O sa incep un nou topic inspirat de cartile care-mi bucura zilele acestea intunecate... Sunt carti de / despre / legate de istorie intr-un fel sau altul...
Surprinzatoare - Roma - O istorie inedita , e o carte pe care am luat-o din pura curiozitate... Am descoperit o comoara de carte care arata Roma si imperiul nascut de ea, intr-un mod cu totul deosebit - plin de umor si de viata. Pentru prima oara am citit o carte de istorie cu placere... E relaxant sa stii ca romanii erau soferi prosti si aveau accidente cu carele pe strazile oraselor... ca Iulius Cezar, rapit de pirati, le citea poezii si nu-i scotea din barbari si cretini promitandu-le ca o sa-i spanzure... e recomfortanta o istorie vie...
O alta carte - The Years of Rice and Salt, pleaca de la o premisa cutermuratoare... Daca marea Ciuma din anii 1300 ar fi ucis nu 50% din populatia Europei ci 99%? Ei bine, europenii ar fi disparut de pe scena istoriei lasand loc altor mari civilizatii... Un roman fascinant care este atat de veridic scris incat, uneori, autorul pare sa vina dintr-o istorie alternativa...
Sunt doar doua carti legate oarecum de istorie... Voi ce ati citit si v-a facut sa descoperiti trecutul sau un "potential" trecut? Despre ce v-ar place sa cititi? Aveti o carte legata de istorie preferata?

Acest topic a fost editat de Ares: 22 Feb 2004, 11:15 PM

Cea de a doua carte descrisa de tine m-a dus cu gandul la o carte ce o citesc acum: 1984 scrisa de George Orwell. Prezinta o istorie alternativa din prisma intrebarii, "cum ar fi aratat viitorul daca nazistii ar fi castigat al doilea razboi mondial?".

Alte carti de istorie n-am citit decat fugitiv si nici una n-a reusit inca sa-mi mentina interesul intr-atata incat sa o citesc cap - coada...

eu in principiu citesc chestii de istorie navala, cu accent pe sec. XVII si WW1
ultimele carti ce le-am citit

"The Last Fight of the Revenge"
"War at Sea in the Age of Sail"
"Dreadnought"
"The Anglo-Dutch wars of the 17th century, 1652-1674"

amu incerc sa-mi fac rost de "Castles of Steel"

Mmm... uite acuma mi-adusei aminte de o carte super-interesanta, care mi-a placut f. mult : Barbara W. Tuchman - O oglinda indepartata. Zbuciumatul secol XIV (2 volume, in versiunea romana), in care autoare incearca nu sa scrie istoria secolului XIV, ci sa recreezi viata obisnuita din acel secol, pornind de la faptele unui personaj a carui viata strabate intregul secol, baronul Enguerrand de Coucy.

Si vorba aceea, secolul XIV e doldora de evenimente istorice, economice si sociale ...

Din cate stiu eu, Tarile Romane n-au fost atinse de ciuma.
Si cred ca nici Polonia si nici Lituania, tara ce se intindea pe atunci de la Marea Baltica la Marea Neagra.

Edit: Ciuma a bantuit in diverse perioade si Asia.
Daca ar fi decimat 99% din populatia Asiei?

Acest topic a fost editat de gio19ro: 6 Apr 2004, 09:52 PM

eu de Tuchmann am citit "The Guns of August" despre distrugerea forturilor belgiene in Aug. 1914 de "Big Bertha"

despre ciuma, se speculeaza ca, pe linga sobolanii purtatori care au adus ciuma din asia, conditiile climatice au favorizat fenomenul, secolele XIII-XVI fiind foarte umede si avind o temperatura medie cu 3C mai scazuta ca acum, ceea ce a facilitat boliile care au slamit organismele multora. se adauga conditiile catastrofale de igiena din orase (gunoil si fecale aruncate in mijlocul straziilor inguste, orase construite aglomerat din conditii militare etc). oricum, 50% e worst-case si e pe perioada 1347 (cred) - 1380/90. ciuma s-a intors de repetate ori, fiind prezenta in forta pe timpul razboiului de 30 de ani (iarasi inlesnit de conditiile mediului inconjurator: orase distruse pline de cadavre neingropate, cimitire ravasite in cautarea obiectleor pretioase, armate trecind anual prin jumate de Europa etc.) dar in general efectele mai tirziu au fost cu mult sub celor din sec. XIV. presupun ca oamenii au devenit mai rezistenti la ciuma cu timpul. totusi, chiar si in Romania (Ungaria pe vremea aceea) ciuma a fost adesea prezenta, lista de primari ai orasului Timisoara din sec. XVIII are cam jumate din primari muriti de ciuma.

btw. ciuma a aparut si in Baltic, afaik prin 1350-55 in orasele membre Hansa, cum ar fi Thorn(Torun), Riga, Reval, Nowgorod, Visby, Stockholm etc. aduse de marinari.

Acest topic a fost editat de dead-cat: 6 Apr 2004, 10:13 PM

Mie imi place cum scrie Lion Feuchtwangler : Vulpile in Vie - are in centru figura lui Benjamin Franklin, razboiul dintre nou-createle State ale Americii si Anglia, Parisul acelor vremuri cu nenumarate personalitati (Beumarchais, monarhii, Voltaire etc.), Falsul Nero- descrie extraordinar Roma antica in fata sfarsitului inevitabil al Imperiului.
Chiar si seria biografiilor de Irving Stone le-as incadra oarecum aici : Agonie si Extaz, Bucuria vietii etc. Nici acestea nu sunt propriu-zis carti de istorie, dar la vremea lor m-au ajutat sa-mi creez o imagine mai veridica despre acele timpuri.
De la noi imi amintesc de Printul Ghica de Dana Dimitriu, carte care pentru mine, acum multi ani, a desfiintat definitiv mitul lui Cuza.

Acest topic a fost editat de denise_d: 7 Apr 2004, 07:52 PM

Printre preferatii mei la capitolul carti istorice se numara SVEN HASSEL. Cartile sale, autobiografice ce prezinta infernul din timpul WW2, pe mai toate fronturile europene sunt extraordinare , atat prin puterea de sugestie , cat si prin realismul adesea, revoltator.

o alta versiune a biografiei lui Sven Hassel spune:

http://www.bbc.co.uk/dna/h2g2/A379406

e totusi un scriitor controversat, intr-un fel ca si Karl May

Daca ceea ce scrie in acel articol e adevarat, valoarea cartii nu scade, dupa parerea mea, pt ca atrocitatile evenimentelor despre care a scris Hassel, au fost confirmate de cercetari istorice si documentare.

bineinteles. multe lucruri le-a confirmat si bunicul meu, pe vremea cind traia, fost subofiter in divizia 7-a "Prinz Eugen". (SS)

Politicile defaimatoare la adresa diferitilor autori nu sunt un lucru nou, insa, in cazul de fata nu cred ca imi voi schimba parerea fata de Hassel.

pai nu cred ca e cazul. e doar discutabil daca cartiile lui sunt considerate materiale autobiografice, sau creatii artistice anti-razboi.
daca nu-i autobiografie le-as exclude din cercetare istorica (deoarece, chiar daca a scris povestirile a unor veterani, nu da surse, lucru imho necesar) si le-as lua ca ceea ce sunt: creatii literare anti-razboi, cu pretentia de a descrie viata soldatului de rind pe front. nu diminueaza intr-adevar cu nimic valoare literara per se a cartii, doar o exclude ca material de cercetare la nivel macro al unor evenimente.

Este greu de crezut ca atatea volume, scrise intr-o maniera atat de realista pot fi creatia unui alt om decat cel care a vazut transeele si focul bataliei....

1984 de George Orwell este excelenta, dar si mai interesanta din perspectiva castigarii RM mi s-a parut "Omul din castelul inalt" de Phillp K.Dick.

Am citit o carte, apărută în 10 vol. mici, scrisă de un colectiv de istorici francezi (G Duby - coordonator) intitulată "Istoria vieţii private".

Principalul cîştig care l-am avut după lectură a fost următoarea idee: oamenii din trecut trebuie judecaţi ţinînd cont de mentalitatea/spiritul epocii respective; diverse epoci au avut diverse moduri/şabloane/mode de gîndire şi comportament, pe care oamenii de atunci le-au urmat; este complet neproductiv să judecăm trecutul după valorile/tiparele/canoanele civilizaţiei de azi; riscăm să facem aprecieri eronate despre oamenii care au fost...

regii blestemati-istoria frantei in timpul lui Filip cel Frumos....blestemul templierilor...f interesanta..3 volume destul de groase.dar merita citita

O am; reda destul de bine realitatea de atunci.
Nici Vintila Corbu cu Constantinopolul nu-i rau...Si tot de el, parca, "Nori negri deasupra Europei"...da´parca n-a scris si vol 2...