Prefata Autorului
Irtati-ma daca, chiar fara a va cunoaste, va numesc prieteni. O fac aceasta pentru ca toti suntem frati in Isus Cristos, si ca frati, va cer un favor:
Aceasta carticica, alcatuita numai din fapte si pilde, despre Impartasania deasa si zilnica, n-ar folosi la nimic, daca voi ati arunca-o cu nepasare. Cititi-o, va rog, pana la capat din curiozitate, pentru a scoate, cum face albina, tot ce se afla bun in ea, si sunt sigur ca veti avea un castig.
Cautati sa fie cititia in casa la voi, raspanditi-o printre cunoscuti si prieteni, si astfel veti conlucra: la indeplinirea cele mai arzatoare dorinte a lui Isus, la infaptuirea celui mai inalt ideal al Parintelui Papa si la mantuirea lumii.

Cuvant inainte
In timpurile grele prin care trecem, cand nepasarea si raceala in cele religioase a cuprins atatea suflete, carticica de fata este o chemare pentru toti la o viata mai ravnica, la o mai mare unire cu Isus din Sfanta Impartasanie, izvorul vietii si al oricarei mangaieri. Scrisa pe intelesul tuturor, si alcatuita din fapte si pilde, cartea e atragatoare si se citeste cu usurinta si cu mult folos sufletesc. Talmacind in romaneste aceasta carticica, n-am avut alt scop decat acela ce l-a calauzit si pe autor: de a indeplini vointa lui Isus, aducand cat mai multe suflete la mantuire, prin Sfanta Impartasanie. Frumoasele sale pilde si hotarari pentru viata de toate zilele, pot sluji si Cucernicilor Preoti in ministerul predicatiunii precum si la orele de cateheza.

Capitoul 1

Pentru ce trebuie sa ne impartasim adeseori
Pentru ca Sfanta Impartasanie este cel mai mare dar al lui Dumnezeu.

Nu demult, la o ora de religie, intr-o scoala din Franta, se propuse un premiu aceluia care va sti sa arate mai bine care este cel mai mare dar facut de Dumnezeu oamenilor. Multi dintre elevi raspunsera foarte frumos ca cel mai mare dar al lui Dumnezeu este lumea aceasta pe care a zidit-o El: cerul cu licarirea stelelor sale, pamantul invesmantat cu mantia pururi stralucitoare a atator plante, flori, fructe; marea cu nesfarsitul intinderilor sale, cu bogatiile pe care le ascunde in adacuri... Altii, in schimb spusera ca este opera rascumpararii: Isus Fiul lui Dumnezeu, care lasa Raiul si se coboara pe pamant, care se facut om si apoi muri pentru noi pe Cruce. Altii, in sfarsit, sustinusera ca cel mai mare dar al lui Dumnezeu este Sfanta Liturghie, pentru ca prin ea Dumnezeu ni se da in continuu si ramane cu noi viu pe pamant, ca un tata in mijlocul fiilor, pana la sfarsitul lumii. Unul insa, mergand mai departe, spuse ca cel mai mare dar al lui Dumnezeu pentru oameni, mai mare decat facerea lumii, decat Rascumpararea si decat Sfanta Liturghie, este SFANTA IMPARTASANIE. Acesta a castigat premiul. Si cu tot dreptul, pentru ca in Sfanta Impartasanie, Dumnezeu nu ne da numai opera atotputerniciei, intelepciunii si dragostei sale, dar ni se da pe sine insusi intreg, facandu-se hrana noastra, se uneste cu noi, ne face sa traim din ciata sa, si incetul cu incetul, daca ne impartasim deseori, ne schimba trupul si sangele nostru in Trupul si Sangele Sau, si ne face tot atatia Cristosi, dupa vorba Sfantului Augustin. Asadar Sfanta Impartasanie este intr-adevar cel mai mare dar al lui Dumnezeu.

Se povesteste despre o mama ca, ratacindu-se intr-o padure cu un copilas de cativa ani, nu gasea cararea pe unde sa iasa. Ramase acolo cateva zile. Puterile o slabeau si foamea o razbea nu numai pe dansa, dar si pe copilas. Ce era de facut? Se gandi la un mijloc si-si zise in sine: "Mai degraba voi muri eu, decat sa moara aceasta fiinta nevinovata". Si in avantul iubirii sale de mama, lua o aschie de lemn si-si raneste bratul. Apoi apropiind gura copilului de rana, ii dadu sa bea sangele ca sa mai poata trai si dupa moartea ei. A doua zi, cativa calatori trecand prin padurea aceea, gasesc intradeva pe femeie moarta, dar pe copil inca viu putandu-l scapa de moarte.
Fapta acestei mame ne misca, dar pentru ce nu ne misca si fapta lui Isus care nu numai o singura data, dar in fiecare zi ne cheama ca sa ne hranim cu Trupul si Sangele Sau? Sa pretuim Sfanta Impartasanie dupa cum merita; ea este cel mai insemnat izvor de sfintenie; ea e din fagaduinta dumnezaiasca cea mai trainica chezasie a fericirii vesnice

Un soldat al Papei, ranit greu in lupta de la Mentano trebuia sa fie gazduit in casa unei doamne nobile din Roma, pana ce avea sa se vindece. Avea sa fie primit cu draga inima intr-o casa bogata. Soldatul intreaba:
- Voi putea sa ascult Sfanta Liturghie si sa ma impartasesc in fiecare zi?
- Nu se va putea, dar sa stii ca vei sta la niste crestini buni care te vor cauta cu dragoste.
- Multumesc, dar nu pot primi. Mai bine stau in sala spitalului, unde in fiecare zi voi putea sa ascult Sfanta Liturghie si sa-l primesc pe Isus, raspunde el.
Ferice de noi daca ne vom da seama odata pentru totdeauna de acest mare dar al lui Dumnezeu! dar mai fericiti vom fi daca cunoscandu-l, ne vom folosi de el si ni-l vom insusi apropiindu-ne de Sfanta Impartasanie zilnic sau cel putin de fiecare data cand mergem la Liturghie.

Preasfanta Inima a lui Isus, in Tine imi pun toata increderea mea(indulgenta 300 zile)

Rugaciune
O prea dulce Isus, care ai venit pe lume pentru a da tuturor sufletelor viata harului si care pentru a o pastra si hrani in ele, ai voit sa fii si leacul si sprijinul lor de toate zilele; cu smerenie te rugam, pentru Inima Ta atat de inflacarata de dragostea catre noi, sa reversi asupra tuturor Duhul Tau dumnezaiesc, pentru ca acele suflete care din nenorocire sunt in pacat de moarte, intorcandu-se la Tine, sa recapete viata harului pierdut, iar acele suflete care, din darul Tau, traiesc de pe acum din viata aceasta dumnezaiasca sa se apropie cu evalvie in fiecare zi, cand le sta in putinta, de Masa ta cea Sfanta, pentru ca prin mijlocul Impartasaniei zilnice, primind in fiecare zi leacul impotriva pacatelor lesne iertatoare si in fiecare zi hranind in ele insile viata harului Tau si curatindu-se astfel din ce in ce mai mult, sa ajunga in sfarsit la dobandirea vietii vesnice. Amin.
(indulgenta 300 zile, recitata in fiecare zi timp de o luna, indulgenta plenara)

va urma

Acest topic a fost editat de TriRegnum: 15 May 2004, 11:31 AM

Capitolul 2

Pentru ce trebuie sa ne impartasim adeseori?
Pentru ca Sfanta Impartasanie e arvuna sigura a Paradisului.

Stim cu totii ca atunci cand se face o intelegere, un targ ma insemnat, una din parti da celeilalte o arvuna, adica o suma de bani, care slujeste de siguranta ca se va pastra intelegerea. Asa a facut si Isus Cristos cu noi. El s-a facut om, a suferit si a murit pentru noi, pentru a ne deschide din nou Paradisul. Si pentru ca sa nu avem niciunul, nici cea mai mica indoiala ca nu-l vom dobandi, a vrut sa ne dea o arvuna. Si stiti ce fel de arvuna? Insusi trupul si Sangele sau, Sufletul si Dumnezeirea sa din Sfanta Impartasanie. De fapt el a spus Apostolilor si prin Apostoli noua tuturor: "Adeva, adevar va zic voua cine va manca Trupul Meu si va bea Sangele Meu, va avea viata vesnica si eu il voi invia in ziua din urma". Asa facuse si DUmnezeu cu Adam si Eva in Raiul pamantesc, dandu-le de arvuna pomul vietii Ei insa nu ascultara de Dumnezeu, stricara intelegerea si fura alungati din Rai. Tot asa facuse Dumnezeu cu poporul evreiesc, dar nici evreii nu ascultara de Dumnezeu, simtira greata pentru mana, o dispretuira si astfel pierira in desert, fara a putea ajunge la pamantul fagaduit. Vai de noi daca stricam contractul, daca dispretuim arvuna Cerului; daca nu ne ingrijim sa primim adesea Sfanta Impartasanie, care este o arvuna pentru inimile noastre! Este in joc viata noastra vesnica, imparatia cerului.
- Vezi asadar crestine, cat de insemnat lucru este sa mergi deseori ca sa primesti Sfanta Impartasanie! Impartasirea deasa este aceea care ne asigura Raiul. Isus a fagaduit clar: "Cine mananca Trupul Meu, va avea viata vesnica", si Isus Cristos fiind Dumnezeu, nu poate sa-si calce fagaduinta. Iata de ce multi crestini sunt statornici si se apropie deseori de Sfanta Impartasanie chiar cu pretul unor jertfe; ei stiu ca interesul lor cel mai mare este mantuirea.

Se citeste in istorie ca nelegiuita regina Elisabeta a Angliei, plina de ura impotriva lui Dumnezeu si impotriva catolicilor, dadu un decret prin care osandea la amenda de 400 de galbeni sau la inchisoare pe oricine s-ar fi impartasit. Un cavaler englez, crestin ravnic, auzind de acest decret, se hotai ca sa nu se lase de obiceiul sau si sa se apropie adesea si mai departe de Sfanta Masa. De aceea isi vandu toate mosiile, iar banii capatati ii imparti in gramajoare de cate 400 de galbeni, ii puse in niste saculete, si ori de cate ori pandarii carmuitori il prindeau impartasindu-seera condamnat sa plateasca amenda, indata lua un saculet si cu toata bucuria il ducea la tribuna sa-l dea judecatorilor, marturisind in fata tuturora ca cheltuia bucuros atata aur naumai sa nu lase Sfanta Impartasanie.
Acelasi lucru se intampla si cu Cardinalul Newmann care mai inainte era episcop protestant. Pe cand voia sa treaca ;a religia catolica, un prieten ii spuse: "Dar te-ai gandit la pasul pe care vrei sa-l faci? Daca te faci catolic ai sa pierzi leafa cea mare; gandeste-te ca ai douazeci de mii de lire pe an!" Es insa, ridicandu-se in picioare, ii raspunse: "De ce sunt chiar si o suta de mii de lire in asemanare cu Sfanta Impartasanie?"
Ce fapte pilduitoare! Cat de mult nu trebuie sa rusineze ele pe aceia carora le vine totdeauna prea greu sa mearga la biserica si sa se pregateasca pentru Sfanta Impartasanie! Ei se lipsesc de acea arvuna pe care Dumnezeu ne-o da spre a ne asigura Imparatia Cerului.
Impartasania e mancare si nutrimant; daca o folosim deseori, incetul cu incetul, ea ne preschimba si ne indreapta pe o cale mai buna. Prin mijlocul Impartasirii dese si chiar zilnice, intaii crestini au ajuns sfinti in mijlocul treburilor casnice, meseriasi si lucratori sfinti, negustori cinstiti, soti credinciosi, servitori supusi, fii ascultatori, parinti de pilda buna, fete curate, tineri virtuosi, bogati milostivi, saraci resemnati si multumiti. Deci prin mijlocul Impartasirii dese si zilnice vom ajunge asa si noi si ne vom bucura de Imparatia Cerului.

Prea Sfanta Inima a lui Isus, in Tine imi pun toata increderea mea.

+ Rugaciunea de la prima pagina.

Capitolul 3

Pentru ce trebuie sa ne impartasim des?
Pentru ca o vrea Isus.

Int-o zi, dumnezeiescul nostru Mantuitor povesti ucenicilor sai o pilda: "Un om facu o masa mare si chema la ea o multime de lume. La ora hotarata isi chema slugile ca sa-i adune pe cei poftiti pentru ca totul era gata. Acestia insa inceputa sa aduca diferite pricini. Cel dintai spuse: Am cumparat un ogor si trebuie sa-l vad, te rog iarta-ma. Un altul: Am cumparat cinci perechi de boi si merg sa-i incerc, te rog nu te supara. Al treilea la fel: m-am casatorit si nu pot veni. Asa au facut si ceilalti. Slugile intorcandu-se adusesera veste stapanului de toate aceste lucruri. Atunci, maniindu-se, stapanul porunci slugilor: Mergeti degraba in piete si pe strazile orasului si aduceti-mi la masa pe cei saraci, pe orbi, schiopi. Mersera slugile, chemara multi oameni de acestia si la intoarcere spusera: Am facut cum ne-ai poruncit si mai este inca loc. Mergeti, spuse atunci stapanul, pe drumuri, pe campii si pe cati ii veti intalni siliti-i sa vie ca sa se umple casa: pentru ca va spun ca nici unul din aceia care au fost poftiti si n-au venit, nu va mai gusta la masa mea."
Acest stapan este Isus, Masa e Sfanta Impartasanie. Cei poftiti suntem noi si ca si atunci, si astzi si in continuu, Isus ne cheama prin slugile sale care sunt Biserica, Papa, Preotii si toti clericii. Slujitorilor sai El le porunceste sa cheme credinciosii la impartasania deasa: "Aduceti la masa mea saracii, schiopii, orbii. Mergeti pe drumuri, pe campii si pe cati ii veti intalni, silit-i sa vina." Vrea deci ca toti, fie mari sau mici, fie saraci sau bogati, fie veseli sau napastuiti, oameni de orice stare, meseriasi sau lucratori, functionari sau comercianti, stapani sau servitori, studenti sau magistrati, barbati si femei, casatoriti si celibatari, tati, mame si copii, intr-un cuvant TOTI CRESTINII, fara nici o exceptie sa se apropie de Sfanta Impartasanie si axeasta sub amenintarea celei mai grele pedepse, dew a nu avea parte cu el de Imparatia Cerului.
Isus nu ne-ar fi putut arata intr-un alt chip si cu o mai mare staruinta vointa lui de a ne apropia deseori de Sfanta Impartasanie. Daca nu mergem, ajunge sa ne ameninte chiar cu grele pedepse. Caci tot Isus incheie pilda de mai sus: "Va spun ca nici unul din aceia care au fost poftiti si n-au venit nu va mai gusta din masa mea". Isus insusi, in alt loc, intareste cu juramant aceasta sentinta, spunand: "Adevar, adevar va zic voua: Daca nu veti manca Trupul Fiului Omului si nu veti bea Sangele Lui, nu veti avea viata in voi".
Vezi asadar suflete crestin, ca Sfanta Impartasanie nu este numai o deprindere sfatuita, dar e aspru poruncita de DUmnezeu; nu e numai ceva bun si minunat, dar un lucru trebuincios pentru viata vesnica, atat de trebuincios incat fara ea pierdem viata vesnica "nu veti avea viata in voi". Cine refuza Sfanta Impartasanie, isi refuza rascumpararea si nu mai e nevoie ca Biserica sa-l excomunice, caci l-a excomunicat Isus Cristos; se sinucide miseleste, pentru ca ucide sufletul sau lipsindu-l de viata harului si a slavei.
Sa fim deci incredintati ca Isus Cristos vrea sa ne impartasim. Si daca Isus vrea, pentru ce sa nu voim noi? Curaj, deci si multa bunavointa! Sa ne apropiem cat mai des de Sfanta Masa a Euharistiei.

Intre multe nume de sfinti din martirologiul roman (cartea in care sunt insirati toti sfintii), se intalneste si numele unuia chemat "Quod vult Deus - Ce vrea Dumnezeu", si acest nume i-a fost dat pentru ca deplina lui potrivire la vointa lui Dumnezeu. De fapt, intrebat despre vointa, parerea si dorinta sa in vreun lucru, raspundea totdeauna: "Vreau ceea ce vrea Dumnezeu" In acest chip trai si muri ca un sfant.
Ei bine, Impartasirea deasa e tocmai ce vrea Isus. Preacticand-o, vom face vointa lui Dumnezeu, si astfel ne vom sfinti si vom dobandi viata vesnica.

Prea Sfanta Inima a lui Isus, in tine imi pun toata increderea mea
+ Rugaciunea de la prima postare.

Capitolul 4

Pentru ce trebuie sa ne impartasim des?
Pentru ca Sfantul Parinte Papa ne indeamna.

Este un om caruia Isus Cristos i-a incredintat cheile imparatiei cerului; un om care este cea dintai, cea mai inalta autoritate eclesiala crestina pe pamant, este Capul Bisericii Crestine Catolice, caruia imparatii si regii, Episcopii, Cardinalii, credinciosii, toti ii sunt supusi. Acesta e Papa. Isus Cristos ni l-a lasat noua in locul sau (ca pastor vazut) ca sa ne invete si sa ne conduca in toate cele ce privesc credinta. Spre acest scop l-a inzestrat cu negreselnicia in ale credintei si ale moravurilor, asa incat, ori de cate ori Papa invata sau porunceste ceva in numele lui Isus Cristos, este cu adevarat negreselnic.
Insa care e cea mai mare porunca a Papei Pius X (sfant, referindu-se aici si la succesorii sai)? Este tocmai ca toti sa se apropie, cat mai des cu putinta, de Sfanta Impartasanie.
De fapt in cele opt decrete date de Sfantul Scaun in anii din urma, Papa Pius X indeamna necontenit intreg poporul crestin, nu numai pe cei in varsta, ci si pe tineret la Impartasania deasa si chiar zilnica, deslegand toate greutatile ce se pun in cale, acordand toate favorurile ce se cer si dand toate inlesnirile, fara a restrange ceva.
Papa vrea deci foarte mult Sfanta Impartasanie sa fie primita cat mai des deoarece in aceasta sta mantuirea lumii in timpurile de fata. Si noi sa nu dam ascultare acestui imbold al al Duhului Sfant, acestei prea arzatoare dorinte a lui Isus si acestei porunci pe care Isus insusi ne-o repeta prin mijlocul Loctiitorului sau, al Papei de la Roma?
O da! toti crestinii, de orice stare am fi, sa ne punem cu ravna sfanta ca sa urmam invataturile, indemnurile, sfaturile, poruncile pe care preotii si duhovnicii ni le dau in mumele lui Isus Cristos si al Papei pentru Impartasania deasa si chiar zilnica. Sa ne indepartam din minte si din inima judecatile gresite, temerile desarte si orice lucru ce ne-ar putea tine departe de o asa cucernica deprindere, si sa ne apropiem de Sfanta Impartasanie cat mai des ne sta cu putinta, ba chiar in fiecare zi. Sa nu aducem diferite pricini si greutati impotriva acestui frumos obicei; Papa o vrea si daca papa o vrea, atunci si Dumnezeu o vrea!!!

In timpul cruciadelor, acele expeditii militare ce se facura impotriva turcilor, la la strigatul Vrea Dumnezeu, mii si mii de cavaleri jertfind lui Dumnezeu belsugul si traiul pasnic in sanul familiei, plecau veseli si plini de indrazneala catre Locurile Sfintei pentru a scoate Sfantul Mormant din mainile paganilor. Vrea Dumnezeu erau cuvintele ce se auzeau din gura tuturor; Vrea Dumnezeu! era scanteia puternica ce aprindea acele inimi viteze, care misca acele cete de razboinici. Strigatul Dumnezeu o vrea starnea atata inflacarare, incat cete de oameni de toate starile, principi, nobili, preoti, tarani, copii, alergau sa fie inrolati si sa poata pleca spre Palestina. De la cine pleca acel strigat? De la Sfantul Parinte Papa.
In timpurile de fata pleaca de la Papa un alt strigat, este strigatul unei Cruciade pentru Impartasania deasa si noi nu trebuie sa ne facem ca nu-l auzim. Sa ne inarmam cu o sfanta ravna, si in randuri dese, cu toata evlavia cuvenita, sa ne apropiem deseori de Sfanta Masa a Euharistiei. Papa Pius X e un sfant; intre multele minuni ce se povestesc in viata lui, gasim si pe urmatoarea: "Intr-o dimineata, dupa ce daduse decretele despre care am vorbit, Papa Pius X isi facea rugaciunea de multumire dupa Sfanta Liturghie. Si iata ca dintr-o data se face o lumina mare in odaie. I se arata Isus Cristos, care-l lauda si-i spune 'Scumpul meu Vicar, sunt multumit de munca ta pentru Impartasirea deasa a celor in varsta si mai ales a copiilor. Continua pentru ca in ea sta mantuirea lumii in timpurile de fata'".
Si acum voim a mai sovai ca sa ne apropiem cat mai des cu putinta de Sfanta Impartasanie si sa indemnam si pe altii ca sa faca acelasi lucru?
Isus o vrea, Sfantul Parinte Papa o vrea, o vor nevoile noastre multe si dese, trebuie sa o voim si noi numaidecat si cu orice pret.

Prea Sfanta Inima a lui Isus, in Tine imi pun toata increderea mea
+ Rugaciunea de la primul topic.

Acest topic a fost editat de TriRegnum: 19 May 2004, 06:37 PM

Capitolul 5

Pentru ce sa ne impartasim des?
Pentru ca Sfanta Impartasanie este adevaratul pom al vietii.

Se citeste in Sfanta Scriptura ca, in Raiul pamantesc, alaturi de pomul stiintei binelui si raului, Dumnezeu puse un alt copac, numit de El pomul vietii. Talcuitorii cartilor sfinte spun ca, in timp ce oprise lui pe Adam si Evei de a manca din roadele intaiului copac, Dumnezeu ii indemnase sa se hraneasca adesea cu roadele celuilalt, care avea in sine darul nu numai de a-i tine sanatosi, voinici si pururea tineri, dar si de a-i apara de toate relele. Adam si Eva insa, neascultand de Dumnezeu, mancara din roadele oprite, iar din pomul vietii nu se hranira si de aceea fura alungati din Rai, supusi mortii si tuturor nenorocirilor de care sufera omenirea.
Isus Cristos a fost tot atat de bun si darnic cu noi. Vazand ca, chiar si dupa patima si moartea sa, porniti cum suntem catre rau, usor ne-am putea lasa tarati in pacat, cu primejdia de a cadea pentru totdeauna in iad, ne-a dat si noua un pom al vietii, din care mancand sa putem pastra harul si sa ajungem oarecum negreselnici din oameni gresitori; acest pom minunat este Sfanta Impartasanie, prin mijlocul caruia ne putem hrani in fiecare zi cu Isus Cristos, care, primitcu pregatirea ceruta este adevarata viata a sufletului si un leac sigur pentru toate relele de care suferim. Sa nu facem ca Adam si Eva. Sa nu lasam in uitare aceasta hrana atotputernica si dumnezeiasca, dar sa ne apropiem de ea deseori spre a o primi, si ea va fi fi pentru noi adevatul pom al vietii, care ne va pastra pentru viata cea vesnica.

In 1875 in satul Castiglione din Italia era aproape de moarte o sarmana batrana, al carei barbat nu mergea niciodata la Liturghie; ba nici datoria de Pasti nu si-o indeplinea. Gandul ca trebuia sa se desparta de tovarasa vietii, pe care o iubea foarte mult, il intrista peste masura pe acest batan si deoarece era tintuit pe un scaun de o paralizie, a chemat pe doi vecini sa le spuna: "Fiti buni si duceti-ma la sarmana mea sotie, ca s-o pot imbratisa inca o data." Dar dansa nu-l primi. - "Pentru ce sa te imbratisez si sa ne luam ramas bun, ii zise ea, odata ce nu ne vom revedea in cer?" Batranul pacatos se infiora, izbucni in plans si spuse: "Da, Da, draga mea, ne vom revedea, vom trimite indata dupa preot, ma voi spovedi, nu vreau sa raman pentru totdeauna despartit de tine" Veni de fapt si preotul, si in timp ce sufletul omului primea dezlegarea, sufletul batranei intra in vesnicie.
Da, e tocmai asa; ce folos ca ne iubim in viata, ce folos ca ne bucuram de bunuri, bogatii, placeri, onoruri, frumusete, tinerete, daca toate trec, toate le lasam pentru totdeauna. Sa ne agonisim bogatii si bunuri vesnice, viata ce nu cunoaste moarte, prin mijlocul Impartasaniei dese, facute cu pregatirea cuvenita, spovedindu-ne cu toata cainta si sinceritatea daca din nefericire am fi cazut in vreun pacat de moarte.

Intr-o zi pe la amiaza Preotul Briaud se pregatea sa mearga la masa, cand auzi sunetul clopotelului. Iesi sa vada cine-l cheama: un tanar de vreo saisprezece ani, obosit si ud de sudoare.
-Ce vrei, dragul meu, la ora asta?
- Vreau sa ma cuminec.
- Dar n-ai luat inca nimic in gura?
- O nu, am iesit chiar acum de la fabrica, am liber un sfert de ora, tocmai cat imi trebuie sa ma cuminec si sa ma intorc.
Pe data fusese ascultat, si la precare multumi preotului si repeta cu fata zambitoare: Am sa mai vine deseori; Sfanta Impartasanie este viata.
Da, Impartasania trebuie sa fie viata sufletului nostru si va fi negresit daca o vom face deseori chiar cu pretul multor jertfe, cum facea tanarul acela.

Prea Sfanta Inima a lui Isus in tine imi pun toata increderea mea!
+ Rugaciunea de la prima postare.

Acest topic a fost editat de TriRegnum: 19 May 2004, 06:35 PM

Capitolul 6

Pentru ce sa ne impartasim des?
Pentru ca Sfanta Impartasanie e Painea celor tari.

In istoria poporului avreiesc este vestit numele proorocului Ilie. Acesta, prigonit de nelegiuita regina Isabela si cautat la moarte de soldatii ei, fugi in timpul noptii pe un munte, si dupa un drum lung, fiind obosit, se lasa la pamant si adormi. Dar iata ca un inger trimit de Dumnezeu il trezeste si-i spune: "Ilie scoala-te" si intinzandu-i o paine, adauga: "Ia, mananca din painea aceasta si urmeaza-ti drumul!". Ilie manca din painea aceea, dar obosind din nou se pune jos si adoarme, si a doua oara, apoi a treia oara, ingerul il trezeste si-i da o paine cu cuvintele: "Fa-ti curaj, mananca din nou din painea aceasta, caci ea te va intrema si vei ajunge teafar la muntele sfant al lui Dumnezeu". De fapt, asa se intampla, si proorocul Ilie, cu painea aceea cereasca, scapa de dusmani si se putu mantui.
Sufletele crestine, noi toti suntem intr-una prigoniti de dusmanul nostru obstesc care este diavolul, si de prietenii lui care sunt: trupul inclinat spre pacat, lumea care ne da exemplul rau, patimile, scandalurile, tovarasii rai, pildele rele de orice fel. Prin puterea noastra nu suntem in stare sa fugim si sa ne mantuim de ei; de unde vom scoate tarie si curaj? Din Painea celor tari care este Sfanta Impartasanie.

Un misionar din Indii povestea ca mai multe fete indience din tribul Diamfi strabateau in fiecare zi un drum lung si coborau povarnisul primejdios al unui fluviu repede pentru a se putea impartasi. Cand se intorceau la trib, se gaseau in mijlocul unor primejdii si scandaluri foarte mari. Ele totusi, daca cineva le ispitea, raspundeau hotarat: "Noi primim Sfanta Impartasanie", si aceste cuvinte erau deajuns ca ele sa invinga usor si sa rusineze pe ispititori. Noi primim Sfanta Impartasanie, sa fie si raspunsul nostru verde si hotarat cand cineva ne ispiteste si ne ademeneste la rau. Noi primim Sfanta Impartasanie si cu Isus in inima, nu putem lua parte la faptele diavolului si ale oamenilor lui, cu vorbe, cu petreceri sau cu desertaciuni neiertate. Aceste vorbe, spuse cu toata hotararea, dac nu vor izbuti sa-i miste pei cai si sa-i intoarca, cel putin ii vor indeparta cu rusine.

Unul din acei parinti orbi si nenorociti sufleteste, care pun mai mare insemnatate pe buna stare vremelnica decat pe mantuirea sufletului copiilor, afland ca o fiica a sa voia sa ajunga calugarita, o scoase de la scoala maicilor si o sili sa ia parte la banchete, baluri, teatre, ba chiarmerse pana acolo ca o arunca inadins in cele mai grele primejdii. Vazand-o, la sfarsit, linistita si nepasatoare, iesit din fire de manie striga: "Dar ce taina ai tu in inima sau ce putere ascunsa te sprijineste?" - La aceasta virtuoasa fiinca ii raspunde: "Ma sprijineste Isus, acel Dumnezeu pe care in fiecare zi il primesc in Sfanta Impartasanie. tata, acuma nu mai esti tanar, dar si dumneata ai nevoie de Isus!"
Duminica urmatoare, in biserica chemata "della Consolata" din Turin, tatal si fiica cu lacrimi in ochi se apropiau de Painea ce naste suflete feciorelnice si intoarce pacatosii.
Ceva mai mult inca: in primejdiile mari, Sfanta Impartasanie poate savarsi minuni de tarie, cum a facut si cu sfanta Agata, sfanta Lucia si multi altii. In breviarul roman (cartea de rugaciuni a preotilor) se citeste ca aceasta din urma sfanta, fiind prinsa de prigonitori pentru a fi dusa la locul de desfranare, se incredinta lui Isus, pe care il avea totdeauna viu in inima ei; si ramase ca infipta in pamant, asa incat nici o putere omeneasca nu izbuti s-o urneasca din loc. Atunci calaii aprind in jurul ei pucioasa, smoala, rasina si untdelemn fierbinte, dar flacarile nu-i fac nici un rau. Pentru a o omori, au trebuit sa-i taie capul.
Sa ne hranim nu numai o data, dar cat mai des cu Painea celor tari, si intremati cu ea, curajosi si increzatori, dupa ce ne vom fi biruit dusmanii sufletesti, vom ajunge si noi intr-o zi la muntele sfant al lui Dumnezeu, in Cerul pururea fericit.

Prea Sfanta Inima a lui Isus in tine imi pun toata increderea mea.
+ Rugaciunea de la inceput.

Acest topic a fost editat de TriRegnum: 19 May 2004, 06:35 PM

Capitolul 7

Pentru ce sa ne impartasim deseori?
Pentru ca Sfanta Impartasanie este Painea ce formeaza suflete feciorelnice.

Intre multele vedenii pe care le avu Sfantul Ioan Evanghelistul este si urmatoarea: "El se gasi intr-o zi pe o campie peste masura de intinsa, la poalele unui munte foarte inalt. Acest munte era gol, fara nici o planta, fara nici o floare sau vreun fir de iarba. Sfantul Ioan privea uimit; cand iata ca se aude ca o usoara adiere de vant, si intreg muntele se acopere, ca prin farmec, cu iarba frageda. Se aude o a doua adiere, si iarba, acum crescuta mare, se preface intr-un prea frumos lan de grau Sufla a treian oara vantul, si iata ca din fiecare spic rasari cate un crin ca zapada, asa incat muntele se imbraca in alb si raspandea pana departe mireasma crinilor sai. Atunci un glas strigand: Ecce panis germinans virgines, Iata painea ce naste suflete feciorelnice!"
Ce inseamna vedenia aceasta? Este icoana minunatelor roade produse de Sfanta Impartasanie, care, ca o adiere cereasca, imbraca si impodobeste cu toate virtutiile pe cei ce se apropie deseori de ea, ii umple de haruri si mai cu seama ii face curati, frumosi, albi, plini de parfumul tuturor virtutiilor, ca niste crini.
Stim din viata cat de mult se osteneste duhul necuratiei ca sa tarasca pe om in acest viciu uracios; stim in cate feluri incearca zi si noapte, singur si cu altii, stim cat e de greu sa ne impotrivim din cauza multor primejdii, a slabiciunii noastre, a curselor celor rai. Poate nici un alt viciu n-a pricinuit atata plans si nici un alt pacat nu produce atata scarba si rusine. Ei bine, vrei, o suflete crestin cu tot dinadinsul sa te mantuiesti de el? Apropie-te deseori de Sfanta Impartasanie si vei fi vindecat, pentru ca Impartasania este cu adevarat painea ce formeaza suflete feciorelnice.
Pe muntii Alpi, ne spune Sfantul Francisc de Sales, se gasesc multi iepuri albi. Si pentru ce oare? Pentru ca pe acei munti, iepurii nu vad, nu ating, nu miros decat zapada. Asa si noi, hranindu-ne deseori cu Isus, care numit Crinul vailor si Stralucirea Luminii Vesnice, vom ajunge albi si stralucitori ca si Isus.
Lumea nu poate crede in curatia atator mii de Preoti, calugari si calugarite, nu se poate convinge ca atata tinerete si atata viata se poate pastra curata si neatinsa in mijlocul lumii atat de stricate, facand juramant de castitate. Insa pentru ce? Pentru ca nu intelege tainica putere a Impartasaniei dese, pentru ca nu stie sau nu vrea sa stie ca acestia in fiecare zi se hranesc cu Painea feciorelnicilor, care-i sprijineste si-i apara, facand din fiecare un nou Cristos.

Nu de multi ani, un tanar avocat spunea unui prieten preot: "Eu cred in credinta voastra, va admir jertfa de voi insiva, dragostea de oameni, dar nu pot crede ca cinstea voastra, ca ati fi de buna credinta cat priveste celibatul (curatia preoteasca)".
Acest ravnic preot, atins intr-un punct atat de delicat, ii raspunde: - "Daca nu crezi, incearca si vei vedea!" Atunci schimbara vorba, dar mai tarziu revenira in mai multe randuri asupra acestui cuvant, asa incat dupa sase luni, avocatul elegant isi schimba toga de la tribunal cu haina de seminarist, peste ani, primit la ordinele sacre, ajunse Preot iar in timpul de fata e un sfant predicator si curajos aparator al dreptei credinte si al celibatului preotesc.
Iata ca omul acesta a incercat sa se apropie de Isus, sa-l primeasca adeseori si s-a putut incredinta in marea minune pe care o savarsise cuminecarea deasa. - Sa incercam si noi si vom vedea cat de puternic e Isus din Sfanta Euharistie; ne vor cadea legaturile de pe ochi si vom intelege ca Impartasania sa intr-adevar acea tarie launtrica si acea vlaga sufleteasca si suprapamanteasca cu care ne vom pastra curati si casti atata cat o cere starea fiecaruia dintre noi.

Prea Sfanta Inima a lui Isus, ma incred in Tine
+ Rugaciunea de la prima pagina

Capitolul 8

Pentru ce trebuie sa ne impartasim des?
Pentru ca Sfanta Impartasanie e un leac sigur impotriva pacatelor

Niste misionari din Africa ne povestesc ca pe acolo traieste un animal asemanator cu pisica noastra, dar e mult mai mare, de fapt e pisica salbatica. Acest animal este foarte adesea in lupta cu serpii, care sunt foarte multi prin tinuturile acelea, dar aproape totdeauna iese invingator, pentru ca cunoaste o buruiana care e un leac bun impotriva muscaturilor de sarpe (multe animale din acea zona datorita hranei isi dezvolta rezistenta la pradatori de orice fel, plantele continadn alcaluizi care neutralizeaza otravuri[enzime] sau au proprietati antiseptice). Cand acestia il inconjoara, indata ce se simte muscat, merge de se tavaleste in buruiana aceea si o roade in gura. Ranit a doua oara si a treia oara alearga din nou la leacul sau si din nou se vindeca.
Si noi suntem intr-o neincetata lupta cu dusmanul nostru de veacuri, care totdeauna, in mii de chipuri si cu tot felul de pacate, intinde capcate sufletelor noastre. Vrem sa iesim invingatori? Sa alergam la leacul negreselnic, la contra-otrava puternica si minunata care este Sfanta Impartasanie si diavolul nu va avea nici o putere asupra noastra.

Mitridate, renumitul rege al Pontului din Asia Mica, fu unul din cei mai mari si mai inversunati dusmani ai Romanilor cu care lupta patruzeci de ani.
Era indraznet, viclean, instruit, vorbea douazeci si doua de limbi, dar era cu atat mai ambitios si mai crud, din care pricina supusii si chiar soldatiim care il urau, se rasculara impotriva lui si-i poruncira sa se omoare. Ca sa scape de mania lor, el incerca atunci sa se otraveasca, dar cu toate ca bau multa otrava, nu putu muri, pentru ca se obisnuise cu ea, band in fiecare zi, inca din tinerete, o catime mica, si asa, incetul cu incetul ajunsese nesimtitor la otrava.
Daca vrem ca si noi sa ajungem nesimtitori si sa nu putem fi raniti in luptele duhovnicesti, sa ne deprindem cu obiceiul de a ne hrani zilnic cu Trupul Mantuitorului Cristos. Impartasania e adevarat, nu ne face cu totul negreselnici, dar dupa cum spune Catehismul, ne apara de pacate sau daca din nefericire mai cadem uneori, ea pastreaza in noi taria de a ne cai si a ne marturisi cat mai degraba pacatul.

Veni o data la Sfantul Filip Neri, un tanar si-l ruga sa-l ajute ca sa se desbrace de o apucatura pacatoasa care-l stapanea de mai mult timp. Sfantul il mangaie, il imbarbata si dupa ce-i asculta marturisirea smerita si plina de cainta, il deslega si-l trimite la Sfanta Impartasanie, spunandu-i: "Daca ti s-ar intampla, din nenorocire, sa cazi iarasi in pacat, intoarce-te de graba la mine si increde-te in bunatatea lui Dumnezeu". A doua zi, iata ca sarmanul baiat se intoarce la scaunul de Spovada ca sa-si marturiseasca recaderea. Sfantul rabdator il mangaie si a doua oara, il indeamna sa-si faca curaj, il deslega din nou, si ca si in ziua trecuta, ii porunceste sa se cuminece si sa se impotriveasca diavolului si ispitelor acestuia, dar daca iarasi ar cadea, sa se intoarca numaidecat ca sa se spovedeasca si sa se cuminece. Tanarul nu-i iesi de fel din vorba si de treisprezece ori a trebuit sa se intoarca la picioarele sfantului; la sfarsit insa cuvintele lui Isus, si tanarul acela, acuma indreptat, inainta atat de mult in virtute incat chiar sfantul Filip il primi in Congregatia preotilor sai, in mijlocul carora fu pentru toti o pilda graitoare de viata nepatata.
Asa ca repetam inca o data ca Sfanta Impartasanie e leacul sigur impotriva pacatului; sa ne obisnuim deci a o primi in fiecare zi, ca sa ne intarim cat mai mult impotriva lui.

Prea Sfanta Inima a lui Isus, in Tine imi pun toata increderea mea
+ Rugaciunea de la primul topic.

Capitolul 9

Pentru ce sa ne impartasim des?
Pentru ca Sfanta Impartasanie pastreaza si sporeste credinta.

In timpul prigonirilor li se invoia crestinilor sa duca acasa Sfanta Taina pentru a se impartasi in fiecare zi si mai ales in clipa primejdiei. Asa se intampla ca, fiind descoperiti si dusi la moarte, indurau nespuse: focul, carligele de fier, fiarele salbatice, untdelemnul fierbinte si alte casne, fara sa se lepede de credinta crestina. Ba uneori era atat de mare puterea harului primit in Sfanta Impartasanie incat daca erau aruncati in flacari nu ardeau, daca erau jupuiti, se insanatoseau, daca erau batuti pana la moarte, aruncati in rauri, in mare, in canaluri, nu mureau; daca erau dati la fiare, acestea nu-i atingeau. Erau uneori femei nobile, fecioare, copii fragezi, care plini de Duhul lui Isus Cristos, infruntau bucurosi moartea. Asa s-a intamplat si cu sfanta mucenica Felicitas.

Sfanta Felicitas, ramanand vaduva cu sapte copii mici, mergea in fiecare dimineata cu ei la Sfanta Impartasanie. Fiind osandita la moarte pentru ca era crestina, se infatiseaza cu copiii inaintea judecatorului si-i spune: "poti sa ne trimiti la moarte, dar eu si fiii mei vom trai in veci, pentru ca vom sti sa murim pentru Dumnezeul nostru; iar voi, dragii mei, priviti Cerul, acolo Isus va asteapta." Atunci tiranul omori pe nevinovatii copii unul dupa altul in fatamamei. Cel dintai muri sub lovituri de nuiele, al doilea si al treilea fura sfasiati cu carlige de fier; al patrulea fu aruncat intr-o prapastie; alti doi fura strapunsi de sabie, iar celui din urma i se taie capul, intocmai ca si mamei care le repetase intruna: "Curaj dragii mei, priviti Cerul, acolo Isus va asteapta, acolo e pregatita coroana pentru mine si pentru voi".

Ioana d'Arc, eroina Frantei, pe care acum o cinstim ca Sfanta, dupa ce condusese la biruinta armatele franceze, fu prinsa si osandita de englezi ca sa fie arsa de vie. Ea nu se inspaimanta, ci cu fata scaldata in lacrimi primeste pe Isus la Sfanta Impartasanie, se inarmeaza cu o Cruce, se urca neinfricata pe rug, iar cand vede ca flacarile o impresoara, striga: "Isuse, Isuse al meu!" si repetand de sapte ori acest prea dulce nume, in timp ce-si tinea privirea atintita supra Rastignitului, sufletul ei frumos, curat si nevinovat isi ia zborul catre Imparatia unde nu se cunoaste durerea.
De cate ori in amaraciunile vietii si in vartejul patimilor, nu simtim credinta noastra palpaind ca o lumanare ce e gata sa se stinga, si de cate ori dusmanii lui Isus Cristos nu cauta sa de zdruncine credinta noastra si sa ne atraga de partea lor! Cum ne vom tine statornici in atatea primejdii si printre atatea curse? Numai si numai cu Isus Cristos reinnoit si tinut pururi viu in noi prin Impartasania deasa. El ne va face puternici, dandu-ne o tarie trainica ce nu va putea fi infranta.

O doamna bun, catolica plina de ravna, era silita din cauza slujbei sotului ei, sa stea intr-un sat locuit de protestanti si sa-si trimita copiii la scolile protestantilor. Primejdia era mare pentru credinta copiilor, ea insa in fiecare Duminica si joi ii intovarasea in tren pana la orasul cel mai apropiat ca sa asculte Sfanta Liturghie si sa se impartaseasca.
Stinghereala era mare si cu mult mai mare cheltuiala: dar copiii crescusera crestini plini de convingere si ajunsera conducatori in partidul catolic din tinutul lor aparand moralitatea crestina.
Tatii si mamele crestine,daca vor ca sa se pastreze in inima copiilor darul nepretuit al credintei, sa-i trimita sau mai bine sa-i intovaraseasca la primirea Sfintei Impartasanii, care le va da tarie si statornicie. Sa nu se teama ca-i iau de la o jumatate de ora de munca, caci si pentru jertfa aceasta va sti Isus sa-i rasplateasca.

IACULATORIE:
Prea Sfanta Inima a lui Isus in Tine imi pun toata increderea mea.
+ Rugaciunea.

Capitolul 10

Pentru ce sa ne Impartasim des?
Pentru ca Sfanta Impartasanie ne scapa de nenorociri.

Se citeste in istoria poporului evreiesc ca fiind acest popor robul faraonului - regele Egiptului - nevoind faraonul sa-i dea libertate, Dumnezeu porunci unui inger ca, drept pedeapsa, sa omoare pe toti intaii nascuti ai egiptenilor. Dar, pentru ca intaii nascuti ai evreilor sa fie mantuiti, porunci lui Moise, capetenia lor, ca sa unga cu sangele mielului de Pasti toate usile evreilor. La miezul noptii trece ingerul ucigator, intra prin case si omoara pe totii primii nascuti, de la intaiul nascut al faraonului pana la intaiul nascut al sclavului, insa in casele insemnate cu sange nu intra si nu omoara pe nimeni. O de cate nenorociri vremelnice nu ne mantuieste Sfanta Euharistie a carei icoana a fost mielul de Pasti.

Se stie din viata Sfintei Clara (sec XIII) ca pe cand imparatul Frederic II pustia statele Bisericii, niste bande de saraceni in slujba lui impresurara oraselul Assisi, langa a carui ziduri era o manastire de calugarite. Erau aproape sa patrunda in manastire si sa supuna la tot felul de chinuri pe calugarite, cand sfanta Clara, stareta si intemeietoarea ordinului, porunci unei surori ca sa aduca din bisericuta pixida cu Sfintele Hostii, si mergand la poarta manastirii inaintea soldatilor, rosti aceasta rugaciune: "Nu lasa, Doamne, in mainile acestor oameni cruzi, sufletele slujitoarelor tale", apoi facuo cruce cu Sfanta Taina si iata ca saracenii, ca loviti de trasnet, parte orbiti, parte cuprinsi de groaza, se rostogolira de pe ziduri si o luara la fuga, lasand neatinsa manastirea si cetatea.
Dar pentru ce e nevoie de fapte din vechime?...

Era in noaptea ingrozitorului cutremur de la Reggio si Messina, intamplat intre 27 si 28 Decembrie 1908. Superioara unei scoli de fete din Reggio Calabria, neputand adormi si presimtind parca o intamplare neonorocita, se scoala, trezeste toate scolaritele si venind cu ele in Capela, spun toate Sfantul Rozariu, asteptand sa se savarseasca Liturghia si pregatindu-se la primirea Sfintei Impartasanii. Cand iata ca se aude ca un tunet ingrozitor, pamantul se leagana si intr-o clipa orasul se preface in ruine, ingropand mii si mii de victime. E daramata pana la pamant si scoala, dar Capela ramane neatinsa si toate copilele dealtfel, in numa de 86; sunt scapate de acel Isus pe care se pregateau sa-l primeasca.

Acum vreo treizeci de ani se itorisea in ziarele italiene faptul intamplat cu o doamna care, intorcandu-se acasa singura dupa Sfanta Liturghie, gasi in sala de la intrare un om care foarte linistit statea pe scaun cu un cot pe masa si cu mana dreapta in buzunar.
-Ce doresti domnule? il intreba ea.
-Banii dumitale, ii spuse necunoscutul,scotand un revolver si tintind-o in cap.
Doamna ramase o clipa incremenita, dar apoi revenindu-si in fiere,raspunse:
-N-am.
-Ai, relua strainul, si trebuie sa mi-i dai.
-Nenorocitule, trebuie sa fii un om foarte rau, ca te pui cu o femeie sarmana ca mine.
-Banii de graba sau te omor!
-Vrei sa ma omori?...Omoara-ma; azi dimineata m-am impartasit si sunt gata sa mor.
Zapacit de atata curaj, apoi asaltat de mustrarea constiintei, talharul disparu, lasand neatinsa pe doamna care fara Sfanta Impartasanie n-ar fi fost atat de tare si si-ar fi pierdut agoniseala si viata.
Cu tot dreptul putem spune deci ca Sfanta Impartasanie ne inseamna cu Sangele lui Isus Cristos, iar acest Sange ne poate scapa chiar si de necazurile vremelnice.

Prea Sfanta Inima a lui Isus, in Tine imi pun toata increderea mea.
+Rugaciunea de la primul post.

Capitolul 11

Pentru ce sa ne Impartasim des?
Pentru ca Sfanta Impartasanie ne aduce orice binecuvantare.

In Vechiul Testament,una din cele mai graitoare icoane ale Sfintei Euharistii a fost mana. Dar ce era mana? Iata in cateva cuvinte: dupa ce poporul lui Israel, condus de Moise, iesi de sub robia faraonului, trebuia sa strabata un desert intins pentru a ajunge la pamantul fagaduintei. Inchipuiti-va fara mancare sase sute de mii de barbati, apoi femeile si copiii. Cum sa astamperi foamea la atata multime? Pentru Dumnezeu insa nu e cu neputinta. Moise se roaga si in timpul noptii vazura cazand din cer pe pamant o mancare minunata. Era foarte alba, argintie ca bobitele de bruma si avea gust foarte placut ca mierea, ba chiar avea insusirea ca lua gustul mancarii la care se gandea cel ce o manca.
Deoarece, la vederea acestei minuni, toti strigara Man-hu Man-hu (ce-i asta?), Moise o numia Mana. Putea fi mancata cruda sa se macina si cocea ca si painea, ba chiar se putea pregati in diferite feluri.
Si noi, scapati prin botez de robia diavolului, trebuie sa trecem desertul acestei vieti pentru a ajunge in pamantul fagaduit, in Cer, unde nu se cunoaste durerea.
De multe ori ne-ar parasi puterile, dar bunul Isus ne trimite Mana dumnezeiasca a Sfintei Euharistii, a carei slaba inchipuire a fost mana cu care s-au hranit evreii. Ea are orice gust si orice putere, dar trebuie sa simtim si noi macar cat de putin acea foame duhovniceasca, adica acea dorinta de a primi pe Isus pe care o aveau Sfintii si cei care-l cel care il facea pe Sfantul Iosif de Copertino sa se duca dis-de0dimineata la usa bisericii si sa verse lacrimi imbelsugate in asteptarea Sfintei Impartasanii. Tot asa si Sfanta Tereza cea Mare, pentru a se putea cumineca, de multe ori se scula bolnava si mergea la biserica pe furtuna si viscol, iar cuviosul Andrei Beltrami, calugar salezian, oricat de greu ar fi suferit, refuza orice bautura si doctorie, daca nu era inca unit cu Isus prin Sfanta Impartasanie.

Autorul acestor randuri se gaseaintr-un satulet din tinutul Piemont de la Nordul Italiei, unde predica, si se mira ca acolo, chiar in toiul iernii, se savarsea in fiecare zi Sfanta Liturghie inainte de a se lumina de ziua. Se obisnuieste, asa i se spuse, pentru ca mamele sa poata veni la biserica, sa se poata impartasi si intoarce acasa inainte de a se trezi copiii. Pentru ce nu s-ar putea imita, cu putina jertfa, o pilda asa de frumoasa? Timpul intrebuintat pentru Sfanta Impartasanie nu va fi timp pierdut pentru treburile din casa, Mantuitorul va sti sa-l rasplateasca.
Despre Sfanta Roza de Lima se povesteste ca in zilele in care lasa pentru catva timp treburile din casa pentru a merge sa se cuminece, baga de seama ca Mantuitorul o despagubea de timpul acela, facand ca treaba sa-i fie de douasprezece ori mai spornica decat in celelalte zile in care nu se cumineca.
Sa invatam apoi sa pregatim aceasta mana in diferite feluri, pentru ca nu cumva sa fim nepasatori fata de ea: sa ne apropiem adica de Sfanta Impartasanie totdeauna cu un scop deosebit, bunaoara pentru a placea lui Isus, pentru a ne arata ascultatori fata de Sfantul Parinte Papa si de episcopi si preoti, pentru nevoile noastre duhovnicesti, pentru haruri vremelnice, pentru a ne spori credinta, evlavia, dragostea, resemnarea. Ferice de noi daca vom sti sa ne hranim cu ea in fiecare zi. Vom ajunge cu sigurnata in Imparatia cerului, pentru ca Mantuitorul dumnezeiesc, vorbind despre aceasta Taina, le spune evreilor: "Parintii vostri au mancat mana in desert si au murit; cine va manca din aceasta Paine, va trai in veci."

Prea Sfanta Inima a lui Isus, in Tine pun toata increderea mea.
+Rugaciunea de la inceput.

Capitolul 12

Pentru ce sa ne impartasim des?
Pentru ca Sfanta Impartasanie amorteste patimile.

Pe timpul Sfantului Anton de Padova a fost un eretic care, capatand, nu se stie cum o Hostie consacrata, aprinse un foc mare, puse deasupra acestuia o caldare cu apa si cand apa incepu sa clocoteasca, arunca intr-insa Hostia, cu furie, apoi atata mai tare focul. Dar,minune! Hostia aceea nu se uda, ba chiar intr-o clipa raci toata apa in ciuda focului puternic pe care statea si a carui ereticul se silea sa inteteasca flacarile.
O, cu cat mai mult stinge Sfanta Euharistie in om focul poftelor rele! E destul sa spunem ca este o parere obsteasca a Sfintilor cum ca nu este o doctorie care sa-l fereasca mai bine pe cel ce este chinuit de patimile necurate decat deasa si avlavioasa primire a Sfintei Impartasanii.

Era obiceiul la Constantinopol ca si in tot Rasaritul, ca atunci cand se reinnoia Sfanta Euharistie, cu firmiturile ce ramaneau sa se impartaseasca copiii nevinovati. Intr-o zi fura adusi copiii de la scoliile din oras, iar intre ei se gasea si un copil evreu, care intra cu ceilalti in biserica si primi din acea Paine consacrata. Intorcandu-se acasa peste putin timp, tatal, care era sticlar,il intreba unde se oprise si copilul spuse cu nevinovatie copilareasca ca fusese la biserica crestinilor ca sa manance din Painea ce se da la copii. Evreul se infurie cand auzi ca baiatul sau primise Sfanta Euharistie si prinzandu-l, il arunca in cuptorul inrosit in care se topea sticla si-i inchide portita.
Mama, ne mai gasindu-si fiul, incepu sa-l caute peste tot si sa-l strige plangand. In sfarsit, trecand pe langa cuptor, aude dinauntru glasul copilului. Deschide atunci portita si iata ca copilul, neatins si vesel, se indreapta catre dansa din mijlocul flacarilor, calcand pe jaratecul aprins. La inceput inmarmurita de groaza, il imbratiseaza indata si-l intreaba cum de a ramas neatins, iar copilul raspunde ca Isus, Dumnezeul crestinilor si o Doamna frumoasa care trebuia sa fie mama Lui, il aparau, si rauncand apa imprejurul lui, potoleau focul.
Faptul se petrecu in anul 552: tot orasul Constantinopol fu zguduit, iar imparatul Iustinian porunci ca sa fie scris in cronice.
Inima noastra e un cuptor in care arde un foc puternic. Vai de noi daca nu aruncam apa peste flacarile lui. Isus Cristos din Sfanta Impartasanie savarseste in noi aceasta lucrare, potolind si stingand focul patimilor rele.

Nu rareori se intampla in sufletele greu ispitite care se impartasesc, ceea ce s-a intamplat in satul Faverny din Burgundia la 25 Martie 1606.
Era in seara Rusaliilor si in biserica manastirii statea expus Preasfantul Sacrament(Sfanta Impartasanie expusa la vedere spre adoratie) pentru binecuvantarea solemna, cand iata ca nu se stie din ce pricina, Altarul se aprinde si in cateva minute,florile, sfesnicele si tronul sunt mistuite de flacari. Dar, minune! Ostensorul cu Sfanta Hostie ramane neatins si atarnat in aer fara nici un sprijin mai mult de 33 de ore in vazul tuturora. Flacarile care se indreptau navalnice spre Ostensor se retraheau indata ca si respinse de o putere ascunsa si formau o coroana stralucitoare si o aureola de foc in jurul lui Isus din Sfantul Sacrament. Ma mult de zece mii de persoane fura martore al acestui fapt care fu declarat minune adevarata de Papa Paul V. Suflete crestine care va simtiti totdeauna inconjurate de flacarile maniei, razbunarii, necuratiei si ale tuturor patimilor, daca voiti sa ramaneti neatinse preschimbati-va inima intr-un Ostensor viu punandu-l in ea pe Isus Cristos prin Sfanta Impartasanie deasa chiar zilnica si se va repeta zilnic si in voi minunea de la Faverny pentru ca e cu neputinta ca aceia care se hranesc cu aceasta Paine cereasca sa nu se simta impinsi de o tainica putere ca sa-si curete inima, sa-si indrepte purtarea, sa-si schimbe obiceiurile. Se intelege ca Isus e mai tare decat orice dusman, asa ca la urma invinge cu siguranta. Coborandu-se in inima noastra, El ne vindeca bolile duhovincesti, ne slabeste aplecarile spre rau, ne da virtutiile sale, formeaza pe apostoli, pe feciorelnici, pe mucenici si pe eroii religiei si ai patriei.

Prea Sfanta Inima a lui Isus, in Tine imi pun toata increderea mea.
+ Rugaciunea de la inceputul cartii.

Capitolul 13

Pentru ce sa ne Impartasim des?
Pentru ca Sfanta Impartasanie ne face blanzi si smeriti ca Isus.

Cine n-a auzit de surorile de Caritate, de acei ingeri ai pamantului care-si jertfesc viata pentru a usura suferintele bolnavilor nu numai din Franta si Italia, dar si din multe alte tari? Aceste calugarite au primit de la intemeietorul lor, Sfantul Vicentiu de Paoli, secretul pentru a fi smerite si pline de dragoste carte aproapele; acest secret sta tocmai in Impartasania zilnica pe care ele o practica cu statornicie.
Una din aceste fapturi ingeresti, infirimiera intr-un spital din Sevastopol, duparazboiul Crimeii, se apropie intr-o zi de patul unui turc, aducandu-i de mnacare un ou, dupa prescriptia medicului. - Cum, infuriat bolnavul, numai un ou? - si ludandu-l din mana sorei, o loveste cu el in fata. Biata sora isi pleca capul, se sterge si foarte smerita se retrage. Dar peste cateva minute, ca si cum nu s-ar fi intamplat nimic, se intoarce la bolnav si-l imbie a doua oara cu un ou. A doua oara, acel turc neomenos ii arunca oul in fata. Sarmana sora! Din nou isi pleaca capul, se sterge si se duce fara sa scoata nici o vorba. De abea trece o jumatate de ora, si iata ca se intoarce zambitoare la blonav, care indata ce o zareste, se si aprinde de manie, scrasneste din dinti si scotandu-si o mana din asternut, incepe sa o ameninte. Dar sora nu se sperie, se apropie de el, si cu un glas rugator il intreaba: "Fiule, acolo in tara ta n-ai tu o mama? sau vreo sora? Iata, eu iti vreau binele ca o sora, ca o mama. Mananca oul acesta ca sa prinzi putere; ti-l aduc din porunca doctorului." La aceste cuvinte atat de blande, turcul se simte invins, se ridica, se sprijini pe coate si-i spune: "Pe Mahomed, tu nu esti o faptura de pe acest pamant, tu esti un inger! Cine te-a invatat sa te porti asa?" Sora aratandu-i Rastignitul pe care il avea la piept ii spune: "M-a invatat acest Isus pe care in fiecare zi il primesc viu in inima"

In 1870,in timpul asediului Parisului, un frate din Congregatia scolilor Crestine ingrijea cu o rara abnegatie pe un soldat care avea variola neagra. Un domn, vazandu-l,m ramase uimit de atata curaj si-i spune: "Ce faci dumneata eu n-as face nici pentru zece mii de franci" - "Ba n-as face-o nici pentru o suta de mii de franci" raspunse acel calugar. Apoi sarutand Crucifixul, adauga: "Dar o fac pentru isus Cristos, si cel ce imi da tarie e Isus din Sfanta Impartasanie, pe care il primesc in fiecare dimineata".

Un brav capitan de marina, pe cat de incercat si viteaz, pe atat de ravnic crestin; se intampla sa auda ca marinarii sai il criticau pentru ca se Impartasea adeseori si chiar pe bordul vaporului ori de cate ori se savarsea acolo Sfanta Liturghie. Intr-o buna zil, avandu-i pe toti imprejurul sau, le spuse: "In loc de a ma critica pentru ca ma impartasesc ar trebui sa-mi multumiti, pentru ca daca nu m-as impartasi zilnic, la cea mai mica neplacere sau neascultare sin partea voastra, v-as arunca pe toti in mare".

- Cum faci, o intreaba o invatatoare inaintata in varsta pe o colega tanara, ca ai in clasa atata ordine si disciplina fara sa te tulburi deloc, pe cand eu nu pot face nimic cu toate ca strig si ma ostenesc din greu toata ziua?
- Secretul meu sta in Impartasania pe care o fac in fiecare zi, raspunse tanara invatatoare, si l-am invatat de la clugarite la care am fost la scoala.
Si ni avem foarte mare nevoie de smerenie si blandete. De aceea sa primim zilnic in sufletele noastre pe isus care a spus: "Invatati de la Mine, ca sunt bland si smerit cu inima" si El ne va face asemena Lui. Sa ne folosim cu toata credinta de aceasta parghie puternica; ea ne ridica deasupra ambitilor, a poftelor, a mandriei, a desertaciunilor lumii si ne duce in Raiul fericit.

Prea Sfanta Inima a lui Isus, ma incred in Tine.
+ Rugaciunea de la inceputul topicului.

Capitolul 15

Pentru ce sa ne impartasim des?
Pentru ca Sfanta impartasanie ne da curaj si putere.

Intre atatea fapte istorice din razboiul Crimeii, se numara si urmatorul: Un colonel crestin, primind ordinul de a ocupa o pozitie a dusmanului, se pune in frumtea regimentului si-l electrizeaza cu vitejia lui. Dusmanul e puternic, ajunge corp la corp, dar el nepasator in mijlocul bainetelorsi al gloantelor comanda, se lupta si inainteaza pana ce pune stapanire pe pozitie si pe o baterie strasnic aparata. Generalul, uimit de atata vitejie, ii spune cu glas tare: -"Colonele, de unde ai capatat atata calm si atata curaj in fata unei primejdii atat de mari?" - "Dumnule general, ii spune colonelul cu o simplkitate sublima, azi dimineata m-am impartasit" fiind incredintat ca Impartasania facuta dimineata ii daduse acea tarie si indrazneala.

Dar nu numai omul acesta a izbandit prin Impartasanie. Imparatul Henric numit Cel Evlavios, nu incepea niciodata vreo batalie fara sa se fi intarit mai intai cu Painea celor tari.
Imparatul Otto inainte de a ataca pe unguri, pe atunci barbari, se impartasi cu toata armata sa; dadu lupta si puse pe fuga pe dusmani.
Regele Ramir al Spaniei, hartuit si slabit de mauri, se ruga lui Dumnezeu ca sa-i trimita ajutor, cand iata ca i se arata Sfantul Apostol Iacob, poruncindu-i sa se spovedeasca si sa se impartaseasca cu toti soldatii si apoi sa dea lupta. Facu asa si fu vazut in vazduh chiar acest sfant calauzind pe spanioli, care plini de curaj si strigand: "Sfantul iacob e cu noi!" batura pe mauri, omorand dintr-e ei saizeci de mii.
Alfons VIII, regele Castillei, dupa ce se spovedi si impartasi cu toata oastea, batu pe pagnii saraceni, macelarind din ei peste doua sute de mii.

Vestita izbanda de la Torino castigata in 1706 impotriva francezilor se datoreste tot ocrotirii Sfintei Fecioare Maria si lui Isus din Prea Sfantul Sacrament. Cu tot actul eroic savarsit de Petru Micca in noaptea de 29 August, asediul continua. Trupele dusmane erau foarte numeroase, deznadejdea ii cuprindea pe toti, munitiile de razboi erau pe sfarsite, iar foamea le taia din ce in ce mai mult puterile. Atunci in dimineata de 7 Septembrie, cateva zile dupa juruinta facuta lui Dumnezeu la Suprega, principele Eugeniu si ducele Victor Amedeu de Savoia, dupa ce asculta Sf. Liturghie se impartasesc, ii ataca pe dusmani si-i lovesc cu atata violenta, incat vreo patruzeci de mii sunt ucisi sau luati prizonieri si Torino, biruitor si scapat de orice primejdie, canta Te Deum de multumita lui Dumnezeu.
Dupa aceste fapte aduse din istorie, cine se mai poate indoi ca Sfanta Impartasanie, cum a dat atator oameni putere si curaj impotriva dusmanilor pamantesti, nu ne va da si noua tarie intr-o si mai mare masura inca pentru a infrange pe dusmanii nostri sufletesti?

In prigoana dezlantuita nu de multi ani in Franta impotriva tagmelor calugaresti, fu aspru pedepsit un ofiter pentru ca refuzase sa mearga cu sabia in mana impotriva calugaritelor. Intrebat pentru ce refuza, in timp ce multi camarazi ai sai se supuneau, raspunse: "Puteam sa ascult si eu, dar in dimineata aceasta ma impartasisem". Amintirea Sfintei Impartasanii il oprise de la o fapta nelegiuita.
Ferice de noi daca, ori de cate ori pacatul, lumea si diavolul ne imbie si ne imboldesc la rau, vom sti sa raspundem: "As putea sa-l fac dar m-am impartasit azi dimineata".
Acest cuvant eroic sa fie un indemn la bine celor ce sunt in toropeala sufleteasca; asa vorbeau si asa lucrau mucenicii. Sa nu uitam ca Sfanta Euharistie e Sacramentul minune!

Prea Sfanta inima a lui Isus, in Tine imi pun toata increderea mea
+ Rugaciunea de la inceput.

Capitolul 15

Pentru ce sa ne impartasim des?
Pentru ca asa aceau cei dintai crestini.

La inceputul Bisericii, cand ravna crestinilor era mare, toti credinciosii, de orice stare, liberi sau casatoriti, mireni sau oameni ai Bisericii, se impartaseau in fiecare zi. Lucrul acesta se vede si din Faptele Apostolilor carte scrisa de Sfantul Luca, in care se citeste ca in Ierusalim crestinii erau staruitori in obsteasca frangere a painii, adica in impartasirea din Sfanta Euharistie. Sfantul Dionisiu care fu martor ocular, ne spune ca, intocmai ca la Ierusalim, asa si in celelalte orase, toti aceia care veneau la jertfa sfintei Liturghii de obicei se impartaseau din ea apropiindu-se de Sfanta Masa.
Acest obicei, adus la Roma de Sfintii Apostoli Petru si paul, fu socotit de atunci ca obligatoriu pentru toti aceia care aveau starea sufleteasca receruta, dupa cum vedem intr-un decret al Sfantului Papa martir Anaclet care spunea: "Dupa Prefacere sa se impartaseasca toti sub pedeapsa de a nu mai fi primiti in locul sfant; pentru ca asa au statornicit Apostolii si acesta e obiceiul Sfintei Biserici Romane" Ba sfantul Iustin mai spune ca nu numai ca se impartaseau cei ce erau de fata la Sfanta Liturghie, dar ca dupa savarsirea ei si dupa Impartasanie se pastra o parte din Sfanta taina, iar diaconii si acolitii o duceau credinciosilor care nu puteau veni. Intr-o imprejurare de aceasta muri moarte de martir Sfantul Tarciziu.

Tarciziu era un baiat roman de vreo zece ani, care, ascuns in catacombe impreuna cu ceilalti crestini, ingrijea ca acolit de sfintele Altare.
Intr-o zi trebuia dusa Sfanta Impartasanie unor intemnitati care peste cateva ore aveau sa fie dusi la moarte. Dar cum? Imprejurul inchisorii erau o multime de soldati, care nu lasau pe nimeni sa intre. Treaba era grea si nimeni nu indraznea sa infrunte o primejdie atat de mare. Timpul insa era scurt; se auzeau mugetele leilor si tigrilor care in amfiteatru isi asteptau prada, cand iata ca vine inaintea Preotului micul Tarciziu, pe a carui frunte senina stralucea nevinovatia si a carui inima batea cu putere pentru Isus Cristos. Ingenuncheaza pe treptele Altarului, si intinzandu-si bratele, spune:
-"Duc eu Sfanta Cuminecatura la cei inchisi"
-"Dar tu esti prea mic"
-"Tocmai pentru ca sunt mic, voi putea trece nebagat in seama"
Atunci preotul lua Sfanta Cuminecatura si i-o incredinta, spunandu-i: "Tarciziu, baga bine de seama, caci iti dau in seama Trupul Preasfant al lui Isus Cristos pe care trebuie sa-L pazesti chiar cu viata ta"
Doua lacrimi mari cad din ochii baiatului, care, plin de bucurie, strangand la piept comoara sfanta, raspunse: "Decat sa-L dau, mai de graba ma taie in bucati!".
Baiatul pleca, dar cand era sa ajunga la inchisoare, niste tovarasi ai lui, care nu erau crestini, il ca si-l striga:
-"Tarciziu, Tarciziu vino cu noi la joaca"
-"Nu pot, acuma nu pot, ma grabesc."
Dar baietii il ajung si-l inconjoara strigand:
-"Nu scapi, trebuie sa te joci cu noi."
Si apropiindu-se de el, il apuca de brate si vor sa-l traga; atunci baga de seama ca Tarciziu tine ceva ascuns sub haina si vor sa stie ce duce. "Lasati-ma, lasati-ma" striga sarmanul baiat si urma sa se zbata ca sa scape strigand dupa ajutor. Strengarii insa facandu-se mai curiosi, ba chiar banunid ce era, adica ar duce Misterele- asa se chema atunci Sfanta Impartasanie - il imbrancesc, il trantesc la pamant si incep sa-l loveasca cu pumnii, cu picioarele si cu pietre, urland: -"E crestin, poarta Misterele!" si vazand ca Tarciziu e mai tare decat ei, si bratele ii sunt inclestate ca niste zabrele de fier, acei tigri fara inima il bat atat de tare incat il umplura de sange pe bietul copil care era gata sa-si dea sufletul.
Atunci sosi un ofiter crestin, numit Quadratus, care, facandu-si loc printre ei, se apropie de tarciziu, il ridica si-l strigs pe nume: "Tarciziu, Tarciziu, curaj, sunt eu, esti in siguranta"; auzind acest glas, copilul, care se lupta cu moartea, se scutura, isi deschide ochii si recunoscandu-l isi strange puterile si-i multumeste spunandu-i: "Am aici Misterele, le-am scapat...mor dar am scapat pe Isus Cristos". Soldatul il aduce pe brate in catacombe unde, Tarciziu dupa ce incredinteaza preotului Sfanta Taina isi dadu sufletul curat in mainile Domnului.
Este nespus de miscatoare moartea acestui fraged copil, a carui pilda de curaj si tarie trebuie sa o urmam si o vom putea urma si noi, daca ne vom apropia cat mai des cu putiinta, chiar si zilnic, de Sfanta Impartasanie. Numai astfel ni-l com putea pastra pe isus in inima impotriva tuturor asalturilor dusmanului, oricat ar fi de viclene uneltirile si rautacioase batjocurile celor rai.

Prea Sfanta Inima a lui Isus, in Tine imi pun toata increderea.
+ Rugaciunea de la primul topic.

Capitolul 16

Pentru ce sa ne impartasim des?
Pentru ca Sfanta Impartasanie e cel din urma leac impotriva relelor de fata.

Un fapt ingrozitor s-a petrecut in noaptea de 12-13 Noiembrie 1912 in satul Paratico din mijlocul Italiei. Niste raufacatori nelegiuiti, patrunzand in biserica parohiala, au distrus in chip salbatic toate vasele sfinte, sfaramand si calcand in picioare potirele, pixidele si ostensorul. Au imprastiat pe pamant Sfintele Hostii, ducand cu ei Hostia cea mare (Sf. Hostie = Sfanta Impartasanie, Painea Euharistica) si au pus in Tabernacol un numar din Asino, iar in locul Evangheliei, pe pupitru, un numar din Avanti, jurnale socialiste.
Scopul propus n-a fost furtul, ci batjocura si necinstirea lui Dumnezeu, a credintei si a evlaviei, ceea ce se vede limpede de acolo ca au pus acele ziare nelegiuite in locul unde statea Isus si invatatura Lui. Fapte asemanatoare s-au intamplat si in alte tari, exemple ar fi Mexicul si Spania alaturi altele. Ele ne arata ca satana, prin mijlocul oamenilor sai, vrea sa puna stapanire pe oameni, prin socialism, paganism si anarhie. Numai unul e digul care poate opri acest suvoi pustiitor, si acest dig si adapost sigur e Sfanta Euharistie. Dusmanii stiind ca in Sfanta Impartasanie sta puterea ascunsa a crestinului, de aceea striga impotriva ei si ataca cu furie pe inchinatorii lui Isus Cristos nu numai cu vorba, dar si cu armele. De secole credinta crestina nu a mai fost asa prigonita asa cum a fost secolul trecut in Spania, dar mai ales in Mexic, Rusia, Germania si Romania.

In ziua de 15 Noiembrie 1909, la o intrunire publica din Roma, un avocat a strigat "jos cu Sacramentele", strigat care exprima toata ura sectarilor impotriva lui Isus Cristos si a Legii Lui. Dar crestinul adevarat nu trebuie sa-si piarda cumpatul, ci trebuie sa alerge cu incredere la leacul sigur. Daca vrem sa avem tarie de a ne impotrivi urii neimpacate cu care e atacata religia crestina, trebuie sa ne amintim, spune Sfantul Papa Pius X, ca in Sfanta Euharistie este leacul, singurul leac pentru atatea rele si ca singur Isus Cristos, primit deseori de toti credinciosii, ne poate indulci suferintele si da curajul trebuincios.

Cand Sfantul Carol Boromeu fu ales Arhiepiscop de Milano si-si vazu dioceza in prada unei inspaimantatoare stricaciuni, nu gasi alt leac pentru a o reforma decat deasa primire a Sfintei Impartasanii, si cu aceasta practica izbuti in 23 de ani sa-si reinnoiasca Biserica si sa schimbe niste crestini numai cu numele in crestini practicanti. De aceea, in al treilea sobor adunat sub el, publica urmatorul decret: "Parohii si predicatorii sa indemne adeseori poporul la obiceiul foarte mantuitor de a primi des Sfanta Impartasanie...si daca vreun predicator, direct sau indirect, ar spune cevaimpotriva acestei invataturi, Episcopul orasului sau al Diecezei sa-l opreasca de la predicatiune ca pe unul care da 'sminteala'".
Ferice de popoarele din Italia care in acele timpuri dadura ascultare glsului Sfantului Carol; si ferice de noi crestinii de astazi daca vom asculta de cehmarea Sfantului Papa al Euharistiei, Pius X, care ne propune si ne recomanda Impartasania deasaca cel din urma leac impotriva relelor de fata.
Numeni nu poate sta la indoiala: daca ne vom impartasi toti adeseori si cu toata evlavia, cu siguranta ca biruinta va fi a noastra. Isus va fi intotdeauna invingator, va domni si va porunci totdeauna si noi vom triumfa impreuna cu El.

Prea Sfanta Inima a lui Isus, in Tine pun toata incredrea mea.
+ Rugaciunea.

Capitolul 17

Pentru ce ne impartasim des?
Pentru ca sa fim generosi cu Isus

Herodot, cel mai vestit istoric din vechime ne povesteste ca Xerxe, refele Persiei, fuge pe mare din Grecia in Asia cand fu surprins de o furtuna puternica si corabia lui desi se aruncara in mare toate lucrurile grele, era gata sa se scufunde. Atunci Xerxe, inspaimantat, intreaba capitanul daca mai era mijloc de scapare. Capitanul, dand din umeri raspunse ca nu se mai putea face nimic, decat doar sa usureze corabia si de calatorii care erau pe ea. Acestia erau toti nobili si dregatori la curte si regele indreptandu-se catre ei, le spuse: "Haideti, persani, e timpul sa va dovediti dragostea pe care o nutritit catre refele vostru; eu nu ma pot mantui decat daca voi sariti in mare. Voi astepta sa vad care dintre voi ma iubeste intr-adevar asa ca sa puna viata mea mai presus de a sa" Grea incercare! Dar Xerxe nici nu-si terminase vorba, si acei curteni, pe intrecute unul dupa altul, facand cate o inchinaciune adanca inaintea regelui, se aruncara cu totii in mare. Corabia fiind astfel usurata, furtuna fu invinsa si Xerxe ajunse cu bine in Asia.
Isus nu vrea atata de la noi; El ne porunceste numai ca, pentru a-i dovedi dragostea noastra si pentru a ne mantui, nu viata Lui, ci pe a noastra, sa mergem la El si sa-L primim in Sfanta Impartasanie. Si sa nu dam ascultare acestei porunci, chiar cu pretul catorva jertfe? Nu trebuie decat putina vointa!

In anul 1906, indata dupa decretul Sfantului Parinte Papa asupra Impartasaniei dese, un indian din America de Nord, inscris in Societatea Inimii lui Isus, se infatisa la un medic pentru ca acesta sa-i lecuiasca o mana. Medicul vazant ca rana era invechita, ii spuse:
- Dragul meu, rana s-a inrautatit si e aproape cangrena; trebuie prin urmare sa ramai la mine pentru o dezinfectare radicala.
- Dar azi nu pot, domnule doctor, si nici maine, pentru ca sunt iscris in Societatea Inimii lui Isus si maine, fiind intaia vinere din luna, trebuie sa merg la Parintii misionari ca sa ma impartasesc.
- Impartasania o vei face alta data, cazul e urgent, de maine incolo va fi poate prea tarziu trebuind sa-ti tai degetele.
- Rabdare, a raspuns indianul, va fi cum vrea Dumnezeu, dar maine nu voi lasa Sfanta Impartasanie.
A doua zi se duse la Misiune, care era cam la douasprezece mile - adica 19 km - si dupa ce asculta Sfanta Slujba si se Impartasi, la intoarcere merse la doctor, care a trebuit sa-i taie degetele. Se intoarse insa acasa multumit, povestind tuturora fapta si adaugand un aer triumfator: "Am pierdut trei degete, dar l-am primit pe Isus in vineria intaia a lunii!"
Spune suflete crestin, daca pe tine te costa ata de scump Sfanta Impartasanie?! Pentru ce, deci, nu te apropii deseori de dansa? O, jertfeste cu draga inima o jumatate de ora de odihna sau munca, indura putin frigul sau caldura; invinge-ti lenea si nepasarea; arata-te mai generos cu isus, caci aceasta generozitate va fi rasplatita insutit!

Sfantul Francisc de Sales era ocupat la Thonon cu convertirea protestantilor; dar ar fi fost vai de dansul daca ar fi savarsit acolo Liturghie! El insa fara Isus Cristos nu se putea simti multumit. Ce face atunci? Pleaca din Thonon in fiecare noapte intr-un sat apropiat numit Marin, savarseste Sfanta Liturghie si se intoarce inflacarat pentru intoarcerea ereticilor. Se intampla insa ca paraul peste care trebuia sa treaca se umfla si rupse podul. Sarmanul Francisc! Avea sa stea fara Isus Cristos? Nu! Dragostea e iscusita si isteata. Arunca o grinda peste paraul de munte si trece dincolo in fiecare dimineata ca sa se bucure de o ora de Paradis in satul apropiat. Dar vine iarna; cade zapada groasa si puntea se acopere cu ghiata; nimeni nu mai trece pe ea; e foarte lunecoasa, iar dedesupt valurile se rostogolesc la vale mugind cu furie, vai de nenorocitul care ar cadea in ele. Sfantul insa nu se teme, isi inalta ochii catre cer, chiama in ajutor pe Isus, se intinde pe grinda si prinzand-o cu mainile si picioarele se taraste pe ea pana ajunge dicolo. Eroicul sfant vede moartea in fata, totusi trece asa in fiecare zi pe ea timp de trei luni, numai ca sa poata savarsi Sfanta Liturghie si sa se poata impartasi.
Ce aspra dojana pentru noi, carora ne vine greu sa mergem la biserica daca drumul e putin mai lung, daca ploua, ninge sau bate vantul mai puternic. Pentru a castiga Imparatia cerului ne trebuie un curaj si o jertfa mai mare.

Prea Sfanta Inima a lui Isus ma incred in Tine.
+ Rugaciunea de la inceput.

Capitolul 18

Pentru ce sa ne impartasim des?
Pentru ca numai cei lasi fug.

Un mare istoric numit Plutarh ne povesteste ca generalul roman Silla incepand lupta de la Mitridate in Beotia si fiind inconjurat intr-un loc ingust si malstinos, soldatii sai vazura ca erau pierduti si o luara la fuga.
Vazand aceasta, Silla ii cheama, ii incurajeaza, ii roaga, le face cele mai mari fagaduinte iar pe urma ii ameninta cu cele mai strasnice pedepse. Fiind insa totul in zadar lua stiagul din mainile soldatului care-l purta si spuse: "Romani, romani nevrednici de numele acesta, fugiti, dar eu voi ramane aici cat voi avea viata ca sa apar acest steag. Mergeti si mantuiti-va dar daca va intreaba cineva unde v-ati lasat generalul, spuneti ca l-ati lasat singur ca sa va apere steagul". Rusinati de aceste cuvinte, soldatii se intorsera si castigara o stralucita victorie.
Parca-l aud pe Dumnezaiescul nostru comandant Isus, repetand fiecaruia dintre noi aceiasi mustrare: "Mergeti, departandu-va de mine, petreceti si va bucurati, Eu voi ramane aici singur in Sfantul Tabernacol din bisericile voastre ca sa ma rog pentru voi. Mergeti, dar la ziua judecatii va trebui sa zic si eu M-au lasat singur, m-au refuzat pe mine, mantuirea si viata lor, pentru a se da la placeri si petreceri."
Sa ascultam oare nepasatori aceasta dojana atat de amara? Nu, ci imitand pe soldatii viteji, sa mergem langa Isus, sa stam uniti cu El, sa ne mantuim sufletul. Vai, striga un sfant, de cat de mare greseala nu se fac vinovati fata de Isus acei crestini care il lasa in parasire! Ce socoteala vor trebui sa dea la tribunalul Lui! Ce remuscare nu vor simti in sufletul lor pentru toata vesnicia! Caci daca e adevarat ca nu se pierde nici un crestin care se apropie des de Sfanta Impartasanie cu pregatirea ceruta, trebuie sa fie tot atat de adevarat ca orice crestin care se pierde, nu se pierde decat pentru ca nu s-a folosit de Sfanta Impartasanie.

Sfantul petru se duse la Roma pentru a vesti acolo Cuvantul Evangheliei; dar intampinand din partea unora o foarte mare nepasare, iar din partea celor mai multi o prigonire inversunata, se hotari sa lase Roma si sa se indrepte in alta parte, unde oamenii vor fi mai primitori pentru Cuvantul lui Dumnezeu. Cand iata ca i se arata Isus, acoperit cu rani si umplut de Sange purtandu-si pe spate Crucea cu care fusese rastignit. Sfantul petru, inmarmurit si miscat de vedenia lui isus exclama: - "Incotro te duci?", iar isus: "- Ma sa mor a doua oara pentru tine". Petru intelese dojana si ramase in Roma unde predica cu atata zel incat muri ucenic, iar Roma fu intoarsa la credinta si ajunge capitala lumii crestine.

Nu de mult, un cucernic si zelos paroh din muntii Italiei, vazand ca credinciosii lui nu se indreptau de la pacatele lor dupa atatea predici, se hatari sa lase satul in care era si sa se intoarca la parohia unde mai inaite fusese vicar. De fapt, capatand invoirea, isi strange lucrurile, isi incarca mobilele, si inainte de a pleca, intra inca o data in biserica pentru s-si lua ramad bun de la Isus din Sfantul Sacrament. In timp ce se roaga cu fata la pamant, i se pare ca aude un glas ce-i repeta "Tu te duci si eu raman aici singur" Gandindu-se ca putea sa fie Isus acela care-i facea aceasta dojana, simte ca inima incepe sa-i bata cu putere, izbucneste intr-un hohot de pland si dand porunca oamenilor ca sa descarce mobila, ramane in sat, incredintandu-se ca in acel Isus care pentru toti e ajutor si intarire.
Isus in fiecare zi se coboara din cer si vine in bisericile noastre reci, umede, fara podoabe pentru a reinnoi jertfa de pe Calvar, pentru a ni se da hrana si a ramane la dispozitia noastra. Sa nu fim nici lasi, nici misei, ci sa mergem la El si sa-i dam ajutorul pe care il; vrea de la noi ca sa ne mantuiasca.


Prea Sfanta Inima a lui Isus in Tine imi pun toata increderea.
+ Rugaciunea de la inceputul thread-ului.

Capitolul 19

Pentru ce sa ne impartasim de?
Pentru ca in privinta Sfintei Impartasanii nu trebuie sa mai avem prejudecati, scuze sau temeri desarte.

E vestita in istoria Bisericii sentinta Sfantului Episcop Augustin (sec IV Doctor si Invatator al Bisericii): "Roma locuta est, lis finita est" (Roma a vorbit, discutia s-a terminat). Ei bine, in privinta Impartasaniei dese si zilnice, Roma a vorbit limpede de repetate ori: deci trebuie sa o sfarsim cu orice discutie sau indoiala asupra ei si sa ne plecam cu supunere. Nimeni nu mai poate spune: Impartasania e buna numai pentru oamenii linistiti, virtuosi, retrasi. Sfantul Parinte Papa Pius X, in decretul sau din 20.12.1905, in numele lui Isus Cristos invata si recomanda ca Impartasania cat mai deasa si chiar zilnica sa fie bun al tuturor credinciosilor, de orice stare si conditie ar fi: invatati sau neinvatati, bogati sau saraci, superiori sau supusi, avocati, profesori, negustori, meseriasi, lucratori, stapani sau servitori, tineri sau batrani, casatoriti sau celibatari.
Acest decret fu ca o scanteie ce aprinse marele foc al credintei si al evlaviei, in mijlocul poporului, foc prin care vedem intreindu-se an de an numarul Sfintelor Impartasanii. Misionarii din Brazilia si din "Tara Focului" se incredinteaza ca in multe triburi de pe acolo Impartasania zilnica a ajuns un lucru atat de obisnuit incat, barbatii, femeile si copiii se apropie de ea asa ca si cum in fiecare zi ar fi zi de Pasti.
Sa nu se mai spuna "eu nu ma simt destul de sfant ca sa ma impartasesc in fiecare zi." Sf. Parinte Papa in numele lui Isus Cristos ne invata ca, daca nu avem pacate de moarte si mergem cu intentie dreapta, adica cu scop bun si sfant, suntem destul de pregatiti pentru a ne impartasi. Impartasania nu e un premiu pentru virtute si sfintenie, ci un mijloc pentru a deveni mai buni. Impartasania nu e facuta numai pentru cei sfinti, ca sa se pastreze asa si pe mai departe si sa creasca in virtute, dar chiar si pentru cei pacatosi, ca sa se poata indrepta. Euharistia e nutriment si leac, iar leacurile nu sunt atat pentru cei sanatosi, cat pentru cei bolnavi. De aceea si Sfantul Augustin spunea: "Suflete crestin, pacatuiesti in fiecare zi? Impartaseste-te in fiecare zi!"
Sa ne convingem toti ca pentru a ne impartasi zilnic nu se cer dispozitii mai bune decat cele recerute pentru a ne impartasi o data pe saptamana sau pe luna, si daca nu ne socotim destul de vrednici sa ne impartasim zilnic, cum vom fi atunci de vrednici ca sa ne impartasim o data pe an, de Pasti?

Fericitul Pelegrin, care a fost calugar intr-o manastire, nu indraznea sa se apropie des de Sf. Impartasanie, necrezandu-se destul de sfant. Superiorii il incurajau, dar el totdeauna se scuza, raspunzand ca nu e destul de vrednic. Se intampla insa ca se imbolnavi si ajungand aproape sa-si dea sufletul, i se arata Isus Cristos care zambind, isi intinse bratele catre el spunandu-i "Pelegrine, iti place sa vii cu mine in Paradis?" pelegrin intai sovai, apoi isi facu curaj, se ridica din pat si-i raspunse lui Isus: "Da Isuse, merg bucuros". Atunci Isus facandu-se serios, cu un ton dojenitor adauga: "Nu, Pelegrine, nu! daca nu erai vrednic sa ma primesti cand erai in viata, in Sfanta Impartasanie, cum te socotesti acum vrednic sa vii cu mine la moarte?"
Vedenia disparu, si fericitul Pelegrin, rusinat izbucni in pland. Povestind superiorului manastirii, care venise la patul lui, vedenia avuta, acesta ii spuse: "Cere iertare de la Isus si fagaduieste-i ca, daca vei trai, te vei impartasi cat mai des!" Pelegrin ingadui si vindecandu-se, in cei trei ani pe care i-a mai trait, nu lasa Impartasania nici macar o singura zi. Murind dupa trei ani, pe mormantul lui crescu si inflori o frumoasa tufa de trandafiri, care purta intiparita pe fiecare frunza chipul Sfintei Hostii, iar radacina lui, patrunzand pana in sicriu, plecau tocmai din inima Fericitului. Isus Cristosvoi sa arate astfel cat de scumpa ii este si cu ce premiu rasplateste impartasirea zilnica.
Si pentru tine va veni, o suflete crestin, clipa inevitabila a mortii, si daca vrei ca atunci sa fii vrednic de a merge cu isus, lasa la o parte orice scuza si teama. Mergi la El in timpul vietii, ca sa nu auzi si tu dojana amara si refuzul pe care l-a auzit in vedenia din timpul bolii sale Fericitul Pelegrin.

Prea Sfanta Inima a lui Isus, in Tine imi pun toata increderea.
+Rigaciunea

Capitolul 20

Pentru ce sa ne impartasim des?
Tot pentru ca in privinta Sfintei Impartasanii nu trebuie sa mai avem scuze, prejudecati sau temeri.

Roma locuta est, Roma a vorbit! Nimeni sa nu mai spune: Imi trebuie prea mult timp pentru pregatire si multumire.
Sfantul Parinte papa, in Decretul citat mai sus din 20 dec 1905, ne invata in numele lui Isus Cristos ca trebuie, bineinteles, sa luam seama ca Sfintei Impartasanii sa-i premearga o pregatire plina de credinta si sa-i urmeze o multumire asemanatoare; dar, atat in privinta timpului cat si in privinta modului, acestea merg mana in mana cu varsta, puterile, conditia si datoririle fiecaruia. Asa incat, in timp ce unul va putea intrebuinta o jumatate de ora, pentru altul vor fi deajuns douazeci de minute, pentru altul un sfert de ora, iar pentru cine nu poate nici atat, vor ajunge chiar zece minute sau chiar numai cinci.

In viata Sfintei Matia Magdalena de Pazzi se citeste ca aceasta fecioara, in timp ce intr-o dimineata framanta painea pentru comunitate, auzi sunetul clopotelului care chema pe calugarite la Impartasanie, si atunci, drept pregatire inchina acea munca lui Dumnezeu si merse asa la Sfanta Impartasanie, dupa primirea careia, se intoarse indata la munca pe care o implinea din dragoste catre Dumnezeu.

Sfantul Alfons, un mare dascal al Bisericii spune: "Nu trebuie sa lasati Impartasania din pricina ca aveti putin timp de pregatire: daca din pricina datoririlor nu aveti timpul pe care l-ati vrea, sa stiti ca acele datoriri, implinite din dragoste catre Dumnezeu, slujesc de pregatire la Impartasanie". Tot asa spuneau si Sfintii benedict Cottolengo si Ioan Bosco, care voiau ca in comunitatile lor sa serveasca de pregatire si de multumire la Impartasanie rugaciunea de dimineata si Rozariul recitat in timpul Liturghiei, obicei care se mai pastreaza si astazi in casele lor.
Nimeni sa nu spuna: Nu sunt in stare sa ma pregatesc bine pentru Impartasanie. Sfantul parinte papa in numele lui Isus Cristos ne invata ca e de-ajuns ca sa se pregateasca fiecare cum stie, dupa destoinicia si starea in care se afla. Sigur ca este de mare insemnatate sa facem bine pregatirea si multumirea; dar miezul pregatirii nu sta numai in rugaciunile mai mult sau mai putin lungi, dar intr-un chip deosebit in felul cum traim si ne purtam inainte si dupa Impartasanie si in dragostea si evlavia inimii.

O doamna nobila din Torino obisnuia sa mearga in fiecare dimineata la biserica si sa se apropie de Sf. Impartasanie, insotita de servitoarea ei. In timpul Impartasaniei foarte adeseori doamna auzea pe biata femeie suspinand si vedea cum siroaie de lacrimi ii curgeau pe obraji. Intreband-o pentru ce plange asa, servitoarea ii raspunse: "Sarmana de mine, ce voi face ca sa ma mantuiesc!? Eu vad doamna, ca d-ta inainte si dupa Sfanta Impartasanie cititi rugaciuni dintr-o carticica frumoasa si ma gandesc: Cate lucruri frumoase nu spune lui Isus stapana mea in timp ce eu, care nu stiu sa citesc, nu gasesc nimic ce sa-i spun. Si atunci simt inlauntrul meu o durere de nespus. Inima mi se induioseaza,plang si nu fac decat sa repet intr-una: Isus te iubesc...Isuse iarta-ma ca nu stiu sa-ti spun mai multe."
"Fii fara grija", ii zise atunci cu dragoste evlavioasa doamna, "sa stii ca rugaciunile tale simple si smerite valoreaza cu mult mai mult decat ale mele, pentru ca ale mele sunt din carte si sunt ale aceluia care le-a scris, pe cand cele spuse de tine sunt ale tale si pornesc din inima."
Doamna aceasta avea dreptate. De fapt, ce putem spune mai mult lui Isus? decat doar ca-L iubim cu adevarat si vrem sa fim ai lui pentru totdeauna. Dupa aceasta revarsare a sentimentelor inimii noastre, daca avem haruri de cerut pentru noi si pentru toti cei dragi noua, va putea oare Isus sa ni le tagaduiasca?

Prea Sfanta Inima a lui Isus, in Tine pun toata increderea mea.
+ Rugaciunea.

Capitolul 21

Pentru ce sa ne impartasim des?
Tot pentru ca in privinta Sfintei Impartasanii nu trebuie sa mai avem scuze, prejudecati sau temere desarta.

Roma locuta est, Roma a vorbit! Nimeni sa nu spune: Eu nu simt evlavie si nici un gust ca sa ma impartasesc cat mai des. Sfantul parinte Papa, in numele lui Isus Cristos ne invataca in Sfanta Impartasanie, mai mult decat sentimentul si gustul nostru, trebuie sa cautam leacul pentru bolile si slabiciunile duhovnicesti si hrana noastra sufleteasca. Leacurile de obicei nu se iau dupa gust, ci dupa nevoia si folosul nostru. Asa este si cu Preasfanta Euharistie.
Nimeni sa nu mai spuna: Dar eu nu trag nici un folos din Impartasania deasa, raman acelasi intotdeauna. Sfantul Parinte papa, in numele lui Isus Cristos, ne spune ca cine vorbeste asa, greseste foarte mult. Nu e nevoie ca folosul sa fie cunoscut de noi, numai sa fie un folos. Vedem noi oare reinnoirea si cresterea zilnica a trupului nostru, a muschilor si oaselor din el? Si totusi aceasta reinnoire continua.
Tot asa si cu sufletulnostru. Prefacerea pe care o savarseste in sufletul nostru, Impartasania deasa nu se vede deodata, totusi ea are loc si este foarte folositoare pentru noi.

- Cum se face, spunea intr-o zi o mama fiicei sale, cum se fac ca de doua saptamani esti atat de retrasa si harnica? - Am inceput sa ma impartasesc in fiecare zi. - raspunse fiica.

- Iarta-ma, dar nu ma pot duce, spunea o tanara unei prietene care o chema la bal, nu ma pot duce, pentru ca maine vreau sa ma impartasec.
Iata folosul Impartasaniei dese.
Nimeni sa nu spuna: Cu toata Impartasania deasa, sunt totdeauna ispititi si din cand in cand cad iarasi in pacat. Sfantul parinte Papa, in numele lui Isus Cristos, ne invata ca tocmai de aceea trebuie sa ne impartasim cat mai des, ca sa ne intarim impotriva diavolului si a patimilor, si sa avem un imbold spre a iesi degraba din starea de pacat daca am recazut. Impartasania deasa nu ne face negresitori, spune Sfantul Alfons, dar ne indeparteaza si ne fereste de multe pacate. Dupa cum un om cu cat e mai bolnav, cu atat trebuie sa caute mai mult leacul, tot asa cine pacatuieste mai des, trebuie sa foloseasca mai des leacul impotriva pacatului (Spovada si Impartasania). Cand un zid sta sa cada, i se pune un rezim-un contrafort- nu ca sa se indrepte, ci ca sa nu cada. Tot asa si in cele sufletesti, unde leac si rezim e tocmai Isus din Sfanta impartasanie deasa sau chiar zilnica.
Nimeni sa nu mai spuna: La noi, in satul, in orasul, in Parohia noastra nu este acest obicei. Sfantul Parinte Papa, in numele lui Isus Cristos, spune ca daca nu este, trebuie facut orice pentru a-l introduce. Daca veti incepe, desigur ca vor urma si ceilalti pilda voastra buna. Cel ce scrie aceasta carticica cunoaste un paroh care a introdus Impartasania deasa in Parohie incepand cu baietii de la sapte la zece ani care mergeau sa serveasca la Liturghie.
Nimeni sa nu mai spuna: Totusi sunt multe persoane vrednice de cinste care nu aproba Impartasania deasa si zilnica. Sfantul Parinte Papa, in numele lui Isus Cristos, spune "Cine ma asculta pe mine, alculta pe Isus Cristos si tot cel ce nu ma asculta pe mine, merge impotriva autoritatii (si implicit impotriva celei a lui Isus Cristos) melesi nu mai e persoana respectabila, chiar daca s-ar parea ca e cel mai sfant om" ("Cine vă ascultă pe voi pe Mine mă ascultă şi cine vă nesocoteşte pe voi pe Mine mă nesocoteşte, iar cel care Mă nesocoteşte pe Mine îl nesocoteşte pe cel care m-a trimis pe Mine" (Luca 10,16).) Apoi sa raspunde orisicine la aceasta intrebare: Valoreaza mai mult parerile acestor persoane, fie ele si sus puse, sau parerea lui Isus Cristos, a Sfantului Parinte Papa, a duhovnicului? Cu un altul putem gresi, dar cu Isus Cristos, cu Papa si cu duhovnicul nostru nu vom gresi niciodata.

Prea Sfanta Inima a lui Isus in Tine imi pun toata increderea mea.
+ Rugaciunea.

Capitolul 22

Pentru ce sa ne impartasim des?
Tot pentru ca in privinta Sfintei Impartasanii nu trebuie sa mai avem scuze, prejudecati sau temeri desarte.

Roma locuta est, Roma a vorbit! Nimeni sa nu spune: Nu am timp sau imi vine greu sa ma spovedesc de fiecare data si nu sunt sigur daca ma aflu sau nu in harul lui Dumnezeu. Sfantul painte Papa, in decretul sau, ne invata ca, pentru a face bine Sfanta Impartasanie, este trebuincioasa starea de har sfintitor impreunata cu scopul bun pe care trebuie sa ni-l propunem, dar nu spune ca trebuie sa ne spovedim inainte de fiecare Impartasanie. Spovada este ceruta numaidecat atunci numai cand cineva e sigur ca a pacatuit greu. Daca unul are numai pacate usoare sau chiar are indoiala de a fi pacatuit greu, dar nu e sigur, poate merge la Impartasanie fara sa se spovedeasca si Impartasaniea facuta cu gand curat, impreuna cu pacatele usoare, le sterge si pe cele de moarte daca pacatele de care ne indoiam le-am fi facut cu adevarat.
Numeni sa nu spuna: Dar eu sunt scrupulos si ma tem mereu ca fac rau impartasindu-ma deseori. Scrupulele sunt o boala, si dupa cum un bolnav trebuie sa asculte orbeste de doctor, tot asa si crestinul care sufera de scupule trebuie sa asculte orbeste de duhovnicul sau.
O cat de mult vor trebui sa sufere in Purgator acele suflete care pentru pretextele si capriciile lor lasa de atatea ori Sfanta Impartasanie!

In viata Sfintei magdalena di Pazzi se citeste ca aceasta sfanta vazu intr-o zi in biserica sufletul unei calugarite din manastirea ei acoperit cu o mantie de foc. Se ruga lui Isus din Sfanta Taina si i se descoperi ca flacarile ce impresurau sufletul acelei calugarite erau pedeapsa pentru ca fusese nepasatoare la primirea Sfintei Impartasanii.
Nimeni sa nu spuna: Dar apropiindu-ma des de Sfanta Impartasanie, as putea fi de sminteala pentru aceia care ma vad si cunosc cat de pacatos sunt. Oare voi va scandalizati cand vedeti ca un bolnav ia in fiecare zi o doctorie? Fiecare crestin ar trebui mai degraba sa se teama ca nu da pilda buna, daca, slab, nevrednic si pacatos fiind, se foloseste de doctoria care-l vindeca cu siguranta. (desigur pacatosul care are pacate facute cu stiinta si vointa deplina, stiind ca e pacat, voind sa-l faca, atunci trebuie sa se caiasca si sa se spovedeasca imediat, o spovada cat mai deasa cu Impartasania deasa duce sufletul la sfintenie, la Isus Cristos).
Nimeni sa nu spuna: "N-am timp sa merg la Impartasanie", pentru ca vorba aceasta poate fi o minciuna. Gasim timp pentru munca, pentru odihna, pentru a ne gati indelung si pentru taifasuri fara capat, de unde adeseori nu lipseste pacatul, si ne va lipsi numai timpul pentru Imnpartasanie? Nu lipseste timpul, dar lipseste bunavointa. Dar iata o pilda care trebuie sa ne rusineze. Este scoasa dintr-un jurnal euharistic din America.

O servitoare, dupa ce se spovedise intr-o biserica din New York, ruga pe duhovnic ca sa-i dea Sfanta Impartasanie. Era ora trei dupa amiaza. - Dar n-ai luat nimic in gura? o intreaba Preotul. - Nu parinte, eu sunt o sarmana servitoare, stapanii mei sunt protestanti si nu-mi invoiesc sa ies dimineata, pentru motivul ca vin la biserica. Daca Sfintia Voastra ma impartasiti, voi rabda pana la ora asta si alte zile.
Nu trebuie oare faptul acesta sa rusineze pe toti aceia care spun ca n-au timp si totusi in fiecare zi ar putea sa se apropie, fara mare greutate si stanjenire in ocupatii, de Sfanta Impartasanie? (mai ales ca acum postul dinainte de Impartasanie a fost restans la o ora timp in care nu avem voie sa bem si sa mancam nimic, e doar o ora, nu e mult)
Cand nu ne stim cu vreun pacat greu pe suflet, sau nu putem spune cu sigurana ca am pacatuit greu, sa ne apropiem pentru binele nostru, totdeauna de Sfanta Impartasanie, chiar in fiecare zi. Sa nu lasam ca Isus sa se planga si de noi si sa ne ameninte cu cuvintele din Evanghelie: "adevar, adevar va zic voua ca nici unul din aceia care sunt chemati si nu vin, nu va gusta in veci din Cina Mea."

Prea Sfanta Inima a lui Isis, ma incred in tine.
+ Rugaciunea.

Capitolul 23

Pentru ce trebuie sa se impartaseasca adeseori si barbatii?
Trebuie sa se impartaseasca adeseori si barbatii:

1. Pentru ca, dupa vorba sfantului Paul, si barbatii sunt chemati la sfintentie; ba chiar barbatii au fost cei dintai pe care i-a chemat Isus la infiintarea acestui Sacrament si nu trebuie sa renunte ei singuri la mostenirea lor.

2. Pentru ca aceia care nu se impartasesc sunt crestini numai cu numele si aceia care se impartasesc numai cateodata cu greu pot fi crestini buni.

3. Pentru ca ei au mai multa nevoie decat femeile. Dupa cum barbatul are nevoie de paine materiala, de hrana si de putere mai multa, tot asa are mai multa trebuinta si de Painea Euharistica. Si dupa cum barbatul e mai expus decat femeia la primejdii si are patimile mai puternice, tot asa are mai mare nevoie de haruri si de tarie sufleteasca.

4. Pentru ca barbatul isi conduce sotia si familia, si de aceea trebuie sa dea pilda de viata crestineasca in toate faptele sale, atat sotiei cat si copiilor. Daca nu da pilda buna, isi primejduieste mantuirea vesnica.

Intr-o zi, un baietas spuse surioarei sale: - Cand vom fi mari amandoi, eu voi face ca tata si tu vei face ca mama. Tu te vei duce la biserica, la spovada, la Impartasanie, sa te rogi rozariul; eu la cafenea sa joc carti si sa fumez cu prietenii. - Sarmana mama, auzind aceste cuvinte, alearga indata la sotul ei, il aduse in fata copiilor si-l pune pe baiat sa repete ceea ce spusese surorii sale. Rusindandu-se barbatul la auzul acestor lucruri, se cai de purtarea sa rea si intorcandu-se spre baiat, ii spuse: - Iata ai sa vezi! de acum inainte ai sa faci ca tata. - A doua zi merse la Spovada si Impartasanie, de atunci inainte dadu familiei o continuna pilda de viata crestineasca.

5. Trebuie, in sfarsit, sa se impartaseasca si barbatii pentru ca si ei au fost creati pentru cer, pentru ca si lor le repeta Isus acea induiosatoare chemare: "Veniti la Mine toti care sunteti obositi si impovarati, si eu va voi usura de povara voastra...Fericiti cei chemati la ospatul Mielului." Pentru ca si pentru ei e rostita acea groaznica amenintare: "Adevar, adevar va zic voua ca nici unul din aceia care au fost chemati si n-au venit, nu vor manca la masa mea...Cine va nu manca Trupul Meu, nu va avea viata vesnica."
La o parte lenea sufleteasca, la o parte respectul omenesc in detrimentul celui cuvenit lui Dumnezeu! Istoria numara cu miile pe oamenii mari,imparati, generali, magistrati, scriitori invatati si eroi de tot felul, care capatau puteri totdeauna noi din Impartasania deasa. Ba chiar trebuie sa o spunem sus si tare dand marturie adevarului: aproape toate victoriile celemai vestite, descoperirile cele mai mari, inventiile cele mai ingenioase, sunt legate de numele unor oameni credinciosi si practicanti in ale credintei.
Treziti-va barbatilor! imitati pildele stralucite ale imparatului Henric cel Evlavios, ale lui Otto IV, Alfons XIII, Sobieksi, Tomas Morus, Cristofor Columb, Silvio Pellico etc. Imitati frumosul exemplu al multor oameni de seama, invatati si puternici care se aropie de Sfanta Impartasanie!
Ce au facut cu rilejul Congreselor Euharistice din 1911 si 1912 regele Spaniei si Imparatul Francisc Iosif al Austriei? Au dat lumii intregi pilda de credinta si evlavie sprijinind Congresele,luand parte la functiunile solemne, plecandu-se spre a se inchina lui Isus din Sfantul Sacrament si a-l primi in fata tuturor natiunilor.
Daca putinii barbati care merg la biserica, ne spune Parintele Lintelo, ar fi ceea ce trebuie sa fie, ei ar schimba fata pamantului.
Barbatii trebuie, in aceste timpuri grele, sa mantuiasca religia si patria, dar vor fi in stare sa faca acest lucru numai daca se vor apropia adeseori de Sfanta Impartasanie.

Prea Sfanta Inima a lui Isus, in Tine imi pun toata increderea
+ Rugaciunea.

PS: rog crestinii catolici si nu numai ca azi, fiind Sarbatoarea inimii prea Sfintei a lui Isus, sa recite Litania Inimii lui Isus. un link unde se gaseste: http://www.ercis.ro/liturgie/preces.asp?id=26

Capitolul 24

Pentreu ce trebuie sa se impartaseasca des mai cu seama femeile?
Femeile intr-un chip deosebit trebuie sa se impartaseasca adeseori, mai intai pentru a da pilda buna

In general vorbind, fetele, stand in continuu pe langa mama lor, se oglindesc mai mult decat baietii in virtutile mamei.
Insa cine este intaia mama a femeilor si fetelor crestine? E Preasfanta Fecioara Maria. Si printre insusirile mai caracteristice ale mariei, straluceste intima si continua ei unire cu Isus. De la varsta de 15 ani,cand ingerul Gabriel ii spuse "Domnul este cu tine." ea purta pe Isus cu sine in brate, il tinu aproape de sine in casa, ii fu tovarasa nedespartita in Patima Lui pana sub Cruce si la Mormant. Ramase apoi in lumea aceasta peste 12 ani, dar il primea pe Isus in fiecare zi in Sfanta Impartasanie, facand astfel un Chivot viu in inima ei.
Daca prin urmare, femeile si fetele crestine vor sa se asemene cu mama lor cereasca, Prea Sfanta Fecioara Maria, trebuie sa faca tot ce le sta in putinta ca sa se uneasca in fiecare zi cu Isus in Sfanta impartasanie.
Trebuie sa se impartaseasca des pentru a le urma pilda si a se asemana cu atatea mii de mame si fete de orice conditie, pentru a fi curate si caste dupa starea in care se afla fiecare, deoarece Impartasania este Painea Ingerilor si Vinul ce formeaza sufletele feciorelnice. Trebuie sa se impartaseasca des pentru a-si putea implini misiunea lor de ingeri si apostoli ai familiei, pentru a-si putea rabda,misca si intoarce pe calea binelui, sotii, copiii si fratii.

Fericitul Columbin era mai inainte un negustor care se ocupa mai mult cu lucrurile lumesti si cu interesele materiale decat cu cele sufletesti. Intorcandu-se intr-o zi acasa pentru pranz si vazand ca masa nu era pusa, se manie si incepu sa-si ocarasca sotia. Dansa il ruga insa cu blandete ca sa mai astepte putin si-i da o carte ca sa mai citeasca pana ce ea va termina pregatirea.
Columbin ia cartea de la sotia sa si i-o arunca in fata. Femeia, fara a mai spune nimic, ridica cartea si o pune pe masa.
Imblanzindu-se si chiar rusinandu-se putin, Columbin incepu sa citeasca. Intr-asta, punand masa sotia il cheama sa manance, dar el citeste. Il chema din nou cu toata blandetea, dar el citeste in continuare. Deschise tocmai la Patima mantuitorului si citea cu era Isus, bland ca un miel, se lasase ocarat, legat si biciuit, incoronat cu spini si pironit pe cruce. In timpul cititului se gandeste: Sotia mea face partea lui Isus, iar eu partea evreilor...si izbucnind in plans spuse: - Ai invins, tu esti o sfanta, iar eu un ticalos. Din clipa aceea se simte schimbat, incepe o viata noua si ajunge fericit. Il intoarse la bine sotia lui, care in fiecare zi se apropia de Sfanta Impartasanie ca sa capete tarie sufleteasca si resepmnare.

Un negustor bogat din paris, desi necredincios si dusman al oricarei deprinderi evlavioase, isi daduse pe cele doua fete ale lui la scoala intr-un institut religios. Ramanand vaduv, pe cea mai mare, care avea vreo 16 ani, o scoase de la scoala si-i da in grija conducerea casei. Odata o intalneste des-de-dimineata, pe cand ea se intorcea acasa intovarasita de servitoarea lor. Surprins intru-catva, o intreaba de unde se intorcea la acea ora. -Tata vin de la Liturghie, ii raspunse fata. - Si te duci deseori la Liturghie? - In fiecare dimineata si ma impartasesc. - Dar asta e exagerare! exclama tatal, si pentru ce faci asta? - Pentru ca Impartasania ma ajuta sa-mi implinesc datoriile fata de dumneata si fata de toti; poate ca altfel n-as isbuti!
Domnul acela care era catolic numai cu numele si care la inceput privise aspru pe fiica sa, la urma o stranse la piept, o saruta si ii spuse: "Fa si de-acuma cum ai facut, acum inteleg de ce esti un inger!" - Din acea zi se savarsi o schimbare completa in ideile si purtarea negustorului si in scurt timp el se intoarse la Dumnezeu.
Cati soti si cati tari nu s-ar intoarce la Dumnezeu saca ar avea noroc de o sotie sau de o fata credincioasa Impartasaniei dese!
Sotiile sa-l duca in fiecare dimineata pe Isus in familia lor; cei din casa vor vedea in scurt timp ca Isus e in mijlocul lor, vor iubi pe aceea care L-a adus si prin mijlocul lor il vor iubi pe Isus. Ferice de sotul femeii bune, spune Ecleziastul. Ferice de tatal si de fratele unei fete sfinte, pentru ca atunci e fericita toata casa dupa cum spune Sfantul Duh(care a grait prin prooroci) vorbind de femeia harnica si virtuoasa. Dar ca sa fie virtuoasa, femeia crestina trebuie sa urmeze pilda Mamei sale ceresti, a Preasfintei Fecioare, fiind intr-o continua unire cu Isus prin mijlocul Impartasaniei dese chiar zilnice.

iaculatoria+rugaciunea

Capitolul 25

Pentru ce trebuie sa se impartaseasca si copiii adeseori?
Pentru ca Isus ii iubeste.

Si copiii trebuie sa se impartaseasca adeseori pentru ca Isus ii iubeste foarte mult si vrea sa-i aiba pe toti langa Sine.
Intr-o zi dumnezeiescul nostru Mantuitor intrand cu apostolii intr-un orasel din Iudeea, le iesi inainte o ceata vesela de baieti si fetite, care-i inconjurara si voiau sa se apropie de Isus. Apostolii suparati de strigatele si larma lor, se sileau sa-i tina departe; dar Isus, care iubeste foarte mult copiii nu dispretuieste dragostea lor; vazand felul cum se purtau apostolii cu ei, nu-i placu si le spuse: "Lasati copiii sa vina la Mine, pentru ca a lor este imparatia cerurilor." Si chemandu-i mai aproape de Sine, ii lua se mana unul cate unul si-i demierda.
Cat de bun e Isus cu copiii si cat ii iubeste! Tocmai de aceea, ei trebuie sa fie mangaierea si desfatarea Inimii Lui, si vor fi daca vor implini cea mai mare dorinta a lui primindu-L adeseori in Sfanta Impartasanie.
Iata de ce Papa Pius X la data de 17.12.1905 hotara ca Impartasania deasa si zilnica este o indatorire atat pentru copii cat si pentru cei in varsta. De aceea, copiii care odata au fost primiti nu trebuie tinuti departe de Sfanta Impartasanie, dar indemnati ca sa se apropie deseori de ea, osandindu-se orice practica si obicei contar.
Experienta ne dovedeste ca, din nenorocire, aproape tot tineretul care nu se impartaseste cade sub stapanirea patimilor trupesti. Dimpotriva, acei care se impartasesc des, se pastreaza curati sau ajung in scurt timp la o curatie ingereasca, daca o pierdusera inainte.
Dar Sfanta Impartasanie e o contra-otrava puternica si o doctorie sigura nu numai impotriva acestei patimi, dar si impotriva tuturor greselilor si scaparilor noastre.
Parintele Lintelo ne povesteste ca a intalnit tineri care petrecusera cinci saptamani fara nici un pacat si vazandu-l ca se mira i-au spus: "Dar cum e cu putinta sa pacatuim daca ne impartasim des?"
Aceluiasi parinte ii povesti: un misionar ca, intorcandu-se dupa un an in sat din misiunea lui, gasi ca nimeni nu savarsise nici un pacat de moarte, prin puterea Sfintei Impartasanii zilnice sau aproape zilnice.
Dupa aceste si alte nenumarate marturii se va mai indoi vreun tanar de puterea acestui mare Sacrament? Convingeti-va toti ca Isus e mai puternic decat voi, si fiind mai puternic la urma va invinge. Daca insa, va aratati lasatori si-L dispretuiti, cum va veti putea sezvinovati la tribunalul lui Isus? O de ati sti cat de mare e numarul copiilor care iubesc intr-adevar pe Isus si-L primesc deseori in Sfanta Impartasanie chiar facand milte jertfe si trecand peste mari greutati!

In luna Spetembrie a anului 1912 s-a desfasurat la Viena al douazecisitreilea Congres Euharistic, cel mai stralucit din cate s-au celebrat pana atunci, pentru a nu vorbi de Congresele facute dupa razboi si care il intrec cu mult, cum a fost cel adunat la Chicago in SUA. Intre alte functiuni, in Congresul de la Viena, se organiza Impartasania a opt mii de baieti si fete.
Intr-o gradina foarte intinsa, impodobita maret cu ghirlande si flori, se ridicasera sapte Altare la care trebuiau sa savarseasca Liturghia sapte Episcopi. Copiii fusesera impartiti in douazeci de randuri de cate patru sute fiecare. Patruzeci de Preoti treceau printre randuri si imparteau Sfanta Euharistie. Desi dimineata incepuse ploaia, totusi nimeni nu se misca si ceremonia continua in ploaie pana ce toti Episcopii savarsisera Sfanta Liturghie.
Dragi copii, nu va simtiti cuprinsi de admiratie fata de acei opt mii de copii? O, iubiti-L si voi mult pe Isus, si din dragoste catre El sa nu stati niciodata cu pacatul de moarte pe suflet, ci fara teama si dispretuind respectul omenesc, apropiati-va se Spovada si Impartasanie cat mai des, chiar cu pretul oricarei jertfe, caci Isus va va rasplati insutit.

Iaculatoria + Rugaciunea.

Capitolul 26

Pentru ce trebuie sa se impartaseasca adeseori si copiii mai mici?
Pentru ca Isus doreste sa se uneasca cu ei:

Si copiii mai mici trebuie sa se impartaseasca des pentru ca Isus ii vrea langa Sine si pe ei si adeseori a savarsit minuni pentru a se uni cu ei in Sfanta Impartasanie.
E intr-adevar minunat faptul intamplat in orasul Bologna cu Fericita Imelda Lambertini. Era o copilita de cativa ani, dar foarte vioaie si tot atat de evlavioasa catre Isus din Sfanta Taina. Dorea peste masura de mult ca sa se uneasca cu Isus prin Sfanta Impartasanie, insa calugaritele, carora o incredintasera parintii, nu-i puteau da voie, fiind prea mica. Isus insa, care vedea inima Imeldei aprinsa de draogstea de a se uni cu El, ii implini dorinta intr-un chip minunat. Intr-o dimineatagasindu-se in biserica cu calugaritele, in timp ce ele faceau Impartasania, si ramanand singura in banca, se ruga dupa obicei de Domnul sa vina la ea. Atunci se savarsi minunea. Stralucind de o lumina vie, o Sfanta Ostie se desprinse dintr-o data din mana preotului si merse prin aer pana la Imelda, oprindu-se deasupra capului fericitei copile. Preotul cunoscand in felul acesta care este vointa lui Dumnezeu, merse langa Imelda si luand Ostia Sfanta, o impartasi cu ea. Dupa primirea Sfintei Impartasanii, Imelda fu umpluta de atata bucurie cereasca, incat a inchis ochii pentru lumea aceasta si merse sa se uneasca pentru totdeauna cu Isus pe care-L avea in inima.
In intaile timpuri ale Bisericii era obiceiul sa se dea Sfanta Impartasanie si la pruncii neintarcati; asa este si astazi la crestinii orientali, si daca acest obicei s-a pierdut in ritul latin, se impune obligatia de a primi atat la Spovada, cat si la Impartasanie pe copiii ajunsi la varsta intelegerii. Prin aceasta varsta trebuie sa se inteleaga timpul cand copilul poate sa judece, si prin urmare, poate deosebi binele de rau. Este apoi de ajuns ca el sa cunoasca cele doua mistere principale ale credintei si sa se apropie de Impartasanie cu acea evlavie de care este in stare la varsta lui.
In ceasul mortii trebuie, in schimb sa se dea copiilor Sfantul Viatic daca stiu sa deosebeasca Painea Euharistica de painea obisnuita si sa i se inchine cu respectul cuvenit.
Sfantul Toma de Aquino vorbeste astfel: "Spun cu consimtamantul tuturora ca Euharistia trebuie data tuturor acelora care au ajuns la varsta priceperii, oricat de degraba ar ajunge ea, macar copilul sa cunoasca cat de cat ceea ce face".
In viata sfantului Alfons se citeste ca el dadu Impartasania unei fetite de cinci ani, pentru ca era destul de instruita si dorea sa se cuminece.

Sfantul Pius X daduse de cateva luni decretul pomenit mai inainte, despre varsta receruta pentru intaia Impartasanie, cand niste calugarite de la o scoala din Roma capatand audienta la el, ii prezentara pe scolaritele lor, intre care erau multe pentru intaia Impartasanie. Pe cand Pius X, cu bunatatea lui cunoscuta, vorbea cu ele si le dadea povete parintesti, o fetita care avea abea cinci ani, apropiindu-se de el cu incetul, il trage de maneca. Bagand de seama, Papa o intreaba: - Ce vrei draguta?, iar ea cu nevinovatie spune: -Sanctitate, spuneti tuturor surorilor sa-mi dea si mie Impartasania. - Si pentru ce nu vor sa ti-o dea? adauga Sfantul Parinte. - Spun ca sunt prea mica si nu sunt pregatita indeajuns. Sa ma intrebe Sanctitatea Voastra! - Atunci Sfantul Printe incepu sa o intrebe despre misterele principale si despre lucrurile cele mai simple care privesc Sfanta Euharistie, si apoi, intorcandu-se spre calugarite, le spune: - maine dimineata o veti lasa la Impartasanie. Si porunca lui fu indeplinita.

O data Pius X, primind din Torino o scrisoare de la un copil de sase ani, care cu multa gingasie ii povestea ca la intaia Impartasanie se rugase lui Isus si pentru dansul si-i cerea binecuvantare, se grabi sa-i raspunda cu mana sa si sa-i trimita un mic dar. Aratand intr-o zi acea scrisoare Cardinalului Ferrata, Papa exclama miscat: "Cine se mai poate impotrivi la intrarea lui Isus in aceste suflete nevinovate?"
O Sfinte Parinte, adevarat reprezentant al acelui Isus care atat de mult ii iubea pe copii, pentru ce nu esti inteles si ascultat indeajuns?
Trebuiesc pregatite generatii cu adevarat crestine, striga cu glas neclintit Pius X, si trebuiesc luate cand straluceste inca intr'insele nevinovatia de la Botez si conduse la Sfanta Masa. La o parte, deci cu obiceiurile potrivnice acestui indemn parintesc! Lao parte cu teama de graba si pripire!
Parinti, Preoti, cateheti, ascultati cu totii de glasul nu numai al Sfantului Parinte Papa, dar de al lui Isus Cristos care striga: "Lasati pe cei mici sa vina la mine!" Cu atat mai mult ca in copiii mici este innascuta dragostea catre Isus si dorinta sfanta de a-l primi.

O mama luase cu sine pe un copilas al ei la o scoala condusa de niste calugarite; tocmai atunci Superioara taia ostii. Fata copilului se minuna de fericire si la un moment dat luand o hostie mare cu multa bagare de seama si respect o saruta cu evlavie.
- Dar Petru, ii spuse Sora, Isus nu e aici.
- Stiu, raspunse copilul, dar maine la Liturghie, Preotul il va chema. Isus va veni si vreu sa gaseasca aici sarutul meu.
Un alt copil din familie nobila servea la Liturghia invatatorului sau, un Preot ravnic si evlavios. Cand venea timpul Impartasaniei, el il tragea de planeta spunandu-i incetisor: Si mie! Si mie! Degeaba i se spunea sa nu mai faca asa. Avantul lui si atragerea ce o simtea pentru Isus erau atat de mari incat, desi fagaduia sa se indrepte, recadea aproape de fiecare data in insistentele lui, asa ca foarte des preotul era neviot sa-l impartaseasca. Acest copil ajunse Preot si Episcop: el fu Monseniorul d'Authier, episcopul de Betleem.

Sa le dam copiilor din timp si adeseori pe Isus din Sfanta Impartasanie.

Iaculatoria+Rugaciunea.

Capitolul 27

Pentru ce trebuie sa indemne parintii pe copiii lor la Impartasania deasa?
Pentru ca e datoria lor.

Parintii trebuie sa indemne pe copiii lor la Impartasania deasa mai intai de toate pentru ca ei trebuie sa raspunda in fata lui Dumnezeu de sufletele copiilor pe care El li i-a dat si de care le va cere grea socoteala; dar si pentru ca Sfanta Impartasanie este un ajutor sigur si negreselnic pentru a da o crestere buna

In a doua jumatate a secolului XIX, un ministru englez, vizitand la Torino institutul Sfantului Ioan Bosco (care se ocupa de copiii cu probleme ce au fost in inchisori si "scoli de corectie"), fu condus intr-o sala spatioasa unde isi pregateau lectiile vreo cinci sute de baieti. Ministrul se mira vazand atata multime de baieti intr-o tacere desavarsita si fara nici un supraveghetor. Mirarea ii crescu cand auzi ca, aproape tot anul, Sfantul n-a avut sa se planga de nici o vorba de prisos si n-a trebuie sa dea nici o pedeapsa.
- Cum e cu putinta sa obtineti o asa de mare tacere si atata disciplina? si dumneata scrie ce-si va spune, adresa pe urma ministrul secretarului sau.
- Domnule, ii raspunde Sfantul, mijlocul folosit de noi nu-l puteti aplica la dumneavoastra.
- Si pentru ce?
- Pentru ca e un secret al catolicilor, iar d-voastra sunteti protestanti!
- Si ce secret? intreaba ministrul.
- Spovada si Impartasania deasa.
- Daca e asa, atunci noua ne lipsesc intr-adevar aceste doua mijloace de educatie. Dar nu s-ar putea inlocui cu altele?
- O, nu! Daca nu se folosesc aceste elemente de religie, trebuie sa alergati la batz.
- Prin urmare sau religia sau batul?
- Da, sau religia, sau batul!
- Bine, bine! sau religia, sau batul. Voi povesti acestea la Londra.
Nu se plange toata lumea ca tineretul de astazi e neascultator, obraznic, fudul, e dezgustul parintilor si necazul familiei? Ei bine, in loc de a folosi batul, nu pot parintii sa faca o liga sfanta, sa aprinda dorinta vie dupa Sfanta Impartasanie si Spovada in inima fiilor lor ca astfel acestia sa nu se abata. Isus nu va intarzia sa savarseasca lucruri minunate in sufletele copiilor.

Intr-un Colegiu din Belgia, povesteste Monseniorul Costamagna, un elev, care pana atunci fusese lenes si destrabalat, se facu cuminte si silitor pentru sase luni, dupa care timp se intoarse la neoranduirea si nepasarea de mai inainte.
- Eu nu te inteleg, ii spuse un profesor.
- Ba ma puteti intelege, ii spuse elevul. Am lasat impartasania zilnica. Prin urmare, ma voi apropia din nou de Sfanta Impartasanie si voi fi din nou silitor si bun.
Si chiar isi relua Impartasania deasa si deveni un adevarat model.
Daca insa copiii sunt buni, atunci trimiteti-i la Impartasanie ca sa se pastreze asa. Invatatul Rupert spune ca daca ingerii au cazut, pricina e ca le liprea Painea Euharistica. Daca ei ar fi putut sa se cuminece ca noi, niciodata n-ar fi indraznit sa se rascoale impotriva lui Dumnezeu. Parintii trebuie sa inteleaga ca, daca fiii lor se vor impartasi zilnic, vor fi totdeauna ingeri.
Sa nu se aduca acuza ca sunt prea tineri si prea degraba sa mearga la biserica...pentru ca diavoul nu asteapta.
Sfantul Anton invata ca atunci cand copilul poate sa faca raul, cand poate adica pacatui, el este obligat la Spovada si la Impartasanie.
Sfantul Ioan Bosco, pentru a da un imbold parintilor si duhovnicilor ca sa indemne pe copii la Impartasanie, spunea ca copiii sunt bucuria lui Dumnezeu. Si adauga ca orice tata si mama care-si opreste copiii de a se impartasi aduce necinste Inimii lui Isus si-i pricinuieste o mare durere, pentru ca Isus doreste cu inflacarare ca sa intre de cu vremea in inima copiilor, inainte de a intra diavolul.

Nu demult, o mama nu mai sfarsea cu lauda baietasului ei de sapte ani. Ii repeta raspunsurile chibzuite, intrebarile curioase, ispravile eroice, adaugand de fiecare data: "E un om...pare un om in toata puterea cuvantului...are o judecata deasupra varstei lui!". Dar cand i se propune sa-l lase la Impartasanie, facandu-se serioasa, exclama: "O e asa de mic! la sapte ani omul nu judeca...e mai bine sa astept sa i se mai coaca mintea...nu-l las in nici un chip!" Cu aceste cuvinte baietasul acela, om in toate, cumpanit in toate, cu o pricepere uimitoare... cand era vorba sa fie lasat la Impartasanie, se micsorase, devenise iarasi un copilas fara pricepere si judecata.
Ce-i de spus despre astfel de mame? Si totusi, din nenorocire, ele nu sunt nici putine, nici rare! Si daca in acesti copii mai mici sau mai mari va intra diavolul inaintea lui Isus, a cui va fi vina? Sarmane mame, cata raspundere au inaintea lui Dumnezeu!

In timpul prigoanei religioase, dezlantuite cu ceva timp in urma in Franta, un invatator mirean scoase Crucifixul din scoala. Afland de asta, mamele copiilor se inteleg intre ele, cumpara cate un Crucifix, il atarna la gatul copiilor si-i trimite la scoala. Infuriat invatatorul porunceste copiilor sa-si puna crucea sub haina. Mamele nu se lasara si a doua zi isi trimit copiii la scoala cu acele cruci cusute pe sorturi, asa incat invatatorul, care mai-naointe nu voia sa rabde un Crucifix in scoala, trebuie sa rabde treizeci.
Mamelor crestine, urmati ravna acelor mame franceze. Nu lasati ca Isus sa stea departe de copiii vostri, dar intipariti-L in inimile lor prin Impartasania deasa si chiar zilnica.

Iaculatoria+Rugaciunea.

Capitolul 28

Pentru ce si Parohii trebuie sa primeasca pe copiii mai mici la Impartasania deasa?
Pentru ca Isus o vrea.

O, nu auzim oare glasul intristat al lui Isus: "Lasati copiii sa vina la Mine...Nu-i opriti, nu-i tineti departe. Ei sunt bucuria Mea...a lor e Imparatia Cerurilor" - nu suntem miscati de aceste cuvinte atat de milostive?
Dar vazand El ca multi se fac a nu auzi, inspita Vicarului Sau, Sfantul Parinte Papa Pius X, Decretul publicat la 8 August 1910 despre varsta pentru intaia Impartasanie, menit sa indeparteze abuzurile invechite si sa faca asa ca copii de la cea mai frageda varsta, sa fie strans uniti cu Isus, sa traiasca din viata lui si sa gaseasca in El o puternica aparare impotriva primejdiilor sufletesti. Si noi am citit si "cantarit" aces Decret, care in partea a doua da reguli sigure si precise ce nu admiti scuze, nici impotriviri si doreste si porunceste ca in privinta aceasta sa renunte cu totii la orice parere proprie sau prejudecata si sa primeasca invatatura Papei, care este invatatura si vointa lui Isus Cristos.
Prin urmare: Recedant vetera! Adica la o parte cu orice idee si orice practica veche urmata pana acum, mai cu seama la o parte cu orice sovaiala cu privire la varsta. Intaiul articol din sus numitul Decret spune ca copilul trebuie primit la Spovada si Impartasanie atunci cand incepe a judeca. Notati cuvintele: incepe a judeca, si nu a judeca perfect. Insa judecata ratiunii se vede in copii de la varsta foarte timpurie, si sunt copii care chiar inainte de sapte ani, adica la sase sau chiar la cinci ani, judeca destul de bine, se intelege - dupa varsta lor, ceea ce e de ajuns dupa vorbele Decretului.

In anul 1908 Episcopul de Kork primi la Impartasanie pe mica irlandeza Nellie, de patru ani si jumatate, si o lasa sa se impartaseasca de 32 de ori in doua luni. Faptul acesta il indemna pe Sfantul Parinte Papa Pius X sa grabeasca promulgarea Decretului despre intaia Impartasanie. Exemplul fu imitat, si la 11 Aprilie 1911, parohul de Vigevano primi la Impartasanie pe Alberto de Fallerini de cinci ani si jumatate, elev din Oratoriul Neprihanitei, care apoi o repta de 70 de ori in zece luni.
Recedant vetera! La o parte cu orice indoiala cu privire la pregatirea copiilor. Articolele 2 si 3 se spun ca nu e de trebuinta ca copilul sa aiba o deplina si desavarsita cunostiinta a invataturii crestine, dar ajunge ca el sa inteleaga tainele credintei, fara de care nu se poate nimeni mantui, dupa cat ii invoiesc puterile mintii sale.

In seara de 6 mai 1909 a fost adus la preotul Don Rua, micul serafim al lui Isus din Sfantul Sacrament, Gustavo Maria Bruni, ca sa fie examinat si primit la Sfanta impartasanie. Urmasul Sfantului Ioan Bosco se multumi cu acest raspuns: "In Sfanta Hostie, dupa consacrare, nu mai este paine, dar numai Isus Cristos". Astazi, dupa cum s-a aratat mai sus, se cere ceva mai mult. Dar aceste lucruri copilul le poate invata si din auz, fara sa fie nevoie ca sa invete pe de rost intrebarile din Catehism; cu atat mai mult ca la sase sau sapte ani, cu varsta intelegerii si prin urmare cu dreptul si datoria de a face intaia Impartasanie, nu toti trebuie sa stie sa citeasca sau citesc foarte greusi nu trebuie sa cerem de la copii sfortari mai presus de puterile lor, ingreunand si facand nesuferita aceasta pregatire. Si cine poate face mai bine aceasta pregatire? Parohul, Duhovnicul, dar cu mult mai bine si mai usor decat ei, mama, care ar trebui sa inceapa pregatirea inca inainte de trei ani.
Recedant vetera! La o parte cu cele vechi! Se va cauta o noua cale pentru a regula datoria copiilor de a invata catehismul; dar in obisnuita inaintare, nu se va limita numarul Impartasniilor pentru copii care sunt in stare de a se impartasi bine; sistemul de a limita numarul Impartasaniilor opreste usor pe copii de la primirea deasa a Sfintei Euharistii: dupa ce s-au apropiat de doua, trei, cinci ori, dupa cum li s-a invoit, copiii cred ca si-u implinit datoria si nu se mai ingrijesc sa repete Impartasania, ceea ce e pricina de pierzare pentru multi. Si tocmai acest sistem trebuie socotit ca osandit si desfiintat de articolul6 al Decretului care spune: "Cel ce are grija copiilor trebuie sa se ingrijeasca cu toata sarguinta sa ca acestia, dupa intaia Impartasanie, sa se apropie des de Sfanta Masa si daca este cu putiinta chiar in fiecare zi, potrivit cu dorinta lui Isus Cristos si a Bisericii, si sa aduca la ea acea evlavie de care sunt in stare la varsta lor". Si sa nu se aduca scuza ca sunt neastamparati, nu stiu sa stea linistiti, si cu ce evlavie pot sa stea ai...pentru ca Decretul repeta aici ceea ce a mai spus de cateva ori, adica copiii trebuie sa aduca la Impartasanie acea evlavie de care sunt in stare la varsta lor, cu alte cuvinte o evlavie de copii, care au voiciunea si neastamparul copilariei.
Un Paroh era atat de ingrijorat de neascultarea copiilor pe care-i instruia incat se gandea sa lase parohia; dar pe urma gasi un leac in Impartasania deasca si acum se bucura de roadele dobandite.
Sa incerce acest mijloc orice Paroh si va vedea cat de puternic e Isus in Impartasania deasa!

Iaculatoria+Rugaciunea.

Capitolul 29

Multe alte pricini pentru care parohii trebuie sa primeasca si sa indemne pe copiii mai mari si mai mici la Impartasania deasa.

Parohii trebuie apoi sa primeasca si sa indemne pe copiii mai mari si mai mici la Impartasania deasa, pentru ca:

1. Impartasania nu trebuie socotita ca un premiu, dar ca un leac.
2. Un tanar care nu se impartaseste poate cadea usor in pacate grele.
3. Usurinta copilului cele mai adeseori esre rascumparata de nevinovatia lui.
4. Multe persoane ar face mai des Impartasania si ar fi mai bune daca s-ar fi obisnuit din vreme sa se hraneasca cu Painea celor puternici.
5. Copiii sunt bucuria inimii lui Isus numai daca se impartasesc des; daca se indeparteaza de Impartasanie, ei ajung niste spini pentru Inima lui Isus.
6. Isus striga continuu: 'Lasati copiii sa vina la Mine!" si noi trebuie sa-i trimitem la El pentru a-I multumi dorinta si pentru ca fiind uniti strans cu Inima Lui dumnezeiasca, niciunul din ei sa nu piara.
7. Pentru ca Sfantul parinte in Decretul sau, vorbeste clar, vrea ca toti sa-i indemnesi nimeni sa nu-i opreasca , e cuvantul lui Isus catre apostoli "Nu-i opriti!". Prin urmare nimeni sa nu se impotriveasca aducand drept scuza varsta lor frageda, putina judecata, putina inaintare in evlavie a copiilor care se impartasesc des, fiindca daca nu s-ar impartasi, ar fi cu mult mai rau.
Nu-i opriti! Sa nu se mai aduca pretexte, nici teama de Impartasaniile sacrilege din partea copiilor mai mici sau chiar mai mari, deoarece dupa cum spune Parintele Coubre, experienta ne arata ca numarul Impartasaniilor sacrilege e cu mult mai frecvent in comunitatile si Parohiile unde Impartasania e rara decat in acelea unde se practica; deoarece in acestea din urma domneste un anumit duh de credinta si evlavie care lumineaza sufletele si le inspira o mai mare groaza de sacrilegiu.
Nu-i opriti! Mai putine scrupule, mai mult avandt pentru Impartasania deasa, mai multa dragoste fata de Isus si fata de copii care sunt bucuria Inimii lui! Sa se introduca in toate parohiile Impartasania zilnica sau cel putin de fiecare Duminica.
- Ce se intampla in deobste unde se practica numai Impartasania lunara? Se intampla, spune monseniorul Costamagna, ca copiii stau cateva zile, cel mult o saptamana cu Isus si douazeci sau douazecisicinci de zile stau cu diavolul. - Si aceasta vorba nu e exagerare! Iata pricina atator absente de la catehism, atatea lipse la Liturghie...
Nu-i opriti! Vrem ca copiii sa fie cuminti si supusi? Sa-i paastram buni prin primirea deasa a Sfintelor Sacramente; cand sunt ai lui Isus, ei sunt si ai nostri.

In anul 1855, Sfantul Ioan Bosco, predicase in zilele de Exercitii Spirituale la tinerii din institutul de indreptare de la Torino (scoala de corectie). Capatand invoire, dupa multe staruinte, chiar de la ministrul Urbano Rattazzi, in ultima dimineata, in care fu Impartasanie, ii duse pe toti, in numar de 350, la o frumoasa plimbare pana in parcul regal din Stupingi, localitate asezata cam la patru mile de Torino. Tinerii petrecura in cea mai mare veselie pana seara si cand i-a adus inapoi, in cea mai frumoasa randuiala, la institut, nu lipsea de la apel nici unul. Toti se mirau si se intrebau cum de a putut un sarman preot, singur fara gardieni si soldati, sa tina in ordine un numar atat de mare de tineri stricati pe care nu erau in stare sa-i imblanzeasca cele mai aspre regulamente ale inchisorilor. Ei nu stiau ca secretul Sfantului era in Sfanta Impartasanie.
Sa ne slujim si noi de acest mare secret si vom avea de la el ajutor, folos si mangaiere in oficiul nostru din zi in zi mai mult: Isus ne va da harurile deosebite pe care le-a fagaduit acelora care vor conduce copiii si tineretul la masa Euharistica. - Mi-a fost foame, ne va spune la judecata din urma, si voi mi-ati dat de mancare... Dar cand te-am vazut asa si te-am ajutat, Doamne? ii vom raspunde noi. Iar El ne va spune: - Cand ati dat de mancare painea Euharistica unuia din acesti copilasi "uni ex istis minimus", mare dar mi-ati facut mie; veniti, binecuvantatii Parintelui meu, mosteniti imparatia...
Preoti, predicatori, duhovnici, cati iubiti intr-un chip deosebiti tineretul, care alcatuieste vesnica primavara a Bisericii, vreti sa-i faceti placere lui Isus din Sfanta taina? Impresurati Sfintele Altare cu suflete tinere care, ca niste porumbei albi, sa se hraneasca cu Painea Vietii, cu acea paine care formeaza pe iubitorii curatiei si fecioriei. Facand asa, veti indatora fata de voi Mila dumnezeiasca a lui Isus Cristos

iaculatoria+rugaciunea