HanuAncutei.com - ARTA de a conversa!
Haine Dama designer roman

Bine ati venit ca musafir! ( Logare | Inregistrare )

 
Reply to this topicStart new topic
> Oglinda, Nuvela sau roman
fargakos
mesaj 19 Feb 2004, 08:48 PM
Mesaj #1


Autorul celui mai interesant Editorial din 2004
*****

Grup: Membri
Mesaje: 740
Inscris: 19 February 04
Din: in centrul salii
Forumist Nr.: 2.276



Incercare de nuvela sau roman. Va rog sa-mi spuneti eventualele sugestii sau critici. Apreciez orice critica constructiva wink.gif


--------------------
"Daruind vei dobandi!"
Go to the top of the page
 
+Quote Post
fargakos
mesaj 19 Feb 2004, 08:50 PM
Mesaj #2


Autorul celui mai interesant Editorial din 2004
*****

Grup: Membri
Mesaje: 740
Inscris: 19 February 04
Din: in centrul salii
Forumist Nr.: 2.276



Oglinda
Capitolul I Prajitura cu portocale

Trecuse un an de cand Ana primi primul ei parfum. Acum statea si privea trista spre sticluta care inca mai emana o usoara aroma de trandafir. Acea sticluta cu decoratiuni aurii era un cadou de la tatal ei. Era goala si la fel de pustie ca si sufletul fetitei de 9 ani din ochii careia incepeau sa se scurga boabe mici de lacrimi.
Pe coridor se auzeau pasii Matildei…era foarte probalil ca venea sa vada daca se trezise. Se uita pe furis la colega ei de camera Jasmin. Inca dormea si nu vroia ca tocmai ea sa o trezeasca. Isi sterse rapid lacrimile cu maneca si incepu sa-si aranjeze patul.
- Buna dimineata Ana! spuse Matilda cu vocea ei usor ragusita. Ei, uite si o mica lenesa ce mai doarme inca! Si afara e asa o zi frumoasa…Jasmin hai trezeste-te! Daca nu te trezesti nu mai apuci micul-de-jun si aici nu-i ca la hotel sa poti manca cand vrei tu… Se intoarse apoi spre Ana si bagand mana in buzunarul sortului alb ii intinse un pachetel.
- Credeai ca nu stiu ca-i ziua ta? Pe fisa asta scrie tot. Chiar daca n-ar fi voie, uite, ai aici o bucata de prajitura cu portocale. Da sst sa nu zici la nimeni! Asa ca papa repede.
Se uita o secunda la Jasmin care inca mai motaia si cu o obisnuinta mecanica puse pe masuta cele doua pahare cu medicatie dupa care iesi.
***
Se afla la etajul doi al spitalului de copii. Era o epidemie de varicela prin zona si fusese trimisa de urgenta la contagioase de catre Tanti Monica. Unii is spuneau chiar “mama” Monica, dar Ana era destul de mare ca sa foloseasca asemenea cuvant. Din prima zi in care o vazuse pe Tanti Monica la orfelinat i se paru ca este o “tanti” de treaba. Era o femeie de vreo 50 de ani care nu avusese niciodata copii, dar care iubea fiecare copil de la centru ca si pe al ei. Isi adusese aminte de valiza ei mare maro cu care aparuse in acea zi de august la poarta orfelinatului insotita de tusa Marta. Hmm…era s-o lase fara coada pe saraca Mita cand isi puse valiza chiar pe coada ei.
***
Lumina incepu se se joace pe fata cafenie a Jasminei in timp ce Ana deschidea fereastra. Jasmina era la centru de la 2 luni. Fusese lasata acolo probabil pe motivatia “rusinii”…cine mai vazuse mulatra prin acele parti?
- Hai Jasmin! Am ceva pentru tine.
- Ce e? Iar avem medicatie? Intreba Jasmin.
- Da, dar nu e asta. Uite… Ii intinse jumatate din prajitura cu protocale.
- Prajitura? De unde avem noi prajitura?
Ana schita un zambet trist.
- E ziua mea.
- La multi ani! Nu stiam…ah daca stiam pastram ciololata…dar nu-i nimic, gasesc eu. Oare pe unde am pus?…A, uite aici era. Scoase din sertarul dulapiorului o brosa. O am de la ai mei, asa a zis Tanti Monica. Dar nu o mai pastrez…daca nu au venit dupa mine 12 ani, nu vor veni nici de acum inainte.
- Nu, nu pot sa o iau. E amintirea ta.
- Ei , lasa. La ce bun sa am o amintire daca nu imi aminteste de nimic. Poftim, e a ta si nu ma refuza. E darul meu pentru tine.
- Multumesc. O sa ma gandesc intotdeauna la tine cand o voi purta. De acum iti promit ca va avea o amintire reala.
***

Erau doua fetite care mancau in liniste o prajitura cu portocale. Jasmin manca mai cu pofta…probabil era o chestie genetica.


--------------------
"Daruind vei dobandi!"
Go to the top of the page
 
+Quote Post
fargakos
mesaj 8 Mar 2004, 09:27 PM
Mesaj #3


Autorul celui mai interesant Editorial din 2004
*****

Grup: Membri
Mesaje: 740
Inscris: 19 February 04
Din: in centrul salii
Forumist Nr.: 2.276



Capitolul II Zborul
Ziua trecu repede. Nu putea spune ca avusese o satisfactie spirituala prin incheierea acelui an. Pierduse inca un an si simtea ca se indeparteaza din ce in ce mai mult de acea perioada, scumpa pentru unii, dar amara pentru ea: copilaria.
Ar fi vrut sa-l aiba pe Dodo langa ea. Cate nopti petrecuse alaturi de el in povesti despre printi si printese care traiesc pana la adanci batraneti…Tanti ii interzise sa duca cu ea jucarii ( desi Dodo era mai mult decat o jucarie) Cand s-a hotarat de urgenta internarea ei, nu apuca decat sa-si ia sticluta cu parfum si sa-si ia ramas bun de la Dodo. Probabil ca acum statea singur in dulap.
Oare cum e sa fi dincolo? Se gandi pentru o clipa fetita. Stia ca exista Dumnezeu dar nu prea stia ce inseamna. Dumnezeu pe semne ca era ca un inger mai mare, se gandi ea…Nici pe ingerasi nu-i vazuse dar ii placea din cand in cand sa-i deseneze alaturi de tatal ei. Stia ca au aripi si i se parea un lucru grozav. Se duse la fereastra si o deschise. Nu era prea rece si-i placea sa vada cum frunzele stejarului din curtea spitalului se foiau jucause ca intr-un dans. Oare daca ar avea aripi cat de departe ar ajunge? Ar putea ajunge alaturi de ingeri? Probabil ca nu. Doar avioanele zboara si nu a auzit ca vre-un avion sa ajunga in Rai. Deci probabil ca nu existau alte cai. Inchise geamul caci vazu ca Jasmin era pe jumatate dezvelita. Se pleca asupra ei si se opri sa o studieze. Avea sprancene lungi iar fata parca schita un fel de disconfort. Strangea usor din gene…saracuta , poate iar visa ca e pe o insula departe departe. Trase patura peste ea si se aseza pe patul ei.
Jasmin deschise ochii.
- Te-am trezit? Scuza-ma, nu vroiam decat sa te invelesc.
- Nu-i nimic. Si asa nu era un vis dupa care sa-mi para rau. De ce nu dormi?
- Nu pot… Jasmin, tu crezi ca vom putea ramane la camin dupa ce vom creste?
- Nu stiu…poate. Ce intrebari ai si tu la ora asta!
- Eu oricum cand o sa fiu mai mare nu vreau sa raman acolo. Vreau sa cunosc lumea. Mi-aduc aminte ca aveam o poza acasa cu Franta si era un turn mare undeva in Paris. Vreau si eu sa ma urc pana in varful lui. Oare de acolo poti atinge norii?
Jasmin dadu din cap ca si cum n-ar intelege intrebarea.
- Sa stiu si eu cum e sa atingi un nor, continua ea. Cred ca e tare pufos, spuse ea si stranse la piept paturica Jasminei. Am sa ajung acolo si o sa-ti trimit o vedere si tie.
Ramase zambind cu paturica la piept . Deja isi inchipuia ce caraghios trebuie sa fie sa atingi un nor. Oare il va putea gusta?…Se ridica de pe pat, o inveli pe Jasmin si ii spuse noapte buna. Ajunsa in pat se ghemui si incerca sa gaseasca cea mai potrivita pozitie ca sa studieze norii cenusii ce acopereau partial stelele cerului. Adormise cu gandul la turn, nori si gustul lor.

Acest topic a fost editat de Fargakos: 8 Mar 2004, 11:18 PM


--------------------
"Daruind vei dobandi!"
Go to the top of the page
 
+Quote Post
Promo Contextual
mesaj 8 Mar 2004, 09:27 PM
Mesaj #


ContextuALL









Go to the top of the page
 
Quote Post
fargakos
mesaj 24 Mar 2004, 08:44 PM
Mesaj #4


Autorul celui mai interesant Editorial din 2004
*****

Grup: Membri
Mesaje: 740
Inscris: 19 February 04
Din: in centrul salii
Forumist Nr.: 2.276



Capitolul III Furia
Vantul batea puternic si parca vroia s-o pedepseasca aruncandu-i picaturi reci pe fata (fatza). Deschise ochii si cu mirare constata ca nu putea sa vada nimic. Noapte printre gene si mult frig... Speriata vru sa inainteze dar se simti atat de greoaie incat prin eforturile ei cazu. Nu are logica, isi spuse ea. Imi amintesc cum povesteam cu Jasmin si apoi luna cea mare. Inseamna ca visez. Cu siguranta asta e. Dar de ce nu ma pot misca? A..aj..jj.aj.aa.aa...Nu-i ieseau pe gura decat zgomote monstruoase. Dar de ce simt? E frig si ploaia asta...De ce ploua? Mai bine stau calma si respir. Nu pot !?! Deci sa recapitulez...nu pot sa respir (sau nu stiu cum?), simt frigul, simt ploaia, si totusi nu ma pot misca sau striga. Oare ceva e in neregula cu mine? De ce gandesc si e vis? Sa mai incerc A.aj..aa.. Nu merge. De miscat nu ma pot misca. Trebuie sa fie o scapare. Daca acum sunt doar suflet? Inseamna ca pot zbura. Unde e portita de iesire? Intotdeauna trebuie sa fie o portita de iesire... Nu vad nimic...nu vad! Nu-i nimic, imi imaginez. Imi imaginez feresatra, imi imaginez fereastra, imi imaginez fereastra si stejarul cel batran. O lumina pala incepu sa contureze o fereastra si dincolo de ea un stejar la fel de palid si de alb. Era tot ce vedea. Zbor...vreau sa zbor! Se simti atrasa de fereastra cea alba si intr-o fractiune de secunda plutea dincolo de ea, langa stejar. Frunzele se fosneau ca de obicei dar era atat de ciudat sa le vada albe... Vantul se mai potoli, dar simtea inca picaturile ce acum erau de peste tot. Vru sa rada. H..a..ha...hh. Se multumi sa rada in gand.


--------------------
"Daruind vei dobandi!"
Go to the top of the page
 
+Quote Post
fargakos
mesaj 13 May 2004, 05:47 PM
Mesaj #5


Autorul celui mai interesant Editorial din 2004
*****

Grup: Membri
Mesaje: 740
Inscris: 19 February 04
Din: in centrul salii
Forumist Nr.: 2.276



Lua in palma o frunza. Simti pulsul sevei cum zvacneste printre degete. Oare ce se va intampla daca o rup? O trase spre ea, dar in acelasi timp creanga pe care statea se clatina mai mai sa o zvarle.
-Cine esti tu? Se auzi o voce puternica dar blanda…
Ce rost ar avea sa-i raspund din moment ce nu pot vorbi, isi spuse fetita in timp ce isi potrivea din nou pozitia pe creanga. Totusi incerca:
-A..a-na! Isi lua curaj: Ana! Numele ei rasuna in intuneric si se intoarse inapoi la ea soptit: Ana!
-Dar tu…tu cine esti?
-Eu doar sunt. Nu am nume.
-Trebuie sa fie tare trist sa nu ai nume. Sti...la noi odata a venit un baiat mut. Nimeni nu stia cum il cheama. Au incercat mai multe nume dar nu l-au gasit pe cel adevarat. Asa ca pur si simplu i-au zis “baitu” si uneori “hei tu!”. Dupa 3 zile a plecat de la noi. Mi-au zis ca a fost trasferat la un camin special.
Fetita se opri din povestit caci picurii incepeau sa o deranjeze ( chiar daca era oarecum protejata de stejarul alb). Nu poti ca sa opresti ploaia asta? intreba ea…
-Eu nu, dar tu da.
-Hai ca esti caraghios! …si de ce nu mi-ai zis mai devreme? Opreste-te ploaie! striga ea. Ana de abia apuca sa stranga in palma ultima picatura. Se oprise...
Ciudat.Foarte ciudat. Nu ti-am spus, dar mie imi place sa pictez. Si in picturile mele intotdeauna exista un copac. Copacii mei sunt verzi sau ruginii…cateodata maro dar niciodata albi. Si totusi dac-ar fi iarna, dar mie nu-mi place iarna.
-Cum e sa ai culoare? Eu asa sunt…Candva, a trecut pe aici o fetita blonda.Era cu fratii ei si a spus “Eu nu ma joc aici! Copacul asta e alb si urat. Mai bine era färgakos decat asa…alb!"


--------------------
"Daruind vei dobandi!"
Go to the top of the page
 
+Quote Post
Dark Angel
mesaj 17 May 2004, 10:44 AM
Mesaj #6


Debates Partner
*****

Grup: Membri
Mesaje: 835
Inscris: 14 May 04
Forumist Nr.: 3.492



Foarte frumos, mi se pare aproape o impietate comentariul meu aici, care intrerupe sirul celor scrise de tine...
Stii, cand mi-a recomandat cineva site-ul, primul lucru pe care l-am citit a fost ce ai scris, mi-a placut tare mult, n-am vazut pe nici un alt site ceva asa de frumos...


--------------------
Prostia este infinit mai fascinanta decit inteligenta. Inteligenta are limitele ei, prostia nu!
Go to the top of the page
 
+Quote Post
fargakos
mesaj 17 May 2004, 02:09 PM
Mesaj #7


Autorul celui mai interesant Editorial din 2004
*****

Grup: Membri
Mesaje: 740
Inscris: 19 February 04
Din: in centrul salii
Forumist Nr.: 2.276



Bine-ai venit la han! welcome.gif Multumesc pentru aprecierea facuta sorry.gif E o povestioara pe care sper sa o pot duce pana la sfarsit. smile.gif

Acest topic a fost editat de Farga^: 17 May 2004, 02:14 PM


--------------------
"Daruind vei dobandi!"
Go to the top of the page
 
+Quote Post
Dark Angel
mesaj 18 May 2004, 12:24 PM
Mesaj #8


Debates Partner
*****

Grup: Membri
Mesaje: 835
Inscris: 14 May 04
Forumist Nr.: 3.492



Ce faci, te lasasi pe tanjeala, sau muza nu s-arata? smile.gif
Da-i bataie si mai posteaza ceva.
Spor la treaba!


--------------------
Prostia este infinit mai fascinanta decit inteligenta. Inteligenta are limitele ei, prostia nu!
Go to the top of the page
 
+Quote Post
side_story
mesaj 18 May 2004, 02:09 PM
Mesaj #9


Vornic
****

Grup: Membri
Mesaje: 267
Inscris: 10 March 04
Forumist Nr.: 2.527



Cam greu cu inspiratia asta. Incepusem si eu ceva, dar deodata m-a parasit inspiratia.... si... nimic! Dupa ce am scris 9 cap in cateva zile, am ramas fara inspiratie (de 2 luni). De fapt, stiu ce vreau sa scriu mai departe, dar pur si simplu ramai in fata calculatorului si nu stii ce sa scrii... nu iese nici un cuvant sad.gif blink.gif


--------------------
Asculta adevarul din adancul inimii tale. Daca tu nu il poti auzi, nimeni nu ti-l va putea spune.
Go to the top of the page
 
+Quote Post
fargakos
mesaj 13 Jun 2004, 05:21 PM
Mesaj #10


Autorul celui mai interesant Editorial din 2004
*****

Grup: Membri
Mesaje: 740
Inscris: 19 February 04
Din: in centrul salii
Forumist Nr.: 2.276



( Continuare )
- Hmm, nu m-am gandit niciodata cum as defini culorile. Si in plus nu stiu in raport cu ce sa ti le definesc.(…) Ba stiu ! spunse ea fericita. Mi-am dat seama ca simti, nu-i asa? Ei atunci …uite hai sa incep cu ceva usor: albastru. Albastru e ca atunci cand ti-e tare frig sau ca atunci cand auzi o melodie si tie tare rau...brr…dar sa nu mai vorbesc de frig sau de rele ca deja nu mi-e bine. Unii zic ca ar fi speranta…mie nu-mi inspira asa ceva. Rosu. Rosu e atunci cand ti-e bine, ti-e cald si mai mai ca ti-e prea cald (ha ha hi ha ha) si e atunci cand simti tu ca nu ai vrea sa fi altundeva…Nu stiu daca ma intelegi. Asa... sa trecem la galben. Mie nu mi-a placut niciodata prea mult galbenul, desi la camin am primit o groaza de haine galbene. In fine asta-i treaba. Deci galbenul e … cum sa-ti spun eu, e ca atunci cand esti suparat si crezi ca ti se mai da o sansa la fericire, dar e numai impresia ta. E clar. Se vede ca nu-mi place galbenul. Restul culorilor nu conteaza prea mult. Sunt doar combinatii intre cele trei.
De exemplu: un copac ar trebui sa fie cu scoarta maro sa zicem. Ei, maroul asta e o combinatie intre toate cele trei. E ca atunci cand ajungi la o intersectie si nu sti daca drumul spre care faci pasii e cel corect.
Pentru cateva secunde tacerea se facu iar simtita in acel loc deloc obisnuit pentru mica fetita. Nu ii era in fire sa stea asa si sa nu faca nimic.
- Sti ceva? Eu ma plictisesc. Spune-mi de aici se poate ajunge la turnul acela mare din Franta?
- De aici singura n-ai cum sa ajungi decat inapoi. Aici nu e ca si la tine. E drept totusi ca poti face orice, dar orice ai face ar fi doar alb si negru. De exemplu daca ai vrea sa vezi soarele, el n-ar fi galben stralucitor ci alb stralucitor.
- Dar de unde sti ca soarele e galben?
- Ei, Ana, n-am spus ca nu stiu fiecare lucru ce culoare are. Spuneam doar ca nu stiu cum e sa ai culoare.
- Ufa … e de-a dreptul o situatie destul de aiurea pentru tine. (Fetita is musca buza de jos. Era felul ei in care se manifesta atunci cand planuia ceva) Dar de ce ai zis ca SINGURA nu pot ajunge ? inseamna ca e cineva care m-ar putea ajuta? Ma ajuti tu?…Nu prea vad cum…
- Nu, eu nu pot, dar te poate ajuta el. Tot timpul te ajuta numai ca nu-l vezi tu…adica nu-l puteai vedea. Acum da
In dreapta fetitei incepu sa licareasca o luminita mica. Apoi doua, trei si toate vibrau jucause. Se mareau cu fiecare miscare pana ce s-au contopit intr-una singura de marimea ei.


--------------------
"Daruind vei dobandi!"
Go to the top of the page
 
+Quote Post
fargakos
mesaj 10 Jul 2004, 03:22 PM
Mesaj #11


Autorul celui mai interesant Editorial din 2004
*****

Grup: Membri
Mesaje: 740
Inscris: 19 February 04
Din: in centrul salii
Forumist Nr.: 2.276



- Este un minangel, spuse vocea blanda.
Minangelul o privea zambind pe micuta fata. Ochii ii erau foarte clari si parca zambeau si ei. Ana zambi si ea. Ii dadea o senzatie de liniste sau mai degraba de siguranta.
- Esti un inger, nu-i asa? (fetita il studie si observa ca nu avea decat o aripa).?
Minangelul zambi din nou. Ii ghicise gandul.
- Sa zbori nu este totul, spuse el.
Ana il privi nedumerita. Pentru ea, zborul era ceva foarte important sau poate cel mai important.
- Vezi tu, spuse vocea blanda, fiecare om isi are ingerul sau pazitor. El este langa tine in orice clipa si te indruma cand nu sti care este calea cea buna. Desi el exista de la inceputuri, nu poate fi un inger adevarat decat daca creste o data cu tine. De aceea acum are doar o singura aripa?Cand va veni vremea, va putea zbura.
Ceva din privirea lui ii aducea aminte de ochii mamei. Zambetul i se sterse de pe buze. Isi duse mainile la ochi ca si cum ar fi incercat sa opresca picurii de sare, care unul cate unul o luau la goanna pe obrazul fetitei.
- Nu mai vreau sa plang! striga fetita si incepu sa alerge. Nu putea sa vada unde se indreapta sau daca este vre-un drum. Strangea tare din ochi si alerga?doar alerga. Se impiedica de ceva si cazu. Nu vru sa se ridice. Suspinele se auzeau din ce in ce mai rar. Simti o mana pe umarul ei.
- Ana! auzi ea soptit.
Cand se intoarse, vazu ca printre umbre chipul Jasminei.


--------------------
"Daruind vei dobandi!"
Go to the top of the page
 
+Quote Post
fargakos
mesaj 5 Aug 2004, 09:08 PM
Mesaj #12


Autorul celui mai interesant Editorial din 2004
*****

Grup: Membri
Mesaje: 740
Inscris: 19 February 04
Din: in centrul salii
Forumist Nr.: 2.276



- De ce plangi?
Fetita o imbratisa pe Jasmin. O stangea tare, dar cu toate astea nu spunea nimic. Era una din clipele in care vroia doar sa stea in bratele cuiva… Trecusera doar cateva clipe, dar ii facura mult bine. Incet se desprinse de Jasmin. O privi ca si cum i-ar spune multumesc, dar nu-i spuse.
- Pot sa te rog ceva? Vrei sa-mi canti? Te rog mult.
Jasmin incuvinta din cap si lua din cui flautul agatat in suportul de rafie. Se uita la el, dar parca nu-i venea sa cante acolo. O lua de mana pe Ana si ii spuse:
- Hai cu mine!
Deschise usa cu grija, fara sa faca prea mult zgomot. Cu pasi marunti si atenti se indreptara catre ultimul etaj al cladirii. In fata lor se facu vazuta scara ce ducea pe acoperis. Se uitara una la cealalta … zambeau.
Vantul parca le era cel mai bun prieten. Ana asculta sunetul clar si lin al flautului. Ar fi vrut ca toata noaptea sa stea acolo alaturi de luna mare care se reflecta in ochii ei negri.


--------------------
"Daruind vei dobandi!"
Go to the top of the page
 
+Quote Post
fargakos
mesaj 5 Aug 2004, 09:11 PM
Mesaj #13


Autorul celui mai interesant Editorial din 2004
*****

Grup: Membri
Mesaje: 740
Inscris: 19 February 04
Din: in centrul salii
Forumist Nr.: 2.276



Capitolul V Valiza

Scrijelea cu creta un exercitiu insuportabil de matematica. Desi nu era un dezastru la calcule, ar fi preferat sa deseneze sau sa faca orice altceva. Sa transforme doi-ul intr-un nor iar saptele sa fie o umbrela cu care sa zboare departe… Gandul i se duse insa la minangel. Nu mai visase acel loc de exact 7 zile si ii era dor. In fiecare seara adormea cu speranta ca il va reintalni.
- Ana, cred ca ai nevoie de ajutor, ii spuse invatatoarea. Hai sa vedem unde te-ai impotmolit.
Ii explica cum trebuie sa imparta si sa adune, dar sa nu uite sa rezolve mai intai tot ce este in paranteza. Degeaba…. era deja departe alaturi de frunzele jucause. Tot ce auzi mai clar era sunetul soneriei ce anunta pauza. Reusi sa se scuze foarte politicos si sa-si croiasca drum rapid printre colegi. Ajunse in dreptul clasei unde studia Jasmin. Cand aceasta iesi din sala, intalni privirea Anei. O cunostea destul de bine ca sa stie ca planuia ceva.
- Jasmin, nu mai pot… nu mai am stare si nu pot sa stau fara sa fac nimic. Vreau sa plec. Simt ca trebuie sa plec. (Ochii ii luceau ca si nicodata). Ma intelegi, nu-i asa? Fetita parca era intr-un delir. Incepu sa se invarta si sa strige razand:
- Vreau sa fiu libera…libera!!!….
Jasmin o prinse de umeri si ii spuse:
- Doar nu vorbesti serios?
- Ba da…spuse ea.
Jasmin se aseza pe bordura tragand-o pe Ana dupa ea.
- Ana, tu sti ca esti singura mea prietena adevarata. Nu trebuie doar sa ma accepti si vin cu tine.
Fetita lasa capul in jos.
- Nu te pot lua cu mine. E ceva ce trebuie sa fac singura. Intelegi oare ce vreau sa spun? Stiu ca tu ma ajuti de fiecare data, dar de data asta te rog sa ma lasi. Prietenii adevarti nu se despart nicodata…, dar iti promit ca ma voi intoarce.


--------------------
"Daruind vei dobandi!"
Go to the top of the page
 
+Quote Post
fargakos
mesaj 26 Dec 2004, 04:22 PM
Mesaj #14


Autorul celui mai interesant Editorial din 2004
*****

Grup: Membri
Mesaje: 740
Inscris: 19 February 04
Din: in centrul salii
Forumist Nr.: 2.276



(ca sa nu ma prinda anul nou fara sa fi incheiat capitolul)

Jasmin simti cum inima incepe sa-i bata din ce in ce mai tare. Ceva prea puternic puse stapanire pe ea. Ii trase o palma Anei. Un firisor de sange incepu sa i se scurga de pe buza. Ana tacea. Jasmin cu ochii in lacrimi reusi sa spuna:
-Iarta-ma!
Se intoarse si fugii spre biblioteca.
***
Ce usor e sa promiti…Poate ca mi-a mai spus cineva ”ma voi intoarce”.
Jasmin statea pe jos intinsa pe culoarul de sus al bibliotecii. Ar fi vrut sa nu se gandeasca la noptile de cosmar. Incepu sa i se faca frig. Se retrase langa un colt al raftului. Privea podeaua si ar fi vrut sa fie si ea doar o bucata de lemn care nu duce povara unui suflet.

***
Se auzi un scartait pe scari. Pantofii albi ai Anei ajunsera in dreptul ei. Ana se ghemui langa Jasmin.
- Nu vreau sa ne luam ramas bun… sopti fetita.
- Ana, eu nu vreau promisiuni.
Pentru un moment se facu din nou liniste. Era deja prea multa liniste desi multe cuvinte stateau pe buzele ambelor fete.
- Hai, du-te! S-ar putea sa se trezeasca cineva.
Ana isi puse mainile pe umerii fetitei si o privi in ochi. Zambi. Lua valiza si fara a se uita inapoi isi incepu drumul. In pieptul ei parca crestea o forta ce o impingea mai departe si mai departe. Avea noroc. Portarul motaia asa ca nu avu nici o piedica. Iesi din cladire.
- Sunt libera!

Acest topic a fost editat de fargakos: 26 Dec 2004, 04:24 PM


--------------------
"Daruind vei dobandi!"
Go to the top of the page
 
+Quote Post
flori
mesaj 26 Dec 2004, 05:41 PM
Mesaj #15


Domnitor
******

Grup: Membri
Mesaje: 2.024
Inscris: 6 September 04
Din: somewhere over the rainbow...
Forumist Nr.: 4.413



Minunaaaat!...alte cuvinte nu au loc...
La multi ani si multe povesti care sa ne in...Cante!

Acest topic a fost editat de flori: 26 Dec 2004, 05:43 PM


--------------------
Nu anii din viata mea sint importanti ci viata din anii mei...
Go to the top of the page
 
+Quote Post
fargakos
mesaj 6 Apr 2005, 07:45 PM
Mesaj #16


Autorul celui mai interesant Editorial din 2004
*****

Grup: Membri
Mesaje: 740
Inscris: 19 February 04
Din: in centrul salii
Forumist Nr.: 2.276



Capitolul V Jocul

- Dodo tie ti-e frica de intuneric?
Ana pasea incet pe marginea drumului cu Dodo intr-o mana si cu valiza in cealalta. Mai aveau cativa zeci de kilometri pana la oras.
- Nu, nu are cum sa-ti fie. Tu totdeauna ai fost viteaz(…). Sti, Dodo, cred ca ar fi fost bine daca aveam cu noi o lanterna. Sa luminez cu ceva…
Ana casca. Mai avusese nopti in care sa nu fi dormit, dar avantul de azi cu care pornise la drum ii luase o buna parte din energie.
- Daca tot nu vedem prea mult pe unde mergem, eu zic sa cantam ceva. Vrei? Unu, doi, si:
“ Un pas si unu
Merg la mare cu nebunu
Fluturele cel frumos
Zboara noaptea tot pe jos
C-a uitat sa ia benzina
De la scumpa lui vecina…”
Fetita se opri din cantat.
- Da, Dodo, stiu ca n-are nici o noima, dar e primul care mi-a venit in minte.
Vantul batea din ce in ce mai tare jucandu-se printre parul Anei. Ana puse valiza jos, pe Dodo deasupra ei si isi aranja mai bine paltonul ei preferat maro.
- Te superi daca rontai un mar?
Ana baga mana in buzunarul stang al paltonului si scoase un mar de marime mijlocie.
- Vezi, nu numai Alba-Ca-Zapada are dreptul sa manance mere. Le-a fost mila de noi si ne-a mai lasat si noua, printeselor de rand, sa gustam cate unul din cand in cand:
“ Mar rotund, mar aratos
Spune-mi ca esti cel mai gustos!”.
- Hehehe…Fa-mi si mie loc!
Ana il lua pe Dodo de pe valiza si se aseza ea in locul lui.
- Mmm… chiar… ca-i… bun. Musca din mar cu asa o pofta ca oricine ar fi vazut-o ar fi spus ca e buna sa faca reclama la mere.
- Vezi Do…do, … de asta… nu sunt eu buna de printesa…. Ca vorbesc in timp ce mananc.
Din departare se auzi un zgomot ce era lesne de inteles. Fetita se ridica de pe valiza.
- Hopa! Dodo, e de rau… Vine ploaia.
Zvarli coceanul de mar si cu graba apuca din nou valiza intr-o mana si pe Dodo in cealalta.
- N-avem cum sa ne intoarcem... Gasim noi ceva copac sa ne adapostim. Tot ce-i rau ca e ca mie nu-mi place in padure; adica nu-mi place noaptea in padure… Ce sa-i faci daca si caminul asta o fost construit la mama saraciei, departe de toti, de parca am fi niste ciumati! Si-n plus mai e si padurea asta… Clar! Cine l-a construit s-a gandit bine. Ne-au exclus.
Ana incerca sa mearga cat de repede putea. Nu vroia sa fuga: unu, pentru ca era deja obosita si nu era in stare sa alerge prea mult si doi, considera ca nu e inca necesar.
- Tanti Monica ne-a spus cum sa facem ca sa stim daca se apropie ploaia. Trebuie doar sa numeri cate secunde trec intre doua fulgere. Cu cat secundele numarate sunt mai putine, cu atat ploaia e mai aproape de tine. Of, Dodo, ce grea e valiza asta! Daca ai fi un cavaler, mi-ai cara-o tu… ca nu esti, asta-i ghinionul meu. Nu te-a educat bine cine te-a educat.
Fetita radea incet ca si cum ar vrea sa nu fie auzita.
- Hehe…adica eu!
Pentru cateva momente se facu iar liniste pe drumul ce ducea spre padure. Doar vantul se impotrivea din cand in cand tacerii lovind mai in gluma frunzele copacilor.
- Dodo, acu-i acu… Intram ‘dans la grande’ padure. Nu mai stiu cum se zice padure in franceza. Ceva cu f dar nu-mi aduc aminte. Dar asta nu inseamna ca nu stiu.
Iar radea; radea cu mare pofta si foarte galagios.
- Ar trebui sa fiu mai atenta. Poate trezesc ceva lighioana de pe aici si chiar n-as vrea sa se intample asta.
Pasii fetitei apasau din ce in ce mai tare drumul ce strabatea padurea; drum ce pentru cateva secunde fu luminat.
Ana parea ingandurata.< Ce frumos!spuse ea cu ciuda. Iar: Unu, doi, trei, patru, cinci, sase, sapte, opt. Tin minte cum o data m-am strecurat in sala de mese ca sa zdrangan la pian. Un sfert de ora a trebuit sa stau afara. Daca pedeapsa era mai lunga, ma ploua de-a binelea atunci. Si totusi nu m-ar fi deranjat pentru ca imi plac ploile de vara. Ploile de toamna, nu.(…) Unu, doi, trei, patru, cinci, sase, sapte. O simt. Vine… se apropie. Trebuie sa caut ceva sa ma adapostesc. E cam greu pe intuneric>.
Al treilea fulger in loc sa-i lumineze calea ii distrase atentia fetitei si astfel Ana se trezi ca se izbeste de un copac.
- Perfect! Acum o sa am si cucui! Nervoasa dadu cu piciorul in copac. In acelasi timp incepu sa ploua.
- Stiam ca ai sa te intorci, Ana! Vad ca inca tot vrei sa ma ranesti…
Intr-o clipa vazu ca de fapt cel din fata ei era acelasi stejar alb.
- Dar cum?…Cum ai aparut aici?
- Nu eu am aparut ci tu ai revenit, spuse aceeasi voce blanda.

***
Ochii fetitei sclipeau.
- Sti la ce ma gandesc? intreaba ea.
- Esti invitata mea. Doar sti ca aici poti.
Ana se inalta pana la a doua ramura de sus.


--------------------
"Daruind vei dobandi!"
Go to the top of the page
 
+Quote Post
fargakos
mesaj 28 Jun 2005, 08:41 PM
Mesaj #17


Autorul celui mai interesant Editorial din 2004
*****

Grup: Membri
Mesaje: 740
Inscris: 19 February 04
Din: in centrul salii
Forumist Nr.: 2.276



Erau multe lumini ce puteau fi admirate. Unele se jucau intr-un dans…ca dansul vechi pe care-l mai vazuse candva.

***
Cregile incepura sa se scuture in jurul ei. Ca un nor, un val de aer rece o cuprinse si o ridica sus…si de data asta era fara voia ei. Panica putin si simtii o durere de parca inima i-ar fi stransa intr-un pumn.
- Ana! Se auzi strigandu-se de undeva de jos.
Nu reusi sa-i vada prea bine fata, dar simtea ca zambeste. Statea intr-o aura de lumina cu mainile intinse si o chema.
Ana intinse mana ei si fu cuprinsa de mana lui. Intr-o clipa era jos langa el.
- Nu trebuie sa te lasi purtata oriunde, spuse minangelul.


Capitolul VI Cineva mi-a fost martor

- Domnul, Dumnezeul nostru, Sa odihneasca in pace sufletul adormitei Ana!
- Amin!
Peste tot se simtea aroma de tamaie arsa de la cadelnita preotului. In capela erau vre-o unsprezece persoane imbracate in negru. Pe un pat de piatra era asezat un scriu micut. Fetita ce sedea in el pastra parca un zambet pe buze. Tinand-o de mana se afla aceeasi fata carliontata cu parul ca abanosul cum se spunea intr-o poveste.
- Indurerata asistenta, ne aflam in fata unui moment foarte dureros. Adormita, roaba Domnului, Ana, a avut o viata prea scurta si mult prea incercata.
Cu totii stim cum e sa pierdem pe cineva drag sufletului nostru. Si cum sa ne intristam cand aceasta fiinta atat de frageda a pierdut de timpuriu ambele maini ce ii aduceau mangaiere si dragoste. La varsta de 6 ani si-a pierdut mama, iar la 8 ani si tatal ce o iubea ca pe lumina ochilor lui. Fara alt sprijin a venit cu inima deschisa la a doua mama a ei, doamna Monica. Cu sufletul plin de speranta si-a inceput o noua viata si si-a construit noi prietenii…
(Tanti Monica isi puse mainile pe umerii Jasminei.)
- Ce alta grija are un copil de varsta adormitei decat sa rada si sa gaseasca in orice lucru, minunile vietii (?) Universul unui copil e joaca…si jocul vietii s-a oprit mult prea devreme. (…)
- Iubitii mei stiu ca sunteti cuprinsi de sentimente ce nu pot fi descrise.
Plansul si suspinele voastre ne arata dragostea ce i-ati purtat-o. Si plangem cu totii azi, dar nu trebuie sa uitam un lucru. O data cu nasterea noastra, va veni si vremea plecarii din lumea celor pamantesti.
Dar aceasta plecare nu este decat o trecere, o trecere spre lumea spirituala. O lume “unde nu este durere, nici suspinare, nici intristare ci viata fara de sfarsit”.
Ca un ultim lucru, inainte de a pasi spre cele vesnice, adormita intr-u Domnul ar vrea sa-si ia ramas bun si sa-si ceara iertare de la oamenii pe care i-a cunoscut si i-au fost alaturi. Gandurile ei se indreapta acum catre Doamna Monica.
-Doamna Monica, adormita va multumeste pentru caldura cu care ati primit-o in caminul dumneavoastra, pentru rabdarea care i-ati acordat-o si pentru sprijinul sufletesc. Acum ea va roaga si va spune ca daca v-a gresit vreodata cu ceva sa o iertati. Toti gresim si nimeni dintre noi nu este fara de pacat. Deci Doamna Monica, haideti sa spunem intr-un glas: Dumnezeu sa o ierte!
-Dumnezeu sa o ierte si sa o odihneasca in pace!

- Iertare isi cere roaba Domnului, Ana, de la prietena ei cea mai buna, Jasmin. Jasmin, tu ai fost cea care m-a ascultat cand aveam nevoie. Ne-am jucat impreuna, am stat impreuna la aceeasi masuta din stanga salii de mese si tot impreuna am impartit aceeasi camera. Tu esti cea careia i-am impartasit visele cele mai frumoase si sperantele mele. Daca ti-am gresit cu ceva, te rog iarta-ma si adu-ti aminte de mine asa cum eram noi. Sa spunem cu totii:
- Dumnezeu sa o ierte si sa o dihneasca in pace!

Acest topic a fost editat de fargakos: 29 Jun 2005, 01:26 PM


--------------------
"Daruind vei dobandi!"
Go to the top of the page
 
+Quote Post
cloverish34
mesaj 7 Aug 2005, 08:17 AM
Mesaj #18


Musteriu
*

Grup: Musterii
Mesaje: 5
Inscris: 24 July 05
Forumist Nr.: 6.678



"sa fii o bucata de lemn care nu duce povara unui suflet"...excelenta metafora!!!
Mie mi-a placut. De fapt intreaga povestire. Felicitari!!!


--------------------
Dacă vezi pe cineva fără zâmbet, dă-i unul de-al tău.
Go to the top of the page
 
+Quote Post

Reply to this topicStart new topic

 



RSS Versiune Text-Only Data este acum: 28 March 2024 - 04:48 PM
Ceaiuri Medicinale Haine Dama Designer Roman