Sunt un nou venit. Am crezut in trecut in Dumnezeu personal, m-am rugat, etc.

As dori sa stiu daca poate cineva sa-mi spuna vreo metoda de verificare a credintei proprii. Exista nistte criterii a caror dupa a caror indeplinire sa-si poata cineva da seama?

Va multumesc

Bine ai venit in acest iatac al Hanului, RIP!

desi probabil consideri ca ti-ai pierdut credinta, poti sta la un ibric de vorba pe aici, si poate ca vei primi raspunsuri...

prima intrebare care-mi vine in minte pentru verificarea propriei credinte ar fi: de ce cred?
opusul ei este: de ce nu mai cred?

hai sa incercam sa dam raspunsurile la prima/a doua intrebare, si apoi putem merge mai departe, la examinarea fiecarei cauze in parte.

cred ca va fi o discutie interesanta...

Exista Dumnezeu. :-) Iar taria credintei nu o zidedesti tu, ci este data tot de Dumnezeu. Firea omului e slaba si aplecata catre pacat, iar odata cazut in pacat vine si deznadejdea si acesta e inceputul indepartarii de Dumnezeu.

Daca vreodata te indoiesti de ceea ce crezi, adu-ti aminte de cei care au murit inainte de tine pentru credinta. Adu-ti aminte de patriarhul Stefan, primul martir al crestinilor, care in clipa cand l-au omorat cu pietre, a spus "Si iata il vad pe Fiul stand de-a dreapta Tatalui". Gandeste-te cat de mare i-a fost credinta, incat Dumnzeu i s-a aratat. Daca nu iti apre de ajuns, intra in Biserica si urmareste chipurile sfintilor, care par atat de vii, si gandeste-te cat au patimit si cat s-au luptat, cate credinta au avut, si ca pana la urma au biruit, intrand in nemurire.

Daca iarasi iti pare de neajuns, citeste Vietile Sfintilor, si ai sa vezi acolo ca tot ceea ce este omenesc a fost deja scris, in cuvinte vii, si pline de intelepciune. Si daca pildele lor tot iti vor pare de neajuns, citeste Sfanta Scriptura, si ai sa gasesti acolo Adevarul. Ai sa gasestia acolo pilde pentru TOT ceea ce ti se intampla in viata si sensul lor. Si ai sa descoperi dincolo de cuvinte, Sfintenia lui Dumnezeu.

Si daca iasrasi it va pare de neajuns, atunci roaga-te din toata inima sa iti intareasca credinta. Si negresit nu te va lasa, caci este scris "Bateti si vi se va deschide, cautati si veti gasi". Dumnezeul cel Viu, nu isi va abandona creaturile care il cauta. Si se va arata lor. Ultima si cea mai sigura cale de intarire in credinta este rugaciunea. De aceea este scris "Rugati-va neincetat". Nu deznadajdu-i. :-) Viata e o lupta. Ridica-ti armele si continua.

"Indrazniti, Eu am biruit lumea".

abureala: frumos scris.
Totusi, asa cum unii au murit pentru credinta lor in Hristos, altii au si-au dat viata la fel de hotarati si din alte motive si pentru alte valori: unii au murit "pentru patrie", altii au murit pentru Libertate, altii au murit pur si simplu pentru ca au refuzat sa abjure crezul lor, fie ca era religis (crestin sau nu, si Islamul e PLIN de martiri !) fie de alta natura.

Pentru RIP:
de ce ai crezut in trecut ? Ce factori te-au determinat sa crezi ? Problema cu Credinta este ca ea nu se mosteneste de la parinti (chiar daca sunt crestini practicanti convinsi) si nu se preia nici din mediul social daca nu ai tu DORINTA de a crede.
Eu consider ca noi ne nastem de fapt agnostici, si descoperirea credintei se poate face in 2 moduri:
- fie din mediul social, acceptand si cultivand valorile comunitatii in care te afli si de care aparti. Este modul majoritar de a ajunge la credinta, in cazul acesta nici nu se pune problema vreunei contestari vreodata, Credinta comunitatii este o certitudine si este singura valabila. Toate structurile marilor religii functioneaza datorita acestui scenariu (desigur, simplificat)
- fie datorita unei intamplari cu semnificatie majora (sau receptat ca atare) in viata individului. Poate fi de tip Revelatie personala (cazul cel mai celebru e probabil Saul-Pavel), fie asistarea la ceea ce se cheama Miracol sau alte tipuri de experiente relevante
A te naste "agnostic" comporta discutii, insa sensul e acela ca nu suntem de la inceput Constienti.

Daca pleci de pe o pozitie agnostica, nu iti vei descoperi niciodata Credinta prin ratiune. Dimpotriva, risti sa te departezi si mai tare de ea. Ratiunea poate sa te calauzeasca insa DUPA ce ai gasit credinta.
E interesanta lectura "Tratatului de metafizica" a lui Voltaire, in care de pe pozitii pur rationale omul nostru incearca sa demonstreze existenta sau absenta Divinitatii. Pe alocuri e de-a dreptul amuzant.

RIP ar trebui sa ne spuna care sunt cauzele pentru care nu mai crede. Esti convins de inexistenta Divinitatii ? Esti ateu ? Esti materialist ? De ce? Daca totusi raspunzi NU la toate aceste intrebari, atunci spune-ne si noua, de ce nu?
Nu exista "verificari", pentru ca nu poti sa astepti semne. Chiar daca unii cred ca e bine sa le ceri. Altii spun ca nu e bine...
semnele vin daca trebuie sa vina.
Ceea ce trebuie sa faci este sa cauti un om care sa te indrume personal in experientele spirituale. Vorbeste cu un preot. Nu e sigur ca vei gasi de prima data persoana potrivita, dar persevereaza.

Acest topic a fost editat de carpatic: 7 Nov 2003, 11:09 AM

RIP

Sa inteleg ca ai fost un um credincios!
Bine, acum probabil ti s-a slabit credinta(desi totusi o ai acolo undeva). Se mai intampla de uneori sa ti se slabeasca credinta, dar se rezolva prin rabdare si rugaciune. Chiar si eu am ispite impotriva credintei si totusi merg inainte.
Pune-ti urmatoarele intrebari simple si vei afla oarecum raspunsul:
1. Ma mai rog cum ma rugam inainte?
2. Mai am aceiasi credinta(acelasi foc in suflet) cand ma rog?
3. Il mai iubesc pe Dumnezeu cum il iubeam inainte?
4. Mai merg la liturgie cum o faceam odinioara?

Daca constati ca-ti slabeste credinta roaga-te, nu te lasa; si eu pateam la fel in tinerete(in adolescenta si mai tarziu)...
Poti spune un rozar(sau un mister) sau o litanie: azi vineri: Litania Preasfintei Inimi a Mantuitorului; ori Litania Lauretana(catre Preacurata Fecioara Maria) sau Litania Tuturor Sfintilor(e mai lunga, dar e foarte frumoasa) - le gaesti in oprice carte romano-catolica de rugaciuni. (poti spune si din cartile ortodoxe bineinteles, numai ca nu prea stiu ce e pe acolo)

LITANIA ÎN CINSTEA INIMII PREASFINTE A LUI ISUS

Doamne, miluieşte-ne,
Cristoase, miluieşte-ne,
Doamne, miluieşte-ne,
Cristoase, auzi-ne,
Cristoase, ascultă-ne,
Tată din cer, Dumnezeule, miluieşte-ne pe noi,
Fiule, Răscumpărătorul lumii, Dumnezeule, miluieşte-ne pe noi,
Duhule Sfânt, Dumnezeule, miluieşte-ne pe noi,
Sfântă Treime, un singur Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi,

Inima lui Isus, Fiul Tatălui cel veşnic, miluieşte-ne pe noi, (*)
Inima lui Isus, plăsmuită de Sfântul Duh în sânul Mamei, pururea Fecioare,*
Inima lui Isus, unită întru fiinţă cu Cuvântul lui Dumnezeu,*
Inima lui Isus, nemărginită întru maiestate, *
Inima lui Isus, locuinţă sfântă a lui Dumnezeu, *
Inima lui Isus, chivotul celui preaînalt, *
Inima lui Isus, casa lui Dumnezeu şi poarta cerului,*
Inima lui Isus, focar arzător al dragostei, *
Inima lui Isus, sălaşul dreptăţii şi al iubirii, *
Inima lui Isus, plină de bunătate şi de dragoste,*
Inima lui Isus, noianul tuturor virtuţilor, *
Inima lui Isus, preavrednică de toată lauda, *
Inima lui Isus, regele şi centrul tuturor inimilor,*
Inima lui Isus, în care sunt toate comorile înţelepciunii şi ale ştiinţei, *
Inima lui Isus, în care locuieşte toată plinătatea dumnezeirii*
Inima lui Isus, în care Tatăl a binevoit, *
Inima lui Isus, dorul munţilor veşnici, *
Inima lui Isus, răbdătoare şi de mare milă, *
Inima lui Isus, darnică faţă de toţi cei care te cheamă, *
Inima lui Isus, izvorul vieţii şi al sfinţeniei, *
Inima lui Isus, împăcare pentru păcatele noastre,*
Inima lui Isus, copleşită de ocări, *
Inima lui Isus, zdrobită pentru fărădelegile noastre,*
Inima lui Isus, ascultătoare până la moarte, *
Inima lui Isus, străpunsă de suliţă,*
Inima lui Isus, izvorul a toată mângâierea,
Inima lui Isus, viaţa şi învierea noastră, *
Inima lui Isus, pacea şi împăcarea noastră, *
Inima lui Isus, jertfa păcătoşilor, *
Inima lui Isus, mântuirea celor ce nădăjduiesc în tine, *
Inima lui Isus, fericirea tuturor sfinţilor, *

Mielul lui Dumnezeu, care iei asupra ta păcatele lumii, iartă-ne, Doamne,
Mielul lui Dumnezeu, care iei asupra ta păcatele lumii, ascultă-ne, Doamne,
Mielul lui Dumnezeu, care iei asupra ta păcatele lumii, miluieşte-ne pe noi.

V. Isuse cu Inima blândă şi smerită,
R. Fă inima noastră asemenea cu Inima ta.

Să ne rugăm:
Atotputernice, veşnice Dumnezeule, priveşte spre Inima preaiubitului tău Fiu şi spre laudele şi îndestulările pe care ţi le aduce în numele păcătoşilor, şi împăcat fiind prin ele, iartă-i pe cei ce-ţi cer milostivirea în numele aceluiaşi Fiu al tău, Isus Cristos, care cu tine vieţuieşte şi domneşte în vecii vecilor. Amin.


LITANIA DUHULUI SFÂNT

Doamne, miluieşte-ne,
Cristoase, miluieşte-ne,
Doamne, miluieşte-ne,
Isuse, auzi-ne,
Isuse, ascultă-ne,
Tată din cer, Dumnezeule, miluieşte-ne pe noi! (*)
Fiule, Răscumpărătorul lumii, Dumnezeule, *
Duhule Sfânt, Dumnezeule, *
Sfântă Treime, un singur Dumnezeu, *

Duh al adevărului şi al înţelepciunii, *
Duh al înţelegerii şi al sfatului, *
Duh al tăriei şi al ştiinţei, *
Duh al evlaviei şi al fricii de Dumnezeu, *
Duh al iubirii, al bucuriei şi al păcii, *
Duh al răbdării, al bunătăţii şi al blândeţii, *
Duh al bunăvoinţei şi al statorniciei, *
Duh al credinţei şi al modestiei, *
Duh al înfrânării şi al c*răţiei, *
Duh al umilinţei şi al prudenţei, *
Duh al vieţii şi al mântuirii, *
Duh al virtuţilor şi al harurilor, *
Duh al dumnezeieştii înfieri, *
Duh care purifici sufletele, *
Dumnezeule care cercetezi inimile şi adâncul fiinţei omeneşti, *
Împărţitor al harurilor cereşti, *
Cunoscător al gândurilor şi al intenţiilor inimii, *
Apărător sigur în timp de încercare, *
Mângâierea celor care încep să te slujească, *
Tăria şi curajul celor care merg pe calea virtuţii,*
Cununa celor desăvârşiţi, *
Fericirea tuturor îngerilor, *
Lumina Patriarhilor, *
Inspiratorul Profeţilor, *
Graiul şi ştiinţa apostolilor, *
Biruinţa Martirilor, *
Înţelepciunea Mărturisitorilor, *
Puritatea Fecioarelor, *
Frumuseţea lăuntrică a tuturor sfinţilor, *
Fii milostiv,
iartă-ne Duhule Sfinte,
Fii milostiv,
ascultă-ne Duhule Sfinte,
De orice păcat, mântuieşte-ne pe noi, (**)
De vicleniile diavolului, **
În ziua judecăţii, **
Noi, sărmanii păcătoşi, te rugăm ascultă-ne, (***)
Ca să ne ierţi toate păcatele, ***
Ca să binevoieşti a ne lumina şi ajuta intenţiile şi faptele noastre, ***
Ca să ne învredniceşti să suferim cu generozitate, în toate încercările, din dragoste către tine, ***
Ca să aprinzi în inimile noastre o dorinţă statornică şi pururi vie pentru desăvârşirea creştină, ***
Ca să ne întăreşti în pacea interioară şi adevărata linişte sufletească, ***
Ca să ne păstrezi în harul tău până la ultima noastră suflare, ***
Ca să ne primeşti printre aleşii tăi, ***
Ca să ne faci vrednici de mântuire, ***

Mielul lui Dumnezeu, care iei asupra ta păcatele lumii, revarsă asupra noastră pe Duhul Sfânt.
Mielul lui Dumnezeu, care iei asupra ta păcatele lumii, trimite-ne de la Tatăl pe Duhul Sfânt pe care ni l-ai făgăduit.
Mielul lui Dumnezeu, care iei asupra ta păcatele lumii, dăruieşte-ne pe Duhul tău cel bun.

V. Trimite Duhul tău şi se vor crea!

R. Şi vei reînnoi faţa pământului!

Să ne rugăm:
Dumnezeule, pentru care nimic nu este ascuns, te rugăm ca prin revărsarea Duhului Sfânt să purifici gândurile inimilor noastre ca să te putem iubi din ce în ce mai mult şi să te lăudăm de-a pururi. Amin.

LITANIA LAURETANĂ
Doamne, miluieşte-ne,
Cristoase, miluieşte-ne,
Doamne, miluieşte-ne,
Cristoase, auzi-ne,
Cristoase, ascultă-ne,
Tată din cer, Dumnezeule, miluieşte-ne pe noi,
Fiule, Răscumpărătorul lumii, Dumnezeule, miluieşte-ne pe noi,
Duhule Sfânt, Dumnezeule, miluieşte-ne pe noi,
Sfântă Treime, un singur Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi.

Sfântă Marie, roagă-te pentru noi!
Sfântă Născătoare de Dumnezeu, *
Sfântă Fecioară a fecioarelor, *
Maica lui Cristos, *
Maica Bisericii, *
Maica harului dumnezeiesc, *
Maică nepătată, *
Maică preacurată, *
Maică neprihănită, *
Maică pururea Fecioară, *
Maică vrednică de iubire, *
Maică minunată, *
Maica bunului sfat, *
Maica Creatorului, *
Maica Mântuitorului, *
Fecioară preaînţeleaptă, *
Fecioară vrednică de cinste, *
Fecioară vrednică de laudă, *
Fecioară puternică, *
Fecioară miloasă, *
Fecioară credincioasă, *
Oglinda dreptăţii, *
Tronul înţelepciunii, *
Pricina bucuriei noastre, *
Vas duhovnicesc, *
Vas vrednic de cinste, *
Vas vestit de cucernicie, *
Trandafir tainic, *
Turnul lui David, *
Turn de fildeş, *
Casă de aur, *
Chivotul legii, *
Poarta cerului, *
Steaua dimineţii, *
Tămăduitoarea bolnavilor, *
Scăparea păcătoşilor, *
Mângâietoarea mâhniţilor, *
Ajutorul creştinilor, *
Regina îngerilor, *
Regina patriarhilor, *
Regina profeţilor, *
Regina apostolilor, *
Regina martirilor, *
Regina mărturisitorilor, *
Regina fecioarelor, *
Regina tuturor sfinţilor, *
Regină zămislită fără de prihană strămoşească, *
Regină înălţată cu trupul la cer, *
Regina preasfântului Rozariu, *
Regina păcii, *
Regina familiei, *
Regina României, *
Mielul lui Dumnezeu, care iei asupra ta păcatele lumii, iartă-ne, Doamne,
Mielul lui Dumnezeu, care iei asupra ta păcatele lumii, ascultă-ne, Doamne,
Mielul lui Dumnezeu, care iei asupra ta păcatele lumii, miluieşte-ne pe noi!

V. Roagă-te pentru noi, regina preasfântului Rozariu.
R. Ca să ne facem vrednici de făgăduinţele lui Isus Cristos.

Să ne rugăm:
Dumnezeule, al cărui Unul-născut prin viaţa, moartea şi învierea sa ne-a pregătit răsplata mântuirii veşnice, dă-ne, te rugăm, harul ca, cinstind aceste mistere, prin Rozariul preasfintei Fecioare Maria să imităm ceea ce ele cuprind şi să dobândim ceea ce ele făgăduiesc, prin acelaşi Cristos, Domnul nostru. Amin.

unde vezi ¨*¨ se repeta prima invocatiune care are lnaga un ¨(*)¨ (Cand il invoci pe Dumnezeu e in general - MILUIESTE-NE PE NOI, la sinti ROAGA-TE PENTRU NOI)

Ti-am scris cateva rugaciuni frumoase, merita sa le incerci.
La mine au ajutat intotdeauna.

Doi Psalmi care imi plac la nebunie sa-i citesc:

Psalmul 22
1. Domnul este păstorul meu, nu voi duce lipsă de nimic.
2. El mă paşte în păşuni verzi şi mă duce la ape de odihnă,
îmi înviorează sufletul.
3. Mă povăţuieşte pe cărări drepte, din pricina numelui său.
4. Chiar dacă ar fi să umblu prin valea morţii, nu mă tem de nici un rău,
căci tu eşti cu mine, toiagul şi nuiaua ta mă mângâie.
5. Tu îmi întinzi masă în faţa potrivnicilor mei,
îmi ungi capul cu untdelemn şi paharul meu este plin de se revarsă.
6. Da, fericirea şi îndurarea mă vor însoţi în toate zilele vieţii mele,
şi voi locui în casa Domnului până la sfârşitul zilelor mele.

Psalmul 33
1. Voi binecuvânta pe Domnul întotdeauna,
lauda lui va fi fără încetare pe buzele mele.
2. Să mi se laude sufletul în Domnul,
să asculte cei blânzi şi să se bucure.
3. Slăviţi pe Domnul împreună cu mine
şi să înălţăm numele lui împreună.
4. Îl caut pe Domnul, iar el îmi răspunde,
şi mă eliberează de tot ce mă înspăimântă.
5. Cine priveşte la el va străluci de lumină,
pe faţa lui nu este nicidecum ruşine.
6. Când strigă un sărman, Domnul îl aude,
şi îl scapă din toate necazurile sale.
7. Îngerul Domnului veghează lângă cei ce se tem de el
şi îi scapă din primejdie.
8. Gustaţi şi vedeţi cât de bun este Domnul:
Ferice de cel care se încrede în el.
9. Temeţi-vă de Domnul, voi sfinţii lui,
căci de nimic nu duc lipsă cei ce se tem de el.
10. Bogaţii au sărăcit şi îndură foame,
dar cei care îl caută pe Domnul nu duc lipsă de nici un bine.
11. Veniţi fiilor şi ascultaţi-mă,
căci vă voi învăţa frica de Domnul.
12. Unde este omul care doreşte viaţa
şi vrea să aibă parte de zile fericite?
13. Fereşte-ţi limba de răutate
şi buzele de vorbe înşelătoare.
14. Îndepărtează-te de rău şi fă binele,
caută pacea şi aleargă după ea.
15. Domnul îşi întoarce faţa împotriva celor răi,
pentru a şterge amintirea lor de pe pământ.
16. Ochii Domnului sunt peste cei drepţi
şi urechile lui iau aminte la strigătele lor.
17. Ei strigă, Domnul îi aude
şi-i scapă din orice strâmtorare.
18. Domnul este aproape de cei cu inima zdrobită
şi-i mântuieşte pe cei cu sufletul mâhnit.
19. De multe ori vine nenorocirea peste cel fără de prihană,
dar Domnul îl scapă totdeauna de ea.
20. El îi apără toate oasele,
spre a nu fi zdrobit nici unul din ele.
21. Pe cel nelegiuit îl va ucide răutatea,
iar duşmanii celui drept îşi vor primi pedeapsa.
22. Domnul scapă sufletele slujitorilor săi;
cine se încrede într-însul nu va fi pedepsit.

triregnum, apreciez modul tau de a-l incuraja pe RIP, insa am rugamintea de a posta mai degraba linkuri catre siturile unde poate gasi textele citate de tine aici, altfel threadul devine ilizibil.

vezi, RIP?
nu esti singurul care se indoieste.

ramane sa vezi daca ai energia de a cobori in tine si de a iti examina motivele.

pe de alta parte, drumul in sus nu il vei putea face doar cu ratiunea, asa cum spunea si carpatic. nu uita ca multi dintre noi credem nu pentru ca ne-am convins, ci pentru ca ne-a fost aratat. e o mare diferenta.

have fun!

Acest topic a fost editat de 1,618033: 7 Nov 2003, 11:13 AM

Bine

http://www.ercis.ro/liturgie/preces.asp

Frumos iti mai sta, uns cu ulei (in paleo-romana se zice si untdelemn...) si trimis la pascut cu nuiaua "care mingaie"
Poate RIP se declara multumit dar eu, daca asta e esenta credintei catolice, iti spun un NU politicos

Pai tu in general spui NU oricarei esente care tine de existenta lui Dumnezeu.

Nu, spun Nu numai intermediarilor "institutionali" cere canalizeaza credinta in scopuri de cele mei multe ori, lumesti

Ups! Interesant. Sa inteleg ca e o opinie persoanala. Cei care cred altfel trebuie manjiti cu noroi.

Rog ateii sa se abtina sa mai posteze aici.
Rip este un tanar care doreste sa se apropie din nou de Dumnezeu, de ce incercati sa-l atrageti de partea voastra cand el doreste altceva.
Nu mai fiti egoisit; daca voi nu sunteti fericiti, lasati-i pe altii sa fie.(stati in intunericul vostru si taceti cand trebuie...din moment ce cautati sa intrigati si sa denigrati Biserica si pe Dumnezeu inseamna ca sunteti ca diavolii, incercati sa-i atrageti si pe ceilalti)

Nu luati Psalmii strict cuvant cu cuvant, ei au alta esenta, sunt predominant scrisi cu metafore, alrgorii si alte figuri de stil(desi David sigur nu stia ce este un epitet), iar mie imi place ca Domnul Dumnezeul meu sa ma mangaie cu toiagul sau pentru a nu rataci, asa ma conduce asemeni unui pastor bun.

Sorin666 nu poate concepe ca oamenii nu sunt trasi la stanta, si ca pot avea o conceptie comuna, pe care sa si-o impartaseasca in comuniune unul cu altul. Chestia asta il derajeaza. Si atunci ia noroi si arunca in acesti idioti congenitali.

Idioti congentitali din care fac parte:

1. Nicolae Steinhard (detinut politic pe baza de religiozitate congenitala, bandit al poporului cel rational si muncitor)
2. Constantin Galeriu
3. Dumitru Staniloae
5. Petre Tutea
6. Pavel Evdokimov
7. Calciu-Dumitreasa (idem Nicolae Steinhard)

Ei, uite asa face Sorin666 cand nu-i convine.

Acest topic a fost editat de Figaro: 7 Nov 2003, 04:48 PM

Multumesc frumos de descriere. Mai era unul pe un alt topic care ma facea "dihor" si "nespalat". Acuma am devenit si diavol.

Crezi ca ar fi prea mult, draga Triregnum, daca ai pune la bataie niste scuze ?!?

Nu te-am facut diavol, ma referam la sorin666, si dupa nick si dupa faptul ca radea de Psalmul 22, preferatul meu...

Scuza-m ca te-ai simtit. (glumesc desigur)

ypsilonalpha, daca vrei, vin si eu in intampinarea ta cu niste scuze. Sunt convins ca nu ai absolut nici un motiv sa te simti vizat. Ma uitam ca chiar devenea frumos si linistit acest topic, si il citeam cu placere, chiar daca nu postam. Pana cand... Nu se poate sa nu intervina cineva care sa dea cate o replica usturatoare celor ce cred, vor sa creada sau... au crezut candva... Nu se merita sa ne ocupam doar de rautati! Chiar nu putem avea intelegerea umana de a nu mai tulbura apele numai de dragul de a ne spune parerea? Si, ma rog, ai o parere, fa-o cunoscuta altfel decat sa-i ironizezi pe cei care n-o impartasesc pe a ta! De cate ori va trebui sa acceptam ironii si de ce? Intram noi in oazele de liniste ale ateilor (din pacate imaginatia mea este mult prea limitata ca sa-mi pot inchipui una!) si sa facem scandal, de ce nu vedeti lucrurile asa cum le vedem noi? Atunci, de ce va coborati voi la nivelul nostru? Nu meritam ! Lasati-ne mediocri asa cum ne considerati! E viata noastra si avem dreptul sa decidem pentru ceea ce facem si in ce credem. Daca se intampla sa credem in ceva!
Am vazut o data un tanar dependent de droguri in metrou. Nu avea nici o stare. Se ridica, se aseza dincolo, apoi iar se ridica, mergea in partea opusa a vagonului, intra in vorba cu toti, radea si plangea in acelasi timp... Iarta-ma, poate comparatia e mult prea dura, dar uneori mi se pare ca cei ce intervin peste tot unde e liniste, nu au stare sa stea intr-un loc! Oare e chiar atat de greu de acceptat ca unii chiar au nevoie de liniste si pace sufleteasca?
Asadar, inca o data: no ofence! Nu cred ca - in ce te priveste - mai e nevoie de referinte.

Acest topic a fost editat de OMU'BUN: 7 Nov 2003, 11:56 PM

Gata, am tacut, nu ma mai bag.

P.S. N-ar fi rau daca ati si sterge off-topicurile astea. De fapt, poa' sa dispara, poa' sa ramina, mie mi-e totuna.

Asta e mesajul lui RIP
"Sunt un nou venit. Am crezut in trecut in Dumnezeu personal, m-am rugat, etc.
As dori sa stiu daca poate cineva sa-mi spuna vreo metoda de verificare a credintei proprii. Exista nistte criterii a caror dupa a caror indeplinire sa-si poata cineva da seama?
Va multumesc"

Optiunea de credinta sau nu apartine fiecaruia din noi. Si trebuie respectata ca atare. Daca RIP intreaba cum isi poate verifica , scuze, credinta proprie, e clar ca ateii nu ii pot da sfaturi aici.In plus a postat la Universul credintei. In plus acest forum se cheama HA-arta de a CONVERSA.
Deci eu consider ca nu avem dreptul de a ne baga aici cei care nu credem. Nu este politicos si denota ca am avea o vendeta cu credinciosii. Ceea ce pt mine nu e valabil si SPER nici pt altii.
Sint situatii cind sfaturi trebuie sa dea cei in drept sa dea. Va rog , nu e cazul de bascalie, atunci cind cineva cere un sfat de natura asta.
Asta e parerea mea, o puteti respecta sau nu. Depinde numai de voi.

Si administratorii stau, vad toate astea, si nu fac nimic ? Mie mi se pare ca fanatismul religios ia amploare pe zi ce trece, tolerat din plin de administratie.

Dragi cheflii,

Vad cu uimire (si bucurie) ca s-au gasit multi dintre voi dispusi sa intre in dialog pe aceasta tema, care e in acelasi timp a mea, dar si cu un caracter mai larg.

Apreciez pe toti cei care au raspuns. 1,618033 a sesizat bine importanta temei - nu numai pentru mine - si a stiut sa tina echilibrul.
De la Abureala invat, in esenta, ca odata credinta asumata, devina chestiune fundamentala in viata fiecaruia. Daca e adevarat ca Dumnezeu exista, El este viu si activ in relatie, nu-i asa? Multumesc.
Lui Carpatin ii raspund ca tocmai aceasta constiinta a creditei ma preocupa. Nu, nu sunt materialist, nu, nu sunt ateu. Doar nesimtit, ceea ce poate fi chiar mai grav, mi se pare. mi se pare ca a fi ignorant (a nu-ti pasa, a fi in afara chestiunii), e cea mai neagra situatie in care s-ar putea gasi cineva. Exista 4 categorii recunoscute: credincios (crezi si ai relatie personala), ateu (nu crezi, dar stii ca nu crezi, si te preocupa natura vietii), agnostic (crezi, dar nu crezi in posibilitatea vreunei relatii, D. e departe) si ignorant (te doare undeva de "sensuri"). Acum ma misc undeva intre agnostic si ignorant... fara a fi de nici un fel.
Triregnum incearca sa ma readuca la credinta prin poezie - a mai adus si pe altii, stiu. Cunosc problema: te rogi pt. ca crezi - te rogi ca sa crezi. E un cerc din ala... la lista ta cu intrebari raspunsul e invariabil, Nu
Apreciez dorinta lui bld in legatura cu "prioritatea" data credinciosilor sa ma ajute. Cu toate acestea, nu cred sa fie lipsita de folos participarea ateilor, care sa ne spuna cum inteleg, din aceasta perspectiva, sensul vietii. Ii promit lui bld ca nu ii voi baga in seama...

Pina la urma, totul se reduce la amintirea lui/ de Dumnezeu. Altadata, imi era prin preajma si il simteam, daca nu mereu, macar citeodata. Acum, ma preocupa foarte rar, si sufar cind vad ca pot trai (?) si fara El. Nu simt nevoia sa ma rog Lui, chiar daca as raspunde "Da" oricarei intrebari de genul: "Crezi in Dumnezeu?" Da, cred, si cred intr-un Dumnezeu personal, nu in vreo entitate sau vreun spirit ca cel "al padurii", etc. Ma preocupa universul, dar nu fac din el Dumnezeu. Cred in creatie, s.a. Si atunci, de ce nu ma mai gindesc la aceasta persoana, care este Dumnezeu? Mi-ar putea spune unii ca, daca vezi in oameni un soi de dumnezei (sau alter-ego, ma rog) e de fapt aproape similar. Pentru mine, cu toate acestea, nu e de ajuns. Credeti oare ca starea de a fi tinar (a se citi activ, directionat spre viitor) ne leaga prea mult de temporal si local? Ar putea fi asta... Numai sa nu mor miine... (aici ar merge-un Doamne ajuta, nu-i asa?)

Astept cu nerabdare reactii.

Acest topic a fost editat de RIP: 8 Nov 2003, 04:31 AM

Asa se mai intampla, mai vin si zile cand te rog mai putin, nu mai crezi asa mult in Dumnezeu (ispita asta o aveam vara in general). Dar cum ti-am spus, chiar daca nu-ti vine sa te rogi, impune-ti, chiar daca pe parcursul rugaciunii iti mai fug gandurile.
Eu asa procedam si in cateva zile-saptamani(o data a fost aproape o luna) o sa vezi ca s-a reaprins focul acela. Te anunt de pe acum: fara un efort de vointa nu vei putea izbandi.

cel mai bun medicament la raspunsurile tale ar fi sa-ti iei o saptamana libera, si sa o petreci singur, intr-un creier de munte. sa stai in fiecare seara si sa privesti apusul, si sa te trezesti cu o ora inainte de rasarit, si sa asculti zgomotele padurii.

crede-ma, este de departe cea mai puternica experienta pe care o poti incerca, atat timp cat rezisti sa ramai cateva zile absolut singur.

vei sti atunci cine esti, ce poti, si mai ales cata nevoie ai de oameni.

si, pertinent pentru discutia noastra, il vei intalni pe Dumnezeu.

ca un sfat strict personal, ia-ti si Biblia cu tine. si la un moment dat, vezi ce iti spune. s-ar putea sa te surprinda.

ca un individ ce a incercat o astfel de experienta, iti pot spune ca revii de pe munte total altfel.


poate nu degeaba pustiul a fost cel care a inspirat religiozitatea multora.

just my 2c

Nu se poate crede nimic ce nu este argumetat.A crede fara dovezi inseamna credulitate(nu o vad la tine). De aceea cred ca totul se datoreaza lipsei de dovezi si explicatii. Normal, dovezi si explicatii, nu gaseti intr-o religie(deorece se propaga niste idei, de multe ori in functie de interese,obiceiuri etc.). De aceea cel mai bine este sa citim Biblia si sa o intelegem. Na-i cum sa nu crezi ca nu exista Dumnezeu daca tot ce este scris in Biblie s-a implinit si se implineste(vezi profetiile).

Asta intrebam intr-un mesaj anterior. Ce parere aveti? Lasam religia pentru mai tirziu?

Foarte greu m-am prins de sensul intrebarii!!!
Pentru mai tarziu, la batranete adica?
Stiu multi care gandesc asa. E comod. Nu isi pun problema aceea de care tot imi spune bunica mea: nu iti apartine clipa ce vine daramite batranetea.
In shimb exista si tineri atat de hulpavi (nu gasesc cuvant potrivit) incat vor sa traiasca totul deodata. Daca gasesc timp combina yoga cu crestinismul, de exemplu, incearca sa traiasca la viteze mari ceea ce le ofera o multime de practici... rezultatul nefiind cel cautat de ei.

Ultima poveste pe tema vitezei cu care vor sa traiasca unii e a unei fete care vroia neaparat sa se calugareasca. A vorbit cu multi preoti, era intr-un post continuu, mergea pe la manastiri non-stop. Parintii au intrat in spaima si erau furiosi pe preoti. Apoi vorbind cu ei au aflat cu stupoare ca indicatiile preotului ei erau sa stea acasa, pe langa parinti mai mult, sa nu mai posteasca in felul in care o facea. Cand subrefugiul ei a fost descoperit, a plecat de-acasa.

Au descoperit-o dupa cateva luni, intr-un spital din Moldova, aproape moarta. Statuse la o manastire, prezentandu-se ca fiind singura pe lume, a postit non-stop (mai mult apa decat paine) pana cand organismul i-a cedat.

Acum s-a intors acasa. E calma, linistita si are o privire plina de stralucire. Visul ei a ramas manastirea numai ca mai are de invatat multe. Macar acum stie ca trebuie sa aiba rabdare cu sine.



Acest topic a fost editat de RamonaV: 17 Nov 2003, 03:37 PM

RIP
Mai tarziu sa nu fie prea tarziu.

Foarte interesanta discutie.
Eu sunt o persoana care stie destul de multa teorie religioasa, dar care aplica foarte putin.Si este cel mai rau de cel care cunoaste gravitatea pacatului necredintei si totusi staruie in el.
Am avut perioade in viata mea in care nu lipseam duminica de la sfanta Liturghie si chiar daca nu am citit nici un sfert din Biblie pot sa spun ca am cunoscut fericirea de a ma simti protejata de Dumnezeu. Motivul pentru care cred in El este ca absolut niciodata rugaciunile mele nu au fost ignorate de El si toate realizarile mele I le datorez.Dar ce pacat ca m-am ratacit pe drum!
Am primit si pedepse pentru spovedanii false sau mai bine zis incomplete si am certitudinea ca Dumnezeu este suparat pe mine.
In prezent starui in pacat si din nefericire de o bucata buna de vreme nu prea mai imi pasa si nu ma mai afecteaza ca inainte. Nu mai merg Duminica la Biserica de vreo 2-3 ani, nu-mi mai fac rugaciuni iar viata mea a avut o cumpana uriasa acest an si tind sa cred ca nu mai am nici o solutie de revenire pe drumul ce bun pentru ca m-am afundat din pacate mari in pacate si mai mari.
Nu incerc sa ma spovedesc aici, si ma scuzati pentru egoismul de care dau dovada vorbind doar despre mine, dar caut niste raspunsuri fiindca de prea mult timp mi-am pierdut adevarata fericire si odata cu ea si speranta de a o mai regasi.
Intrebarea pe care o am pentru cei mai credinciosi dintre voi este: mai exista o vreo speranta pentru cineva care a comis pacate strigatoare la cer?
Stiu pilda cu fiul ratacitor si ca Dumnezeu ma iubeste, dar daca eu nu reusesc sa ma iert, oare El poate sa o faca?
Nu m-am spovedit de mult si nici nu gasesc taria sa o fac...

Biblia spune: ".. veti cunoaste adevarul si adevarul va va face liberi"
Liberi de pacat, dar daca vom pacatui dupa aceea cu voia atunci nu mai "ramane alta jertfa pe pacat".
Ai zis ca nu ai citit Biblia(acolo se gaseste adevarul), deci inseamna ca inca nu cunosti adevarul in totalitate(asta nu trebuie sa fie o scuza ci un semnal de alarma), deci ar trebui sa studiezi cu atentie Cuvantul lui Dumnezeu si sa iei, apoi(dupa ce cunosti adevarul) o pozitie clara si hotarata cui vrei sa slujesti.

Parerea mea.

Acest topic a fost editat de ASD: 17 Nov 2003, 11:06 PM

Andutza
Orice pacat fie el cat de mare, Dumnezeu il iarta daca ii ceri iertare din tot sufletul.
Asa e, viata se naruie daca nu-l mai al de-a dreapta ta pe Dumnezeu. Cauta deci sa te rogi, cat de putin, putin cate putin si vei reusi sa te rogi ca-nainte. Cauat sa-ti faci timp sa participi la Sf. Liturgie si vei vedea roadele, iar astfel dobabdind haruri, vei reusi sa mergi la Spovada si sa marturisesti toate pacatele facand astfel o Spovada buna.
Daca-ti pare rau cu adevarat de fericirea, de bucuria credintei pe care ai avut-o odinioara, caut-o nu o lasa sa se risipeasca definitiv. Cauta-l pe Dumnezeu si vei fi din nou fericita asa cum si Sf. Augustin a fost atunci cand l-a gasit pe Dumnezeu(¨Dumnezeul meu, dulcele meu, viata si bucuria mea¨ cu ii spunea el).
Fara un efort nu vei reusi, deci nu te lasa prada deznadejdei, ci cauta si vei afla!

Domnul Dumnezeu sa te calauzeasca si asfel sa-l gasesti cat mai repede, iar bucuria sa-ti copleseasca sufletul.

Andutza, imagineaza-ti ca nu esti singura in situatia asta! Daca te uiti mai atent, semnatura mea poate iti raspunde la una din intrebarile tale! Fiecare alunecare ne accelereaza caderea in gol si oprirea pare imposibila, ca sa nu mai zic de intoarcerea din drum care ar putea fi comparata cu o a doua nastere!
Si totusi , n-ar trebui sa ne temem , daca dorim cu adevarat sa ne oprim din drum. Nu stiu cati ani ai tu, dar eu la 26 a trebuit sa fiu oprit de Dumnezeu, fiindca a vazut ca pe vointa mea de atunci nu prea putea conta!...
Cunosc sentimentul! Nu e vorba aici doar de remuscare, ci de jena, rusine, (cum sa spui tu ceva atat de...) Ei afla ca preotii au auzit mult prea multe, ca sa ramana shocati la cele pe care tu le vei avea de spus? Esti tu singura? Esti tu prima? Esti tu ultima? Cine sa te judece in afara de Dumnezeu? Nu mai incerca sa cauti motivatii puerile, doar-doar sa nu ajungi sa marturisesti tot adevarul... Scrie-l pe-o hartie, iar acolo vei avea mai mult curaj sa nu-l mai eviti! Durerea e alta!... Repetitia pacatului! Pentru ca viciul a intrat adanc, iar placerea se cuibareste cand te astepti mai putin!...
Inchipuie-ti ca nu esti abandonata. Candva ai simtit protectia. Asta inseamna enorm de mult. Lui Dumnezeu i-a pasat de tine si inca ii mai pasa. Dar poate ca ar trebui sa faci si tu ceva. Ia o hotatare, pe care incearca sa ti-o tii cu orice pret. (Asteapta-te in acest timp sa fii incercata rau, fiindca "celuilalt", nu-i surade ideea sa te piarda!!!) .
Dar in sfarsit, nu vreau sa te "bat la cap". Daca te intereseaza cu adevarat, putem conversa pe acest subiect pe PM. Oricum e un subiect mult prea delicat sa fie discutat la scena deschisa!

Coresc scrie pe o hartie. Eu asa faceam in adolescenta, dar scriam nu gluma de
stam la spovada cate 20-30 min, juma'de Liturghie, macar stam mai comod, iar pe
mine ma cunostea bine preotul si ma tine sa-mi spuna fiecare pacat de ce e rau
si cum poate fi combatut.
Daca vrei poti vorbi si cu mine prin PM, cum spune Om Bun e un subiect
prea delicat pentru a fi afisat pe public.

Multumesc frumos pentru toate sfaturile voastre.Am sa incerc sa tin cont de ele.
As mai avea o intrebare: este adevarat ca cel mai usor diavolul il manipuleaza pe om in somn?Si ca sa nu ne indepartam prea mult de la subiectul discutiei : in ce masura este posibila o indepartare a omului fata de Dumnezeu cand noapte de noapte cele mai ciudate vise ii tulbura mintea?

Andutza
Nu, nu este adevarat ca diavolul il indeparteaza pe om, mai mult in somn, de Dumenzeu. Cnad dormim nu ne poate nici macar ispiti si de asta e mort de ciuda, in schimb se foloseste de vise pentru a te tulbura si astfel pentru a-ti creea un sentiment de vinovatie (daca vede ca nu te poate face sa pacatuiesti, se multumeste si sa-ti tulbure sufletul) In somn nu ne poate face absolut nimic, nu putem sa cadem in pacat in timp ce dormim.
Asa procedeaza de multe ori, spre exemplu la mine: eu nu am injurat niciodata de Dumnezeu, am urat acest lucru si il urasc, dar intr-o noapte m-am trezit in somn cu o injuratura...dar am stiut despre ce e vorba si nu m-am speriat(dar un crestin obisnuit sigur si-ar fi pus intrebari si ar fi avut remiscari)...chiar in tinerete duhovnicul meu mi-a spus ca acestea sunt numai ispite cu scopul de a ne face sa ne simtim vinovati.
Asupra visurilor nu avem control, deci nu putem comite pacat cand visam noaptea, desi diavolul sigur si-ar dori.