Pentru toti cei care sunt plecati din tara.

Octavian Goga
Străinul

Era duminică-ntr-amiază,
Noi stam pe prispă strânşi în sfat,
Când s-a ivit pe drumul ţării
Un om la marginea de sat.
Din pulberea învolburată
Abia puteai să-l desluşeşti -
Cu paşii largi grăbindu-şi mersul,
Venea în hainele-i nemţeşti...

La cruce,-n deal, noi îl văzurăm
Cum s-a oprit deodată-n pas
Şi s-a-nchinat adânc drumeţul
Când a făcut în drum popas.
Privea-ndelung, ca dus pe gânduri,
La zidul zugrăvit cu sfinţi.
Şi sta cu capul gol străinul
În ploaia razelor fierbinţi.

Când s-a pornit încet la vale,
Noi ne uitam de la zăplaz,
Şi nu ştiu, ni s-a părut nouă,
Dar avea lacrimi pe obraz.
Când ne-a ajuns, a dat bineţe,
Cu glas domol, şi-apoi a stat
Şi ne-a-ntrebat de sănătate
Şi de nevoile din sat.

Ne-a zis c-ar vrea la sfânta slujbă
Să vie-alăturea cu noi,
Şi s-a uitat cu-atâta jale
Când a trecut un car cu boi.
Iar la vecernie drumeţul
Stătea cucernic şi supus,
Şi-a sărutat duios icoana
Cu răstignirea lui Isus.

Când a plecat, ne-a spus poveţe
Cu grai înduioşat şi blând,
Şi ne-ncălzea atâta-n suflet,
Că lăcrimam toţi ascultând.
Spunea că nu-i păcat mai mare
Decât să-ţi lepezi legea ta
Şi, vezi, îi tremura cuvântul
Pe buze, când ne cuvânta!

Apoi s-a dus... Ne era jale
Când s-a pornit la drum, pe grui...
Dar uite,-n ţintirim, pe noapte,
Spun că văzură umbra lui.
De-atunci tot despre el ni-e vorba
Şi-atât am vrea cu toţi să ştim:
Anume lângă care cruce
A-ngenuncheat în ţintirim...

Foarte frumoasa poezia,Smarandito!
Eu n-am apucat sa iti zic "bine ai venit" , asa ca o fac acum, ce-i drept cu intirziere.

Ma bucur ca iti place, este una din poeziile care ma "ung" la suflet de fiecare data. Mersi de urari, sa fii iubita

Smarandito, de ce ma faci tu sa lacrimez de ziua femeii, ai?

Oricum, desi o mai citisem cu mult timp in urma, versurile m-au impresionat la fel de adanc! Iti multumesc fiindca mi le-ai amintit!

Omule'Bun, pe bun ca nu am intentionat sa te fac sa plangi de ziua femei! Dar ieri dupa ce am citit ce ai postat in jural si dupa ce am citit ce ai postat si in partea cealalta, ma apuc asa o stare de tristeze. Ma gandeam la viata ta, la viata mea, la viata celor care sunt departe de tara si sufera si ma mai gandeam si la cei care sunt departe de tara si se simt bine si nu mai vor sa aiba nici o legatura cu tara. Si din toate gandurile mele, a reiesit aceasta dedicatie...

Aduagare la dedicatiea de mai sus:
Una dintre poeziile mele favorite de cind am plecat din tara....


The Stranger
Rudyard Kipling

Tha Stranger within my gate,
He may be true or kind,
But he does not talk my talk-
I cannot feel his mind.
I see the face and the eyes and the mouth,
But not the soul behind.

The men of my own stock,
They may do ill or well,
But they tell the lies I am wonted to,
They are used to the lies I tell:
And we do not need interpreters
When we go to buy and sell.

The Stranger within my gates,
He may be evil or good,
But I cannot tell what powers control-
What reasons sway his mood;
Nor when the Gods of his far-off land
Shall repossess his blood.

The men of my own stock,
Bitter bad they may be,
But, at least, they hear the things I hear,
And see the things I see,
And whatever I think of them and their likes
They think of the likes of me.

This was my father´s belief
Ans this is also mine;
Let the corn be all one sheaf-
And the grapes be all one wine,
Ere our children´s teeth are set on edge
By bitter bread and wine.