O alta noapte dintr-o mie (sau o prezentare conform cu realitatea a hip ? hopului)


Ieri, mergand pe strada m-am intalnit cu Ali Baba.
- Salut, salut! Chiar de tine voiam sa dau, imi zambi el enigmatic.
Auzind aceste spuse si cunoscandu-mi prietenul de ceva timp, am simtit cum ma cuprind fiorii. Stiam ca de mult timp Ali tot incerca sa reintre in opinia publica. Oamenii incepusera sa conteze extrem de mult pentru el, dupa aventura cu cei 40 de hoti din codru, si deseori imi plangea pe umar, dupa un pahar de vin, ca lumea incepe sa il uite. ?Oamenii cauta ? dragul meu ? cauta mereu! Iar eu raman pierdut in negura timpului, sclavul unei imagini eterne pe care incep sa o detest.? Asa suspina, dragul de el, si mai golea o sticla. Numai ca, la un moment dat, plictisul incepuse sa il cam macine si, pentru ca primise in dar o masinarie din care izvora muzica la o simpla atingere, s-a hotarat intr-o seara sa planga si pe un fond adecvat. Si atat i-a fost de-ajuns. ?O sa devin un inventator intr-ale artei sunetelor? ? imi comunica el, nu dupa mult timp, foarte mandru ca a reusit in sfarsit sa gaseasca o preocupare ce ii dadea sansa unei noi glorii.
Asa ca, ultima oara cand imi calcase pragul imi demonstrase ca muzica nu mai are nevoie de tonalitate si ca mai bine am renunta definitiv la serviciile acesteia. Cum eu nu ii acceptasem ideile, Ali a plecat furios, cu gand sa se imbete si incurcand taxiul cu avionul, a nimerit in bratele unui oarecare Schönberg. Acesta, compozitor de meserie, ce isi incarca la randu-i inspiratia cu magice licori, l-a ascultat pe bietul napastuit si s-a aratat foarte receptiv la ideile sale. Ajungand acasa linistit, a scris un articol, o piesa, si a doua zi era faimos spre disperarea amicului meu care isi vedea visul spulberat.
Dar, m-am luat cu vorba. Sa va povestesc ce s-a intamplat mai departe, dupa intamplatoarea intalnire. In ziua in care ne-am asezat la masa tratativelor, cu un cocteil in fata, l-am pus impaciuitor sa imi destainuiasca noile sale idei.
- Dragul meu, incepu el, dupa cum stii, imi place sa calatoresc. Asa ca, acum ceva vreme am tras o fuga pana aici aproape la niste indigeni. Eee, ma cam plictiseam eu pe acolo si tocmai vroiam sa plec, cand imi atrase atentia glasul unui tanar. Vreau sa iti spun ca, de cand cu Schönberg sunt foarte atent la ceea ce se cheama muzica si imi pretuiesc ideile cum se cuvine, si astfel am stat si am ascultat.
Din cate mi-am dat eu seama, cel care canta era destul de suparat. Batea ritmul pe un fel de toba si spunea cuvinte fara melodie, urmarind doar duratele pe care le insiruia pe membrana. Cand suferinta se accentua, crestea intensitatea cu care erau rostite versurile, si in ritm exista de asemenea o anumita schimbare. Tanarul era foarte talentat si, din cate mi-am dat seama, varia in versuri obiectele supararii sale, mergand de la idei de dragoste eterna pana la chestiuni de oranduire tribala. Ce sa iti mai explic asa ceva nu mai ascultasem, cat sunt eu de Ali Baba. Hehe, dar sa nu iti spun cum mi ti-i scarmana pe sefi! Cat ma plimbasem io pe-acolo, 2-3 ore, imi fusesera de ajuns ca sa prind cateva injuraturi de-ale tribului si crede-ma ca el n-a ratat una.
Trebuia sa plec, asa ca i-am facut tanarului un dar si m-am suit in taxi. Pe drum, ma tot gandeam la el si pe masura ce taxiul mergea imi dadeam seama ca asta e o chestie geniala si ca nu trebuie pierduta. Dupa cum iti spuneam, efectul ce lua nastere din aceasta combinatie era de neconceput.
Dupa ce am analizat situatia si m-am tot gandit daca asta era muzica sau nu am concluzionat: da !
- Poftim ? l-am intrebat eu deja cu o compresa pe cap si paharul golit.
- Da, adica este si nu este in acelasi timp muzica. Cum sa-ti explic? Imagineaza-ti o varianta simplificata a liedului in care primeaza ritmul, domnia sa. Pe langa asta, tipul nu statea deloc pe loc si melisma in jurul sunetului si urca sau cobora dupa cum ii era durerea, in crestere sau din contra, descrestere. Nu-i fenomenal?
- Mda, sigur, tot ce se poate, i-am raspuns eu dorindu-ma calm si lucid ca intotdeauna. Dar, nu pot sa ma pronunt pana nu aud, nu-i asa? N-ai putea sa imi exemplifici?
Cand l-am rugat aceasta, uitasem ca nu are nici cea mai mica urma de talent in el. Degeaba luase el ore de canto cu Pasarea Ibis, unde nu e loc ? vorba aceea ? nu incape. Si pacat de el ca daca il chema la timp pe Aladin poate mai rezolvau cate ceva? Impresia a fost dezolanta. Iar parerile mele traditionaliste nu se potriveau nici ele tocmai perfect cu ideea lui. Am incercat deseori sa ii explic bunului meu prieten acestea dar nu intelege. Spune ca vine cu hotii si face revolutie si ca neam de neamul meu n-o sa mai spuna asemenea cuvinte inhibatoare.
- Ei, ce zici? Ne asociem? Facem o formatie? Imi cunosti desigur posibilitatile materiale, si stii ca ii am aproape inca pe cei 40 desi a trecut aproape un mileniu. Pestera inca n-a istovit nici ea, cu toate ca a suportat cheltuielile nemtilor in razboiul actual si o sa le suporte si pe ale americanilor cand o sa intre ben Laden in Turnuri.
- Ce? Chiar o sa intre? Pe asta n-o stiam. Ti-a spus-o tot Allah?
- Da, desigur. Cine altul? De altfel daca o sa ne lansam, muzica noastra o sa se cheme ?a lui Allah? asa macar sa ii fiu recunoscator.
Stateam pe scaun si il ascultam. Vedeam cum se infierbanta si cum imi asteapta cu nerabdare raspunsul. Ce pacat ca trebuia sa il dezamagesc!
- Dar, eu nu vreau?mie nu imi place ideea ta, mie imi place Mozart?
- Cum? Nu vrei sa ne asociem? Nu vrei sa cantam viata?
- Nu?cu jumatate de gura.
- Sa vorbim despre fidelitate?
- Ba?
- Stiam eu ca esti un incuiat si ca nu esti in stare sa intelegi inovatia. Ma duc sa ma imbat ca data trecuta?poate, cine stie?
- Vai, nu, te rog?
- Ce-ti pasa? Imi distrugi cariera. De cand cu povestea aia stupida cu codrul, n-am mai facut nimic pentru omenire si incepe sa ma uite. De ce nu vrei sa devin si eu un star al muzicii? Te las?
Ali a plecat. Reintors in singuratatea mea m-am mai gandit la raspunsul pe care i-l dadusem. Acum mi se parea prea dur si incepusem sa am remuscari. Dar nu, era imposibil ! Eu, o personalitate, un simbol al stapanirii de sine si al demnitatii nu ma puteam cobori la acest nivel. Din partea mea ? oamenii valorau foarte putin si asta doar din perspectiva posibilitatii disparitiei lor si a aparitiei unei noi rase?Hmmm, asta e alta poveste insa si, daca Ali Baba nu ma va da de gol, identitatea mea v-ar ramane ascunsa. Sa va spun insa mai departe, ce s-a intamplat.
Dupa cateva zile, am auzit la radio un nou interpret. Ce canta el semana cu ce imi descrisese prietenul meu. Dar nu eram inca sigur. Dupa o saptamana, toata lumea vuia. Ba au ajuns chiar si in tara unde imi cautasem refugiul si de unde imi pregateam noile discursuri. Acum, ca s-a inventat si televizorul, ii si vad. Sunt unii Mafia si Parazitii, altul Deceneu, cine sa-i mai stie pe toti ?
Astazi, cand incercam sa imi revin cu un Beatles si sa gasesc vinovatul pentru acest dezastru mondial, suna telefonul. Era Ali.
- Sunt foarte suparat. Toata lumea canta, toata lumea danseaza, dar nimeni nu imi recunoaste drepturile. Muzica nici macar nu poarta numele pe care l-am vrut eu, nimic. Sunt un necunoscut, din nou.
- Bine, dar de ce?
- Nu stiu. M-am imbatat cand am plecat de la tine si?nu stiu. Trebuie sa gasesc insa repede o noua idee, ca daca nu, ma duc jos de tot. Tu nu ai nici una?
- Nu, dar o sa incep sa caut. Deocamdata pe internet?si am si eu o intrebare, ce i-ai facut tanarului aborigen cadou?
- Ce? Atunci, demult?
- Da, atunci?
- Nimic neobisnuit, un microfon?
- Si cu cine ai stat in bar dupa ce ai plecat de la mine?
- Cu unul ? Coolio?Aoleu de la el mi se trage. Nenorocitul, mi-a furat descoperirea! Ticalosul!
Cerurile mi se deschisesera din nou. Gasisem victima si eram sigur ca din toata incordarea ce se adunase in mine va iesi o cuvantare pe cinste. Voi obtine desigur, ca de obicei, un frumos numar de sinucideri.
- Ah, da! Bine Ali, o sa fii razbunat. Auzi, ce nume ? Coolio. Du-te, Ali, acum, du-te si lasa-ma sa imi compun predica!
- Ce spui tu, Zarathustra? (hm, acesta sunt eu intr-adevar).
- Ce-ai auzit. O sa scap oamenii de pedeapsa pe care ai aruncat-o asupra lor cu hip-hopul. Imi pregatesc deja noii supraoameni.
- Asa e, am uitat de aceasta vesnica preocupare a ta. Ce porcarie, niciodata nu fac nimic altceva decat sa lucrez pentru succesul altora, ca parca vad ca maine o sa iti apara iar poza in ziarul local. ?eu ma duc in codru, din nou?nu mi-e dat sa fiu vedeta?pacat?

Incheiere si crez filosofic : (In acest fel simplu sunt explicate o sumedenie de lucruri interesante. De exemplu ? unde traieste Zarathustra si cine canta inca hip-hop. Continuand, aplicand metode actuale sau antice, putem ajunge la cunoasterea adevarului suprem. Asta daca nu a venit Ali intre timp sa-l fure, sa fie al lui, ca nu-i mai ajunge povestea?ca sa fiu sigur am plecat dupa el?Aliiiiiii, ba !)