Sunteti de acord cu euthaniasiere animalelor. Daca da in ce conditii. Ati trecut printr-un astfel de moment? Daca nu, va rog motivati.

PRECIZARE: Nu ma refer la politica de euthanasiere dusa de municipalitate !!!

Nu stiu.
Imi este greu sa ma exprim sau mai bine spus sa iau o decizie.
La mine speranta nu moare niciodata desi imi este foarte greu sa imi vad animalul ca sufera cumplit si are sanse zero de a traii pentru unii doctori.
Daca ar fi sa judec la rece pot spune ca ce Dumnezeu a dat numai El poate lua inapoi.
Daca ar fi sa trec printr-o situatie limita, cred ca as ceda multimii si as da putin din cap in semn de aprobare

Trist topic mai Menthore.

Daca as vedea ca animalutul meu sufera cumplit si este in faza terminala, cred ca as apela la eutanasiere. Dar mi s-ar rupe sufletul si nu stiu cum as trece peste asta mai ales ca probabil as alege sa il tin in brate cand se intampla ca sa simta ca il iubesc si sunt acolo.

Odata , ma suna un prieten sa-mi spuna ca pisica lui a iesit pe geam (statea la parter) si a fost prinsa de grupul de caini din spatele blocul de la ghena de gunoi.Era aproape in stare de shoc, incerca sa se tina tare.M-a rugat , daca vreau sa ma duc cu el la veterinar.A venit si m-a luat de acasa, cu masina, impreuna cu fratele lui, pisica era asezata intr-o paturica .M-am uitat la ea , incercand sa nu o misc .Am vazut vreo trei gauri , de puteam sa-mi bag cam doua degete .Cea mai mare o avea in burta ( unde i-am tinut un tampon , ca sa nu mai piarda sange), dar m-a speriat cea cam de la mijlocul coloanei.Dar nu vroiam sa ma gandesc la rau , ma gandeam doar ca trebuie sa ajungem cat mai repede la medic.Astia doi , niste gorile de baieti , erau terorizati. Pisica, nici nu puteam sa ma gandesc cat putea sa sufere...Cand am ajuns la medic ne-a primit imediat, a consultat pisica si ne-a spus verdictul...hemoragie interna si coloana vertebrala atinsa rau , restul , niste gauri care nu erau asa grave.Ne-a sfatuit , ca cea mai buna alegere este euthanasia.A spus ca , chiar daca supravietuieste si se vindeca de celelalte, ceea ce era putin probabil si ar fi insemnat numai suferinta ptr. o buna perioada de timp...la sfarsit ar fi ramas oricum paralizata ptr ca la coloana nu are ce sa-i faca.Nu a fost o alegere usoara , normal , ptr. prietenul meu, nu doresc la nimeni sa ajunga sa trebuiasca sa ia o asemenea decizie.
Eu daca as fi in situatia aia , in care era biata pisica as fi suplicat ptr injectia aia, dar cand trebuie sa iei o asemenea alegere ptr un animal (deci nu poate sa vorbeasca ptr. el), care face ca si parte din familie...Poate pisica ar fi fost fericita sa traiasca si asa, fara sa-si poata misca jumatate din corp, poate ca euthanasia ar fi fost si alegerea ei...cine poate stie.
NU stiu cum as fi reactionat eu... pana nu te gasesti implicat personal in asemenea alegeri este greu sa spui ca as reactiona asa sau altfel...
ps:trebuia sa pui intre ghilimele -politica de euthanasiere-...asa au zis ei...in realitate este o politica ...de alceva...

De ce am pus aceasta intrebare. De curand am trecut prin asta. Cu unul din cainii mei. Am fost pus in situatia limita de care vorbiti si a trebuit sa fac alegerea. Am avut doi caini maidanezi pe care i-am crescut de mici. Unul are 9 ani, celalalt avea 4 ani si jumatate si l-am luat cand era cat palma din mijlocul autostrazii Bucuresti-Targoviste. La 1 an jumate a inceput sa faca crize de epilepsie. Cu toata medicatia si grija acordata acum 1 luna ajunsese sa faca o criza pe ora. Dupa 4 zile de crize in continuu abia putea sa se mai ridice de cat de slabit era.
Am chemat un doctor ( dupa 2 zile de ganduri si procese de constiinta ) care mi-a spus sa-l las singur cu cainele cand face injectia pentru ca daca voi sta acolo, chiar si injectat cainele ma va simti si organismul lui va lupta cu injectia. Nu am vrut sa-l ascult, si am stat langa catel ( Jeep, mi-e dor de tine pustiule!!! ). A avut dreptate doctorul. Au fost necesare 3 injectii, cand in mod normal una e fatala.
Sper ca am facut alegerea buna si sper ca nu l-am maniat prea tare pe Dumnezeu, insa cainele ala nu putea sa reziste asa si sunt absolut convins de asta.
Sper sa nu va supere povestea mea sau ce am facut insa vroiam sa spun cuiva asta.

+ Jeep, si mie, si lu' tata, si lu' mama ne e dor de tine. }}}{{{ Sa fi cuminte si sa nu faci galagie pe acolo. Am auzit ca tu esti intr-un loc unde sunt oameni cumsecade.

Menthore,
Imi pare rau sa aud asta. Imi plac si mie animalele de companie, dar nu vreau sa am exact din motivul asta.

Mimi,
Am trecut si eu prin ceva asemanator... Din fericire pisoiul meu din tara a scapat doar cu o coasta rupta si o operatie usoara.

Menthoru',
Ai o inima deosebita.

Eu nu stiu ce as face. Sighi, pisoiul meu de aici a avut o operatie destul de complicata cand eu nu eram acasa si ma bucur ca nu am fost pentru ca sunt sigura ca ingreunam situatia. Dar, in cazul in care nu este nici o solutie, da, cred ca as cere sa ii fie curmata suferinta. Mi-e usor sa spun asta, nu am trecut prin asa ceva...

Acest topic a fost editat de Jasmine: 27 Feb 2004, 01:58 PM

Jasmine: deosebita sau nu, mi se pare doar normal.

bdl: cei 4 ani si jumatate cat l-am avut depasesc absolut orice s-a intamplat la final. deci, merita sa ai, chiar si cu finaluri tragice. altfel e viata cu un catel iubitor alaturi. eu unul nu mai concep "familia" ca nefiind mama, tata, copil, catel

Mi-e groaza, dar probabil voi trece si eu prin asemenea momente dificile. Maidanezul meu e de-o varsta cu fata mea, are 14 ani, il am de la 1 luna. Deocamdata este bine, vioi, chiar daca si-a pierdut un colt intr-o bataie cand era mai tanar, are cataracta si cateodata are probleme cu digestia. Cred ca daca ar suferi, as face la fel ca tine, menthore. Cel mai groaza mi-e de reactia fiicei mele. Este ingrozitor de miloasa fata de animale. Anul trecut, cand a murit purcelul de Guineea pe care il aveam de trei-patru ani, a trebuit sa dorm cu ea trei nopti si tot il mai visa. L-am inmormantat in gradina din curte, i-a pus flori, etc. Incerc s-o pregatesc eu, sa se obisnuiasca cu gandul, dar mi-e groaza...

As fi de acora cu asa ceva numai in cazul cand nu se mai poate face nimic si atunci cred ca ar fi teribil pentru mine.

Unul din cainii mei , chack, face acum, pe 3 martie, 7 ani.Avand in vedere ca este boxer si ca se stie ca boxerii traiesc 9-10 ani , sunt persoane care imi zic...aaa e deja batran, aaa ca se apropie...imi vine sa-i iau la bataie.Nu vreau sa ma gandesc , profit de fiecare zi si cu asta basta...Si nici nu mi se pare atat de batran , am vazut boxeri la 7 ani care chiar aratau batrani , dar el este cum era la 2 ani , doar ca a inceput sa-i apara un pic de par alb la bot ...
Menthor, eu cred ca daca nu o faceai dadeai dovada de un pic de egoism, asa inseamna ca te-ai gandit doar la Jeep, nu vroiai sa-l mai vezi ca sufera...
Mie mi s-a intamplat sa-mi moara otravit un caine ...poate nu are nimic de'a face cu ce se vorbeste aici..dar m-am gandit la el cand am citit ce a scris Menthor.
Era un caine de la servici, aveam doi :Dela si Azorica.Dela statea sub biroul meu si Azorica afara , pe pres.Dela era un pic cam prea protectiva si a cam capsat pe cativa.Azorica , in schimb , nu facea nimic la nimeni, semana cu o vulpita si dadea din coada cand cineva ii dadea ceva de mancare, sau cand angajatii il salutau de dimineata.Intr-o zi cand am intrat pe strada unde lucram, de obicei erau amandoi ca ma asteptau in fata porti, in acea dimineata am vazut-o doar pe Dela.Nu mi-am facut griji, ma gandeam ca poate ii daduse cineva de mancare lui Azorica si era ocupat.La cativa metri de poarta ma intalnesc cu portarul care imi spune ca Azorica fusese otravit.Incepuse sa se simta rau cu o seara in urma , iar acum era aproape mort.O iau la fuga si ma duc la el.Tremura tot.. avea convulsi...Sun la un medic care avea clinica aproape si ii spun sa vina de urgenta, ii explic ce si cum .Era 7.30 , el a ajuns pe la 8 (cand deschidea clinica).Imi spune ca nu mai este nimic de facut , decat poate o injectie "sa-l adoarma".I-am spus sa plece ca nu sunt de acord. Sun la alta clinica , era mai departe, unde il duceam eu pe chack si ii povestesc tot si ii spun ca vin cu catelul acolo (nu putea sa se deplaseze doctorita).Am ajuns cam pe la 8.30-9 fara ceva.L-a bagat pe perfuzii...Eram cu o alta colega care plangea de zor...eu nu, ptr ca ma gandeam doar ca trebuie sa se faca bine.Nu ma gandeam ca avand in vedere ca deja avea temperatura mult sub normal..ca trecuse f mult timp...Tin minte ca-l mangaiam si vorbeam cu el...nu stiu ce...La un moment dat a inceput sa se zbata f puternic.Eu am zis ca este bine, ca a inceput sa recapete putere.Doctorita s-a uitat in ochii mei si a dat din cap in semn ca nu.Era doar ultima sfortare.Cum stateam cu mainile pe el...am simtit cum rasufla , ca si cum se simtea usurat ca se termina, nu stiu cum am simtit, dar mi-am dat seama ca era ...liber...
Daca este adevarat ca exista rai , sunt sigura ca aceste minunate, nevinovate animale, acum sunt acolo , cineva ii scarpina dupa urechi, le arunca un bat...

mimi: ma bucur ca exista oameni cu un suflet atat de nobil ca al tau. si uite niste cuvinte din partea mea: chack nu o sa te paraseasca niciodata! sunt convins ca cei dragi sunt undeva si vegheaza, deopotriva oameni si animale.

Imi pare sincer rau pentru pierderile voastre. Si spun asta in cunostinta de cauza. Eu n-am reusit sa ajung la timp la veterinar si a trebuit sa ii urmaresc fiecare incercare de-a mai lupta cu aceasta viata. M-am grabit dar n-am mai ajuns. Asta era acum 5 ani. Nu v-am spus, dar acum sunt student la medicina veterinara. Si din pacate, ca sa revin la topic, am avut ocazia (nefericita) sa vad eutanasieri. E cumplit sa vezi cum proprietarul vine cu lacrimi in ochi, iar medicul sa-i dea verdictul final. Sunt situatii cand pur si simplu nu mai este alta cale.

Menthorte,
Am o pisicuta in tara, e f batrina acuma , in 99 a luat-o sora-mea de la cineva cind avea 5-6 luni. Acu nu mai vede saraca deloc. se loveste cu capul de toate lucrurile, imi pare asa de rau de ea, si nu pot face nimica. Normal ca o tinem, dar cind o vad sufar eu pt ea. De-asta nu mai vreau....

mda e de inteles bdl. insa .. eu unul nu as rezista fara catei. chiar cu efortul facut in momentul despartirii ... cand ma voi muta in casa mea probabil iar voi avea unul sau doi
as vrea chiar ceva de talie media->mare. vreau ca si copiii mei sa se obisnuiasca cu ei si sa ii pretuiasca de mici.

Eu nu mai pot citi postarile de aici...imposibil sa nu-mi curga o lacrima.
Parintii mei au catel (pekinez, femela, blonda cu guler alb si barbita alba pe bot negru) e super iubareata, sare la caini(cand vede un caine se ridica in doua labute, ca e pekinez pitic, si maraie aratandu-si dintii sorii mici) insa pe oameni ii iubeste asa ca pe fiecare il "pupa" imediat. Intr-o zi mama a pierdut-o si apoi sa vezi ce plansete pe ea, plangea in hohote (mai ales ca mama e stapana recunoscuta si pe ea o iubeste catelul cel mai mult, normal ca de la mama primeste mancarea si mama se joaca cel mai mult cu ea), dar multumesc lui Dumnezeu ca a aparut catelusa, ne-am bucurat cu totii. (o iubim asa tare pe "blonda" noastra incat nu am da-o nici pe 10.000 $).
E inca mica(2 ani) si sper sa o avem cat mai mult, mai ales ca ai mei parinti isi doresc nepoti si din pacate pentru ei nu vor avea de la mine vreun copil.

Ma doare mult cand citesc ceea ce ati scris, dar e mai bine ca astfel nu s-au mai chinuit...au si ele un suflet(muritor, dar foarte mare) si iubesc poate mai mult decat omul (cainele e mai recunoscator decat unii oameni).

TriRegnum: Am deschis topicul asta nu ca sa fim tristi, ci ca sa pretuim amintirea prietenilor nostri necuvantatori. Bucura-te de "blonda". Sa-ti traiasca multi ani de acum si sa va pupe cat mai mult pe toti!!!

Imi pare rau de Jeep, Menthore... si de toate celelalte sufletele nevinovate, care se joaca acum cu ingerii.
Cred ca, in conditii limita , daca nu s-a mai putea face CHIAR nimic, as apela la euthanasie.Dar as ramine cu o durere nesfirsita in suflet.Asa cum acum mi-am adus aminte de Judi si iar m-au napadit lacrimile. Si in curind se vor implini 2 ani de cind nu mai exista decit in sufletele noastre.


Acest topic a fost editat de Diana-Maria: 5 Mar 2004, 05:55 PM

Hey Diana, liniste mey, daca Judy era catelusa, acum o alearga Jeep, sper ca nu te deranjeaza pui corcituri , iar daca era pisicutza ... il bate deja pe Jeep de-i suna apa-n cap ... ce tantalau era

E foarte greu cand esti pus in aceasta situatie ..cand eram adolescenta am avut un caniche care imbatranind ( avea 12 ani ) a facut o semipareza pe partea stanga . Era un chin s-o vezi cand vene-ai acasa cum incerca sa se ridice si sa-ti vina in intimpinare .Orice miscare era un chin , manca greu iar despre joaca cred ca nici nu trebuie sa mai spun .Prima reactie a fost sa refuzam euthanasia ( cred ca am gandit intr-un mod egoist ), dar apoi vazand suferinta care crestea de la zi la zi ..am acceptat . Unul dintre primele momente dificile in viata , cand a trebuit sa hotarasc pentru viata ei.
Acum am alt catel ... dar ma trezesc destul de des gandindu-ma la ea si daca am luat hotararea buna . Sper numai sa nu mai fiu pusa in situatia de a alege ...

@Menthoru ‘- Eu n-am avut puterea ta , sa stau linga ea in momentele acelea .Il vedeam pe doctor ca un “ criminal “ care imi rapea un suflet drag .

Judicuta a fost o catelusa. O puteti vedea la
http://www.tibrockney.com/Other%20Tibbies.htm
http://www.tibrockney.com/Other%20Tibbies.htm
http://www.tibbies.net/gallery/displayimag...pn&cat=-7&pos=1

Si, Menthore, era la fel de linistita ca Jeep al tau. Mai curind cred ca se studiaza reciproc si se miros, plini de pasiune. Si bine ar fi fost sa faca pui, ca din cauza asta s-a imbolnavit si am ramas cu inima frinta...
Asa ca macar "dincolo" sa fie mai bine...

Am primit un catel prin luna iulie acum cativa ani si imi era foarte drag. S-a intamplat ca in ajunul Craciunului sa se imbolnaveasca din cine stie ce motive si chiar in noapte de ajun a decedat sub privirile mele neputincioase. E un moment trist si cand imi amintesc ma invinovatesc tot timpul stiind ca as fi putut face ceva pentru el.

Este o solutie dura fara indoiala, chiar cruda, dar in ultima instanta este cea mai umana posibila.

cu toate ca este o solutie dintre cele mai dure uneori este cea mai umana.....mai bine ca animalul la care tii sa moara linistit,fara sa se chinuie....decat sa-l vezi cum inceark sa traiasca....si in anumite cazuri sa-ti moara in maini....credeti-ma e oribil sa vezi animalutul la care tii cum moare in mainile tale fara sa poti face ceva....

Eu nu cred că au suflet muritor. Iar dacă mă veţi sili (cu argumente care nu prea ştiu de unde le veţi lua) să aflu că chiar aşa e am să mai adaug ceva: sufletul căţeluşei mele împreună cu multe alte suflete de cîini pe care le-am cunoscut nu vor muri în veci! Şi ştiţi de ce? Pentru că toate aceste suflete vor rămîne de-a pururi în sufletul meu!

Cam aşa stau lucrurile TriRegnum şi dragi prieteni!