Domnitor
Grup: Membri
Mesaje: 4.234
Inscris: 11 March 03
Forumist Nr.: 63
|
| QUOTE |
ISTORIC
Nu există evidenţe clare despre cum a început astrologia, dar cei mai mulţi istorici cred că, Caldeenii sunt cei care au dezvoltat-o. Există speculaţia că aceste popoare din vechime au observat mişcarea ritmică a anumitor corpuri cereşti - planetele - în contrast cu stabilitatea celor mai îndepărtate stele. Această mişcare părea plină de semnificaţie, şi de aceea planetelor li s-au atribuit puteri şi divinitate, erau privite ca zei sau ca locuinţa zeilor. Observând poziţia planetelor, cât şi cea a soarelui şi a lunii, în anumite momente şi legate cu evenimentele de pe pământ, confirmau credinţa că poziţiile şi evenimentele erau cauză şi efect. Au fost construite turnuri denumite zigurate pentru observare şi posibil ca platforme de închinare.
Planetelor le-au fost date nume şi personalităţi şi li s-a spus să “conducă” anumite constelaţii. Mercur - cel care se mişcă rapid (cunoscut sub un alt nume) a fost considerat un escroc şi un mesager. Jupiter, cunoscut ca Marduk, a fost văzut ca cel mai puternic. Cu trecerea timpului, asocierea dintre planete şi constelaţii a devenit mai puternică. Aceasta continuă astăzi cu Marte fiind considerat conducătorul Berbecelui, Mercur conducătorul Gemenilor, Soarele conducătorul Leului, etc.
În cele din urmă astrologia s-a răspândit în alte zone ale lumii, dezvoltându-se diferit în Est. După prima împotrivire a astrologiei, grecii au absorbit-o mai târziu. Datorită accentului pus de către greci pe individualitate, astrologia a fost personalizată pentru prima dată ca un istrument pentru alţi oameni în afara regilor şi conducătorilor. Cuvântul “horoscop” vine din greacă de la “hora” pentru oră şi “skopos” pentru supraveghetor, însemnând literar “supraveghetorul orei”. O hartă cu poziţia planetelor la naştere avea ca scop să dezvăluie destinul persoanei. Mai târziu grecii au adoptat astrologia, dând planetelor nume romane după care le cunoaştem noi astăzi.
H A R T A
Există trei componente principale ale hărţii: planetele (şi soarele şi luna), semnele zodiacului şi cele Doisprezece ore. Harta conţine 360 de grade pentru toate cele 12 semne zodiacale (fiecare reprezentând 30 de grade) şi planetele sunt puse în jurul hărţii, în funcţie de gradele la care se află la naştere. Soarele cuiva poate să fie la 19 grade de Constelaţia Fecioarei, luna la 24 de grade de Peşti, Venus la 6 grade faţă de Leu, etc. Harta este calculată cu formule matematice, bazate pe timpul local la naştere şi latitudinea şi longitudinea locului de naştere.
Semnele zodiacului nu reprezintă constelaţia actuală, ci mai degrabă o centură fixă a zodiacului proiectată în jurul pământului, faţă de care se mişcă planetele, aşa cum se vede de pe pământ.
Planetele îi reprezintă pe oameni şi aspectele emoţionele, mintale sau spirituale ale eului. Semnele zodiacului descriu modalitatea în care planetele sunt limitate sau extinse. Zodiile reprezintă diferite zone cum ar fi eul, casa, căsnicia, cariera, etc. Astfel planetele sunt “cine” sau “ce”, semnele zodiacului sunt “cum” şi zodiile sunt “unde”.
Adiţional, îngerii (numărul gradelor dintre planete) trebuie luaţi în consideraţie. Nouăzeci de grade, un pătrat, este considerat dificil sau provocator; 60 de grade, un sextet, este interpretat ca armonios. Există câteva tipuri de îngeri.
Prezentul şi viitorul sunt citite comparând mişcarea prezentă a planetelor faţă de hartă la naştere, o metodă denumită “tranzitare”. O altă metodă, harta progresivă, este calculată cu fiecare zi după naştere egalizând un an în viaţa reală. Procesul acesta este denumit “actualizarea hărţii”.
Trei feluri de hărţi astrologice includ Harta Personală pentru un individ; astrologia Terestră pentru un eveniment, personaj public, ţară sau oraş; şi astrologia Orară formulată astfel încât să răspundă la întrebări specifice cum ar fi: “Să renunţ la serviciul meu?” sau “O să mă ceară John în căsătorie?”, care se bazează pe ora la care se pune întrebarea. Cu toate că se bazează pe principii similare, metodele interpretării acestor tipuri de hărţi sunt oarecum diferite.
ASTROLOGIA TRADIŢIONALĂ
Astrologia a fost fatalistă până la jumătatea secolului 20. Harta prezintă o personalitate şi cursul deja stabilit de către influenţele planetelor. Aspectele hărţii au fost văzute fie benefice fie adverse. Până la descoperirea lui Uranus, Neptun şi Pluto (1781, 1846 şi 1930) interpretările au fost strict legate de planetele interioare, Mercur, Venus, Marte, Jupiter şi Saturn, adiţionale soarelui şi lunii, deseori cunoscute ca cele două “lumini”. Planetele simbolizau foarte specific persoane sau lucruri din viaţa unei persoane şi accentul era pus pe ce s-ar putea întâmpla în viitor.
O influenţă majoră asupra astrologiei tradiţionale şi care continuă să formeze astrologia astăzi a avut-o Teozofia, un sistem al credinţei cu origine în Hinduism, fondat în anii 1800 de către profetul ocult, d-na Helena Blavarsky. Alice Bailey (1880-1949) o urmaşă a teozofiei, a scris Esoteric Astrology (Astrologie esoterică) care adaugă în canalizarea proprie a lui Bailey, informaţii din ghidul ei spiritual, D.K.
Aceste idei spirituale promovează Reâncarnarea, credinţa că cineva se reântoarece după moarte de mai multe ori cu scopul de a evolua; o ierarhie spirituală a Învăţătorului Înălţat care îI călăuzeşte pe cei de pe pământ la o înţelegere spirituală mai înaltă; şi Panteism, credinţa că dumnezeu este totul şi totul este dumnezeu. Astfel, fiecare moşteneşte o natură divină şi evoluează spre dumnezeire.
Multe dintre aceste idei au fost dezvoltate din interpretarea hărţii de către proeminentul astrolog Isabel Hickey (care a murit în anii 1960). Ea a subliniat importanţa ca cineva să-şi citească lecţia karmei (lecţia din viaţa anterioară) de pe hartă şi pe interpretările spirituale.
Aceste idei spirituale au fost predecesorii mişcării de astăzi Noua Eră.
ASTROLOGIA CONTEMPORANĂ
Influenţele majore asupra practicilor astrologiei de astăzi, lăsând la o parte spiritualitatea New Age, este o psihologie umanistă şi nepersonală. Punctele de vedere umaniste centralizează harta în persoană, ca stăpânul destinului vieţii lui/ei; harta a devenit un set de posibilităţi şi alegeri pentru conştientizarea eului. Aproprierea psihologică a fost mai întâi popularizată de către Alan Leo (1860-1917), un membru al Societăţii Teozofice.
Psihologia Transpersonală, o moştenire a lui Carl Jung şi alţii, au transformat harta într-un instrument în a înţelege eul ca parte a unui întreg şi, cum eul se conectează la subconştientul colectiv, care se crede a fi subconştientul comun împărtăşit de toată umanitatea. Cele trei planete îndepărtate Uranus, Neptun şi Pluto, au devenit planetele colective, deoarece se mişcă atât de încet pe harta ordinară. Astfel, cele trei planete au ajuns să simbolizeze influenţele dintre generaţii, cât şi influenţele subconştientului asupra planetelor interioare personale. Atât astrologia umanistică cât şi cea traspersonală au fost în mod special pionierate de unul dintre cei mai inluenţi astrologi ai secolului 20, Dane Rudhyar (1895-1985).
În astrologia contemporană planetele periferice sunt văzute ca fiind puternice şi dincolo de controlul cuiva. Totuşi astrologii cred că cineva poate încă să-şi aleagă cum să folosească această forţă particulară sau, cum să culeagă creşterea după un eveniment necontrolat. Astrologii mai cred de asemenea că uneori lecţia planetei este să ieşi de sub control şi să te uneşti cu energia particulară a acelei planete ( cum ar fi să înveţI să fii flexibil, diferit sau independent de Uranus, o planetă a evenimentelor şi schimbărilor neaşteptate).
Psihologia a zdrobit rigiditatea şi fatalismul astrologiei tradiţionale începătoare. Interpretările sunt mult mai flexibile şi simbolurile hărţii sunt văzute ca având posibilităţi atât pozitive cât şi negative, decât beneficiare sau adverse. De aceea este inexact să se creadă că astrologii cred că sunt conduşi de planete. Astrologii văd harta ca pe schiţa pentru eu şi suflet, un model care poate fi rearanjat în diferete moduri prin conştientizarea eului individului.
De asemenea, există credinţă în conceptul de sincronicitate, ideea că două eveniment se desfăşoară în mod simultan dar aparent sunt necorelate au un simbol spiritual pentru acea persoană. Acest punct de vedere este foarte popular în astrologia contemporană şi în mişcarea Noua Eră.
Miezul ţintei este să evoluezi prin conştientizarea eului. Astrologia este o unealtă ca să te “cunoşti pe tine însuţi” cât şi un instrument pentru divinizare. Astrologia modernă evită citirea unui viitor fix şi preferă să denumească interpretările despre viitor “prognoză” sau “curentele care vin”, construind pe credinţa că individul are posibilitatea de a alege. Mulţi astrologi sunt de asemenea psihologi, practicându-şi meseria.
ASTRONOMIA ÎMPOTRIVA ASTROLOGIEI
Studiile de început asupra planetelor şi stelelor impun atât observaţii ştiinţifice şi măsurători, cât şi divinizare, bazată pe interpretările ezoterice.Cu dezvoltarea ştiinţei, astronomia şi astrologia s-au dezvoltat mult mai separat, mai ales în timpul secolul al 18-lea, în perioada Era Raţiunii.
Cea mai mare parte a astrologiei astăzi este geocentrică, plantând poziţia planetelor ca şi când ele, împreună cu soarele se mişcă în jurul pământului. Datorită preciziei echinocţiului, perioada zodiilor s-a schimbat puţin înapoi şi nu mai corespunde celor 12 perioade de timp anterioare. Datele pentru semnele zodiilor din coloanele horoscopului nu mai sunt exacte.
|
--------------------
Vreti sa vedeti ceva funny? Tastati alinalinuta in Yahoo.
|
New Age Si Astrologia
24 Mar 2004, 11:14 AM
Asta e ceva nou.. ! adica daca e o relatie armonioasa intre aspecte e un inger bun iar daca e o relatie tensionata e un inger mai putin bun?? 
