Citind Jurnalul fericirii de N. Steinhardt..am gasit un pasaj..

"- Don Quijote..
Putem si noi oricand - dintr-o clipa in alta - prin vointa si capacitatea noastra de fericire, daca infranam imperialismul individual (numai eu am dreptate si drepturi, numai eu nu sunt nebun, numai mie mi se cuvine), daca ne insusim in cat de mica masura simtul relativitatii si al ridicolului certurilor, ambitiilor, resentimentelor....
..
daca intelegem catusi de putin toata mizeria invidiei si maniei, rusinosul, sfasietor de rusinosul si jalnicul ridicol al geloziei, invidiei si rautatii asa cum trebuie sa para vazute de pe cruce si cum desigur par vazute din inchisoare sau de pe patul de moarte..."
" - Dupa felul cum vorbim si ne purtam s-ar zice ca suntem posturi de radio emitatoare, hotarate sa emita fara intrerupere si sa bruieze orice alt post".

Unde si cum ne situam fata de ceilalti, fata de noi, fata de intamplari?
Suntem continuu un Don Quijote care se lupta cu ce..?
Noi subordonam intamplarile si sentimentele..sau ele ne subordoneza ?
Morala exista inca?
Ce anume cauta Don Quijote al zilei de azi?

Ce cauta? Perfectiunea!!! Doar ca face abstractie de el insusi! Cere de la toti ceilalti supunere oarba, doar gusturile lui sunt "speciale", doar culorile preferate de el, sunt deosebite, doar ideile lui sunt teribile, doar combaterile lui sunt documentate, doar... si doar... (Tocmai vin de la "greseli frecvente", unde se inmultesc "vitejii" vazand cu ochii!) Antidotul? Puterea exemplului! Priveste in jur ! Vezi foarte clar ce-i bine si ce nu-i. Nu trebuie sa ti se spuna ca nu scrii corect, cand tu ai la dispozitie zeci de posibilitati sa vezi singur asta! Nu trebuie sa-i implici in razboiul tau absurd pe cei din jurul tau, cu viata lor, cu nervii lor, cu slabiciunile lor... Tie cum ti-ar place sa fii acceptat, cand te stii de fapt cu atatea defecte? Cum poti crede ca egoismul tau nu-ti va fi intors insutit? Cand vezi ca vantul bate dintr-o directie, fa bine si nu te usura impotriva lui!...

Sunt adepta ideii ca dispretuim in altii ceea ce uram in noi. Si in lupta cu propria imperfectiune improscam cu noroi pe cei ce stau pe margine si ne privesc cu ingaduinta, dand din coate sa aratam ca suntem deasupra lor.

Imi permit aici sa-l citez pe Tudy (sper sa nu se supere) care a spus ieri o chestie geniala:

"Viata nu este o competitie. Ci o cale."

Pentru (prea) multi dintre noi este o competitie, o lupta. Lupta de a supravietui este naturala, genetic animalica, si o inteleg. Dar lupta de a fi deasupra multimii - care de fapt sta cu picioarele infipte bine in pamant - e la fel de inutila ca lupta cu morile de vant. Si la fel de ridicola.

Si cu riscul de a ma repeta, mai spun odata ca totul in viata se reduce la dragoste, dragostea de sine fiind primordiala. Abia cand te accepti si te iubesti pe tine insuti, te poti uita in jur si poti iubi pe altii. Pana in momentul ala iubesti din egoism.

Aici, Misti, cu parere de rau, chiar nu pot fi de acord. Eu cred ca dimpotriva, cand constientizezi cat esti de neinsemnat in lumea asta trecatoare, si - vorba lui Petre Tutea, care spunea: "Ma dispretuiesc pe mine, pentru ca in golul ramas sa poata incapea Dumnezeu!", abia atunci poti vedea in cel de langa tine un om si nu un alt obiect de sprijin in lupta spre... inaltimi!
Cati din cei care se cred zmei, se privesc in oglinda la modul critic? Aia nu se iubesc? Nu se accepta? Dimpotriva, toti in jurul lor sunt lipsiti de importanta... Dar ei? Ei?... EI ???
Parera mea!

Om Bun, semnatura ta parca-ar fi a lui Don Quijote ! Dincolo de inocenta...Dincolo de inocenta incep socotelile..!
Imi place spiritul donquijotesc,spiritul liber,rebel care "se lupta" cu meschinaria,cu egoismul, cu ura, cu prostia, cu mercantilismul, cu ipocrizia ,cu rautatea,cu avaritia etc etc. folosind "arma" inocentei!!Chiar daca pare ridicol si fara cautare in timpurile noastre, eu incerc sa urmez aceasta utopie ! Vorba unei prietene : "te-ai instalat intr-o gradina de ...iluzii".Idealism incurabil!! Sic volo !!

Om Bun, sunt foarte de acord cu ceea ce spui tu, dar vorbim din pacate de doua lucruri diferite. Cand spun "a te iubi pe tine insuti" nu ma refer la infumurare, la o imagine supradimensionala a ego-ului, la supra-apreciere. Ci, din contra - a te accepta asa cum esti, cu bune si rele, cu imperfectiuni si lipsuri... O imagine reala care duce la aprecierea pozitiva a celor din jur, care si ei sunt cum sunt, cu bune-rele-imperfectiuni-lipsuri. Stiu sigur ca esti de acord cu ideea asta.

astazi m-a lovit shi pe mine o donquijoterie din asta : MI-A APARUT HANUL CA UN PALAT IMPERIAL ... de ce oare ?

Asa e, dar nu ma pot duce sa traiesc singur, n-am cum si unde, trebuie sa traiesc intre oameni si datorita organizarii societatii competitia este inevitabila. Daca as face ce zic altii tot timpul as disparea. Asta despre ce fac.
In privinta a ce vorbesc, incerc sa nu fiu asa cum scrii mai sus cameron. Si eu sunt filozof si spun ca nu are rost sa fii preocupat de lucruri materiale sau de glorie etc. De ce scriu aici ? Raspuns simplu "vreau sa cunosc ce gandesc si alti oameni si sa vorbesc cu ei". Raspunsul complet cuprinde si faptul ca vreau sa fiu remarcat, ideile mele cunoscute si apreciate !, si chiar sa influentez ideile altora care nu sunt ca ale mele !
Bun topic ai scris cameron !
Despre Don Quijote bravo lui ca a gasit si niste mori de vant. Dusmanii nostri sunt nevazuti de cele mai multe ori.(asta acum mi-a venit ideea)

Sa stii ca asa e.

Zilele trecute mi-a trecut prin minte ceva asemanator, gandindu-ma "ce motive putem avea noi, creatie a lui Dumnezeu, sau rod al evolutiei (si, de ce nu, ambele ?) sa dispretuim pe ceilalti ?", "sau sa ne pretuim pe noi ?". Probabil "animalicul" ( ) vorbeste, adica natura.

Dincolo de natura, sau poate doar in partea eterna a naturii, e Cale, cum spunea Tudy ... inspirat probabil de Tibetani ...

Acest topic a fost editat de calfa: 2 Mar 2004, 11:20 AM

nu suntem continuu, uneori suntem scutierul lui care se lupta cu el sa ii dovedeasca ca se inseala,

suntem si sub intamplari si sub sentimente ca sa folosesc o formulare a cronicarului

greu de zis ce e morala, fiecare regiune si fiecare individ o intelege si o aplica altfel ..,
e ca si cum am vorbi de constitutie, difera de la zona la zona, de la tara la tara

pe aceeasi dulcinee ?

...in principiu da...dar cati D.Q. sint dispusi sa recunoasca ? Unele lucruri raman neschimbate in esenta, diferit e doar ambalajul si forma de prezentare. Si la urma urmei conteaza mai mult cautarea si visele si drumul....restul e realitate.
D.Q.