoria Lui Adrian Neagu , daca se va scrie vreodata asa ceva, va fi la un loc cu celelalte momente importante care mi-au marcat copilaria, ca atunci cand am aflat ca am luat la facultate, sau cand am luat interviul pentru a pleca pe vas ca fotograf. Am cerut-o in casatorie. Pe ea. Si.... A ZIS DA!. Totul s-a intamplat in Hamburg, in ultima zi de "dry dock" a vasului.Mai multe amanunte sunt de prisos. Evenimentele sunt extrem de incalcite. Caci nu eram foarte hotarat sa o fac. Dar, cum de obicei lucrurile trec mai intai prim stomac si mai apoi sunt aduse la nivelul superior al corpului uman, respectiv prin creier, am facut-o. Si sunt cel mai fericit om din lume acum. Caci nu exista un moment si o imprejurare anume cand un baiat trebuie sa ceara o fata de sotie sau mai bine zis de logodnica. Cel mai bun moment a fost cel ales de mine si sunt sigur ca ea va fi persoana care ma va face fericit in viata. Iar ceilalti ar trebui sa faca la fel. ))

Sa-ti fie intr-un ceas bun! Iti doresc fericire maxima!