Care credeti ca este sursa raului in lume? ma refer la rau in general....acela de toate zilele si chiar acela din situatii de exceptie.
Ce face oamenii sa fie rai? Exista oameni mai predispusi ca altii sa faca rau?

Binele si raul sunt interpretari subiective ale omului... proiectii ale aceleiasi realitati transcendente. Omul intelege raul numai vazind binele si binele doar vazind raul. Intr-un anumit sens cele doua isi au sursa unul in celalalt.

Parerea mea!

Dualitatea de care vorbesti se refera la perceptie, nu la fenomen. Sigur ca intelegem boala mai bine cand suntem bolnavi, insa e clar ca boala este o situatie anormala, care se cere corectata. N-am auzit pe nimeni spunand: "Sunt bolnav, asa e normal". Nu, nu e normal. Sigur, exista si boli incurabile, dar asta nu le confera normalitate.

Nu cred ca raul este o forta independenta, ci mai mult e o absenta a binelui.

Acest topic a fost editat de Figaro: 23 Jan 2004, 03:32 PM

Buna intrebare Carmi...
Nu pot sa spun care este sursa raului... habar nu am...(nu vreau sa aduc in discutie partea cu religia)
Dar pentru ultima intrebare cred ca am ceva: da, cred ca unii oameni sunt mai predispusi fata de altii sa faca rau? posibil "materialul" din care e facuta natura umana. Este un amestec si se pare ca nu la toti oamenii ingredientele sunt in aceleasi cantitati...
Trebuie constatat ca binele si raul nu au aceeasi "valoare" pentru toti, adica despre un anumit lucru cativa vor spune ca e bine,iar altii vor spune ca e rau...
Dumnezeu stie ....!

Desigur. La fel cum exista si unii mai predispusi sa faca binele.

Ce ziceti de lipsa de empatie ca sursa a raului?

Sunt sceptic... s-au vazut si cazuri in care excesul de empatie a dus la rau.

In proportie de peste 90% ... si parerea mea.

Binele si raul sunt interpretari, perspective ... sunt un concept dualist.

Cu ajutorul lui gestionam relatiile cu lumea. Asta ni s-a transmis in timp.

Prima abordare in cunoastere este identificarea dualismelor, clasificarea in 2 clase, "alb" si "negru". Apoi realizam ca e si "gri", si avem 3 clase. Apoi ca sunt "nuante" de gri, adica cel putin 4 clase. Apoi ...

Taoistii au spus asta de mult.

Sursa raului nu poate fi decat ignoranta.

Desigur se poate vorbi si despre lipsa empatiei. Asta pt ca oamenii care empatizeaza dau dovada ca au un suflet treaz si atunci au si bun simt cat de cat.

Ce parere ai de oamenii care urasc? Consderi ca ura, ranchiuna, razbunarea pot fi genereatoare de rau? Parerea mea e ca uratesc sufletul.

Parerea mea e nu ca-l uratesc ci il ingropa, adica il "scot din circuit."

Din nefericre. Insa problema e ca deseori ne trezim - fie fortat, fie fara voia noastra - ca impartim oamenii in urati si destepti, buni si rai, antipatici si simpatici, prosti sau destepti etc. Nu cumva asta e o sursa a raului?

Sau in eretici si dreptcredinciosi.

Raul exista pt a pune in evidenta Binele.
Sursa Binelui este dragostea , deci sursa raului este ura.

Pentru ca se tot vorbeste in cel mai pur spirit dialectic despre BINE-RAU, CALD-RECE, PLUS-MINUS etc., as incerca sa punctez o diferenta capitala intre filozofia orientala de tip Yin-Yang la care - inconstient sau voit -va raliati si filozofia crestina: In filozofia orientala, binele si raul se intrepatrund si se transforma mereu unul in celalalt, in timp ce in crestinism binele si raul coexista, dar nu se intrepatrund...

A pune semnul egal intre Dumnezeu si Satan cred ca este o greseala. Pt. ca dialectica/principiul binar functioneaza numai in mintile noastre slabe; in realitate, principiul dupa care functioneaza lucrurile este cel tertiar .. iar Satan, prin raul pe care il produce continuu, nu reuseste decat sa contribuie la o mai mare extindere a Binelui.

@Figaro: ai remarcat cu exactitate un lucru pe care l-am scris si eu aici mai demult. Diferentierea este atribut satanic.
Spune asta insa "credinciosilor" care se aricesc pe aici unii la altii

@gio19ro: Nu iti doresc sa vezi ce inseamna raul facut cu cunoastere. Dar ai dreptate. Mentinerea oamenilor in ignoranta este o garantie ca acestia vor accepta raul. Ce parere au sfiintiile lor care ne impartasesc cunoastere exoterica "any given sunday"?

Doar mintea si inteligenta omeneasca

Sorin.

Sau intelege bine si raul prin comparatii. Odata am intrebat pe cineva de ce consider pisica foarte frumoasa iar hipopotamul urat din cale afara. Iar raspunsul a fost ca am ajuns la concluzia asta prin comparatii.

Dupa umila mea parere cred ca cine aduce explicatia cu Satana greseste. As vrea sa vad ce argumente aduce interlocutorul/toarea respectiv(a) in afara de Bibliuta aia prafuita.
Raul nu exista e doar o conceptie umana legata de relatiile noastre interpersonale.
De exemplu cand spuneti "lume" imi puteti arata si mie Raul asta in univers? )
Iar o cauza principala a "raului" este stadiul de animal biped al multora din semenii nostri.

Raul si binele sunt doua fatele ale aceleiasi monezi: perceptia umana. Ele nu exista independent de perceptia noastra. Fiecare percepe binele si raul dupa propriul sistem de valori si de norme. Sistemele de valori si norme ale majoritatii au fost generalizate pentru a da o definitie celor doi termeni, pentru a impune o lege morala, pentru a impune niste conditionari.

Adevarat grait-ai. De patrupezii care uita sa mai inceapa cu "umila mea parere" si asertiunile despre diverse diminutive prafuite au ba, ce sa mai vorbim .. Ain't worth it

Singura sursa a raului e PROSTIA OMENEASCA.

DA. Pe cat e un om mai prost pe atat face mai mult rau.

Nu cred ca prostia e sursa raului. Au existat genii barbare si de o rautate animalica. Ei nu au fost prosti.
Sa aiba raul o sursa? Eu chiar nu stiu una. Orice as spune, ma contrazic imediat cu un alt exemplu.

Vroiam sa va intreb: Unde este sursa asta pe care o cautam? In psihic sau in fizic? ; Care dintre cele doua primeaza?

Sursa raului este sufletul inveninat caruia i s-a facut rau de un alt suflet care la randu-i a fost ranit. Si acum ma gandesc... si primul suflet cum a fost ranit?

Ce-a fost mai intai... oul sau gaina?

Si totusi..care este esenta raului uman?
Teoretic ne nastem toti la fel..
Cand este momentul separarii in buni si rai? In copilarie? La maturitate? Este ceva transmis genetic sau influenta mediului si a educatiei?

Sursa principala a raului dupa parerea mea este avutia si dorinta de imbogatire in general. Ele ne fac sa ne calcam in picioare semenii si sa uitam de multe din regulile societatii.

Ai dreptate, menthore', dar crezi ca daca am fi cu toti la acelasi nivel de avutie, am fi mai buni unii cu altii ? Eu maresc sfera si spun ca sursa principala a raului este dorinta de a fi superiori celorlalti, intr-un fel sau altul : prin bogatie, prin desteptaciune, prin putere, etc

Acest topic a fost editat de Tear: 1 Mar 2004, 09:57 AM

Sunt intrebari grele.
Nu as lua in discutie acele rautati neintentionate, de genul o remarca, o vorba spusa fara intentia de a rani, dar care in anumite momente pot sa doara.
Rautatea poate fi intalnita atat la copii cat si adulti.
Uneori copiii pot fi mai cruzi decat adultii, pentru ca rautatea, la varste mici, nu este mascata, iar cel/cei care sunt "victimele" acestor porniri nu sunt pregatiti pentru a le infrunta, ca adultii.
Purtatorul unui banal aparat dentar, sau al ochelarilor, devine subiect al rautatii copiilor. In cazul in care vorbim de persoane cu "special needs", acestea sufera chiar de marginalizare totala.
Rautatea izvorata din invidie este intalnita si la varste mici. Incepand de la banalele cazuri in care se ajunge la distrugerea jucariilor, imbracamintei altora, pana la neacceptarea in microgrup.
Apar conflicte generate de gelozie (in familie, la gradinita sau scoala).
Piaget este unul dintre cei care au acordat o atentie deosebita psihologiei copilului.

In cazul adultilor, ceea ce numim rautate apare ca urmare a mai multor cauze: invidie, gelozie, dorinta de ascensiune, putere.
De cele mai multe ori se spune insa ca si viata inraieste.
Nu exclud insa nici lipsa de ocupatie, dar nici placerea de-a face rau fara motive reale, ce tine de patologic (ca doua extreme).
Gary S. Becker (pe langa multi altii) a analizat comportamentul uman, de la interactiunile sociale (crima/pedeapsa), pana la discriminarea rasiala.

Ca o concluzie, sursa raului - rautatea poate fi asociata mediul social, lipsei educatiei, poate fi patologica, poate fi transmisa genetic.

tear: iti dau dreptate total. eu m-am axat cu raspunsul pe o latura a problemei. da, in general lacomia este cea care provoaca cel mai mult rau, chit ca e vorba de lacomie pentru bani sau pentru orice altceva.

Specia umana e nascuta cu o balanta , balanta se inclina cu destinul fiecaruia . Pe fieacare taler al balantei se gasete binele sau raul . Daca tot timpul te ocupi doar cu subminarea adversarului devi o persoana luciferica , dar odata ce ajuti adversarul tu-i intinzi o capcana , iar el va intra in acea capcana si-l poti manipula foarte usor .

Sursa raului, ca si raul insasi, se gaseste doar in mintea noastra.Raul nu exista de sine statator in Univers , ci doar ca notiune stabilita de om pentru a clasifica anumite fenomene in functie de impactul lor asupra subiectului
Natura diferentiaza in rau si bine?Sigur ca nu.Exista doar actiuni, si noi vrem neaparat sa le putem eticheta pe toate conform unor concepte rigide si prea nepotrivite in raport cu totalitatea obiectelor participante la respectivele actiuni.Ca dovada, raul si binele nu se pot defini precis, ci fiecare actiune necesita o clasificare conforma cu notiunile de morala a celui ce clasifica, nicidecum cu niste calitati universale si bine definite.
Separatia intre bine si rau provine atat din influente exterioare, dar si independent de acestea ca urmare a diferentierii intre efectele pe care diferitele fenomene le au asupra subiectului.

Gothmog

Si impactul asupra noastra in functie de ce e clasificat?

Poate fi natura morala?

Si totusi...chiar daca nu pot fi identificate calitati universale si bine definite...cum si de ce a aparut morala, notiunile de bine si rau etc...

Repet intrebarea efectele pe care fenomenele le au asupra obiectului pe ce baza se diferentiaza intre efecte bune si efecte rele?

Plutarh

Intinderea de capcane si manipularea nu sint tot actiuni "luciferice " ?
Pai ce ramine de pus in celalalt taler al balantei ?

Acest topic a fost editat de exergy33: 29 Dec 2005, 07:22 PM

Prin modul in care reusesc sa intretina sau sa ameninte existenta individului sau sa produca anumite senzatii percepute ca placute sau adverse.De exemplu omuciderea provoaca incetarea existentei cuiva, si este clasificata ca nociva.Aici , totusi, lucrurile sunt un pic mai complicate, deoarece unii ar putea avea alta parere, dar eu vorbesc in general deocamdata.La fel, atunci cand iubesc si sunt iubit, ma simt placut.De aici , deduc ca iubirea e buna.Asta nu inseamna ca oricine trebuie sa clasifice la fel ca si mine, sau ca exista notiuni aboslute menite sa diferentieze clar categoriile.

Nu.
Si nici omul nu este moral sau imoral.Nu exista nici o aptitudine morala ascunsa, chiar daca va tot incapatanati s-o gasiti acolo unde a incercat Kant s-o plaseze.Cand mai adaugam ceva dupa "omul este", deja intram in notiuni relative ce tin de perceptia fiecaruia, nicidecum de vreo constanta universala.Cat crezi ca se va mai mentine sistemul de valori actual?In nici un caz nu va fi vesnic...

Din diferentirea intre actiuni si efectele lor.Resul am zis mai sus...

Gothmog

De ce? De ce consideram in general, exista si exceptii, ca e bine sa traim si rau sa murim ca sunt bune acele fenomene care conserva viata, ne servesc interesele, noua insine sau ale altora si rele cele care dauneaza existentei, ca e bine ceea ce ne face placere, ne aduce bucurie si fericire si rau ceea ce dimpotriva aduce suferinta etc. De ce nu spunem invers daca binele si raul sunt atat de relative...

De ce e clasificata drept o fapta rea? Mai ales cand iei viata unei persoane neinarmate si care nu reprezinta o amenintare pentru nimeni? De ce n-am considera-o drept una buna sau irelevanta moral? Sa omori un copil de exemplu. Cum ti se pare?

De ce ar fi placerea un bine? De ce n-o socotim un rau?

Deduci ca e buna doar pentru ca-ti face placere, ca te simti bine? Sa zicem ca binele ar fi un concept inutil , identic cu placerea, o dublare, un supliment aberant care de fapt nu spune nimic, nu exista bine si rau ci doar placut/neplacut. E bine sa consumi droguri? Ca placut este.

Nu exista notiuni, asta nu inseamna ca nu exista binele? Daca inca n-ai descoperit o nebuloasa ea nu inseamna ca nu exista. Iar daca , in ciuda absentei consensului universal sau unui imperativ absolut unanim acceptat care sa se impuna de la sine, exista totusi sa le spunem anumite `tendinte` generale covarsitoare in a considera ceva bun sau rau, cu atat mai mult e posibil ca moralitatea sa nu fie totusi doar o inventie.

Orice e permis? Justitia e o simpla eroare? O societate dictatoriala e la fel de morala ca una libera ?( cu toate relativitatile democratiei ..imperfecte )

Omul este biped. E o notiune relativa care tine de perceptia fiecaruia?

Nu stiu. Intrebarea e de ce preferam anumite valori altora, de ce exista totusi , daca nu universalitate cel putin o larga majoritate in favoarea unor valori si nu a altora? De ce anumite lucruri ne creeaza repulsie si altele ne plac fara sa aiba neaparat legatura cu noi? De ce ne sensibilizeaza anumite fapte si ne produc admiratia iar pe altele le consideram demne de dispret?
Tu vrei universalitate. Universalitatea se obtine greu, e ca un fel de gasire a fundamentelor, a unitatilor lumii, a celei mai mici particule subatomice care scrie si rescrie totul. Nu se incepe cu ea. Parerea mea. Ci acolo se termina. Pana atunci te poti multumi doar cu generalitatea, care intr-adevar din punct de vedere al exigentei conceptului nu e suficienta.

Si de ce s-a diferentiat intre bine si rau? De ce nu doar intre placut si neplacut de exemplu sau intre ce intretine viata si ce o suprima?

Acest topic a fost editat de diabolein: 30 Dec 2005, 12:13 AM

Pentru că progeniturile tind să semene cu părinţii. Şi pentru că cei care consideră că e bine să moară au mai puţine progenituri decât ceilalţi. Noi suntem progeniturile celor ce-au considerat că e mai bine să trăiască decât să moară. Şi-am moştenit acest "defect de gândire".

E simplu: nu există vreun motiv pentru care e mai bine să trăieşti decât să mori. E absolut perpendicular. Unii consideră într-un fel, alţii invers. După multe generaţii, dacă vei cerceta populaţia în viaţă, vei constata că ea e compusă în majoritate din progeniturile celor din prima categorie. Şi dacă eşti viu şi-ţi pui întrebări şi activezi pe forum, faci parte din această populaţie. (Evident, dacă eşti un spectru din lumea de dincolo, atunci s-ar putea să faci parte dintr-o populaţie care consideră moartea mai bună decât viaţa...)

De spus le putem spune oricum. Problema e ce (suntem înclinaţi să) valorizăm, ce dorim, ce preţuim.

Ca filosof? Neutru.

Ca descendent dintr-un lung şir de indivizi ai căror copii aveau mai mari şanse să devină adulţi şi să-şi transmită înclinaţiile ereditare urmaşilor dacă părinţii lor aveau înclinaţia să fie oripilaţi de căsăpirea unui infant? O oroare.

Am putea zice şi aşa, dar atunci ar trebui să inventăm un nou cuvânt pentru "util pe termen lung urmaşilor".

Nu. Justiţia interzice anumite lucruri. Chiar şi mama interzice copilului anumite lucruri.

Nu, de ce-ar fi? Dacă era, crezi că nu şi-ar fi dat seama oamenii de-atâtea mii de ani?

Nu ştiu. Aici am mari semne de întrebare.

Dacă accepţi acest lucru ca pe un fapt, e o bază solidă de discuţie.

Sunt două planuri diferite. Plăcut/neplăcut e din perspectiva individului -- acestea sunt mecanismele prin care el e înclinat (statistic, imperfect) să facă în general bine şi nu rău. Întreţinerea/suprimarea vieţii e dintr-o altă perspectivă, supraindividuală. În principiu, individului îi e indiferentă treaba cu întreţinerea/suprimarea vieţii (vezi păianjenul mascul care se duce la moarte sigură când vrea să se împerecheze cu femela, că-l haleşte dup-aia). Dacă însă din acea perspectivă supra-individuală e "bine" ca individul să supravieţuiască, atunci mecanismul moştenit al plăcerii/neplăcerii îl va direcţiona (forţa) statistic să evite suprimarea.

a