Comentarii referitoare la materialele trimise de secunda in cadrul topicului Rugaciunea Broastei- Anthony De Mello, povestiri pentru meditatie.

"Daca tot ce si-ar dori fata ar fi banii, nimeni nu ar considera ca il iubeste.
Oare de ce considera barbatul ca este vorba de iubire daca tot ce isi doreste fata este el? "

care e talcul aici? ma tot intreb si parca nu dau de un raspuns clar.
in adevar, daca cineva mi-ar zice ca isi doreste bani, ca visul lui e sa aiba milioane de bani, consider ca nu am ce sa caut in viata unui astfel de om. unde gresesc?!
de ce sa nu fie vorba de iubire daca imi doresc sa fiu impreuna cu persoana iubita si asta sa fie prioritate inaintea oricaror dorinte?

nu inteleg...unde gresesc?!

-Da? l-a intrebat profesoara.
-Va rog, stergeti MAMA si scrieti CAINE.

De ce nu?

Oare ce s-a vrut subliniat aici? faptul ca trebuie sa fim recunoscatori si pentru lucrurile marunte? sau in primul rand pentru acestea?

Daca-mi este permis, o sa-mi dau si eu cu parerea aici, deoarece imi place subiectul...
Secunda pildele pe care le-ai citat tu aici sunt minunate...si pline de invataminte...
Am sa incerc sa gasesc si eu o interpretare la cele pe care le-ai punctat tu

Asa este ... si lucrurile marunte au importanta lor. Iar "marunt" este relativ, caci ce e marunt pentru cineva este f. important pentru altcineva...
Dar aici, cred, e vorba de altceva.pentru copil mama era cea mai importanta, a spus asta instinctiv, la fel cum spui aer cand esti intrebat care este cel mai important element fara de care nu poti trai. Dar apoi o sa spui ca e apa, deoarece nu s-a intamplat sa ramai niciodata fara aer, nu i-ai dus niciodata lipsa, face parte din viata ta intr-un fel in care nici nu-i mai dai atentie. De sete se mai intampla sa suferi. Prin analogie, cainele este apa, ceea ce ii "inviorare" si emotie. Fara el e foarte greu, este constient de pericolul ca poate sa-l piarda, e un element fragil. Pe cand mama nu, ea a fost si va fi un element constant si sigur, incat a devenit normal, firesc. Desi este vital nu te gandesti la el, cum nu te gandesti nici cand respiri.
In practica, copilul ar fi raspuns din prima CAINE, sunt sigur. Dar atunci nu ar mai fi fost o pilda. Nu ar fi avut elementul de studiu. Pilda aceasta este extraordinara. Si in Biblie gasim astfel de pilde, imi vine in minte pilda fiilor rataciti...

Eu nu cred ca gresesti....
Am impresia ca pilda aceasta e un pic fortata... si de aceea e cam ambigua... in dialog, nu a fost vorba de iubire, aceasta apare in "morala", ca si cum s-ar deduce...
Ma rog, se poate deduce, dar nu la modul exclusiv...
Intrebarea asta - Oare de ce considera barbatul ca este vorba de iubire daca tot ce isi doreste fata este el?- sincer nu prea are logica, poate ca este o greseala de traducere.Este usor de presupus ca, in acest context, a dori = a iubi, si daca il inlocuim in intrebarea de mai sus, obtinem:
"Oare de ce considera barbatul ca este vorba de iubire daca tot ce iubeste fata este el?" - ceea ce evident nu prea are sens ...

E de discutat .... dar merita

Clopotel iti multumesc de parere. ma iarta ca iti spun abia acum desi m-am bucurat mai demult de cuvintele tale. credeam ca e prea putin sa spun doar multumesc. nu stiam cum sa continui apoi. iar azi, am venit cu o alta "subliniere".

- Cand vine vorba de oameni, stiu ce-mi place.
- Vrei sa spui ca iti place ce stii!

pare un joc de cuvinte si am citit de cateva ori pana sa incerc sa nu ma mai incurc in imagini.
a stii ce imi place = imi place ce stiu.
ciudat !
e vorba oare de a ne stabili un standard? de a cauta apoi doar tipare si nu incercam sa cunoastem defapt omul?
incercam sa aflam doar ceea ce vrem, ceea ce ne face placere si nu sa traim experienta unui nou om, a cunoaste noul fara teama, fara prejudecata si fara limita?

in fine...

Secunda, e randul meu sa-mi cer scuze pentru intarzierea raspunsului ....

Da, asa este, ce se intelege la prima vedere ... replica a doua o confirma pe prima ....
Spus cu mai multe cuvinte:
In ceea ce-i priveste pe oameni, imi plac aceia pe care ii stiu (ii cunosc bine).
Nu-mi plac necunoscutii, sau cei despre care stiu foarte putin. [imi plac numai aceia pe care ii stiu]

Exista si astfel de oameni ... poti sa-i condamni?!

Daca e sa ne gandim la celalalt sens, acesta e prea general - si deci, nu ne duce la nici o concluzie:

- Cand vine vorba de oameni, stiu ce-mi place la ei.
- Vrei sa spui ca iti place ce stii la oameni! (unele calitati, mai putin cunoscute sau descoperite) (putin fortat dar logic)

Ce am subliniat, se poate subintelege, si deci, daca acesta e sensul, nu mai trebuie spus (sublinierea)
Dar pentru ca e vorba de oameni (fara a intra in subtilitati, cum ca nu toti oamenii sunt "oameni"), eu consider ca e prea general, si deci nu acesta ar fi sensul. Dar daca inlocuiesti oameni cu, de ex. "tigri", "astronomie" (de ce nu!), atunci, evident, acesta este intelesul.

Eu raman, la ideea ca primul sens e cel corect, in acest context, fara doar si poate.

Cam asa am spus si eu mai sus, numai ca in contextul dat, refuzul de a cunoaste noul nu vine din teama ci din trufie.

parerea mea ...