Stomacul nu este primordial in relatia cu D-zei, ci Inima. Dar..

... problema este ca Postul se leaga de Stomac numai in simplificarea morala a postului, postul vulgarizat, cind e fapt trebuie sa fie un Post al poftelor trupesti, al posftelor lumesti si al poftelor sufletesti si al cautarii lui D-zeu. Daca nu tii acest fel de Post, nu e bine... deoarece Corpul Somatic si Lumea in care se afla inglodat vor sta in calea gasirii lui D-zeu.

Ca nu postesti acum, este ok cit timp n-o faci prin complacere in lumesc. Va veni si vremea ta si atunci vei afla si alte criterii de manifestare trupeasca si spirituala. Important este sa nu stagnezi, indiferent unde te gasesti.

Eu postesc, dar este alegerea mea, si nici nu mi-ar trece prin gind sa ti-o impun si tie. Postesc acum dar postesc in general, zi de zi, trupeste nu maninc nimic pina la apusul soarelui, miercurea si vinerea post negru, uneori si lunea, nu maninc carne de fel, incerc sa nu exagerez cu nimic, sufleteste nu ma implic in cele lumesti, nu am... televizor! si nu-mi lipseste de fel, ma rog ultimul gind inainte de culcare si primul inainte de trezire, uneori si intre ele in somn, in timpul zilei mereu, duminica nu merg la cumparaturi si nici la petreceri, o tratez ca pe ziua Domnului, etc. Este o alegere, asa ma simt eu bine, imi aduce putere, bucurie si inaltare, cine vine cu mine este binevenit, cine nu vine cu mine, este tot binevenit daca are inima deschisa.

Sunt multe modalitati de postire sau nepostire. Eu le cunosc pe amindoua, pot sa-mi fac o parere. Tu nu-ti poti face pentru ca nu cunoasti postirea, deci trebuie sa asculti la altii. Sfatul meu, cauta sa afli singur... si apoi ia o decizie!

Draga Edinide,

Asta ca Apostolii nu aveau nevoie sa posteasca e scorneala ta nu-i asa?
La Marcu 9 este urmatorul episod:
17 ªi I-a rãspuns Lui unul din mulþime: Învãþãtorule, am adus la Tine pe fiul meu, care are duh mut.
18 ªi oriunde-l apucã, îl aruncã la pãmânt ºi face spume la gurã ºi scrâºneºte din dinþi ºi înþepeneºte. ªi am zis ucenicilor Tãi sã-l alunge, dar ei n-au putut.
.....
28 Iar dupã ce a intrat în casã, ucenicii Lui L-au întrebat, de o parte: Pentru ce noi n-am putut sã-l izgonim?
29 El le-a zis: Acest neam de demoni cu nimic nu poate ieºi, decât numai cu rugãciune ºi cu post.
Tot mai zici ca nu aveau nevoie de post, chiar daca "Mirele era cu ei"?

Te impiedici de cuvinte... Sigur ca nu aveau de ce posti, avindu-l pe El cu ei. Tu faci o deductie logica din textul selectat, dar ignori afirmatia directa: De ce noi si Fariseii postim des, iar ucenicii Tai nu postesc deloc? Vezi ca nu posteau, doar asa scrie acolo. Iar Isus stia ce nevoi aveau ei si ce le putea oferi: Se pot jeli nuntasii cita vreme este mirele cu ei? Daca nepostirea ar fi fost strimba, Isus ar fi indreptat-o.

Apostolii au avut de la Isus mai mult decit noi putem avea de la Post, dar nu au fost desavirsiti. Multe din ce i-a invatat, nu le-au inteles. Altele din ce i-a invatat, nu le-au urmat. Multi nu L-au mai urmat cu totul, neputind digera tot ce le-a dat. De teama omului, Petru s-a dezis de El. Tomas nu a crezut pina n-a vazut, dar nu era singurul, numai ca e singurul care a recunoscut.etc., nedesavirsirea noastra.

Tu deduci ca nu au scos Drcl pentru ca nu postit. Poate pentru ca nu s-au rugat cum trebuie... Poate de amindoua... Dar daca Isus spune ca nu e vremea de jelit, nu a fost vremea de jelit, orice deductie ai face.

Prezenta lui Isus era deasupra Postului. Prezenta lui Isus este inca deasupra Postului. Daca Isus este cu tine, acum, poti sa-ti intrerupi postirea linistit...

Draga Edinide,

Nu eu ma impiedic de cuvinte, ci tu te incurci in ale tale... Tu ai afirmat ca Apostolii nu aveau nevoie de post, iar eu ti-am adus exemplul concret in care Iisus confirma esecul lor, tocmai prin lipsa rugaciunii si a postului, chiar daca Mirele era cu ei...
Practic eu am obiectat doar la afirmatia ta categorica:'nu aveau nevoie'.
Eu cred ca aveau nevoie, insa, fiindca Mirele era cu ei, 'li s-a ingaduit' sa nu posteasca...

Pai eu ce zic?! Ca nu posteau...

Asta daca asumi ca postul inseamna jelire, insa nu ai argument pentru asta... Pe cine a jelit Iisus cand postea 40 zile?
Lipsa veseliei nu inseamna automat jelire...

Nimeni nu a afirmat ca ar fi fost stramba, dar asta nu inseamna ca nu era necesara... Esecul lor dovedeste chiar acest lucru...

Cine a spus ca erau desavarsiti?!

Gresit... Nu eu deduc... Iisus spune clar asta...

Si asta e posibil, insa de postit nu posteau sigur, ori postirea e necesara. Iisus zice, nu eu...

Asta cu jelirea de unde o scoti in acest context? Tu postesi doar cand jelesti?

Bine, floricelele sunt frumoase, insa de ce nu vezi ca prezenta lui Iisus nu a inlocuit postirea in lupta lor?

Am cazut de acord ca Apostolii nu erau desavirsiti... nici la scoaterea Drcl-ului... poate nu-l scoteau nici cu mai multe rugaciuni... poate nici cu mai mult Post... poate, nu se puteau inca invrednici...

Acum, scopul Postului este sa dobindesti pe Fiul in Sine, la care nu cred ca vei argumenta. Fiul fiind acolo, intre ei, pe Pamint, ce nevoie aveau ei sa... posteasca?! Scopul Postului era in mijlocul lor, era in Inima lor, era in Simtirea lor, era in Gindurile lor, era in actiunile lor, chiar nedesavirsite, nu-ti este clar? De aceea vor avea nevoie sa posteasca mai tirziu, pentru ca Mirele va pleca dintre ei.

Vezi dar, nu sunt chiar numai floricele... Prezenta lui Isus era deasupra Postului.

Acest topic a fost editat de edinide: 29 Mar 2007, 08:15 AM

Edinide, reiau episodul de la Marcu 9, expus de Clopotel:
17 ªi I-a rãspuns Lui unul din mulþime: Învãþãtorule, am adus la Tine pe fiul meu, care are duh mut.
18 ªi oriunde-l apucã, îl aruncã la pãmânt ºi face spume la gurã ºi scrâºneºte din dinþi ºi înþepeneºte. ªi am zis ucenicilor Tãi sã-l alunge, dar ei n-au putut.
.....
28 Iar dupã ce a intrat în casã, ucenicii Lui L-au întrebat, de o parte: Pentru ce noi n-am putut sã-l izgonim?
29 El le-a zis: Acest neam de demoni cu nimic nu poate ieºi, decât numai cu rugãciune ºi cu post.
Nu poti sa zici ca nu aveau nevoie de post, chiar daca "Mirele era cu ei". Si eu cred ca aveau nevoie de post, dar le-a fost ingaduit sa nu posteasca, dat fiind ca urma o viata de asceza, sacrificii, pana la martiriu.

Pardon, "Iata, Eu sunt cu voi pana la sfarsitul veacurilor". Prin Impartasanie, te unesti in mod real cu Hristos, "Cel ce mananca Trupul Meu si bea Sangele meu ramane intru Mine si Eu intru el".
Cant timp Iisus era in lume, L-au avut langa ei, dar abia la Pogorarea Sfantului Duh L-au avut in inima, in cuget si in simtire. Abia atunci au dobandit intelepciunea, darul de a face minuni (dupa cum le-a spus Hristos, "Ba inca mai mari decat acestea le veti face"), le-a disparut frica si au propovaduit credinta crestina pana la moarte. L-au dobandit pe Iisus, dar dupa aceea au postit si s-au rugat si mai mult.

Intr-adevar, te contrazici: pe de o parte afirmi ca apostolii nu aveau nevoie de post, pt. ca Mirele era cu ei, pe de alta parte sustii ca si Iisus avea nevoi de post, fiind un simplu om.
Si eu consider ca Hristos nu avea nevoie de post, asa cum El personal nu a avut nevoie de taierea imprejur, de botez, dar a postit pt. a ne da noua un exemplu.

De taierea imprejur nimeni nu are nevoie, acesta este un Botez Trupesc irelevant pe Plan Spiritual: nu cu o taiere imprejur facuta de mana, respectiv [Tomas 53] Daca ar fi fost buna (taierea), tatal lor i-ar fi nascut deja circumciziati de la mama lor.

Daca despre circumcizie Isus nu putuse alege, despre Botez putea sa aleaga, si a ales, fiind botezat de Ioan, care desi i-a recunoscut intiietatea, tot L-a botezat cu Apa, si Isus s-a lasat botezat. Botezul Apei este un Botez Moral prin care te dezici de Pacate Lumesti, cum Ioan invata pe oameni. Isus nu avea Pacat, dar nu inseamna ca nu putea face legamint de dezicere de Pacat, cu sensul de "tot rupt de Pacat vreau sa traiesc in continuare". Din acest punct de vedere, Botezul Apei nu este lipsit de sens nici pentru Isus, ca o confirmare si continuare a Puritatii Lumesti.

Isus nu putea face gesturi gratuite deoarece ar fi fost fara semnificatie, si cazi astfel in sindromul Clopotel, Isus-Figurantul care face totul de ochii lumii, de deasupra noastra si nu din sinele nostru. Isus era si El o Fiinta Libera care putea alege, sa fie Sfint sau nu, cum a fost ispitit in desert, si cum a fost ispitit pina in ultima clipa: Tata, daca este cu putinta, departeaza de la Mine paharul acesta! Isus se ruga lui D-zeu, nu era D-zeu... El vorbea din Sinele Omului, avea puterea de a alege si a ales sa faca Voia Tatalui.

Un Isus care nu are nevoie sa faca ce a facut, nu mai este un Isus. Un Isus care nu poate alege Pacatul daca vrea, nu mai este o Fiinta Libera ci o Marioneta Cereasca. Un Isus cu totul predestinat, fara posibilitate alegere, nu are semnificatie pentru noi, El ar merge in virtutea inertiei destinului. Tocmai aici este puterea lui Isus, faptul ca putea alege, cum si noi putem, si a ales Binele in locul Raului, a desfacut Pomul Cunoasterii. Acesta este Isus care are relevanta, cel care poate cadea daca nu merge pe Cale, dar alege Inaltarea in fatza Caderii, care poate alege Bogatiile Lumii dar le respinge, care isi poate salva Viata Somatica dar o refuza, care poate uri dar alege a iubi...

De aceea Isus a avut nevoie sa posteasca, deoarece numai dupa post i s-au aratat Ispitele Lumii pe care astfel le-a invins pentru totdeauna, nu gratuit de la D-zeu, ci prin suferinta si sacrificiu. Isus nu a ridicat Pacatul Lumii cu nonsalanta, ci l-a ridicat prin Sine, prin durere, prin ezitare, prin indoiala, prin suferinta, prin Om! Isus nu a ridicat Pacatul Lumii cu macaraua impersonala, ci prin Om! Nu l-a ridica in gluma, ci cu durere. Nu atrecut prin Viata Somatica ca un spectator, ci ca un participant, a insetat, a flaminzit, a singerat, a suferit, s-a zbatut, a plins etc. Acesta este Fiul Omului, de la D-zeu intrupat, si nu D-zeu cum Dogma sustine.

Mda, i sa incredintat prin Duhul Sfint unui povestitor oarecare sa scrie o evanghelie... O parte din cuvintele lui sunt la bascalie, nu au nici o legatura cu Duhul Sfint !? Hai sa fim seriosi ! Ne spui tu ca sunt folclor cind Iisus spune ca cuvintele lui nu vor trece in veci!
Revenind la subiectul de discutie... iti reamintesc ce spune Sf. Pavel:
15 Ca unor înþelepþi vã vorbesc. Judecaþi voi ce vã spun.
16 Paharul binecuvântãrii, pe care-l binecuvântãm, nu este, oare, împãrtãºirea cu sângele lui Hristos? Pâinea pe care o frângem nu este, oare, împãrtãºirea cu trupul lui Hristos?
17 Cã o pâine, un trup, suntem cei mulþi; cãci toþi ne împãrtãºim dintr-o pâine.

iar Ioan:
53 ªi le-a zis Iisus: Adevãrat, adevãrat zic vouã, dacã nu veþi mânca trupul Fiului Omului ºi nu veþi bea sângele Lui, nu veþi avea viaþã în voi.
54 Cel ce mãnâncã trupul Meu ºi bea sângele Meu are viaþã veºnicã, ºi Eu îl voi învia în ziua cea de apoi.
55 Trupul este adevãratã mâncare ºi sângele Meu, adevãratã bãuturã.
56 Cel ce mãnâncã trupul Meu ºi bea sângele Meu rãmâne întru Mine ºi Eu întru el.

Iisus a explicat despre ce trup e vorba, nu mai insist. Doream doar sa arat ce usor treci peste lucrurile care nu iti sustin perspectiva "pur spiritualizata". Este instituita o taina si nu o putem trece usor cu vederea.

E un singur Duh Sfint. Unii se socotesc insa mai destepti ca El dar nu incetaza sa se numeasca crestini. Asa apar concluziile false si lupta de a le implini ca una a "adevarului si dreptatii", a dezrobirii de "iluzie".
Imi pare rau, nu iti pot dezvalui chiar tot ce mi-a fost dat sa traiesc, cum anume vad eu Duhul in mod personal. In nici un caz pe un forum. Pare mai mult o ispitire, o incordare "a muschilor spirituali", hai sa vedem care pe care. Ne lamurim foarte bine daca pricepem ce au spus sfintii. Cita vreme avem neintelegeri si asupra scripturii, greu sa convenim lucruri profunde.
Fiecare duh incerca sa ridice ceva deasupra. Daca e ceva de la om se vede imediat. E relativ usor sa spui ca nu vrei decit binele. Insa in timp se vede ca dupa Iisus adevarul a fost in autoaparare nu in atac. Toate atacurile au trecut fara a ramine mare lucru dupa ele.


Despre natura lui Iisus, divino-umana suntem prea mici ca sa vorbim. Cum anume se impletesc ele, care cu ce a contribuit, ne cam depaseste. Si noi decelam greu ce e de la mama si ce e de la tata in noi. Scopul nostru nu e teoretizarea ci implinirea poruncilor. Prima e iubirea, iar a pune intelepciunea inaintea ei inseamna totusi o ratare si o tradare.
Iisus a suferit ca om chiar si moartea, ca Dumnezeu insa a invins-o. Iar singura noastra scapare sigura este prin aceasta poarta pe care Dumnezeu a strecurat-o in sinul mortii oferindu-se ei pe Sine, nemuritorul.
Cine suntem noi sa judecam? Putem doar raspunde la intrebarea simpla: Este sau nu Iisus Dumnezeul, mintuitorul nostru?

Acest topic a fost editat de IoanV: 29 Mar 2007, 11:08 PM

Vorbeam de talentul de povestitor al lui Luca, asemuindu-l ce Creanga, povestitori nativi... nu neaparat derogativ... Apoi, Luca nu a scris Evanghelia de la el, cum a facut de exemplu Ioan, ci a scris-o din relatari, de la mina a doua, cercetind fapte si punindu-le impreuna prin talentul lui.

Practic, Canonul a selectionat numai DOUA evanghelii scrise, Matei si Marcu sunt numai una, merg mina in mina, Luca este o culegere folclorica, iar Ioan este original. Deci, in Canon sunt numai DOUA evanghelii ramase din cercul lui Isus, Matei-Marcu si Ioan. Plus ca acestea nu sunt sinoptice intre ele...

Ciudat, pentru ca in primele secole existau ZECI si SUTE de manuscrise in circulatie... pina la Constantin. Apoi a inceput intunecimea, controlata prin guverne omenesti... culminata cu Inchizitia... teroarea Crestina...

Si bunul simt iti spune ca o Dogma propovaduita prin Teroare milenara este cel putin dubioasa, deoarece Adevarul nu are nevoie de soldati sau inchizitori... Minciuna, are!

53 ªi le-a zis Iisus: Adevãrat, adevãrat zic vouã, dacã nu veþi mânca trupul Fiului Omului ºi nu veþi bea sângele Lui, nu veþi avea viaþã în voi.
54 Cel ce mãnâncã trupul Meu ºi bea sângele Meu are viaþã veºnicã, ºi Eu îl voi învia în ziua cea de apoi.
55 Trupul este adevãratã mâncare ºi sângele Meu, adevãratã bãuturã.
56 Cel ce mãnâncã trupul Meu ºi bea sângele Meu rãmâne întru Mine ºi Eu întru el.

Ioan este preferatul meu... Nici pe departe nu poti spune ca aceasta este o pilda, un exemplu. Avem aici o parabola. Isus spune aceasta parabola dupa inmultirea piinilor, o spune ca opozitie la Piinea Stomacala care se inghite, ca opozitie la Mana Cereasca pe care Evreii o culesesera in pustie. Este o opozitie intre Piinea Stomacala si Piine D-zeiasca, intre Hrana Trupeasca si Hrana Sufleteasca.

Isus le spune modalitatea de granire: Cine vine la Mine, nu va flaminzi niciodata; Nu este nimic de inghitit aici, ci numai de venire la El. Voia Tatalui Meu este ca oricine vede pe Fiul, si crede in El, sa aiba viata vesnica Iar nu este nimic de inghiotit aici, pentru Mintuire. Apoi Isus continua: Eu sint Piinea vie, iarasi nimic de inghitit... Abia apoi merge un pas mai departe: piinea, pe care o voi da Eu, este trupul Meu, pe care il voi da pentru viata lumii.

Daca nu astepti ca Talantul sa fie o bucata de aur, nu te poti astepta nici sa-l mesteci pe Isus cu dintii... Daca trebuie sa tilcui Pilda Talantului pentru a o pricepe, atunci trebuie sa tilcui si Piinea Vietii. Daca nu iei Talantul ad-literam, nu poti lua nici Piinea Vietii ad-literam. Nu poti aplica la pagina N un principiu, si la pagina M un alt principiu...

Exista o singura cheie care deschide fiecare pagina din Evanghelie. Daca tu schimbi cheia din capitol in capitol, de la pagina in pagina, din verset in verset, nu ai cheia buna. Numarul cheilor poate fi egal cu numarul versetelor, dar nu este, ci este una singura, pe care trebuie s-o aplici din cap in coada.

Apoi Isus merge si mai departe: Adevarat, adevarat va spun, ca daca nu mincati trupul Fiului omului, si daca nu beti singele Lui, n-aveti viata in voi insiva. Sa nu crezi ca este invitatie la canibalism... Un mic indiciu da Isus in continuare: Dupa cum Tatal, care este viu, M-a trimis pe Mine, si Eu traiesc prin Tatal, tot asa, cine Ma maninca pe Mine, va trai si el prin Mine : Omul traieste prin Isus asemenea felului in care Isus traieste prin Tatal, iar Tatal nu-si canibalizeaza Fiul...

Apoi, la sfirsit: cine maninca piinea aceasta, va trai in veac Iata cum e vorba de Hrana Spirituala prin Isus, deoarece Hrana Trupeasca este spre Moarte, pe cind Hrana Spirituala este spre Viata.

Nici pe departe Isus nu vorbeste aici evidentul...

Dogma Ortodoxa a gasit o Solutie Materiala, o stim cu totii... Dogma Catolica, de aceeasi natura, dar diferita... Dogma Protestanta este o simpla simbolistica...

Si totusi, in aceste versete se gaseste Cheia Vietii Vesnice... O mica observatie: daca felul in care practici Euharistia este tilcuit corect, rezultatele trebuie sa fie vizibile inca din aceasta viata, de azi chiar... Daca ti se promite teoretic, pe Lumea Cealalta, nu lasa Cartea din mina pina nu o intelegi, deoarece esti tras pe sfoara.

Adevarat. Nu te lua gratuit dupa ce-ti spun eu, masoara-te pe tine insuti urmind Dogma, daca vezi evolutie catre D-zeu, cu un scop tangibil, urmeaz-o. Daca stagnezi, asemenea mileniilor si miliardelor, cauta in continuare...

Duhul este clamat de multi, dar trait de putini. Daca Omul incepe sa semene cu D-zeu, sa se modeleze dupa Chipul Creatorului, atunci Duhul este cu el, alta cale neexistind. Daca Omul arata Lumesc si actioneaza Lumesc, clamarea lui este goala de continut.

Adevarat. Dar daca nu vedem pe Isus crescind in noi zi de zi, daca nu-L vedem in Aproapele nostru, si daca nu-L vedem in nimeni de fapt, cu exceptia geniilor, atunci discutia se impune de la sine. Nu pti merge tacut pina pici in groapa. De aceea discutia nu e dezbatere teoretica ci este disperare practica...

Vorbeam cu un profesor de la Sibiu, preot in virsta, dupa o predica despre Iubire. In final l-am intrebat direct: ati ajuns la Iubirea Crestina, ca pe Sine? Raspunsul, suspinat, il stii si tu... Era in virsta, era preot, era profesor, era dedicat, avea in el bunatate, a trait o viata in mediul bisericesc, a educat alti preoti, a cautat, si totusi... Acesta este un mare semnal de alarma pentru noi toti.

Vezi dar, nu-mi lipsesc discutiile teoretice...

Atunci sa o scoatem din Dogma, pina devine evidenta, ca sa nu fie poticnire pentru milenii si pentru miliarde. Iar cind va fi evidenta, nu mai trebuie enuntata.

ok, poate alta data...

Acest topic a fost editat de edinide: 30 Mar 2007, 03:17 AM

Isus a spus aceea! Dacã vrei sã-L contrazici pe Domnul Dumnezeu, este treaba ta!
Aici îi dau dreptate lui edinide când spune cã "te împiedici de cuvinte".

Sa postim cu bucurie Vinerea asta, ne vedem Simbata...

Draga Emil,

Este irelevant cu ii dai tu dreptate, sau care ar fi explicatiile care ti se par bune sau mai bune...
Eu spus ce spune Biblia...
Nu-L contrazic cu nimic pe Iisus, ba din contra, afirm doar cuvintele Lui...
Tu nu esti de acord cu faptul ca Apostolii aveau nevoie de post... Tie ti se pare ca ma impiedic de cuvinte in timp ce tu nu le intelegi...
La Marcu 9 zice: 28 Iar dupã ce a intrat în casã, ucenicii Lui L-au întrebat, de o parte: Pentru ce noi n-am putut sã-l izgonim?
29 El le-a zis: Acest neam de demoni cu nimic nu poate ieºi, decât numai cu rugãciune ºi cu post.
Remarci de aici ca Sfintii Apostoli nu au putut sa izgoneasca demonii, chiar daca Mirele era cu ei?
Daca da, intelegi ca pentru izgonirea acelor demoni era obligatoriu (Iisus puncteaza: "cu nimic nu poate iesi, decat numai cu" rugaciunea si postul pe care iei nu-l tineau ca erau cu Mirele?
Apoi, Iisus justifica netinerea postului de catre ei:
19 ªi Iisus le-a zis: Pot, oare, prietenii mirelui sã posteascã cât timp este mirele cu ei? Câtã vreme au pe mire cu ei, nu pot sã posteascã. (Marcu 2)
Iar eu am afirmat:

Ca tot ai adus vorba de impiedicatul de cuvinte: tu confunzi a nu putea cu a nu avea nevoie?
De la Marcu 9 tu nu intelegi ca, de vreme ce nu au reusit sa scoata demonul pentru ca nu posteau, aveau nevoie de postire?

Pai, ei n-au putut face multe lucruri, ca si noi astazi, pt. ca erau slabi in credinta, indoielnici, nu posteau si nu se rugau suficient, sau deloc, chiar daca Iisus era cu ei, si-i invata cum sa se roage si cum sa posteasca, si chiar daca este cu noi si astazi.........

Petru si Zebedei au... adormit de oboseala, cind Isus se ruga pentru viata Lui, in gradina Getsimani...
Isus i-a trezit, avea nevoie de rugaciunea comuna, ei au adormit din nou: duhul, in adevar, este plin de rivna, dar carnea este neputincioasa
Si Petre se credea cel mai tare dintre Apostoli... voia sa moara cu Isus...

Isus a fost cu toti de-o potriva, dar nu fiecare L-a putut primi in aceeasi masura...

In ortodoxie nu li se promite teoretic decit celor ce se opresc la suprafata. Sf. Simeon Noul Teolog a spus-o, ca si alti sfinti, ca trebuie sa primesti Duhul Sfint inca din aceasta lume. Cine nu il primeste aici, nu poate avea multe sperante dincolo.
Deci si in privinta asta nu ai o cunoastere satisfacatoare. E f. simplu sa dai vina pe unul sau altul cind, de fapt, omul nu vrea sa gaseasca mintuirea. Meritul bisericii este de a ne aduce si cuvintele si tainele lasate de Iisus. Apropo, ai uitat sa "explici" cuvintele Sf. Pavel, cu referinta precisa la taina impartasaniei.

La români nu a fost niciodata teroare, altfel nu ar sta nimeni la biserica. Oamenii se duc insa cu drag acolo si fac sacrificii pentru ea pt. ca altfel nu simt sfintenia sarbatorilor. Mai nou vad ca tu practici teroarea. Arati dusmanul si incerci sa mobilizezi oamenii impotriva lui. Desi stii ca ceea ce e de la oameni moare, iar ce e de la Dumnezeu ramine.

Dupa o predica despre iubire nu prea are sens intrebarea. Din predica ai fi putut sa iti dai seama. Se poate insa si altfel, vazind ca nu ai realizat nivelul iubirii preotului, acesta ti-a raspuns dupa cum ai dorit sa auzi.

Dupa mine sunt mult mai simple semnele. Daca omul iubeste mai dezinteresat si renunta la mindria personala asociata unei bune imagini despre sine si pozitia lui pe calea mintuirii. Iti voi da si eu un exemplu: Intre un rom care din munca lui mai tine doi oameni mai slabi de minte, rude, pe linga ai sai, sotie si copii, si unul dintre noi, care vorbeste asa frumos, care crezi ca e mai bine vazut de Dumnezeu? Nu cel ce face faptele bunatatii? Noi ne amagim cu cunoasterea, cu "implinirile duhovnicesti" dar poate inima noastra e inca rece iar orgoliul imens. Duhul asta face, incalzeste inima, o infierbinta. Toata cunoasterea adunata din carti nu face cit citeva minute cind intr-adevar primesti Duhul. Sfintii au astfel de momente, unii chiar au taria de a-L chema sa ii incalzeasca si pe altii. Daca am simtit asta la ei, iti dai seama ca sunt "pretentios", si vreau de la interlocutor sa ma "incalzeasca" nu sa "ma raceasca". Am ascultat predici, conferinte, majoritatea de pe net, care chiar m-au incalzit, cred ca am mai spus asta. Dialogul nostru nu ma incalzeste poate pt. ca ne invirtim intr-o lume a judecatii, nu a iubirii. Iar daca asta te incalzeste poti sa iti spui ca eu sunt de vina si nu inteleg mesajul tau total dezinteresat. Ca e asa sau altfel, vom vedea.

Acest topic a fost editat de IoanV: 30 Mar 2007, 10:35 PM

Dinspre mine, discutia noastra nu este teoretica. Degeaba amintesti un sfint sau altul cind realitatea din jurul nostru numai sfinta nu este... Degeaba exista sfintenia in carte, daca nu exista in inimi. Degeaba este Duhul Sfint clamat zilnic in biserica, daca Omul este invatat sa astepte o minune exterioara si i se explica verbal despre Duhul...

Citez din Catehism Ortodox, semnat de "mitropolitul" Nicolae, capitolul Care Sunt Poruncile Bisericii: ... a asculta D-zeistile slujbe in tota duminica si sarbatoarea. Pentru un "mitropolit", Credinciosul este un spectator cuminte... care asculta azi... asculta miine... asculta de 1700 de ani... si va mai asculta inca 1700 de ani...

Degeaba il pomenesti pe Sf.Simeon cind in biserica este un "mitropolit" ales prin vot...

Mi-am dat seama, cum zici, altfel nu asi fi abordat discutia, dar daca intrebarea nu avea sens pentru mine, cum bine spui, poate si-a gasit un sens pentru Fratele meu...

Niciodata nu e prea tirziu sa te intrebi de proclami ceva sau implinesti ceva... de predai o teorie sau implinesti o practica... de vorbesti din Carte sau oferi din Inima...

El a mai intrat in problematica prestiintei versus predestinarii, cu referire la Isus si la sacrificiul Sau. Cuvinte intelepte, anulate toate prin deschiderea unei Inimi... dar nu ajunsese sa le anuleze... Ultima intrebare a fost: ce sperante mai avem noi, mirenii? Alte cuvinte intelepte au urmat...

Interesant punct de vedere, poti da detaliezi, eventual cu exemple?

Eu m-am apropiat de el fara retinere si cu caldura iar prezenta Aproapelui nu este pentru mine numai fizica. Anterior aveai cumva dreptate, de ce discutam evidentul? Pentru ca are insemnatate pentru cum s-a ajuns aici, care este perspectiva actuala si ce urmeaza in continuare.

Iubire omeneasca avea in el, bine intentionat era, sincer era de asemenea, dar era o sinceritate lumeasca si nu una cereasca, era o iubire personala la care ajunsese, dar nu una care se transforma in riuri de Apa Vie si-l cuprinde pe Aproapele.

Bunatatea fara de Implinire Duhovniceasca este buna, dar nu este Credinta, ci este doar Bunatate, pentru care nu ai nevoie de Isus, deoarece Bunatatea este in lume de la Adam incoace, precum si Rautatea.

Implinirea Duhovniceasca fara Bunatate, iar nu este Credinta, deoarece de exemplu Moise emana Lumina din el incit se temeau cei din jurul lui de el, dar nu l-a oprit de la fapte reprobabile.

Aici vine in existenta Isus, sa lege Implinirea Duhovniceasca de manifestarea ei in Lume, prin Aproapele, numita Credinta Crestina. Esenta Credintei Crestine este asa: Noi toti suntem Unul, multiplul comun fiind Isus. Aici ai atit Implinire Duhovniceasca cit si Bunatate exterioara pentru ca provine din contopirea interioara. Prin acest Isus, Bunatatea se rupe de Rautate, Rautatea iesind din existenta.

Bunatatea din Pomul Cunoasterii este buna, dar nu e suficienta. Suficienta este numai Bunatatea Credintei, Bunatatea Cereasca, prin care Pomul Binelui si Raului devine Pomul Binelui...

Sa nu spui ca in aceasta ecuatie intra si Popa de la amvon... Iar daca totusi intra, spune-mi si mie mai multe.

Ce spui tu trebuie sa creasca in tine zi de zi pina te cuprinde din crestet pina in talpi, pina sta cu tine zi si noapte, treaz sau adormit, acasa, la munca sau in biserica. Exista fluctuatii in viata aceasta, ca in tot ce tine de lume, dar tendinta trebuie sa fie ascendenta. De aceea propovaduirea cuvintului nu trebuie sa fie verbala...

Exista un element de judecata cum bine remarci, dar este legat de o institutie lumeasca care tine captivi pe cei multi. Nu este catre Aproapele, care este Sinele, ci catre ceea ce-l inrobeste. Aceasta este "raceala". Dar nu este exclusiva cu "inclazirea" deoarece nu au acelasi obiect de lucru...

Vom ajunge si la Pavel...

Pina la intilnirea cu Duhul e cale destul de lunga. Intii curatenia sufleteasca, bunavoire, credinta nestramutata. In exemplul pe care ti l-am dat cei doi raportau tot ce faceau la Dumnezeu, nu era o bunatate naturala ci o urmare si o buna intelegere a pildei lui Iisus. Iar aceasta este rezultatul invatarurilor transmise prin biserica.
Cred ca noi am mai discutat problema asta, si faptul ca trebuie sa existe dorinta omului de a se desavirsi. Iisus nu ne cheama la distractie ci sa ne luam crucea, de aceea prea putini accepta asta. Pina sa ajungi la ospatul credintei este ceva cale.
Nu ni se explica verbal ce este Duhul, ni se arata jertfa lui Iisus si ni se cere sa o urmam. Noi alegem daca facem asta sau nu.

Trec peste faptul ca ai luat o fraza din context. Sunt sigur ca erau si alte povete. Chiar si ascultarea are cel putin 2 sensuri. Iar nici macar ascultarea cu atentie nu o poti face. Ar fi un exercitiu f. bun pentru participanti daca ar fi atenti 2 ore doar la ce se spune acolo. Din pacate la multi ne fuge gindul si in alta parte. Dar cine are bunavointa poate afla mult mai multe, este si pe net cel putin o carte despre sfinta liturghie (in plus sunt preoti care explica acestea). Semnificatiile si profunzimea ei sunt mult mai adinci.

Am mai spus ca in ortodoxie pacea e de 4 ori mai importanta decit dreptatea. Pot sa iti dau un exemplu. Vi la mine si stiu ca m-ai judecat, mi-ai pus o eticheta. Imi dau seama din trei cuvinte si din directia in care bat intrebarile tale, poate chiar simt neincrederea, aerul superior pe care ti-l ei. La un preot in virsta asta e f. usor de obs. Stiu ca nu te pot convinge de dreptatea mea, ca tii prea mult la ideile tale (din mindrie, etc., nu conteaza). Ce solutie am? Sa stric pacea aratindu-ti ca poate te inseli? Sau sa iti raspund asa cum tu iti doresti, umilindu-ma, socotindu-ma neputincios si nevrednic sa te ajut. Adesea e de preferat a 2-a varianta. Este intoarcerea tacuta, nevazuta, si a celuilalt obraz.

Poate asta era cu adevarat, pate asta vedeai tu si el a inteles cum il privesti. Riurile nu curg "vizibil", sunt in alta dimensiune, poate credinciosii le primeau nu se stie...
O bariera inalta se pune atunci cind vezi si crezi ca e o lipsa la cineva. Intervine rationalul limitativ.... Totusi nu pot sa nu remarc cautarea, dorinta de intilnire cu experienta imediata a harului, la limita magicului. Ori asta nu e tocmai ce ofera ortodoxia. Sfintii ei nu dau spectacole.

Pai cum sa nu intre? Mii de apeluri face ca sa il urmam pe Iisus, ne spune saptaminal sau mai des cuvintele lui, se roaga pentru noi la slujba, ne indruma la spovedanie sa iesim din lumestile preocupari si sa cautam adevarul. Dar noi ii vedem doar lipsurile si punem judecata in fata. Nu spun ca preotii sunt sfinti. Ca oameni au si ei lipsurile lor. Dar isi asuma responsabilitati pe care noi (eu cel putin) nu indraznim sa ni le luam. Daca nu implinesc ce spune (nu neaparat ce face ), daca nu ma impartasesc din miinile lui cu trupul si singele lui Iisus, adio Duhul Sfint. Poate alt duh vine si mai usor, dar Duhul Sfint nu se lasa usor induplecat. E sfint si nu se amesteca cu rautatile si necuratia. Cu acestea avem mai mari probleme decit cu teologia ...

Inteleg ca me vezi inca inrobit si vrei sa ma salvezi de biserica. Si eu pot insa sa privesc lucrurile la fel in ceea ce te priveste.
Nu e institutie lumeasca decit pentru cei ce au doar ochi lumesti. Cine cauta dimensiunea spirituala (comunitatea spirituala a bisericii) o gaseste, ca nu lipseste. Pacat ca asa de multi se opresc la suprafata, cind e asa usor sa patrunzi dincolo de aparente. Sunt carti, sunt conferinte, resurse girla. Doar sa vrei, sa cauti cu adevarat sursa iubirii si a adevarului.
Dupa cum curge dialogul incep sa cred ca situatia e inversa. Poate tu esti un caz care in mod exceptional ai ajuns la Dumnezeu fara biserica, iar eu sunt cazul obisnuit, care ajunge prin ea, intelegind biserica in intregimea ei, cu comunitatea sfintilor cu tot.

Acest topic a fost editat de IoanV: 31 Mar 2007, 10:45 PM

Exact acesta este si sensul postului: jertfa. Sacrificarea patimilor, lasarea de-o parte a ego-ului, a mandriei, a judecatii, dobandirea curateniei, marirea credintei. In cele sapte saptamani de post ne luam crucea proprie, ne luptam cu pacatul (sau ar trebui) pana la Inviere.

Acest topic a fost editat de andra_v: 31 Mar 2007, 09:26 PM

Si atunci de ce e atat de usoara si plina de bucurie?

E usoara pt. cei care s-au purificat de patimi, au ajuns la dragoste, L-au dobandit pe Hristos in inima lor. Pt. noi cei mai multi, care nu ne-am eliberat de pacat, e (sau pare?) greu, cale lunga drum de fier.
Pana obtii curatenia, credinta nestramutata, bunavoirea despre care vorbea IoanV, treci prin vidul sufletesc, esti adeseori cuprins de tristete, indoiala, spleen, descurajare. Si, din cand in cand, putina bucurie, pt. a ne fortifica si a merge mai departe prin noroi in calatoria fara de sfarsit.
Iisus Hristos n-a afirmat niciodata ca la iubire ajungi usor, relaxat, fara efort. Dimpotriva, "In lume necazuri veti avea, dar indrazniti, Eu am biruit lumea". Atat necazuri materiale, cat si chinuri de ordin spiritual, vecine cu deznadejdea. Pana la invierea sufletului nostru mort.

Acest topic a fost editat de andra_v: 1 Apr 2007, 11:45 AM

Duhul Sfint ne ajuta daca vrem binele si credem pe Iisus. De aceea pare usoara. Dar el nu sta intotdeauna la noi, nu face toate in locul nostru, de aceea alteori ni se pare greu. Insa si opintirea noastra e buna ca ne intareste.

Esenta postului este probabil abtinerea de la tot ce inseamna ingropare in materialitate pentru fiinta. De la aranjamentul cochet al femeilor, care vor astfel sa arate mai bine ca "marfa" din lume, pina la gindurile ucigatoare de om din fiinta noastra.


Acest topic a fost editat de IoanV: 1 Apr 2007, 12:07 PM

tuturor celor care isi serbeaza astazi ziua omonastica!

am crezut si asta acum ceva vreme, dar acum nu mai cred asa.Duhul nu vine si pleaca,Duhul ramane in noi, cum Tatal este in noi, cum Fiul este in noi.El doar se mareste sau se micsoreaza in functie de "interesele" noastre lumesti sau spirituale.
Va dau ex.pe care mi l-a dat cineva:Duhul Sfant este ca o garsoniera pe care o ai de la inceput.Daca esti credincios si vrei sa-ti maresti duhul, implicit credinta si faptele, si dragostea de aproapele si tot ceea ce tine de duh si de Dumnezeu, daca vrei sfintire, vei adauga garsonierii tale, inca o camera, si inca una, mai cumperi si etaju` de dedesubt,si pe cel de deasupra, si pana la urma tot blocul, nu te poti mutumi cu putin, trebuie sa tot cresti.Iisus te-nvata cum sa faci asta!


Daca postul este negru, iau un ex.,este un post de tot ce tine de trup, este un post inaltator, un dialog permanent cu Dumnezeu.Cand pe Iisus l-ai primit in inima, El acolo va ramanea in veci,SLAVA LUI !>Este un post in care nu mananci, nu vorbesti, ca n-ai de ce si cui, tu esti ocupat, ai receptorul in mana , esti cu Dumnezeu, esti plin de Duhul Sfant, esti pornit pe cele sfinte,iti vine sa canti, creste inima in pieptul tau de bucurie, parca plutesti, parca esti paralel cu lumea inconjuratoare. Te rogi si vorbesti cu Dumnezeu, atat , nu poti face mai mult, ca esti plin de El, Christos TRAIESTE in tine,Duhul Sfant etse in tine, la maxim.

Cand nu esti asa , esti cu lumea, esti bolnav, esti cu nevoi, esti obosit, enervat, plictisit, n-ai pe Dumnezeu, ai pe El te stapaneste.Am mai spus, intentia lui este sa nu te intalnesti in veci cu Dumnezeu, sa nu-I slujesti Lui, sa nu fii copilul Lui, satraiesti dupa ureche, cum "vrea " muschii tai....


Iau o pauza ca iarasi ma cearta Clopotel ca sunt protestanta.


Ce ma intareste pe mine: postul negru, rugaciune, cantarea de lauda catre Dumnezeu.Va scriu o cantare ,care se canta des in biserica mea:

RIDICA-VOI OCHII MEI...

Ridica-voi ochii mei la ceruri
de unde va veni ajutorul meu,
ajutorul meu:de la Dumnezeu
Cel ce a facut cerul si pamantul.

Catre Domnul pasii mei voi duce
si Legea Lui va fi :indreptarea mea.
Doamne, Doamne, Doamne, Doamne,
glasul meu auzi , cand ma rog Tie.

Intru Tine eu mi-am pus nadejdea,
sa nu ma departezi de la Fata Ta!
Aleluia, aleluia,aleluia,
slava Tie, Doamne!

Cam astea le comparam si eu, dar cum spui, nu Duhul e nestatornic ci noi. Odata suntem cu Dumnezeu, altadata stringem cu lumea. De aceea pierdem contactul cu Duhul Sfint. Deci nu El pleaca ci noi "plecam pe coclauri" ...

Am "descoperit "acest post, acum 3 ani, si-mi place foarte mult.

Isaia 58


6. Nu ºtiþi voi postul care Îmi place? - zice Domnul. Rupeþi lanþurile nedreptãþii, dezlegaþi legãturile jugului, daþi drumul celor asupriþi ºi sfãrâmaþi jugul lor.
7. Împarte pâinea ta cu cel flãmând, adãposteºte în casã pe cel sãrman, pe cel gol îmbracã-l ºi nu te ascunde de cel de un neam cu tine.
8. Atunci lumina ta va rãsãri ca zorile ºi tãmãduirea ta se va grãbi. Dreptatea ta va merge înaintea ta, iar în urma ta slava lui Dumnezeu.
9. Atunci vei striga ºi Domnul te va auzi; la strigãtul tãu El va zice: Iatã-mã! Dacã tu îndepãrtezi din mijlocul tãu asuprirea, ameninþarea cu mâna ºi cuvântul de cârtire,
10. Dacã dai pâinea ta celui flãmând ºi tu saturi sufletul amãrât, lumina ta va rãsãri în întuneric ºi bezna ta va fi ca miezul zilei.
11. Domnul te va cãlãuzi necontenit ºi în pustiu va sãtura sufletul tãu. El va da tãrie oaselor tale ºi vei fi ca o grãdinã adãpatã, ca un izvor de apã vie, care nu seacã niciodatã.
12. Pe vechile tale ruine se vor înãlþa clãdiri noi, vei ridica din nou temeliile strãbune ºi vei fi numit dregãtor de spãrturi ºi înnoitor de drumuri, ca þara sã poatã fi locuitã.
13. Dacã îþi vei opri piciorul tãu în ziua de odihnã ºi nu-þi vei mai vedea de treburile tale în ziua Mea cea sfântã, ci vei socoti ziua de odihnã ca desfãtare ºi vrednicã de cinste, ca sfinþitã de Domnul, ºi vei cinsti-o, fãrã sã mai umbli, fãrã sã te mai îndeletniceºti cu treburile tale ºi fãrã sã mai vorbeºti deºertãciuni,
14. Atunci vei afla desfãtarea ta în Domnul. Eu te voi purta în car de biruinþã pe culmile cele mai înalte ale þãrii ºi te voi bucura de moºtenirea tatãlui tãu Iacov, cãci gura Domnului a grãit acestea.



Deci, daca tii un post negru, mancarea ta ar trebui sa o dai celui sarac.Daca tii un post normal, ar trebui sa imparti mancarea ta cu cel sarac, si daca il iubesti pe Domnul tau din toata inima, ar trebui sa umbli numai ca sa-ti ajuti fratii mai saraci, si aflati in nevoi.

Domnul sa ne ajute tuturor !

Este un post adevãrat, dumnezeiesc.
Doar înfrânarea de la mâncare nu este suficientã în fata Domnului dacã nu este însotitã de ceea ce se spune la Isaia 58.

Pentru cei ce tin post dar si pentru ceilalti, o rugãminte: hai sã ne unim în rugãciune pentru ca Domnul nostru sã ne dea ceeea ce vine numai de la el... întelepciune. Inteligenta vine de la oameni prin educatie si autoeducatie dar întelepciunea vine numai si numai de la Dumnezeu. Hai sã ne rugãm pentru aceea!

Domnul sã ne ajute tuturor!

Asta incerc si eu sa spun pe fiecare topic: intelepciunea ne vine numai de la Dumnezeu.
Ai dreptate. Tb. sa rupem ceva din noi.