HanuAncutei.com - ARTA de a conversa!
Haine Dama designer roman

Bine ati venit ca musafir! ( Logare | Inregistrare )

 
Reply to this topicStart new topic
> Comunicarea Prin Seringa
Tyra
mesaj 19 Feb 2004, 04:43 PM
Mesaj #1


Domnitor
******

Grup: Membri
Mesaje: 1.951
Inscris: 19 October 03
Din: bucuresti
Forumist Nr.: 1.018



Comunicarea Prin Seringa


M-am mutat acum câţiva ani într-un cartier nou. În Centrul Bucureştiului, maşini frumoase parcate in faţa blocurilor, străzi curate, bani mulţi. În scurt timp m-am "întovărăşit" (ca să folosesc un limbaj adecvat) cu caţiva “vechi” ai cartierului. Era o după-amiază de vară când am văzut pentru prima oară frumosul parc din apropiere. Am mers cu o fata si vreo 4 baieţi. Mi-au arătat un loc mai retras, părea neumblat. Ei cumpăraseră câteva beri, ceva de mâncare şi nişte pachete de ţigari. Ne-am aşezat pe nişte pietre mari, curate- semn că nu fuseserăm singurii ce poposiseră acolo. A trecut ceva timp, vreo două ore, berile s-au terminat, ţigările la fel. Fumau non-stop si văzându-i, parcă imi venea si mie sa trag ţigările una după alta. Imediat au vorbit si 2 dintre baieţi au plecat să "facă plinul". In 10 minute totul era la fel, parcă abia ajunsesem.
N-au mai trecut mai mult de 20 de minute până a apărut un alt tip. Avea părul ceva mai lung, un pic cârlionţat si ţinea o sticlă de cola într-o mână. S-a aşezat pe una din pietre, mai departe de noi. Băieţii cu care eram il cunoşteau şi unul dintre ei s-a apropiat de tipul nou-venit. Creţul stătea cu spatele la noi fără să zică nimic. Şi-a ridicat măneca, iar cel cu care venisem l-a strâns puternic de braţ fără ca vreunul dintere ei să zică ceva. Se înţeleseseră parcă din priviri. La început nu am înteles ce se întâmplă dar nu a durat mult până să-mi dau seama. Creţul îşi injecta doza zilnică de heroină şi era ajutat de băiatul cu care venisem să-şi găsească vena. “Operaţiunea” nu a durat mai mult de 5 minute. Apoi, creţul s-a ridicat si a plecat la fel, fara să salute. Nici unul din cei cu care venisem nu a zis nimic. Ştiau deja. Nici eu nu am îndrăznit să intreb ceva.

Fusese prima mea întâlnire cu un drogat.

Mergând în parc, l-am tot văzut. Acelaşi ritual, aceiaşi oameni. Nu vorbea, nu saluta si pleca imediat ce operaţiunea se încheia.
După vreun an, într-o noapte, mi-am pierdut căţelul în acelaşi parc, ce devenise parcă blestemat. În timp ce îl căutam, ne-am întâlnit cu el. Avea un câine din aceeaşi rasă. Deşi nu cred ca-şi amintea de mine, m-a ajutat să caut şi mi-a dat tot felul de sfaturi.

Timpul a trecut si iar ne-am întâlnit. De data aceasta m-a salutat.
Pentru acest proiect am vrut să vorbesc cu el. Am rugat nişte băieţi care îl cunosc să-l întrebe dacă ar fi dispus să-mi răspundă la câteva întrebări, sub anonimat. Acum se droghează mai puţin. Nu a vrut să mă ajute. Nici eu n-am insistat, bănuind cât de greu trebuie sa-I fie. Poate că odată îmi va spune câteva cuvinte despre drama lui, despre o viaţă ce merge spre moarte, despre clinica de dezintoxicare din care a ieşit dependent de Metadonă…. Poate odata îmi va spune tot.
Până atunci, îi condamn pe cei care îi ignoră pe aceşti oameni ce au probleme si afirm sus si tare că nimeni nu va inţelege vreodată drama unui dependent. Va realiza ce inseamnă doar în momentul în care se va droga. Şi poate că de fapt nimeni nu vrea să înţeleagă.

Am ales această formă de comunicare, cea prin seringă, pentru că este într-adevăr o formă de comunicare existentă, pe care mulţi nu o recunosc şi de care majoritatea se feresc. În continuare voi arăta profilul celor care împart seringa, joint-ul , istoricul drogurilor in România, cum îi conving cei care se droghează pe cei “curaţi” să folosească măcar o doză şi cum ajung să-şi distrugă vieţile. Este o formă de comunicare, prin sânge, prin mentalitate, prin priviri. Acul uneşte drumurile acestor vieţi spre moarte.



Traficul de droguri, început în România la scară largă după 1990, a generat o creştere constantă a numărului de consumatori. A început să se formeze o piaţă a drogurilor, dozele comercializându-se în locuinţele dealerilor, în discoteci, baruri, instituţii de învăţământ şi stradal. Dacă în centrele universitare se consumă mai ales opiacee, cocaină şi droguri sintetice, în licee este preferat canabisul, care are un preţ mai mic, dar şi drogurile sintetice sub forma comprimatelor de amfetamină, LSD, Ecstasy şi medicamente psihotrope.

Ceea ce este cel mai grav este că a crescut şi creşte în continuare numărul de consumatori de droguri în rândul elevilor, una dintre categoriile cele mai expuse, atât din cauza lipsei de informare, cât şi prin efectele pe care astfel de substanţe le au pe de o parte asupra psihicului, modificând personalitatea, şi pe de altă parte asupra fizicului, aflat în plin proces de formare.

Vremurile cand "amatorii de senzatii" se cinsteau cu frectie galenica "Diana" au apus. Acum drogatii isi injecteaza fiolele cu medicamente in masina, in fata farmaciei. Disperati de reactiile celor care vin cu retete false si nu primesc drogul, farmacistii ascund medicamentele "fierbinti" in depozit.

De-a lungul anilor, farmacistii au "strans" povesti socante despre modul in care drogatii incearca sa faca rost de doza zilnica. In topul substantelor solicitate, conduce detasat Fortralul, care este utilizat de pacientii cu dureri cumplite, dupa operatii grele sau in cazul celor bolnavi de cancer. Este, practic, medicamentul care se administreaza inainte de ultimul pas - morfina.
De langa acest calmant extrem de puternic, drogatii se multumesc si cu Diazepam, Fenobarbital, Romparkin, care in combinatie cu vodca, le aduc starile halucinogene dorite si le distrug, in paralel, sanatatea. Unii prefera Efedrina sau Rohipnolul, medicamente pentru sistemul respirator sau nervos.



Dependenta psihică nu se tratează
La noi în tară sunt multi tineri dependenti de droguri care se duc în centre din proprie initiativă: Faptul că vin singuri este din start un câstig, pentru că se străduiesc să se tină de tratament. Cei adusi de părinti renuntă de multe ori la tratamente.



Marginalizare si declin
Grăbiti, toxicomanii români au trecut repede la drogurile periculoase (heroina injectabilă, la tigară sau cocaină) ce dau nu numai dependentă, ci duc si la diverse afectiuni fatale: Hepatită C, SIDA, Hepatită B (din cauza folosirii serigilor nesterilizate), stop cardiac (prin supradoză) si anemie accentuată. Ba, mai mult, dependentii de droguri devin agresivi, abandonează scoala, încep să fure, să mintă si să se retragă într-o lume a lor din care cu greu pot fi scosi. “M-am apucat de droguri la 16 ani, fiind influentată de prietenul meu si de gască. La început, n-am fost atrasă, dar până la urmă am fumat o tigară cu heroină, apoi încă una si tot asa. Îmi trebuia din ce în ce mai mult. Am încercat să mă las, pentru că slăbeam, nu mă mai duceam la scoală, nu mă mai îngrijeam, eram total schimbată. Nimeni nu stia ce se întâmplă cu mine”, povesteste A.M., de 17 ani, din Bucuresti.
A ajuns la Centrul Titan, s-a lăsat, a început să se ducă din nou la scoală. Ba chiar a luat evaluările cu note bune. Totul a fost însă în zadar. A.M. s-a reîntors în gască, unde o astepta prietenul ei pentru care ea era singura lui sursă de venit. A convins-o să se reapuce si a făcut-o. Din fericire, a avut tăria să o ia din nou de la capăt si să se întoarcă în spital pentru tratament. Acum are o lună si jumătate de când a renuntat la droguri.



Fuga din spital
În afară de faptul că în spitale nu există locuri suficiente si sectii speciale pentru toxicomani, aceia care sunt internati nu sunt bine supravegheati. Un caz foarte edificator este cel al lui GVD, un tânăr drogat care a părăsit Spitalul Judetean Buzău, fără aprobare, după ce medicii l-au scos din comă, în noaptea de 31 martie - 1 aprilie. GVD, în vârstă de 24 ani, fusese internat în aceeasi noapte în urma unor dureri acute de cap, el declarând medicilor că, de aproape doi ani, este consumator de Extasy. Organele de Politie au declansat actiunea de urmărire, întrucât tânărul este dat dispărut de la domiciliu. Asemenea cazuri sunt extrem frecvente, mai ales că spitalele de boli psihice care adăpostesc si toxicomani nu sunt păzite. Traficantii de droguri pot intra nestingheriti în aceste unităti sanitare.



Poveste fara sfarsit
In scara unui bloc din Pantelimon, drogatii s-au adunat iar. Au reusit sa vanda un casetofon de masina furat si au facut rost de patru bile. Cel care ii aproviziona fusese ridicat de politie cu o saptamana in urama. Omul a dat cateva telefoane, si a doua zi era din nou pe strada. Drogatii au in jur de 17 ani. Isi cauta unul altuia vena si isi aplica "tratamentul". Sunt deja in transa cand usa scarii se deschide. O femeie se intoarce obosita acasa dupa o zi de munca in fabrica. Trece grabita pe langa ei, dar nu e suficient de rapida. Un drogat a intepat-o in picior cu seringa pe care au folosit-o toti timp de doua luni. Poate nu se considera infractiune. Poate femeia nu va contacta HIV de la intepatura respectiva. Poate, poate, poate…





Confesiunile unui drogat

„Eu ma gandeam la dragostea mea, la literatura, de fapt in capul meu atunci era literatura, la muzica foarte marfa ce era in pub. Nu vroiam sa plec nicaieri, nu vroiam sa ma intorc nicaieri. Acelasi lucru probabil simteau si baietii, fiecare cufundat in linistea, visele lui. Simteam cum o rana mare incurabila s-a cicatrizat, a trecut, a amortit, dar mai simteam acum cicatricea si stiam ca nu poate dura mult, ca imediat pielea va plesni, va aparea iarasi sange, durere. Atat.
Mai tragi un fum, te simti O.K., mori de ras, desi, sinceri sa fim, nu-ti vei aminti maine nimic, absolut nimic. Dar asa e mai bine . Il vei mai privi o data, apoi inca o data, inca… inca… inca… Memoria e un starv, o vaca nebuna in agonie ce te scutura, te loveste de pereti. Mori, vaca! Sa facem acelasi lucru de o mie, un miliard de ori, daca ne place. Mai trag un fum si o iau de la capat. Un tunel intunecos, eu cu masina circul prin el. Din tunel vad doar peretii luminati de aproape de farurile masinii mele. Viteza, bucurie, culoare. Ce-mi trebuie altceva? Doar masina sa nu se opreasca niciodata. Sa intru si sa intru in acest tunel intunecat al mintii mele cu masina si sa fac lumina. In a cata zi a fost lumina? Nu conteaza.”



Despre Droguri
Tentatia de a ajunge la stari de euforie isi are radacina in timpuri de mult apuse, chiar pe vremea dacilor si a romanilor se fumau anumite ierburi cu efecte afrodisiace si halucinogene (canepa indiana).
Drogurile sunt substante artificiale create de oamenii de stiinta in anumite situatii limita. Cauzele au fost de regula razboaiele. Efectele drogurilor erau "benefice" pentru armatele diverselor popoare care trebuiau sa reziste in regim de razboi, de multe ori fara hrana si fara apa. Asa au luat nastere substantele excitante - droguri in forma primara. Tot razboaiele au dus la dezastre umane. Astfel, in secolul al XVII-lea s-a descoperit morfina, un medicament care calma durerile provocate de rani. Cu timpul s-a realizat ca morfina administrata in mod repetat duce foarte repede la dependenta fizica si psihica. S-a cautat un inlocuitor si prin derivarea morfinei cu opium-ul s-a descoperit heroina, care intial se credea ca nu da dependenta asa de mare ca morfina. In realitate, dependenta de heroina este de sapte ori mai mare decat cea de morfina.

Dupa primul razboi mondial, aceste substante au inceput sa fie consumate in toata lumea. Pana la sfarsitul anilor '30, ele erau legale. Comercializarea lor, in timp, a dus la profituri enorme scoase in afara legii, drogurile au devenit o sursa inestimabila pentru piata neagra. Flagelul comertului ilicit de stupefiante pornit din America de Sud si Orientul Mijlociu a cuprins intreaga planeta.

Romania, prin asezarea sa geografica este tara de tranzit dinspre Orientul Mijlociu catre Europa de Vest. Ca orice tara de tranzit, in timp, a devenit si consumatoare. Fenomenul a luat amploare dupa dupa '89. In perioada '90-'96, cuiburile traficantilor si consumatorilor de droguri erau caminele studentesti. Apoi, vanzatorii de iluzii au dus standardul mortii albe si prin baruri, discoteci, case de tigani si chiar la colt de strada. Traficul de stupefiante a devenit cea mai rentabila afacere din Romania, castigandu-se astfel sume fabuloase.

Impactul a fost foarte mare in randul tinerilor care din curiozitate, teribilism sau solidaritate fata de anturaj, au inceput sa consume.

Fenomenul toxicomaniei ia amploare pe zi ce trece. Desi dependentii de droguri sunt considerati niste delicventi, ei sunt in realitate oameni bolnavi, ajunsi in stare de iresponsabilitate pentru faptele lor. Suferinzi, dispretuiti si marginalizati, se topesc incet, dar sigur. Se sting neintelesi de nimeni, sufletele lor zdrobite de durere, se zbat intre minciuna si adevar, intre zi si noapte. Pe ei nu-i poate ajuta nimeni. Nimeni in afara de Dumnezeu.



Infatisarea toxicomanului
Trupul unui toxicoman ajunge o epava infioratoare. Trupul acela pe care Dumnezeu l-a dat pentru a fi "templu al Duhului Sfant", devine batjocura diavolului, situatia respectiva e de plans. E de plans mai ales faptul ca noi, cei care pretindem ca suntem niste oameni normali, in loc sa ii compatimim, sa ii ajutam si sa ne rugam pentru ei, ii marginalizam, ba chiar mai mult decat atat, unii dintre noi le doresc moartea. Si atunci se naste o intrebare: "Se poate numi om, acela care doreste moartea fratelui sau?"

Nimic nu poate fi mai deprimant decat locuinta ori cateva haine si un pat cu asternuturi invechite si arse, cateva cuie batute in perete, unde candva erau asezate tablouri (vandute mai apoi), o atmosfera infiorator de apasatoare. Locuinta unui toxicoman este gura iadului - anti-camera mortii totale "unde viermele nu doarme... plansul si crasnirea dintilor".

Drogul este o capcana din care se iese cu greu, sau nu se iese niciodata, dar datoria noastra este sa-i intindem mana.

Organismul adolescentului sau tanarului care a consumat stupefiante are reactii diverse in functie de drogul administrat:
- halucinatie;
- somnolenta;
- ochi foarte rosii, pupile marite sau contractate;
- tras la fata, privire animalica;
- dezinteresul pentru viata sexuala sau, dimpotriva;
- neglijarea tinutei; grosolania in limbaj; plafonarea intelectuala, micsorarea capacitatii de gandire;
- nesiguranta in mers;
- atitudini de prostut, cu ras fara motiv;
- uita foarte repede;
- pofta de mancare, mai ales pentru dulciuri sau, dimpotriva, lipsa poftei de mancare;
- fumeaza foarte mult;
- indiferenta si detasare fata de cei din jur sau comportament agresiv;
- halucinatii auditive si vizuale;
- fantezie prodigioasa in crearea minciunilor: scopul - obtinerea de bani;
- cerere insistenta si progresiva de bani, acte antisociale: furt, talharii;
- tendinta de a masca faptul ca s-a drogat (injectarea in locuri ascunse; arderea cu tigara a locului injectat);
- dispretul fata de viata;
- nepasarea fata de eventualitatea mortii;
- dorinta incipienta de sinucidere;
- refuzul internarii in spital;
- cand accepta internarea, cauta modalitati de procurare a drogurilor.


Consumul periodic de stupefiante duce la aparitia tulburarilor respiratorii si a constipatiei, scaderea in greutate, iar la femei apare menstruatia neregulata. Din punct de vedere psihic pot aparea: anxietate, schimbari ale starii de spirit, paranoia, oboseala extrema, iritabilitate, depresie si insomnie grava, somn agitat si neodihnitor. Toxicomanii sfarsesc de regula prin sinucidere, supradoza, infarcte miocardice, accidente vasculare cerebrale, blocaj renal si ciroza hepatica.

Lipsa drogului produce stari de criza manifestate prin nervozitate excesiva, violenta, talharie si criminalitate. Aceasta este perioada de sevraj. In sevraj simptomele si intensitatea lor difera in functie de drogul administrat. Cel mai puternic sevraj apare la heroina si se manifeta prin: tremur puternic, dureri articulare si musculare, dureri abdominale insotite de simptome specifice starii de gripa (greata, varsaturi, febra, frisoane, transpiratii), neliniste si insomnie acuta. Readministrarea drogului readuce organismul intr-o stare de aparenta normalitate si aceasta dureaza doar cateva ore. Impresia ca drogul il salveaza pe toxicoman este o iluzie ieftina. Pentru a scapa cu adevarat de acest cosmar toxicomanului ii trebuie multa vointa si stapanire de sine, dar si mult ajutor si intelegere din partea celor apropiati. Intoarcerea unui toxicoman inseamna foarte mult. Un toxicoman scos din ghearele iadului se naste a doua oara.


Drama lui Alexandru
Intr-un cartier din plin centrul Bucurestiului traieste Alexandru, un baiat de 24 de ani, licentiat in drept si dependent de heroina.

Spitalul de Urgenta Floreasca - Sectia Toxicologie
In anul II de facultate a inceput calvarul. Alexandru povesteste:

"Sunt foarte timid. Poate si acesta a fost motivul pentru care am cazut in aceasta cursa.. Sunt singur la parinti. Ai mei mi-au oferit totul. La varsta de 19 ani mi-au cumparat masina... Pe ei i-am cunoscut in discoteca. Mi-au propus sa ii insotesc sa-si procure drogurile. Am acceptat... M-am apropiat de unul dintre ei. Lucra la circ. De multe ori isi pregateau drogurile la mine in masina... Viata mea se impartea in doua. Aveam doua cercuri de prieteni. Dimineata mergeam la facultate, dupa amiaza ma intalneam cu ei... Ma iertati. E a treia zi in care nu ma droghez si sunt cam agitat... 5-6 luni i-am insotit sa-si procure drogurile. Ii vedeam cum se injecteaza, vedeam efectele drogurilor in toate fazele. M-au indemnat de multe ori sa ma droghez, dar nu am acceptat... Mi-am pierdut serviciul. Mi-am nenorocit parintii... Am cheltuit o multime de bani. Sunt un om distrus... Nu mai am pe nimeni...Anul trecut Craciunul l-am petrecut in spital... Nu mai eu stiu cum... Dupa aceea am luat-o de la capat... Unul dintre ei avea apartament... Acolo ne intalneam toti... Nu vreau sa dau vina pe nimeni. Nu m-a luat nimeni cu forta. Ei mi-au propus, iar eu intrun final am acceptat. Mi-am zis ca va fi prima si ultima data. Nu am simtit mare lucru... Simteam psihic o anumita stare... Dupa 3-4 ore mi s-a facut rau. Aveam greturi, varsaturi, stare de somnolenta... Era totusi un rau diferit pe care nu-l pot descrie... Dupa prima doza am incercat sa ma indepartez cat de cat de ei. Dar asta nu a durat mult. Pentru asa-zisul prieten de care ma apropiasem am intrat din nou in mijlocul lor. Si de-aici a inceput tragedia... Acum cand va povestesc ma simt mai bine. Dependenta psihica s-a instalat destul de repede. Ma drogam pentru ca imi placea starea. Imi facusem si o asa-zisa prietena care se droga si ea bineinteles. Ma drogam si simteam ca sunt mai puternic. Citeam cursurile pana noaptea tarziu. Aveam vointa sa invat, dar nu retineam mai nimic.

Vreti sa ma ajutati? Am nevoie de prieteni adevarati! Mama si matusa sunt cadre medicale. Si-au dat seama ca ma droghez. M-au intrebat, iar eu am recunoscut. Din disperare, cred, ai mei au gresit foarte mult. Am simtit din partea lor un fel de repulsie. M-au facut sa ma simt strain. Daca m-ar fi inteles si i-ar fi simtit aproape, cred ca as fi renuntat la heroina. Dar ei au apelat la mijloace extreme. Mi-au facut o cura de dezintoxicare acasa. Mi-au angajat bodyguard pe care il plateau cu ora. Mi-au adus psihologi... Toate eforturile lor au fost insa in zadar... In anul III de facultate le spuneam ca daca nu-mi dau bani pentru heroina, nu ma pot duce la examene. Am ajuns pana acolo unde am obligat-o pe mama sa-mi cumpere doza. Inainte de examene ma injectam. Nu mai avea ce sa-mi faca. Numai matusa mea, saraca, se ruga pentru mine si o indemna pe mama sa mearga la biserica.

Le-am incercat pe toate: dezintoxicare, psiho-terapie, am fost in libertate, dar am avut si paza. Toate acestea s-au dovedit a fi doar esecuri. Daca ma insotiti, eu merg si astazi sa ma spovedesc... Eu zic ca nu mai simt nevoia sa ma droghez, dar ceva din interior ma macina. Acest ceva, in libertate, cred ca m-ar duce la consumul de heroina. Vreau sa scap de nelinistea asta care ma duce pe un drum gresit... Vedeti dvs., m-ati ascultat. Astazi, sigur ma voi simti mai bine. Dar plecati, si eu raman cu suferinta..."




De ce se drogheaza tinerii?
Motivele pentru care un tânăr ajunge să se drogheze, sunt nenumărate. Unii se droghează din curiozitate, alţii din mândrie, alţii din deznădejde, sau din dorinţa de a experimenta ceva nou. Îngrijorator este faptul că, indiferent pe ce cale, o data ajunşi la consumul de droguri, drum de întoarcere nu prea există. Chiar medicii care lucrează in centrele de toxicologie recunosc faptul că: "noi îi salvăm pe moment, dar ajunşi în libertate, marea majoritate o iau de la capăt. Implicarea bisericii in aceste situaţii ne-ar fi de un real folos...".

Categoria celor care ajung să folosească drogurile din deznădejde, este destul de numeroasă. Nemulţumiţi de ceea ce le oferă lumea aceasta, vor să evadeze. Şi atunci aleg această cale extremă găsind în ea un refugiu. Un refugiu cu final sinistru. Un cerc vicios din care nu mai pot ieşi uşor, sau nu mai pot ieşi niciodată.

Cei care devin consumatori de droguri din dorinţa de a experimenta ceva nou, sunt de regulă "copiii de bani-gata". Tentaţia este mare mai ales atunci când situaţia materială este foarte bună.

O cifră neoficiala, care circulă prin culisele centrelor de toxicologie, spune că ar fi în jur de 40 mii de toxicomani declaraţi numai in Bucureşti. Cifra este înspăimântătoare şi ar trebui să ne dea de gândit. Numai la Spitalul nr. 9, Secţia Psihiatrie-Toxicologie se fac peste 1.000 de internări pe an. Îngrijorator este faptul că sunt familii pentru care drogul a devenit "specialitatea casei".


--------------------
Welcome to the jungle
Go to the top of the page
 
+Quote Post

Reply to this topicStart new topic

 



RSS Versiune Text-Only Data este acum: 29 March 2024 - 02:44 AM
Ceaiuri Medicinale Haine Dama Designer Roman